Se împlinesc mulți ani rotunzi de la terminarea liceului. Vii la intrunire și incerci să reconstitui, să atașezi fizionomii bănuite de chipurile de adolescenți pe care-i țineai minte. O primă observație: arăți bine în raport cu ceilalți. Timpul nu a fost așa aspru cu tine, părul aproape negru îl ai încă la loc, chiar daca nu pe tot, iar kilogramele pe care le-ai pus nu-i împiedică pe foștii colegi să te recunoască din prima. Pentru o bună perioadă asta te face să uiți că, din punct de vedere financiar, stai de fapt cel mai prost.
Bogdan. Este arhitect. Tu vii la o întrunire pentru prima dată după terminarea liceului, colegii ți-au dat de urmă pe facebook, dar mulți din ei se întâlnesc din 5 în 5 ani. Si, la fiecare întrunire, unul din subiecte rămâne constant: oare cu cine mai vine Bogdan de data asta? De fiecare dată vine cu altă soție. El e din ce în ce mai burtos și chel, soțiile sunt din ce in ce mai tinere și apetisante.
Dana. A trecut printr-o traumă, a avut cancer și a reușit să se vindece prin tot felul de terapii naturiste. A apelat la terapiile naturiste pentru că medicii clasici nu i-au dat nicio șansă, i-au zis că trebuie sa facă radioterapie, chimioterapie și alte tâmpenii de gen, altfel moare în câteva luni. Ea s-a încăpățânat totuși să nu moară, a căutat peste tot tratamente și s-a însănătoșit pe cont propriu. După aproape doi ani și-a făcut analizele – tumorile dispăruseră, analizele arătau perfect. A pus analizele în câtvea plicuri, alături de un bilețel pe care a scris: ”Mă mai țineți minte? Încă trăiesc, ha ha ha”, apoi s-a dus pe la toți medicii care o trataseră cu sictir și le-a înmânat plicurile, iar medicii au luat plicurile, crezând că-i șpagă. Așa a fost dintotdeauna Dana, făcea tot felul de poante imposibil de bănuit. De pe urma acestei experiențe a tras concluzia că trebuie sa profiți de orice moment deși, din câte îmi amintesc, așa a procedat mereu. Dans sportiv, sex sportiv. Nu prea a scăpat ocazii, doar pe mine m-a scăpat!
Mariana. Arată aproape la fel ca în liceu. Aproape, pentru că a pus câteva kilograme în plus față de cum o știai, dar exact pe unde trebuia. E o femeie de afaceri de succes, are o firmă de construcții pe care o conduce cu mână de fier. Probabil că din cauza asta nici nu s-a căsătorit, deși mereu a aratat foarte bine. Standarde prea înalte.
Roxana. Organizatoare a fost, organizatoare a rămas! Ea era cea care organiza cele mai faine chermeze din liceu, iar acum exact asta face. Are o firma prin care organizează tot felul de evenimente.
Viorel. Unul din cei mai slabi elevi, n-a făcut nicio facultate, dar era foarte bun la tot felul de lucruri practice, era în stare să conducă și să repare aproape orice fel de mașină sau utilaj (mai puțin elicoptere, avioane și submarine). În plus, putea să-ți ridice o casă de la zero, cu tot ce înseamnă ’casă’. Prin 1991 a plecat în Noua Zeelandă unde, după câțiva ani, a deschis o firmă de transport. După alți câțiva ani a vândut-o cu un profit bunicel și s-a mutat în Australia, unde a luat-o de la capăt. Acum a venit în România doar pentru această întâlnire.
Nicu. Un tip vesel, simpatic, mereu a avut trecere la femei. N-a arătat niciodată bine, n-am înțeles cum de avea un asemenea succes monstru, dar e posibil să-l fi ajutat faptul ca știa să cânte la chitară, dansa ca nimeni altul, făcea mereu o discuție interesantă din te miri ce subiect și alte aiureli d-astea care le dau pe femei pe spate. El era ’ băiatul cu de toate‘ (cunoașteți genul, aproape fiecare clasă are câte unul), îți putea face rost de orice, de la carioci până la gagici. Acum are tot felul de afaceri neclare și chiar a candidat la primărie din partea PPDD, deși el e un tip cât se poate de normal.
