Ai visat vreodata la ea, la viata perfecta traita asa cum iti doresti, cum ti-ai imaginat dintotdeauna?
Sa reformulam. Cati dintre noi indraznim sa visam la viata perfecta? La jobul perfect si partenerul ideal ca sa enumar doar doua dintre componentele sale esentiale. Cati dintre noi avem curajul sa credem ca le putem avea pe toate? Poate doar vreun naiv, imi veti raspunde.
Viata perfecta exista. Acum nu mai am niciun dubiu. Doar ca nu exclude munca dura, lupta cu greutatile, lacrimile. Ele sunt insa completate de multa vointa, perseverenta, curaj, optimism si incredere de sine.
Viata mea nu e nici pe departe perfecta. Dar asta nu ma impiedica sa ii admir pe cei care se bucura de ea, pe cei care sunt impliniti din toate punctele de vedere si radiaza de fericire. Pe cei care nu au abandonat niciodata lupta, au stiut ce au vrut si au reusit. Nu pot sa nu-i apreciez si sa nu le recunosc meritele.
Pe Mimi am descoperit-o la inceputul anului pe cand cautam cu disperare informatii despre Praga. Acesta a fost primul meu contact cu vlogul ei si de atunci am ramas cu gandul la ea. In timp m-am indragostit datorita ei, printre altele, de Sardinia, Portugalia sau Positano, Italia.
Pentru ca Mimi asta face. Calatoreste prin lumea larga cam de doua ori pe luna. In plus are o afacere de succes, un sot dragalas cu care se potriveste si rezoneaza perfect, o casa superba in Londra, o familie deosebita care include o sora la fel de simpatica si frumoasa ca ea.
Nu stiu ce are Mimi special, dar ori de cate ori sunt trista, plictisita sau stresata, ii vizionez videoclipurile si uit de toate problemele din lume. Ma emotioneaza atat de tare entuziasmul ei, energia pozitiva degajata de ea si cuvintele ei incat nu ma pot opri sa nu zambesc cat timp ii urmaresc aventurile sau speech-ul.
Mimi nu e doar o tanara ( in jur de 25 de ani) uluitor de frumoasa (mai ales la interior) si inteligenta, dar e incredibil de dulce, naturala, spontana si talentata. Iubeste enorm oamenii si animalele, este pasionata de calatorii si nu pregeta sa impartaseasca din experientele ei. Are un accent adorabil si vorbeste o engleza pe intelesul tuturor. Pe mine, povestea ei de viata m-a cucerit instant. Nascuta in Baku, Azerbaidjan, a emigrat in Canada la 16 ani impreuna cu familia sa. In Toronto, la munca (lucra intr-o banca) l-a cunoscut pe Alex (un tanar nascut in Rusia) s-au casatorit, au facut nunta in Rep. Dominicana, tocmai pe una din plajele mele favorite, Punta Cana, si acum locuiesc in Londra. Au dezvoltat impreuna o afacere si fiecare detine cate un vlog in care ne dastanuie momente din activitatea lor cotidiana, din excursiile lor, dar si filosofia lor de viata, sfaturi si recomandari, impresii, ganduri.
Uneori perfectiunea, organizarea si ordinea din viata lor te sperie. Sunt si momente cand efectiv te indoiesti ca totul e real. De multe ori m-am gandit si eu ca nu poate fi adevarat. Ca totul e regizat, ca cei doi joaca teatru, ca nici macar nu se iubesc, ca au gasit cea mai usoara cale de a scoate niste bani.
Insa eu imi doresc din toata inima ca iubirea lor sa fie reala si sa dureze toata viata. Deoarece pentru public e important mesajul si starea indusa de prezenta lor tonica, agreabila, de locurile pitoresti vizitate si clipurile impecabil realizate. O stare de bine, de satisfactie sa stii ca in lumea asta mare exista oameni atat de buni, de frumosi, de extrovertiti si de altruisti. De oameni care au reusit prin fortele proprii si-si traiesc propriul vis. Ca da, se poate.
In alta ordine de idei Nice’s blog are pentru voi o mica surpriza. Va invita pe toti la un concurs parfumat (asta asa, ca sa sarbatorim revenirea mea in blogosfera). Detalii gasiti aici.
Considerati ca viata pe care o traiti voi actualmente este una perfecta? Si daca nu, ce i-ar mai lipsi sa devina astfel? Ce inseamna in viziunea voastra o viata perfecta?
