Cand am vazut prima data, intr-o dimineata de martie, o imagine foarte asemanatoare cu cea de mai sus ce infatisa o impunatoare cetate medievala privita de pe o terasa panoramica amplasata la poalele ei, am tresarit de incantare. Citisem cu o seara inainte ca Veliko Tarnovo se afla doar la 160 de km de Bucuresti si, vazand cat de frumos e, am luat rapid o decizie: trebuie sa ajung negresit in acest loc parca desprins din basme care mai e si atat de aproape de casa.
Si, recunosc, m-a atras si ideea de a locui intr-un hotel atat de modern si cochet precum cel care detinea apetisanta terasa. Am dezvoltat, cred, o fascinatie aparte pentru mobilierul alb, designul minimalist si pata de culoare care musai trebuie sa fie albastru intens. Dar hotelului ii voi dedica un articol separat. Pentru ca merita.
Asadar, am rezervat camera pe booking si am asteptat nerabdatoare ziua cea mare. Am tinut neaparat sa vizitez orasul in extrasezon pentru a evita aglomeratia si pentru a profita de ofertele specifice la cazare. In plus primavara este anotimpul meu preferat si speram sa gasesc totul inverzit si liliacul proaspat inflorit.
Pe 15 aprilie am pornit dis-de-dimineata, in jur de 6:30, am trecut fara probleme podul de la Giurgiu, am platit taxa de 13 lei si intrati in Bulgaria am gonit nestingheriti pe soselele impecabile (15 leva vigneta/saptamana) pana cand, coplesiti de frumusetea hipnotizanta a campurilor galbene, infinite, de rapita cu aroma imbatatoare, am decis sa facem un mic popas de fotografie.
Dupa ce ne-am ratacit initial, urmand gresit drumul ce ducea spre orasul nou, in jur de ora 12 am ajuns la hotel, ne-am lasat bagajele (era prea devreme pentru a fi cazati) si imediat am purces sa descoperim comorile uneia din cele mai vechi asezari din Bulgaria.
Situat pe malurile abrupte ale raului Yantra, Veliko Tarnovo m-a fermecat imediat cu amplasarea sa inedita pe trei coline impadurite: Tsarevets, Trapezitsa si Sveta Gora, m-a uimit cu arhitectura sa ce trimite turistul la mult mai celebra Ronda din Spania, asa ca, din punctele stategice, de belvedere, am admirat indelung peisajul spectaculos oferit de casutele pitoresti cocotate pe stanci, construite parca una peste alta.
Dar poate ce impresioneaza cel mai mult in Veliko este atmosfera medievala, sentimentul de intoarcere in timp degajat de cladirile etajate de pe malul Yantrei, stradutele pietruite, in panta, de atelierele mestesugaresti si cafenelele cu specific grecesc sau albanez, pe care il ofera cu generozitate, de altfel, si principala atractie a Orasului Tarilor, Fortareata Tsarevets.
Cred ca orice roman care citeste despre istoria zbucimata a Tsarevetului isi doreste sa ajunga la un moment dat in locul ridicat de predecesorii sai. Pentru ca Cetatea Tsarevets a fost intemeiata si condusa de trei frati vlahi, ce apartineau dinastiei Asan (Petru, Ioan Asan si Ionita Caloian) care au format aici un adevarat stat medieval numit Taratul Vlaho-Bulgar. Se vorbeste chiar despre singurul imperiu creat de romani si povestile de vitejie ale acestor vlahi nu pot decat sa te intrige, sa-ti suscite interesul si curiozitatea, mai ales datorita controversei starnite in jurul lor.
Si este normal, ca roman, sa-ti doresti sa vezi cu ochii tai ruinele Tsarevetului. Pentru ca cetatea, adesea comparata in vremurile ei de glorie cu Roma sau Constantinopole, distrusa si incendiata de turci pe 17 iulie 1393, a fost restaurata intre 1930-1981, iar rezultatul va constitui obiectul unui articol separat.
Dupa scurta incursiune in oras la ora amiezii am mers sa ne luam camera in primire, am mancat ceva din traista si am iesit pe terasa sa ne relaxam putin la soare si sa ne bucuram de panorama cetatii pe care urma s-o cucerim sambata dimineata.
Dupa-amiaza, cu forte proaspete, am pornit iar in recunoastere. Am colindat pe stradutele istorice in cautare de monumente, biserici, muzee, cladiri deosebite si poduri maiestoase. Le-am identificat pe cele mai importante, iar in ziua urmatoare trebuia sa le si vizitam…
O terasa colorata care mi-a atras atentia
Strada Gurko, considerata cea mai frumoasa din oras, tivita cu casute autentice, din secolele XIII-XIX, ofera, de asemenea, si privelisti incantatoare asupra dealului Sveta Gora si monumentului Asanestilor
Galeria de Arta din Veliko Tarnovo
Langa ea, Monumentul Asanestilor (Calaretilor)
Interhotel Veliko Tarnovo
Veliko Tarnovo la apus
Loc de belvedere
Imagini din oras, pe partea dreapta Hotel Yantra
Dimineata de primavara la Cetatea Trapezitsa
Rasarit de soare la Tsarevets
Poduri peste Yantra
Biserica celor 40 de mucenici
In cele doua zile petrecute aici nu am reusit sa luam decat pulsul capitalei medievale a Bulgariei. O problema de sanatate intervenita brusc m-a oprit din explorarea exhaustiva a orasului. De aici regretul ca nu am stat patru sau chiar cinci zile. Relatarile despre weekendul la Veliko Tarnovo vor continua insa cu impresii despre hotelul unde ne-am cazat, despre cetatea Tsarevets si satul Arbanasi.