Și muzica.…ah, ce încântare! E cea veche, aia care îți place nemaipomenit de mult. Nu ești nevoit să suporți muzică nouă, imposibil de dansat, imposibil de ascultat. Nu credeai că vei mai fi în stare să te zbengui timp de 11 ore aproape fără întrerupere. Și nu numai tu, ci și restul lumii.
Spre dimineață Nicu organizează un karaoke. Te chinui să cânți cu ultimele resurse, alea care n-au fost consumate cu dansul.
În plus, n-ai ratat nici măcelul pe care Olanda l-a administrat Spaniei, în încăpere fiind poziționate 3 televizoare.
Toate lucruile bune au însă și o parte întunecată. Din motive independente de voința ta, a trebuit să vii cu mașina, așa că ai fost nevoit să te abții de la băutură în ultimele 8 ore. Spre sfârșit, ai neplăcuta surpriză să constați că ai rămas singurul bărbat treaz, restul fiind pulbere. Sau lemn, în funcție de ce a băut fiecare.
Cum vi se par întâlnirile cu foștii colegi de liceu? Ați participat la vreuna din ele?
Eu doar anul viitor o am pe prima, asta daca se tine bineinteles :) Oricum, deja pentru noi nu mai sunt chiar asa mari surprize, ii am pe toti pe Facebook deci sunt la curent cu vietile lor.
Ce tinerica esti, eu folosesc fb-ul strict pentru a-mi promova noile articole de pe blog si a posta fotografii personale. Nu am pastrat legatura cu nimeni si nu ma intereseaza viata nimanui din liceu. :biggrin: In general ma intereseaza strict viata mea. :blush:
Si o sa te duci?
In cazul meu, s-a organizat intalnirea de 10 ani acum 2 ani dar din pacate n-am participat in primul rand pentru ca nu eram in tara in perioada respectiva si sa merg doar pentru asta nu mi s-ar fi parut rentabil, iar in al doilea rand inatalnirea a avut loc fix in ziua in care m-am casatorit, deci…
Oricum, clasa mea in liceu nu a fost una foarte unita, n-am fost prieteni, nu faceam petreceri, excursii etc, am fost mai mult “bisericute”, astfel ca la intalnire s-au prezentat foarte putini colegi. Mai putin de jumatate chiar, asa ca n-am pierdut mare lucru. Dar cu siguranta daca as fi fost in tara, as fi mers, de curioziate.
Si tu esti foarte tanara, Larisa :biggrin: , si la mine in liceu a fost la fel ca la tine. Nu am fost deloc uniti si nu mi-a facut placere sa merg sa-i revad peste ani. In plus am vaga idee ca sunt raspanditi prin toate colturile lumii.
Deci eu nu as fi mers nici macar de curiozitate. O sa fac un articol lamuritor pe acest subiect si o sa intelegeti mai bine. Oricum mie nu-mi plac reuniunile.
“….iar in al doilea rand inatalnirea a avut loc fix in ziua in care m-am casatorit…”. In al doilea rând, Larisa?!?!?!?!?!?
M-am întâlnit întâmplător pe stradă cu o fostă colegă de liceu. Am aflat că are 2 copii şi că ar vrea să organizeze o reîmntâlnire cu foştii noştri colegi, aşa că i-am dat 3 numere de telefon. Apoi m-a sunat şi mi-a spus data, ora şi locul întâlnirii. Chiar voiam să mă duc, dar s-a ivit ceva neprevăzut şi am fost plecat toată ziua, neputând ajunge. Ulterior am văzut nişte poze, trimise de un fost coleg (şi de liceu, şi de facultate, şi de armată) cu care am rămas în relaţii strânse. El a fost confundat cu mine de una dintre colege, care se ghidase numai după înălţime. El şi-a lăsat barbă, burtă şi chelie şi m-am simţit ofuscat că a putut fi confundat cu mine, care nu mi-am lăsat decât mustaţă şi nu m-am îngrăşat deloc. :)
Am cerut “subtitrare” pentru imagini, pe fete nereuşind să le recunosc. Amicul meu a tradus, începând în felul următor: “Babele astea sunt, în ordine…” Adevărul e că, pentru a le recunoşte, trebuia să mă uit numai la ochii lor, făcând abstracţie de restul corpului. În tot cazul, am remarcat că una dintre cele mai cuminţi fete fuma, lucru care m-a mirat, iar cea care ne-a confundat (ruşine, ne-a fost şi colegă de facultate!) era de două ori mai lată decât o ştiam la sfârşitul facultăţii.