P.S.
Si daca tot suntem la capitolul recomandari nu pot sa nu amintesc un blog excelent pe care il citesc cu mare placere, dar si emisiunea mea preferata, House Hunters International, cea care ma provoaca la visare, ma incurajeaza sa calatoresc mai des si ma relaxeaza zilnic, si pe care o gasiti de la 8 AM si 7 PM pe Travel Channel, dar si pe youtube .
Da, și eu urmăresc emisiunea asta, e foarte interesant să văd ce locuințe există prin lumea largă. Ceea ce am remarcat e faptul că, deși cei care doresc o locuință și-au fixat un buget oarecare, de multe ori, acceptă o variantă mai scumpă, lucru care pe la noi nu prea se întâmplă. De asemenea, văd că după 3 luni într-o altă țară, cei care caută, găsesc un loc de muncă oarecare. E un lucru firesc, dar care la noi pare irealizabil. Și atunci mă întreb de ce acolo se poate, iar aici, nu.
În ce privește viața ideală, sunt convins că există numai dacă nu ești implicat în ea. Fii sigură că dacă ai fi în pielea unei persoane care pare să ducă o viață perfectă, n-ai simți același lucru, ai avea tot felul de neîmpliniri. Asta nu înseamnă să nu faci totul să te apropii de acel mod de a trăi ți se pare ideal. Uite, un cuplu și-a vândut casa din România și cei doi au făcut turul Africii pe motocicletă, lucru care le-a luat 14 luni.Au scris o carte despre asta și spun că ar face din nou oricând același lucru. Mă gândeam că un astfel de mod de viață care lor li se pare extraordinar, personal nu mă atrage. Poate alții sunt invidioși că n-au avut prilejul de a simți adrenalina lor, n-au acumulat cunoștințele lor etc.
Buna, Cristian sunt foarte incantata ca am mai gasit un fan al emisiunii House Hunters International. Normal ca depasesc bugetul si isi gasesc rapid joburi, doar cei mai multi dintre ei sunt americani, vorbesc engleza la perfectie, sunt descurcareti, adaptabili, optimisti si plini de viata. Si foarte curajosi si determinati ca altfel nu s-ar fi avantat in necunoscut si ar fi fost dornici sa inceapa o viata noua de la zero. Mai ales cand acasa aveau tot din tot…
Oh, da, desigur pentru fiecare dintre noi viata perfecta inseamna altceva, presupune alte coordonate, alti paramentri in care cautam sa ne incadram pentru a fi impliniti si fericiti. Adrenalina nu ma atrage nici pe mine, nici aventurile extreme. Insa o viata ca a lui Mimi nu as refuza. Ea recunoaste ca isi traieste visul, dar marturiseste ca a muncit mult sa ajunga aici. Si ca intotdeauna apar si momente grele, dar reuseste sa treaca cu bine peste ele.
Un partener iubitor si fidel, care sa te sustina neconditionat, empatic si sensibil, independenta financiara, o casa frumoasa si o familie unita, sanatate, succes, popularitate, frumusete, calatorii, cam asta sunt ingredientele unei vieti perfecte pentru cei mai multi dintre noi. Nu crezi?
Nici nu ceri multe, cel puțin la nivel declarativ.
În ce-i privește pe americanii descurcăreți, facem pariu că un român care are studii medii e mai isteț și mai descurcăreț decât un american cu doctoratul luat. Știi de ce? Simplu: în România trebuie să te adaptezi continuu la noi condiții socio-politice și economice. Poate ți se pare că viața ta e mereu la fel, dar asta-i o aparență. Numai că te-ai obișnuit să te adaptezi atât de repede la noutate, încât nici n-o mai percepi astfel. Trebuie ca schimbările să fie pregnante, pentru a-ți da seama că azi nu mai e la fel ca ieri, iar mâine, foarte probabil, va fi altceva.
Dar stii ca te pricepi de minune sa ridici moralul omului!
8) :-)
Ohooo, viata mea nu e deloc perfecta.Poate doar am gasit multumirea in familie, atat. In rest, profesional simt ca ma lupt cu morile de vant, e mult stres, multa tensiune, multa rautate la serviciul meu.Nu vreau sa vad povesti reale sau nu, caci nu vreau sa ma simt dezamagita,prefer realitatea asa cum e ea.
