Lună: mai 2016

Unde ne cazam in Veliko Tarnovo

unde-ne-cazam-in-veliko-tarnovo

V-am povestit deja cum am ales hotelul pentru weekendul petrecut in Veliko Tarnovo. Mai intai m-a frapat uluitoarea sa terasa cu panorama spre cetate, iar apoi, cand am aprofundat problema pe booking, am fost placut impresionata si de designul camerelor. Unul modern, minimalist, aerisit. Decorate cu mult bun gust camerele ofereau o cromatica odihnitoare, un contrast placut  intre mobila alba, canapelele si tapetul crem si accentele de albastru prezente la tapiteria patului si draperii.

Hotelul se numeste Studio, se afla amplasat in inima orasului vechi chiar in piata de la poalele Cetatii Tsarevets, este renovat la inceputul anului 2016, are parcare proprie gratuita si a primit nota 9,2 de la vizitatorii sai. Eu, mai generoasa din fire, am acordat 10, chiar daca lipseste liftul, esential cand ai bagaje multe si grele asa cum se intampla mai mereu in cazul nostru. Am inteles ca structura cladirii nu permite instalarea unui ascensor, oricum baiatul amabil de la receptie s-a oferit sa-mi urce si sa-mi coboare el trolerul. Continuă să citești Unde ne cazam in Veliko Tarnovo

Share

Veliko Tarnovo – paradisul pasionatilor de medieval

veliko-tarnovo

Cand am vazut prima data, intr-o dimineata de martie, o imagine foarte asemanatoare cu cea de mai sus ce infatisa o impunatoare cetate medievala privita de pe o terasa panoramica amplasata la poalele ei, am tresarit de incantare. Citisem cu o seara inainte ca Veliko Tarnovo se afla doar la 160 de km de Bucuresti si, vazand cat de frumos e, am luat rapid o decizie: trebuie sa ajung negresit in acest loc parca desprins din basme care mai e si atat de aproape de casa.

Si, recunosc, m-a atras si ideea de a locui intr-un hotel atat de modern si cochet precum cel care detinea apetisanta terasa. Am dezvoltat, cred, o fascinatie aparte pentru mobilierul alb, designul minimalist si pata de culoare care musai trebuie sa fie albastru intens. Dar hotelului ii voi dedica un articol separat. Pentru ca merita.

Asadar, am rezervat camera pe booking si am asteptat nerabdatoare ziua cea mare. Am tinut neaparat sa vizitez orasul in extrasezon pentru a evita aglomeratia si pentru a profita de ofertele specifice la cazare. In plus primavara este anotimpul meu preferat si speram sa gasesc totul inverzit si liliacul proaspat inflorit.

Pe 15 aprilie am pornit dis-de-dimineata, in jur de 6:30, am trecut fara probleme podul de la Giurgiu, am platit taxa de 13 lei si intrati in Bulgaria am gonit nestingheriti pe soselele impecabile (15 leva vigneta/saptamana) pana cand, coplesiti de frumusetea hipnotizanta a campurilor galbene, infinite, de rapita cu aroma imbatatoare, am decis sa facem un mic popas de fotografie. Continuă să citești Veliko Tarnovo – paradisul pasionatilor de medieval

Share

Peripetii la Vatican (I)

vatican-panorama

      Piazza San Pietro vazuta din Domul bazilicii

In primul rand trebuie sa va marturisesc ca niciodata nu am visat ca voi ajunge la Vatican. De aceea poate nici nu m-am informat foarte bine cu privire la comorile pe care le detine si chiar daca, cu cateva zile inainte de plecarea la Roma am citit in graba cateva lucruri despre ce si cum trebuie vizitat acolo, nu a fost suficient.

De obicei, un turist normal (nu un calator, caci sunt notiuni distincte) se bazeaza pe faptul ca se descurca el cumva la fata locului. Pentru ca desi citeste pe net sfaturi, recomandari, pareri si relatari ale celor care au fost inaintea lui la respectivul obiectiv pana nu vede el cu ochii lui realitatea, pana nu-si traieste propria experienta, tot nu intelege mare lucru. Sa zicem ca stie in mare ce are de facut, doar ca, de cele mai multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Si cum blogul de fata nu este nici unul turistic, nici unul istoric, nu va voi povesti despre ce inseamna Vaticanul, ci, mai degraba, ce ar trebui sa faceti pentru ca vizita la Muzeele Vaticanului si la Bazilica San Pietro sa nu fie un esec. Cu alte cuvinte, va voi spune care au fost greselile mele si cum ar fi trebuit sa actionez. Si, totodata, va voi destainui ce anume m-a fascinat, ce m-a derutat, ce m-a socat, care sunt, practic, cele mai vii si puternice amintiri acumulate intr-o zi plina, nebuna, de neuitat. Pe scurt, aventura mea in cel mai mic stat independent din lume. Continuă să citești Peripetii la Vatican (I)

Share

Evadare în viitor

nori-negri

Ce culoare are prezentul vostru? Cum l-ați descrie? Roz, albastru, verde? Al meu e gri, cred. Până acum a fost negru, dar pentru că mi s-au mai vindecat rănile (fizice, nu sufletești) s-a mai luminat puțin.

De la un timp nu mai pot să mă bucur de prezent. Nu mai știu cum se procedează. Desigur, o să-mi spuneți că voi vă bucurați de fiecare clipă a vieții, de cafeaua fierbinte de dimineață, de fiecare zi cu soare, de un serial bun savurat seara după serviciu, de surâsul unui copil drăgălaș, de un câmp de maci în asfințit. Sau de o prăjitură delicioasă proaspăt scoasă din cuptor și de o carte interesantă citită pe nerăsuflate în weekend.

Desigur, micile bucurii ale vieții. Sunt și ele importante, însă eu aspir la ceva mai mult. Ele îți pot colora existența doar într-un singur caz: când aceasta este una liniștită, împlinită.

Nici nu știu de când nu mi-am mai băut cafeaua de dimineață în tihnă. Nici nu-mi amintesc de când n-am mai avut timp să mă uit la un film sau să privesc fericită cerul căutând soarele de după nori. Continuă să citești Evadare în viitor

Share