Mulţi dintre noi am lipsit. Unii dintre foştii colegi erau căminişti şi nimeni n-a păstrat legătura cu ei, iar ceilalţi am avut probleme sau aveam alt program. Din imagini, am văzut că şi acum foştii colegi erau organizaţi pe găşti, exact ca în liceu. Amicii mei cei mai buni (cu care mă văd adesea) erau de-o parte, alţi colegi, în altă parte, iar fetele erau strânse într-un parteloc, departe de o fostă colegă care n-a terminat liceul, măritându-se. Cea din urmă a venit cu soţul, ca şi organizatoarea. N-au venit nici doi foşti colegi care s-au căsătorit unul cu celălalt, ulterior, lucru de mirare, din moment ce în liceu se ignorau.
Iată că am scris un comentariu la fel de lung ca articolul tău, despre un eveniment la care n-am participat. Un prieten a fost în Bulgaria pentru 2 zile şi mi-a povestit impresiile lui vreme de două săptămâni! Aşa că mulţumeşte-mi că nu m-am dus la reuniune! :)
Eu, Nice adica, cea care nu am scris acest articol, nu am amintiri prea placute din liceu asa ca era evident sa nu-mi doresc sa ma mai vad niciodata cu fostii colegi. Am gasit doar vreo 3 pe fb si culmea, nu s-au schimbat aproape deloc(evident unii sunt ceva mai imbatraniti). Pe contul unuia dintre ei am gasit si o poza foarte ciudata in care pare ca sunt si eu. Incredibil, pare ca nu m-am schimbat deloc. ma rog, sunt mai frumoasa acum, dar tot tanara am ramas.
Io am chiar la serviciu ca și colegi de muncă 9 din liceu.
Tu lucrezi actualmente cu noua din fostii colegi de liceu? :wassat: :biggrin: :unsure: Adica fosti si actuali colegi.
Incredibil, asa ceva nu am mai auzit, cum de v-ati gasit toti aceeasi meserie, acelasi loc de munca? :dizzy: :ermm: Cred ca a fost dragostea prea mare si nu ati vrut sa va despartiti niciodata. 
:tongue: :silly:
Exact. :silly:
Nu toți deodată. La-nceput am mers 3 apoi ceilalți au venit pe rând, pe parcursul anilor acum cu mine fiind 10 din aceeași clasă de liceu. 6 femei, 3 bărbați
Tury, pai inseamna ca tu in fiecare zi te simti ca in adolescenta. Ca in liceu. De asta esti tu vesnic tanar si rebel(vezi discutia de pe articolul precedent). :silly: :tongue: :devil:
Cam așa, ai intuit bine :silly:
:silly: Nici nu era prea greu, o asemenea situatie vorbeste de la sine. :w00t:
:biggrin:
Ia te uite, deci avem inca un fan al Olandei printre noi. Tu si cu Minnie, evident.
Dragos, foarte draguta experienta ta cu fostii colegi de liceu. Si, cum a ramas, va mai intalniti si altadata?
Eu am explicat mai sus, in raspunsurile pentru ceilalti, care era relatia cu colegii si de ce nu m-a interesat sa-i revad. O sa fac si un articol lamuritor. One day. Cred ca ai mei s-au intalnit si cred ca am fost si eu chemata. Sau nu. Nu-mi aduc aminte prea bine, oricum nu eram curioasa cum mai arata si ce au devenit. Stiu ca unii lucreaza pe la ONU, Nato, EU si alte asociatii/organizatii bengoase din astea. Eu cu ce dracu sa ma mandresc? :biggrin: :tongue: :silly:
Pai ne mai intâlnim si altadata, ce dracu’ sa facem…de data asta chiar nu mai e loc de scapare, ne stim toate datele….