Stiu perfect cum e la tine la serviciu, draga Ella. Dar e extraordinar ca vii acasa si gasesti dragoste, sprijin, intelegere. Casa e oaza ta de liniste si e mare lucru. Am citit cel mai recent articol al tau si m-a uns pe suflet. :)
8)
Da, inteleg ce spui insa uneori e nevoie sa mai si evadam din realitatea asta gri. Pe mine ma fascineaza oamenii frumosi la propriu si la figurat. Iar Mimi si Alex se numara printre acestia. Incearca sa-i cunosti, nu vei fi deloc dezamagita. Dimpotriva, o sa-i indragesti instant. Eu nu am mai facut niciodata una ca asta(sa urmaresc un vlog) dar acum sunt incanatata ca am gasit-o pe Mimi. E un deliciu!
Viata mea e aproape perfecta. Daca as reusi sa calatoresc mai multttt, daca as locui intr-un oras mai mare si mai activ si plin de evenimente, daca as avea mai multi bani cu care sa-mi pot cumpara amintiri greu de realizat altfel, daca as fi mai ambitioasa si mi-as pune planurile la bataie mai des, probabil as fi mai implinita. Dar micile imperfectiuni ma fac sa realizez ca de fapt toate astea sunt mofturi, lucrurile esentiale le am deja.
Interesante idei, Alice, abia acum imi dau seama ca nu stiu exact daca viata perfecta inseamna sa ai doar lucrurile esentiale(gen partener, sanatate, job, timp pentru pasiuni) sau sunt incluse neaparat si lucurile marunte gen o casa frumoasa cu piscina si teren de tenis, plimbari prin lume de cate ori ai chef(si nu neaparat in interes de serviciu), bani multi cat sa-si indeplinesti orice capriciu etc etc etc.
Acum depinde, cred, de fiecare individ in parte cat de departe viseaza. Cat de multe isi doreste de la viata. Cine se multumeste cu putin e mai fericit.
Categoric asa este. Ar trebui sa am si eu asteptari si vise mai umile ca sa imi asigur o viata perfecta :)))
Viata perfecta…..hmmmmm….
Din ce am observat eu, mi se indeplinesc toate dorintele umile. Dar dorintele mele umile sunt la pachet cu câteva dorinte egoiste, care nu se indeplinesc niciodata.
Mi-am dorit o casa, departe de Baragan, intr-o zona frumoasa, cu un crâmpei de livada, cu ceva gradina. Sa-mi fac singur berea, vinul, palinca. Sa cultiv diverse legume si verzituri. Ei bine, pe toate astea le am.
Dar mi-am dorit, in acelasi timp, si un venit suficient care sa ma scuteasca de griji financiare. Ei bine, pe asta l-am avut odata. Acum nu-l mai am. De ce oare nu se pot indeplini TOATE dorintele???
Nu stiu Dragos, probabil ca sa ai viata perfecta trebuie sa ti se indeplineasca cele mai multe dintre dorinte. Majoritatea. Sau macar cele mai importante. Oricum viata ta e mai mult decat perfecta acum de cand Dinamo a reusit in sfarsit, dupa 20 de ani, sa invinga Steaua decimata de accidentari intr-un meci in Stefan cel Mare!
:P 
8) :D
1. Care 20 de ani? E adevarat ca Dinamo a invins echipa aia fara nume, fara antrenori clari, fara suporteri si fara stadion dupa o pauza de 4 ani, (nu 20), iar victoria respectiva a fost administrata, ca de obicei (având in vedere apartenenta ortodoxa a oierului patron), de Pasti – apropo, vezi ca s-ar putea ca unul din antrenamentele lui Dinamo cu echipa fara nume sa aiba loc si anul asta tot de Pasti….
..si be) nu asta conteaza…dupa cum am spus, 3-1 e un scor umilitor pentru Dinamo – care are un nume, un stadion in centrul Bucurestiului si cei mai buni suporteri din tara. Dinamo, ca sa se respecte, ar fi trebuit sa bata la 6-7 goluri diferenta. Dar nu s-a respectat, asa ca abia a batut o biata turma fara orizont.