Pont: daca va plac bijuteriile din argint aici veti gasi unele deosebite, extraordinar executate, imposibil de ignorat sau uitat. Asadar, veniti pregatiti!
Nu am uitat nici de castigatorul suvenirului pe care promiteam ca o sa-l ofer celui care va ghici destinatia mea de vacanta. Acesta este Daniel, felicitari!
Va urma
Wow, pozele sunt superbe!
Merci mult, Victoria :-) , nu reusesc insa sa redea nici pe jumatate frumusetea locului. :D
Bine ai revenit! Regret că n-ai stat destul în acest oraș, care merita, poate, să-i aloci mai mult timp pentru a-l vizita. Oricum, cred că ai văzut ce era mai important. Pozele făcute sunt foarte bune, ca de obicei. Arată spectaculos casele pe buza prăpastiei, în spatele cărora se cască hăul. Totuși, n-aș locui acolo nici măcar vremelnic, cu atât mai puțin pe termen nedefinit! Nu știu dacă acele case au canalizare, apă, gaze, energie electrică. Una e viața de turist, care se cazează într-o unitate hotelieră, și alta cea de localnic, stabilit acolo, într-una dintre acle căsuțe…
Bine v-am regasit, Cristian 8) :-) si merci mult.
Da, ai remarcat tu bine, pentru un turist indragostit de medieval si spectaculos peisajul este ofertant, insa pentru a locui acolo, nu stiu, eu una nu m-as incumeta, nu mi-ar placea. Erau oricum multe case parasite, lasate in paragina, care deranjau vizual. Dar ele sunt peste tot, chiar si in Centru nostru Istoric. Nu le-am vazut insa in Praga sau Roma. Pentru Bulgaria e o obisnuinta…din pacate. 
:? :(
Toata lumea recomanda Veliko Tarnovo ca destinatie de weekend. Nu credeam ca o sa-mi placa asa mult, nu imi imaginam ca sunt atatea de vazut si ca voi avea un stupid accident…
Pur si simplu WOW 8O , imi place foarte mult terasa, fotografia cu cetatea si rasaritul. Sunt curios unde o sa fie urmatoarea ta calatorie?
Ma bucur mult ca iti plac fotografiile mele, sa vedem acum cum facem sa-ti trimit suvenirul, este un magnet de frigider super nice cu Cetatea Tsarevets. Sper sa-ti placa. O sa te contactez in vederea gasirii unei metode simple de a intra in posesia cadoului din VT.
8) :-) 
Pai cum, nu v-am spus? :D
Nu stiam de existenta acestei cetati pana sa povestesti tu de ea, chiar arata impresionant. Bulgaria n-a fost niciodata pe lista mea scurta de calatorii, dar cine stie, poate-i dau si eu o sansa in curand. Din pacate de mine nu-i chiar asa aproape ca poate m-as fi dus mai repede :P
Da, de tine e aproape Budapesta. :D
:P E frumos Veliko, nu v-am aratat chiar tot, va las pe voi sa-l descoperiti in intregime intr-o viitoare calatorie(toamna de preferat, cand cetatea arata incredibil). Nu am auzit pe nimeni sa regrete ca a ajuns acolo. Doar ca a stat prea putin…
In plus sunt si multe hoteluri super nice. 8) Sper sa-ti placa si cel in care am stat eu.
descrierea medievalului tau este fara cusur… fotografiile sunt senzationale…
inima mea insa a ramas la alcel lan plin de galben… ma fermecat… si nu stiu cum ma pot trezi din farmec… ai tu cumva un leac?
Te inteleg perfect, Ovi, campurile cu rapita, maci sau floarea soarelui au acelasi efect si asupra mea. Cat de mult mi-as dori sa le pot fotografia la apus de soare… 8) :-)
Ma bucur ca ti-au placut fotografiile mele.
Nu stiam de acest loc, nu ma gandeam ca ar fi lucruri asa frumoase de vazut in Bulgaria (si pozele tale sunt minunate). Cu exceptia Balcicului, care este si el, absolut minunat.
Mihaela, ma bucur mult ca imi dai vestea asta buna! Deci Balcicul ti s-a parut minunat! :D 8) :-) 8)
:P
Nu de alta dar abia astept sa-l vizitez, visez zilnic la el si sper sa nu ma dezamageasca.
Veliko e super, un orasel ofertant (din punct de vedere turistic si culinar) si extrem de relaxant. 8)
Iar probleme de sanatate? Ce s-a intâmplat, iar ai alunecat pe scarile stradutelor mici, inguste si romantice?