:-)))))))))))))))))))))))))
Pai nu e vorba sa te mândresti cu ceva, ci sa-i vezi si sa va aduceti impreuna aminte de anii de liceu, de tinerete etc etc etc
Tocmai asta e problema, nu avem prea multe amintiri impreuna. Am fost destul de dezbinati, fiecare cu treaba lui. A fost aiurea, mie nu mi-a placut absolut deloc in liceu. Mereu o sa spun ca cea mai fericita zi din viata mea a fost atunci cand l-am terminat.
:silly:
Noi n-am facut asa ceva si nu stiu daca vom face… Nu am fost atat de apropiati… Poate cu cei din facultate … :D
Inca nu ai terminat facultatatea? Asa tinerel esti? Sau esti la a doua? A treia? :tongue: :wassat:
Neaţa, Nice! Salut, Dragoş!
Eu mă întâlnesc cu drag cu colegii mei de liceu, mai puţin cu cei de facultate; acolo nu i-am suportat pe mulţi. Bine, nici eu nu eram întreg la cap :cheerful: Din păcate, toţi colegii mei din liceu sunt la fel de leneşi ca mine. Prin urmare, noi am ratat întâlnirea de 10 ani în 2012. Însă, mai dăm unul peste altul prin Piteşti sau pe net în cazul celor plecaţi prin ţară sau prin străinătate. Chiar ieri m-am întânit cu un coleg când mă duceam spre Curtea de Argeş. În proporţie covârşitoare suntem cam la fel, plus sau minus câteva kilograme. În cazul meu, e minus
Am colegi casatoriţi, cu copii. În special, femeile :cheerful: E plăcut să ne revedem acum, după ani în care ne-a maturizat viaţa şi să ne amintim cât de netoţi eram atunci, mai ales băieţii, mai ales eu :cheerful:
:cheerful:
M-am întâlnit în ultimii ani şi cu profesorii mei din liceu. Ultima data, dupăa 12 ani cu prof. de matematica. La un alt liceu din Piteşti. A fost o revedere placuta. Datorita ei am luat peste 9 la matematica la bacalaureat. Iar cu profesoara de romana am participat la dezbateri publice la Centrul Cultural Pitesti. Mi-a zis ca se bucura cand vede cum vorbesc acum. M-a surprins ca si-a amintit de mine. Eram pielea de pe sconcs la literatura
Cred ca e placut sa vezi ca oamenii isi aduc aminte de tine si zambesc cand te vad
Neata again, Marin. :biggrin: :happy: :cheerful: E frumos sa pastrezi amintiri frumoase din liceu sau/si facultate.
Eu am terminat liceul in precambrian si nu prea mai am amintiri. M-am intalnit intr-o zi, pe strada, prin 2002, cu o fosta colega si cand mi-a zis ca lucreaza pentru ONU in SUA mi s-au inmuiat picioarele. De atunci am sperat sa nu ma mai intalnesc cu nimeni de teama ca cine stie in ce lumina nefavorabila o sa ma puna… :biggrin: :tongue: :silly:
Putin imi pasa mie ce au ajuns ei, cert e ca nu am avut o relatie prea stransa asa ca nu imi este deloc dor de ei. In schimb cu…dar asta e subiectul unui alt articol, un articol personal despre vremurile demult apuse. :blush: :happy:
Holaaa!
Eu incerc sa pastrez amintiri placute oriunde. Sigur, uneori reusesc, alteori nu. Insa, cred ca si cele neplacute, au rostul lor. Pai, din punctul asta de vedere, nici eu nu pot spune ca am cu ce ma lauda: familie, serviciu sau eu stiu ce realizari. Asta insa nu ma deranjeaza pe mine. Fiecare e cu drumul lui, cu alegerile lui s.a.m.d.
eu sunt multumit si impacat cu fiecare an din viata mea; nu as alege diferit, nu l-as repeta.
Chiar, cum te descurcai in scoala la desen si muzica? 
Oh, nici mie nu pot spune ca imi e dor. Cred ca nu ne e dor de colegii din liceu sau alte etape, ci mai degrabă de viata noastra de atunci.