Daaa, e umilitor pentru Dinamo…
Bine ai reveit pe blog, Nice! Sper sa nu mai fii “plecata” o perioada asa lunga :)
Pana la urma nici nu conteaza daca, in cazul lui Mimi, totul este regizat, sau daca joaca teatru. Conteaza mesajul, faptul ca ca vlogul ei este despre lucruri frumoase si ca transmite celor care o urmaresc o stare de bine. Iti dai seama ce-ar fi internetul asta plin numai de plangareli, crime si lucruri triste. Ne-am deprima in masa :). Am urmarit si eu un filmulet despre Sardinia, pe care mi l-ai recomandat tu candva. Foarte fain!
Cat despre viata perfecta, ei bine, eu cred ca fie nu exista, fie este o chestiune de moment :D. In primul rand pentru ca, in opinia mea, fiecare dintre noi are problemele si neajunsurile sale, aparentele sunt adesea inselatoare, jumatate de poveste este intotdeauna ascunsa.
Iar apoi, daca ar fi sa intru in filozofii profunde, atunci eu vad perfectiunea ca o limita superioara, dincolo de care, practic, nu trebuie sa ne dorim nimic mai mult. Or viata noastra, visurile, aspiratiile, dorintele sunt intr-o continua evolutie si chiar schimbare. Mi-e greu sa cred ca de la un punct un om ar putea sa nu mai vrea chiar nimic.
Viata mea nu-i nici pe departe perfecta, sunt multe lucruri pe care mi le-as dori, insa pana atunci pretuiesc ceea ce am.
O saptamana faina iti doresc, Nice!
Bine te-am regasit, Larisa, am fost bolnava, chiar vreau sa va povestesc despre acest episod pe blog si numai de scris nu am avut chef.
M-am trezit peste noapte cu o boala oribila si am fost cam deprimata. 8O Eu am multe idei de articole, daca ma si mobilizez totul o sa fie bine si o sa raman prin zona cat mai mult timp. 
8) :-)
Foarte interesant mi se pare ce spui tu despre jumatatea ascunsa a povestii. Cred ca ai dreptate acest lucru se intampla in cele mai multe dintre cazuri.
Si, v-ati decis, la vara mergeti in Sardinia? 8) :-) :D Ma bucur ca ai urmarit clipul recomandat si sunt incantata ca ti-au placut imaginile.
Nu stiu care sunt lipsurile respective dar de aici, de departe, viata ta imi pare una perfecta.
In principiu m-ar tenta foarte mult Sardinia pentru la vara, mai ales ca de anul viitor se introduc cateva rute directe din Franta cu vaporul, pana acum erau doar din Italia. M-am uitat in mare la regiunile mai interesante, la campinguri, la obiectivele de vizitat, dar nu am facut un plan concret. Este doar o idee momentan. Acum sa vedem, mai este pana la vara.
Iti doresc sa ti se concretizeze planurile, oricare ar fi acestea. 8) 8) :-)
Viata perfecta nu exista. Sunt convinsa de asta. Toata lumea are griji, probleme. Daca nu cu sanatatea, atunci cu jobul. Daca nu cu jobul, cu partenerul de viata. Daca nici asta, cu familia. Mereu va fi ceva care nu te va multumi pe deplin.
Nu stiu de acea persoana pe care o urmaresti tu, dar as putea pune mana in foc ca viata ei nu e asa perfecta cum si-o imagineaza cititorii ei.
Important e sa incercam sa trecem peste probleme, sa fim optimisti si sa ne continuam viata cat de bine putem.
Da, teoretic ai dreptate, Mihaela, Mimi a recunoscut intr-un clip ca nu ar trebui sa ne imaginam ca viata ei este mereu roz si ca nu are probleme, ca nu plange, ca nu sufera. Si a vorbit despre toate astea cu lacrimile in ochi, vizibil emotionata. Insa tot ea a marturisit ca isi traieste propriul vis, ca are tot ce si-a dorit vreodata si ca este multumita si implinita. Acum, azi, nu se stie niciodata ce se va intampla maine…
Acum chiar nu stiu daca putem pune semnul egal intre fericire si viata perfecta.
8O 8O
Eu sunt cam departe de viaţa perfectă, prea multe dorinţe şi visuri, plus o grămadă de neîmpliniri. :D Cred că “reţeta” vieţii perfecte ar fi să nu-ţi doreşti nimic…
da’ arată-mi omul capabil de aşa ceva. 8) 
Hehe, poate mai sunt si astfel de oameni, aia intelepti care isi cunosc lungul nasului si nu viseaza la cai verzi pe pereti. 8O :? Sau cei pe care viata i-a invins deja, sunt la pamant si nu se mai pot ridica.
