Veșnic în căutare de pace și frumos, am avut ieri o surpriză de proporții. Am realizat cu uimire că eram în stare să merg până la capătul pământului pentru visul meu și când colo el mă aștepta cuminte chiar la o aruncătură de băț de casă.
Am ajuns până în Transilvania s-o descopăr și ea, frumuseţea, era chiar lângă mine. Am găsit-o și mi-am umplut sufletul chinuit cu stropul necesar de liniște și optimism. Pentru anul care vine.
Trebuie să vă mărturisesc că înainte de ziua de ieri îmi era o teamă groaznică de 2015. Tremuram doar la gândul că 2014, care cu o singură excepție, accidentul tatălui meu (soldat totuși un un final fericit) a fost unul extraordinar de bun, va fi înlocuit cu un altul care îmi va lua tot ce am realizat cu atâta migală. Pur și simplu nu puteam să stăvilesc frica de nou, de eșec. Când construiești ceva atât de greu, când muncești zi și noapte ca să reușești, vrei să-l păstrezi cât mai mult timp lângă tine. Nu vrei să se întâmple nimic, nu vrei să se schimbe nimic. Și sunt conștientă că 2015 Continuă să citești Winter dream