Bun, abia astept articolul.
O prietena mi-a insirat 4 epoci din astea din care amintisi tu. Si jur ca eu cu toata istoria mea tot nu le tin minte. Precambrian, cambrian (logic, nu? :tongue: ), siluan, antediluvian. Le-am zis bine? Apoi daca e un ante, si un diluvian?
P.S.: am ramas dator cu un raspuns pe articolul cu Bucurestii: da, as locui in Bucuresti. doar in doua situatii: daca as avea o slujba acolo in domeniul istorie, bine platita. si daca m-as indragosit rau de tot si nu s-ar putea altfel :tongue:
Impacata sunt si eu…si absolut incantata ca am ajuns la uman.
Adica am facut un profil pe gustul meu la liceu. :cheerful:
Nu stiu ce ti-a insirat prietena ta, Marin. Precambrianul este o era de sine statatoare, iar celelalte sunt niste perioade care apartin de paleozoic(alta era). Si e vorba de cambrian, ordovician, silurian, devonian, carbonifer si permian. In fiecare dintre ele s-a intamplat ceva semnificativ pentru dezvoltarea vietii pe Terra. :biggrin: :ninja: :alien:
Cum sa ma descurc, bine la desen artistic, rau la tehnic(bine ca nu am facut decat in clasa a 9-a). Iar muzica nu-mi aduc aminte s-o fi facut in liceu. Tu?
Ah, merci de raspuns, daaa, imi plac motivele pentru care ai alege tu sa te muti aici. Te astept. Sigur una din cele doua se va intampla intr-o buna zi. :biggrin: :dizzy: :tongue: :silly:
Asemeni şi eu, adică mulţumit pentr liceu; al meu a fost tehnic: am diploma de contabil-statistician. sigur, nu am folosit-o niciodata :tongue:
Nu fusai clar, ziceam de muzica in scoala, nu musai in liceu. Pe minte toate m-au terorizat. Am ajuns la liceul economic, pentru ca nu mai faceam desen artistic, muzica si gramatica :biggrin: :tongue:
Pai…ea parca mi-a zis ceva de permian, acum ca il citesc la tine :biggrin: Mi-e imposibil sa le retin. E adevarat, nici nu m-am chinuit :cheerful: Ma bucur insa ca la nevoie am la cine apela pentru explicatii :biggrin:
Pai, din istorie am tot trait. Asta fac si acum; e adevarat fara satisfactii materiale. Mai bine ma indragostesc :tongue:
Bun, bun liceul tau, al meu nu mi-a asigurat nicio diploma, dar macar nu m-am stresat prea mult cu materiile de real, in special cu matematica, de care aveam o teama cumplita. :sick: :angry:
:biggrin: :devil:
Marin, da, in clasele terminate de gimnaziu(a 7 si a 8-a) am avut si eu probleme cu un profesor nebun care ne teroriza la muzica. :angry: Gramatica nu imi placea nici mie. :biggrin: :blush: :sick:
De o fata bogata.
Bun cu gramatica.
Mie inca imi place matematica :biggrin: Liceul mi-a folosit mult pentru dezvoltarea mea; eram vai de mama mea pe vremea aia :tongue: Pai, nu ma mira, unii profesori de muzica parca aveau damblale. Eu am avut si note de 4 pentru ca nu nimeream notele alea pe portativ…
Asa sa fie…una bogata sufleteste
Exact! Tot la partea cu notele muzicale, cu solfegiul ma impiedicam si eu. Si eu am avut note mici, chiar si 5 parca la un moment dat. Pe nebunul de profesor il poreclisem Paganini. I-a adus odata o colega de-a mea un buchet de flori si el a racnit suparat, pai ce, eu fumez flori?