Dar nu e cazul tau, ultima data parca te mutasei in Austria. 8) :-) :D
Aş vrea eu, la mutat mă refer. 8) Iarăşi ca o părere personală, nu cred că viaţa ne învinge, ci noi dăm cu noi înşine de pământ. Apoi ne ridicăm pentru a lua-o de la capăt… Cum scriam într-un vechi text pe blog, oamenii nu se-nvaţă niciodată minte, vor mereu altceva, schimbare, viaţa perfectă lipsită de griji etc. Nici eu nu fac excepţie şi uneori doare, da’ insist :D
Da, Centurion, cred ca ai pus punctul pe i, viata perfecta e viata lipsita de griji. Printre altele. Eu una asa mi-o imaginez, sa am totul, sa nu-mi lipseasca nimic, sa pun capul pe perna noaptea si sa nu (mai) am cosmaruri. Insisti pentru ca esti in cautarea ei. A vietii perfecte. :P
:D
Sau poate că insist dintr-o aproape inconştientă pornire masochistă.
Lăsând gluma şi încercând să “privesc” în interiorul meu, cred că nici dacă s-ar împlini mâine ceea ce azi mi se pare perfect, tot aş găsi ceva lipsă… De asta ziceam că poate ar fi mai bine să nu dorim, poate că tocmai în asta constă “cheia” fericirii, “vieţii perfecte”. Ştiu, o gândire cam defetistă pentru un “centurion”, însă prea de multe ori mi-am dat cu stângu-n dreptu’… Şi totuşi, insist, ca să vezi cât de-al dracu’ pot să fiu. ;) :D 8)
E normal sa astepti, sa iti doresti, sa lupti.
Sa nu te multumesti cu putin, sa vrei mai mult. Procedezi corect, trust me, nu trebuie sa renunti niciodata sa crezi ca poti avea totul. Sa-ti fie mai bine. Gresit ar fi sa te resemnezi. 8) 8O 
Hmm… perfectiunea vietii mele depinde de la moment la moment
In fix momentul acesta as zice ca da, e destul de perfecta. Sunt casatorita cu un barbat pe care il consider sufletul meu pereche, am un job care imi place, e relativ lejer si din care castig decent, fac cate o calatorie in afara tarii cam de 3 ori pe an (chiar maine plecam in al treilea), plus multe road tripuri prin tara si momentan suntem in proces de a cumpara un apartament de care sunt incanatata.
Daca ma intrebai saptamana trecuta nu stiu daca iti raspundeam acelasi lucru, eram destul de stresata cu niste chestii la job, eram nesigura daca vom primi creditul pentru apartament, la calatorie nici nu aveam timp sa ma gandesc…
Pana la urma cred ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie si se balanseaza singure.
Ma bucur foarte mult pentru tine, draga Anda. 8) :-) Sper ca acest comment (cel lasat de tine) sa fie citit de cat mai multa lume. 8)
:-) Practic imi dai dreptate, viata perfecta exista si tu ai parte de ea. :-) Felicitari si drum bun. 8) Dar care e destinatia? 
:D
Roma. Chiar acum sunt aici, o sa citesti MULTE despre asta la mine pe blog :))
Ce dragut, abia astept! 8)
imi pare rau… dar nu pot fi de acord cu tine… da-mi voie sa nu fiu de acord…
in viata asta, nimic nu este perfect… si nici nu are cum sa fie… pentru ca daca visam ceva… si visul se implineste, nu ne multumim si visam altceva… si daca iar se implineste… iarasi visam…
dar stii… tocmai acesta cautare dupa perfectiunea care nu exista, ofera frumusete vietii de fiecare zi…
noi insine suntem inperfecti, traim si murim… sau murim ca sa traim… si asta este ca si osanda noastra…
dar tocmai osanda ne face sa ne numaram bine zilele si sa le dam valaorea prin realizarile noastre imperfecte…
tendinta spre perfectiune… insemna lupta…
eu accept ca sunt inperfect si ma bucur de mine insumi asa cum sunt… ma bucur de tot ce am… de tot ce fac… chiar daca de multe ori imi doresc de fapt, sa fac altceva…
fericirea nu consta in perfectiune… ci in a aduce zambet in privirea celui de langa tine… oricare ar fi el… chiar si vanzatorul care iti cantareste ceapa la aprozar…
zi minunata iti doresc…
Viata perfecta in sensul ca ai tot ce-ti doresti in linii mari stii tu, chestiile alea esentiale:un job bun sau independenta financiara, un partener iubitor si empatic cu care sa te completezi, potrivesti, rezonezi, o casa nice si sanatate. Basic stuff, Ovi, unii nu le au nici pe astea. Trei-patru lucruri care conteaza realmente in viata si fara de care nu ai cum sa te simti implinit.