Am fost si eu acolo. Da, e fain, numai ca dai de tot felul de bulgari caposi. N-am putut plati cu cardul in niciun magazin, rest nu aveau, engleza nu vorbeau, rusa nu stiau etc etc etc. Parca faceau tot posibilul sa nu-ti vânda nimic.
Frumoase poze. Tu le-ai facut?
Scarile stradutelor?
:D M-am dezechilibrat da, nu am alunecat. Se mai intampla, aproape m-am vindecat. Dupa o luna(si mai bine).
Ce super, nu stiam ca ai vizitat si tu Veliko, in ce an se intampla asta? Eu nu prea am avut timp sa colind prin magazine sau terase. M-am accidentant cand imi era lumea mai draga. Oricum am avut cash, ba chiar m-am intors inapoi cu leva…
Merci mult
:-) , ce intrebare e asta? 8O
Am vizitat acum 5 ani, a fost o petrecere de familie pe care cei care au dat-o au vrut-o musai la Veliko.
Nu e vorba de colindat prin magazine, dar poate ti se face naibii sete si vrei o bere….nu gasesti nene!, decât daca ai leva la centima.
Rasarit de soare la Tsarevets – asta chiar ca e profi…
Cum ce intrebare e? O intrebare simpla, prin care se raspunde cu un cuvânt format din doua litere….
Tare familia ta. 8) Se pricepe la petreceri si la tot ce e frumos. :D :-) Si la ce hotel ati stat? 8O
Da, eu le-am facut, cine altcineva? Am trecut si watermarkul in colt ca sa fie clar pentru toata lumea ca eu sunt autorul. :P
Draga Nice!
Dupa descrierea ta si dupa fotografii, este minunat Veliko Tarnovo! Un adevarat paradis! Asteptam de mult postarea asta.
Sunt fascinata de aceste peisaje, de casutele cocotate pe stanci, de stradutele pietruite asezate in panta, cafenelele si terasele imbietoare ce dau viata orasului, de rasaritul si apusul de soare la Veliko Tarnovo. Nu ma mai satur sa privesc aceste imagini.
Imi pare rau ca acel accident ti-a intrerupt bucuria de a descoperi mai departe (intr-un timp si asa scurt) minunatiile lasate de bunul Dumnezeu, spre a ne bucura sufletul. Sper ca te-ai refacut pana acum si ca esti bine.
Iti doresc multa sanatate!
Mana care a intins cerul plin de stele, mana care te poarta in palma Sa ca pe un margaritar pretios, mana care poarta semnul cuielor ce au fost batute pe cruce, sa te ocroteasca pe viitor si sa reverse asupra ta mangaiere si binecuvantare!
Buna dimineata, draga Aura, cuvintele tale sunt balsam pentru sufletul meu. Parca ti-am mai spus asta, nu? :-)
:-) 8)
8O
Iti multumesc si iti doresc tot binele din lume. Veliko e un oras medieval foarte linistit. Daca ai vreodata nevoie de un loc relaxant, in care sa te destinzi si sa-ti incarci sufletul de frumos, ti-l recomand calduros.
Sunt cam ingrijorata ca tot nu mi s-a dezumflat piciorul. Si a trecut mai mult de o luna de la accident. Hm.
Ma bucur mult ca-ti plac fotografiile alese pentru a completa povestea despre VT. Evident ca sunt multe de descoperit acolo, o sa ai multe surprize frumoase daca ajungi la fata locului. 8)
Minunat arata, Nice, l-am vazut la o alta fata blogger din Bulgaria, acum mult mai bine la tine, in mai multe ipostaze ale zilei si stiu ca as vrea sa il vad si eu!
Ma bucur mult ca iti place oraselul, Mihaela, chiar ti-l recomand, e foarte ofertant din punct de vedere fotografic. 8) :-) Si nu numai.
Minunat lanul de rapițăăă! Nu-i de mirare că v-ați rătăcit, hihi :P Cu atâtea frumuseți în jur, o mai puteați lungi câteva săptămâni. Îmi pare rău însă că bucuria ți-a fost puțin umbrită de nefericitul accident… Sper că ești mai bine acum…
Veliko pare un orășel tare drăguț și nu pot să nu observ cât de mult spațiu verde are. E cu adevărat un oraș între dealuri și copaci (și nu invers) :)
Îmi place străduța aceea de sub fotografia cu liliac, îți vine parcă să încetinești pasul :)
Da, Iulia, ce spirit de observatie ai, este Gurko, cea mai veche si mai pitoreasca straduta din oras. Si mie mi-a placut si am tot pozat-o, pacat ca nu am putut sa inserez mai multe fotografii. Eh, oricum ideea era sa nu dezvalui chiar totul, sa va ramana destule surprize placute cand ajungeti la fata locului. :P
Sunt bine, multumesc ca intrebi, m-am vindecat si fizic si psihic. De cand mi s-a dezumflat piciorul mi s-a ridicat si moralul.
Veliko e un orasel tare interesant care iti declanseaza instant o stare de bine. Te face fericit.
Mai ales daca esti atent si nu cazi in nas pe scarile lui medievale. 
8O :(