:biggrin: :sick: :angry:
Ca sa nu mai zic ca el spunea ca muzica e matermatica pura. Sau gramatica pura?! :unsure: :dizzy: :ermm:
Ehe, nu zici rau deloc, asa iti doresc sa fie! Cu sentimente frumoase si multe iubira pentru tine. :happy:
Hihi, buna porecla. Eu il bateam cu florile in cap
Pai, cica, in teorie, te ajuta sa intelegi mai bine matematica. Nu a fost cazul meu. In plus, ma obliga sa cant, apoi imi reprosa ca nu am voce…. :angry: Stiam si eu, da nu mergea sa o schimb :tongue:
Stiu, eu nu zisul am probleme, ci cu facutul :tongue:
Neataaaaaaaaa!!! :happy: :biggrin: Marin, si mie mi-a spus invatatoarea ca nu am voce, dar ce crezi, eu consider ca s-a inselat amarnic. Nu stia la ce materie sa-mi dea 9 ca sa fiu la egalitate cu celelalte fete care luau premiul I. :biggrin:
:angry: :wassat:
:cheerful:
E bine ca stii ce vrei, e un bun inceput.
Holaaa!
Uff, ei, pentru mine, esti nr. 1 :biggrin: Chiar daca nu te-am auzit cantand :tongue:
Asta pentru ca nu ma puneau sa cant, sa desenez si sa dansez :silly:
Io n-am fost asa premiabil. Doar in clasele 7-8. Apoi am dat la liceu in Pitesti, venind din Mioveni, peste alte cerinte si cativa colegi ami sarguinciosi si mai priceputi. Asa ca doar in facultatea m-am trezit. Aici am iesit primul in 3 din cei patru ani si, drept urmare, sef de promotie
Wow, ai fost sef de promotie?! Super tare, uite ca aspectul asta nu-l mai tineam minte, daca mi l-ai dezvaluit vreodata. Am observat si eu ca baietii sunt mai silitori in facultate(decat in alti ani de studiu, decat fetele). Nu as sti sa-ti dau o explicatie. Sau nu as vrea. :blush:
Daaa, am fost. Asa s-a nimerit. Mi-a placut si am raspuns bine provocarilor aparute cu privire la felul in care dadeam examenele :biggrin: Nu ştiu nimic despre raportul dintre femei şi bărbaţi ca şefi de promoţie. La istorie, majoritari îs bărbaţii
Poate bărbaţii aleg mai bine ce le place, poate ei se maturizează mai târziu. Habar nu am :biggrin:
Nu ştiu dacă ţi-am mai zis; depinde dacă o fi ajuns vreo discuţie pe aici. Nu mi se pare ceva relevant, insa nici ceva ce tii sub tacere
Valeleu, ce mai discutie….
Salut Marin, salut Nice!
@ Marin, poate imi explici si mie cum de ai luat 9 la mate si te-ai orientat catre istorie….
@ Nice, pai la o intrunire nu prea ai cum sa scapi de momentul ‘ce ai fost si ce ai ajuns’ :devil: :devil: :devil: . Dar, odata ce treci ‘peste’, lucrurile vor fi mai usoare si mai frumoase.
Sunt de acord cu ambele motive, Marin! :biggrin:
Exact, Dragos, vezi de ce incerc eu sa evit pe cat posibil astfel de intruniri?
:biggrin: :tongue:
Hola!
Dragoş, nu ştiu cu precizie. Mi-a plăcut istoria mai mult. Aşa sunt eu…ciudat. Mi-a fost de folos matematica in intelegerea istoriei :biggrin:
Nice, eu am rezolvat usor problema intrunirilor. Stiu ca am ajuns o gloaba. Insa cand mananc jaratec… :biggrin: :tongue: :devil:
Mi te si imaginez. :cheerful: :silly: Ce metafora frumoasa! :happy:
Io…când eram mai mic şi mai prost, chiar făceam ca calul :cheerful: Băgam capul in piept, nechezam cat tineau plamanii si dadeam cu piciorul in pamant pana faceam groapa :silly: :w00t:
nu am fost la nici o intalnire a colegilor din liceu… dar… in ultima vizita facuta in ro… am intalnit diriginta din liceu si doua colege… pe diriginta o mai vazusem zi cu doi ani in urma…
anul asta… sper sa ne intalnim iarasi… desi nu este o aniversare… dar mereu sunt incantat sa-mi revad colegii… si.. sper chiar sa fim mai multi… abia astept…
Ia te uita ce draguta reintalnire, cu diriginta si doua colege! :happy: Diriginta mea din liceu, o tipa ce preda latina, nu ma avea deloc la inima. :ermm: Colegii o poreclisera “Scorpions”.