Zi frumoasa si tie. 8) :-)
In primul si in primul rand am ajuns sa cred ca viata perfecta pentru mine ar fi sanatatea completa a familiei mele, ca daca as fi linistita pe deplin din punctul asta de vedere, viata mea ar fi cu muult mai ok si m-as ocupa mai cu drag si spor de “restul” :)
Corect, fara sanatate nu avem nimic. Am fost si eu bolnava saptamanile trecute si nimic altceva nu mai conta. Nu-mi doream decat sa ma fac bine mai repede, sa nu mai ma doara, sa nu mai sufar. :(
De cateva minute repet “viata perfecta”, oare am o “viata perfecta”? oare imi doresc o “viata perfecta”?
Imi doresc doar sanatate pentru mine si familia mea, in rest ma bucur de ce am. stii ce cred eu? intotdeauna conteaza cu cine ne comparam. Intotdeauna vor fi persoane cu o viata perfecta in jurul nostru sau persoane pentru care noi suntem perfecti.
eu zic ca sunt multumita cu ceea ce am, cu ceea ce am realizat, asta nu inseamna ca nu visez la soare, nisip fin, locuri exotice, etc….defapt acum visez sa dorm :))). Visurile si dorintele ne ajuta sa perseveram si sa obtinem mai mut decat avem :)
Lilly, daca esti multumita inseamna ca viata ta este perfecta.
8) :-) Si eu cred ca esti impacata cu tine si fericita deci implinita. :-)
Pentru ca am facut tot ce am putut. 
Mai mult era imposibil. 
Daca ma gandesc mai bine si eu sunt multumita.
viata nimanui nu este perfecta…si apoi, ce fel de viata ar fi aia perfecta? ne-am plictisi repede :)
Ne-am putea plictisi, dar ne-am putea si obisnui. Omul se obisnuieste repede cu binele…
8) :D
Draga Nice!
M-ai pus in situatia in care nu stiu ce sa raspund la aceasta intrebare.
Fiecare om are dorintele lui, visurile lui.
Sunt multi oameni care nu se multumesc cu ceea ce au, caci traim intr-o lume in care goana dupa bani multi, ne face sa nu mai tinem cont de valorile morale, iar tot ce e frumos se pierde in fiecare zi!
Nu cred ca depinde numai de noi ca sa putem avea o viata perfecta.
Cred cu tarie in destin, el croindu-ne fiecare drum al vietii noastre! In continuare, iti voi da ca exemplu chiar propria mea viata: la 6 luni mi-am pierdut familia. Dumnezeu mi-a gasit insa o alta familie, tot atunci, care m-a adoptat. Ii multumesc Domnului!
Fratele si sora mea au fost dati la Casa de Copii, ulterior infiind-o si pe sora mea o alta familie.
Pentru frate a fost mai trist, nu s-a gasit o familie care sa-l adopte si pe el.
Pentru mine acesti oameni au fost deosebiti, m-au crescut si m-au educat, fapt pentru care le multumesc!
Copilaria mea a fost minunata si cred ca va ramane etapa cea mai frumoasa a vietii mele!
Ma rog in fiecare zi la Dumnezeu pentru sanatatea parintilor care m-au crescut, caci stiu ca
din ziua in care ii voi pierde, viata mea nu va mai fi la fel de fericita!
Pentru mine “Viata perfecta” inseamna sanatatea familiei mele si a celor mai dragi oameni din viata mea!
Te pup! Vacanta placuta, draga mea!
Impresionanta povestea ta de viata, Aura, esti o persoana speciala cu suflet mare, frumos, bun. Te imbratisez cu drag si iti multumesc ca esti aici, langa mine, mereu cu un gand bun, cu o povata interesanta, cu o experienta impartasita. :*