Pai ovi, la tine e cam dificil totusi, având in vedere locatia ta :-)
Asa e, in principiu e frumos sa te intâlnesti cu fostii….
Dragos, Ovi vine anual in Romania. E foarte atasat de tara natala. :happy:
Dragos… tu ai dreptate…
dar stii… nici colegii care sunt in ro… nu se intalnesc… au avut doar o singura data o tentativa… cu reusita partiala…
in ce ma priveste… perioada liceului mi-a fost cea mai frumoasa din viata… asta ma face sa imi doresc revederea cu colegii si profesorii de atunci…
Nice… eu cred… de fapt sunt convins… ca am avut cea mai buna diriginta… si preda matematica… era opusul lui Isoscel din film… a dat dovada de o bunatate si omenie rar intalnite… cu fiecare dintre noi…
Ovi, ti-am spus eu ca tu esti un norocos(desi tu m-ai contrazis) mi-as fi dorit si eu o asemenea diriga.
No chance. :biggrin: Si nici cea din generala nu a fost mai breaza. Mai rar profi de mate buni ca painea calda. :dizzy: :biggrin:
=)) eu mai am 2 ani pana se fac 10 ani de generala :)). deci n-am participat :D :biggrin: abia daca am dat ultima chermeza din facultate :)) :blush:
:-)))))))))))))))))))))) Pato, niciodata nu e prea devreme pentru un party
Se face si intalnirea de 10 ani de la terminarea gimnaziului? :biggrin:
:silly:
daaaaaaaaaaaaaaaa! :D deja ne-am vorbit :blush:
Sa ne povestesti cum a fost.
Ca vad ca se poarta. :biggrin:
La anul avem si noi intalnirea de 10 ani de la intalnirea liceului, am propus sa ma ocup de organizare, dar deja au inceput carcotelile. Dragele mele colege vor sa vina cu sotii, de trebuie sa se laude si ele cu ceva, si am spus ca e intalnirea colegilor de liceu. Sau m-am gandit ca sotii nu le-or da voie sa iasa fara ei, mai stii? Asa ca am renuntat la organizare si nu cred ca ma voi duce. Scopul e sa te reintalnesti cu oameni alaturi de care ai petrecut 4 ani de zile, nu sa ne laudam. In fine, mentalitate de tara! Te salut!
Draga Fairy, chiar nu stiu ce sa zic, eu nu m-as duce defel la o astfel de intrunire. Pupici. :kissing:
Inca nu, dar se apropie. In 2 ani. Si sincer incep sa am emotii, stiu ca se striga catalogul si fiecare spune ce a facut in ultimii 10 ani, ce reusite are. Si eu una nu ma simt de parca am reusit sa fac mare lucru. Am terminat facultate si master, lucrez in domeniu, stau relativ bine din pct de vedere financiar, dar…atat. Adica nu am firma mea de succes, nu sunt casatorita, nu am copii, nu am facut cine stie ce lucru maret. :)
Pai esti foarte tanara, Mihaela, mi-e greu sa cred ca toti colegii de liceu au si firma si familie si copii. Din cate stiu eu o firma vine la pachet cu multe responsabilitati, nu e asa usor s-o mentii pe linia de plutire mai ales intr-o perioada de criza. Mai ales in Romania.
Stiu…am incercat ceva cu firme pe la inceputul studentiei si cand am vazut ca nu numai ca nu castigam nimic dar aduceam bani de acasa ca sa fiu cu impozitele la zi, am zis PAS. Si m-am cam saturat atunci de firme, cel putin pentru o perioada nu mai am nevoie. Bine, am un PFA pentru activitatile pe care le mai intreprind, da nu e mare lucru.
Si da, nu toti colegii mei s-au casatorit sau au facut copii, dar nu stiu, lucreaza in firme de prestigiu, majoritatea fiind IT-isti…Acum ca ma gandesc la ei imi dau seama ca intr-adevar, nici ei nu-s toti asa grozavi. :) Partea faina cu facebook-ul asta e ca am cam pastrat legatura cu totii, stim toti de toti. Ne-am mai si intalnit, pastram legatura, n-o sa fie mari surprize la intalnire.
Inseamna ca ati fost un colectiv foarte unit. Si daca v-ati inteles bine e firesc sa vreti sa pastrati legatura peste timp. :happy:
Am participat acum doi ani, pentru prima dată de cand am terminat liceul. Trebuie sa mentionez că amintirile noastre ca liceeni, multe încă horror, ne-au marcat până şi atunci cand timpul ne demonstrase tot felul de lucruri, mai putin ca sentimentul acesta ar fi putut fi altfel. Nu stiu dacă as putea face o astfel de descriere măcar catorva dintre noi, dar per ansamblu, cu exceptia băietilor din clasă, lumea primise bine testul timpului şi arata mult mai tânără decat era. Dar nu mai cred in afirmatia ca bărbatii imbătranesc mai frumos. Am cateva colege care jurai că sunt adolescente, unii băieţi, in schimb, păreau la o primă vedere, ceva rude mai mari şi mai în vârstă a celor ştiuţi. E tare frumos sa vezi cat de divers ne-am ”aşezat” în viaţă fiecare. Mulţi doctori, foarte mulţi chiar; copii mari, prosperitate vizibilă, cativa discreti ce formau elita si altădată, semn că educatia poate prima; şi multe surprize. Ştiam cu toţii că aceasta va fi prima si ultima noastra intâlnire. În aer se simtea înstrăinarea. Mă bucur pentru tine că te-ai distrat. Te pup.
Ma bucur ca ai descris experienta ta, Adriana :kissing: , tocmai pentru ca stiam ca as fi perceput acut sentimentul amintit de tine, instrainarea, eu am ales sa nu particip. Articol ii apartine lui Dragos, colegul meu de blog care scrie, dar extrem de rar(nu inteleg de ce, bine pana si eu scriu rar asa ca…).
…ioi, şi eu de ce nu am perceput că nu e scris de tine? Eu mă bucur de tot ce găsesc aici, asa că vă felicit. Şi da, la început am căutat pretexte să nu merg la întrunire şi imi pare rău că nu m-am oprit doar la ”ora de dirigenţie”. Acolo a fost magic, pe urmă ne-au inundat deosebirile mai mult decat apropierile…
“Toate lucrurile bune au însă și o parte întunecată. Din motive independente de voința ta, a trebuit să vii cu mașina, așa că ai fost nevoit să te abții de la băutură în ultimele 8 ore. Spre sfârșit, ai neplăcuta surpriză să constați că ai rămas singurul bărbat treaz, restul fiind pulbere. Sau lemn, în funcție de ce a băut fiecare.”
Pai uite, paragraful de mai sus mi se pare edificator. Dar stai linistita ca nici ceilalti nu au sesizat ca articolul nu-mi apartine. Cu mici exceptii. :biggrin:
E bine ca te-ai dus totusi, inca o experienta in plus. Iar acum ai ce povesti despre reintalnirea cu fostii colegi de liceu. :biggrin:
…e năucitor!Şi jur că nu fac parte din cei ce citesc pe diagonală sau ceva cuvinte. Mă ştii deja, decat sa citesc astfel, mai bine nu vin deloc prin virtual. Oricum mi se dovedeşte că obişnuinţele se pierd in faţa dovezilor..evidente.
Adriana, nu autorul articolului este relevant in cazul de fata ci disponibilitatea voastra de e ne impartasi experientele. A ta a fost interesanta mai ales ca a fost usor diferita de a lui Dragos de ex. Cam asta conteaza. Oricum, chiar daca e scris de el, tot eu raspund comentariilor. Mai raspunde si el cand are acces la internet. :biggrin: :devil: :w00t:
Dragos- fata cea mai faina din clasa care era? :P
n-am participat la nici o intalnire dar mi-ar placea cu siguranta sa-i reintalnesc pe fostii colegi, defapt fostele colege ca am avut doar un baiat in clasa, liceu de fete :))))
:)) Nici noi nu am avut prea multi, deh, eram la uman, sa tot fi fost vreo 7? :biggrin: :ermm: :unsure: