Ce contează cel mai mult la o casă? Să fie spațioasă și modern decorată, confortabilă și bine compartimentată, cu o atmosferă tonică, care să te binedispună imediat ce te-ai întors de la serviciu? Să aibă o bucătărie imensă și bine utilată și neapărat două băi? Să fie plasată într-un cartier liniștit sau, ideal din punctul meu de vedere, într-un decor fantastic, luxuriant, să dețină o verandă frumoasă, o grădină veselă și o piscină ademenitoare?
În fiecare dimineață, dar și spre finalul zilei, la asfințit, stând în balcon, visez la o casă cu o priveliște spectaculoasă. Mă gândesc la cum ar fi ca în loc să văd cabluri, antene, blocuri cenușii, identice, în loc să aud picamere penetrând adânc asfaltul dur, tramvaie zdruncinând pământul, sirene și claxoane spărgându-mi timpanele, să admir valuri înspumate sau creste înzăpezite, să nu mă mai satur să privesc verdele smarald al unei păduri sau arhitectura armonioasă a unor căsuțe colorate.
Și sunt convinsă că nu sunt singura persoană din lume care are nevoie de un asemenea loc pentru a da frâu liber imaginației sau pentru a-și încărca bateriile. Un loc unde să poată savura dimineața cafeaua aburindă și reprezentația de gală a soarelui pe cerul înnegurat, seara, la apus. Un loc care să te inspire și de care să te minunezi zilnic. Un loc unde să simți că poti atinge nemărginirea și poți cuceri veșnicia.
Da, mi-ar plăcea o casă pe plajă, unde să stau să examinez fascinată albastrul infinit al oceanului.
Sau o casă pe un deal care să-mi ofere vederea spre uluitorul peisaj al unei păduri tropicale.
Şi nici o căsuţă tipic mediteraneană, din piatră albă, cu o gradină frumoasa, nu mi-ar displăcea.
Sau cum ar fi o privelişte asupra unui oraş antic sau medieval, cu cladiri vechi sau colorate, în care timpul pare că s-a oprit in loc.
Sau asupra unui canal sau lac?
Şi, poate cel mai mult m-ar încânta o căsuţă care să-mi arate în fiecare dimineaţă panorama unui golf pitoresc sau cea a unui salbatic fiord.
Poate vă întrebați care e actuala priveliște din balconul meu și ce mă determină să visez cu atâta ardoare la ceva diferit. Iat-o!
Care ar fi panorama/priveliștea voastră preferată? Ce v-ar plăcea să vedeți din balcon sau din verandă?
sursa unor poze: weheartit.com
O casa pe Coasta de Azur, cu vedere in fata spre Mediterana si cu vedere in spate spre munte ar fi visul meu, dar nu stiu de ce am impresia ca va ramane mereu la stadiul de vis :)). Sunt superbe toate panoramele din poze!
Larisa, tu nu te dezminti, chiar vrei neaparat sa ai laolalta si marea si muntele, iti doresc sa-ti indeplinesti visul cat mai curand. :cheerful: :happy: Deci Coasta de Azur… :wub:
:w00t: Macar o astfel de casuta de vacanta sa avem si tot e ceva. 
:whistle:
Ah, am uitat sa mentionez o casuta idilica din Provence plasata strategic in mijlocului unui camp de lavanda. :biggrin:
Holaaa!
Frumoase imagini
Da, cred că toţi care stăm la bloc visăm la o casă: la mare, la munte, la deal, pe plaja, pe ce-o fi :biggrin:
La mine tot e bine, în spatele blocului, de la balcon văd un deal şi ceva copăcei, deşi mereu tot mai puţini…
Aş vrea o casă în munţi, între zăpadă şi copaci :biggrin:
Holaaa, Marin, e minunat ca vezi un deal si niste vegetatie din balcon. :wub: Eu vad o intersectie super aglomerata, niste picamere care-si vad vesnic de treaba si multi muncitori agitandu-se in jurul lor, dar si multe blocuri uratele, genul comunist, total inestetice. Te invidiez. :biggrin: :happy: :w00t: :tongue:
:wassat: :dizzy: :ermm:
O casa in munti? Cred ca intr-o statiune sau orasel idilic din Alpi, din Austria sau Elvetia te-ai simti minunat. :biggrin:
Da, toti visam, dar unii chiar isi indeplinesc dorintele. :cheerful: :silly:
Ca si casa de vacanta cred ca mi-ar placea ceva pe malul marii, sa pot vedea de pe veranda nisip, mare si palmieri. De altfel si imaginile propuse de tine sunt superbe, in special cea cu jungla.
Daca e vorba realist, de o casa in care chiar as locui tot timpul anului, atunci mi-ar placea privelistea unui oras, insa unul foarte curat. Ori ceva modern, cu skyscrapers (daca cauti pe google images Singapore, cam la asa ceva ma gandesc), ori un orasel european vechi, cu cladiri colorate si o arhitectura mai deosebita.
Anda, cred ca ti-ar placea foarte mult Bruges, am pus o fotografie la apus cu el chiar acum.
Este un oras vechi, medieval, foarte bine conservat, foarte pitoresc. Singapore…da, stiu, am vazut imagini de acolo si chiar locuinte in emisiunea House Hunters International de pe Travel Channes. Cred ca o stii. :biggrin: :wub: Este emisiunea mea preferata pentru ca ma plimba peste tot pe glob si imi arata tot felul de case si privelisti de vis. :w00t:
Ai dreptate, macar o casa de vacanta cu vedere la ocean sa avem. :silly:
N-am televizor, deci nu stiu emisiunea despre care zici :)
Da, sunt sigura ca mi-ar place in Bruges, macar sa-l vizitez :)
Gasesti emisiunea si pe net, Anda. Pe youtube de ex.
Cu siguranta vei ajunge in Belgia. E o tara incantatoare cu o arhitectura fabuloasa. :wub:
Am fost in Belgia, dar doar in Bruxelles, nu si in Bruges din pacate. Intr-adevar, arhitectura acolo e superba. Insa pentru ca a fost a doua mea iesire din tara si prima dupa mult-mult timp, mi-e greu sa analizez orasul obiectiv pentru ca eram clar sub influenta noului si ma uitam cu gura cascata la tot.
Ce coincidenta, si pentru mine Belgia a reprezentat a doua tara vizitata. Prima a fost Grecia, primul oras bifat fiind Salonic. Apoi am ajuns in Bruxelles unde am stat 8 zile, timp in care m-am plimbat si prin alte orasele belgiene gen Bruges sau Gent. :wub:
Dar da, cand esti sub influenta noului e greu sa ramai obiectiv. :biggrin:
Mi-ar plăcea să orice altceva decât chiloţii vecinilor puşi la uscat.
Aş vrea ca privirea să nu mi se împiedice de nicio altă construcţie, ca să pot vedea aşa cum trebuie răsăritul şi asfinţitul soarelui. Numai aşa mi se odihnesc ochii. Dar când aud un tramvai trecând, mă trezesc la realitate…
Dar niste vecine sexy in bikini nu te-ar tenta sa vezi in balconul de peste drum? :biggrin: :devil: :unsure: :silly:
Eh, vad ca tu ai aceleasi aspiratii ca si mine. Dar si aceleasi conditii de trai.
Ai pus si o fotografie cu “priveliste” din Amsterdam…… :biggrin:
Daca stai sus la etaj este ok dat în general depinde foarte mult unde locuiesti în Amsterdam, nu peste tot este asa! :ermm:
Mie sincera sa fiu uneori imi tiuie urechile de atata liniste, de… la tara!
Vorba aia, aud cum creste iarba :tongue:
La noi mai multa animatie este în weekend, în special vinera dupa-amiaza, se mai aude un ciocan, o masina de tuns iarba, mereu radem…… Uraaa….. e weekend! :biggrin:
Da, Minnie, am pus, privelistea aia mi s-a parut rapitoare. Si foarte relevanta pentru ceea ce doream sa transmit cu acest articol. M-a cucerit atat arhitectura olandeza, dar si bautura aia ademenitoare.
:ermm: :wassat:
Tu locuiesti la tara? Wou, deja toata blogosfera te invidiaza. Eu una m-am saturat de zgomotul infernal al orasului natal. O sa scriu un articol pe tema asta cat de curand.
E weekend? Inseamna ca am pierdut notiunea timpului, nu stiu de ce aveam impresia ca e luni, prima zi din saptamana. :biggrin:
La noi mai este weekend…. :cwy: :biggrin:
Tu ai lucrat azi? Nu cred, este sarbatorae si la voi :tongue:
Da eu locuiesc “la tara”! Dar nu se simte ca la tara…….
La 10 km am un orasi mare, asa ca nu simt lipsa “agitatiei” :wub:
Nu stiu cum fac astia aici dar si cand construiesc nu este galagie “infernala”
Poate ca au utilajele mai bune, nu stiu cum sa explic :wub:
Si la voi se sarbatoresc Rusaliile?
:biggrin: :dizzy: :wassat: Uh, eu credeam ca e “weekend” doar pentru bugetari. :biggrin:
Se apropie concediul, de fapt cosmarul meu, draga Minnie. :cwy:
Da, azi am stat acasa si oricum nu voi mai munci mult pentru ca imi expira contractul. Va trebui sa imi gasesc in alta parte job. Acelsi jobi.
:cwy:
:angry: Pai cred ca suntem la 200 de ani distanta de olandezi. De vestici in general. Deci nu ma mira ca respirati alt aer, ca aveti alte conditii de viata. Ca nu exista poloarea fonica de la noi mai ales.
Casa mea e casa preferata.E in mijlocul orasului si totusi pe o straduta inchisa,linistita,dar da in bulevardul central in 2 minute de mers,marea e la vreo 10 minute de mers,gradina,pasarele,aer curat…N-am privelistea marii,ci doar a gradinii,dar e suficient sa-mi incarc bateriile.Am stat si la o casa cu vedere la mare dar era in afara orasului si nu m-am simtit nemaipomenit,ba chiar si marea devenise parte din peisaj,obisnuinta…imi place agitatia odata cu relaxarea,cum am zis,asta e casa ideala :)
De obicei cand vad case cu privelisti nemaipomenite nu ma incanta neaparat,ca stiu ca-s prin afara oraselor.
Iti doresc sa iti devina visul realitate intr-o zi!
Daaa, stiu ca tu stai la o casa foarte frumoasa cu o gradina superba. Am vazut asta deseori in fotografiile realizate de tine si expuse pe blog. E super ca ai marea atat de aproape. Atat marea cat si orasul, nu e prea placut, intr-adevar, sa fii rupt de civilizatie tot timpul.
Se simte asta, ca locuiesti in casa visurilor tale, din faptul ca gasesti mereu surse de inspiratie, ca esti atat de creativa. :happy:
Merci mult, eu ma multumesc momentan cu visarea. Si cu emisiunea House Hunters International de pe Travel Channel care ma plimba peste tot in lume ocazie cu care descopar nu doar orase fabuloase ci si case incredibil de frumoase. :wub:
Mie îmi place cerul tău.
De la mine din cameră, de pe scaunul pe care stau acum, dacă mă aplec un pic pot vedea… o fîşie de un centimetru înălţime de cer, între geamurile colorate de sus ale holului meu şi calcanul casei vecinului al doilea. Pe uşa camerei văd peretele lateral al “popîndăului” de vilă, parţial mascat de frunzişul unui vişin sărac în rod. Grădina nu se vede decît din camera din faţă, pe care o folosesc doar drept depozit pentru lucruri fără trebuinţă imediată.
Din punctul meu de vedere, locuinţa ideală trebuie în primul rînd să existe, apoi măcar să nu plouă înăuntru. Iar iarna să fie locuibil, fără risc de pneumonie dacă te dezveleşti accidental noaptea. În rest, aş prefera să pot călători din cînd în cînd în diverse locuri, fără fiţe, dacă aş vrea să admir peisaje, arhitectură ori să iau contact cu oamenii.
Da, se pare că sînt cam pretenţios… în comparaţie cu posibilităţile actuale.
Buna, Dragos, ce mult ma bucur ca ai remarcat apusul surprins de mine acum vreo doua saptamani.
De fapt el m-a determinat sa realizez acest articol. :dizzy: Aveam niste poze si era nevoie sa tes o poveste in jurul lor. Si atunci m-am decis sa va vorbesc despre privelistea mea favorita, cea pe care nu o obtin uitandu-ma pe balconul personal. :angry: 
Desigur, ceea ce spui tu este foarte ok, cu o conditie. Daca tot ai o casa banala, intr-o locatie nepretentioasa, macar sa iti permiti sa calatoresti des. Sau sa investesti banii in excursii in locuri care sa-ti satifaca dorinta si nevoia de frumos, de visare, de relaxare.
Cum eu raman mai mult pe acasa…parca nu mai e asa fun sa locuiesti in blocul si cartierul actual. :biggrin:
Dar acum calatoresc virtual. Cu ajutorul emisiunii House Hunters International. O gasesti si pe net, pe youtube. O sa intelegi mai bine despre ce vorbesc. :biggrin:
Ai uitat de limitările mele…?
Dar chiar şi aşa, nu sînt amator de plimbări virtuale, mai rău mă deprimă ştiind că nu pot ajunge cu adevărat acolo. Vederea e doar unul dintre simţuri, iar o vizită reală într-un loc plăcut se adresează tuturor simţurilor, creînd atmosfera completă. :wink:
Deşi în general sînt o persoană stat(orn)ică, am şi eu momente sau perioade în care mă satur de “natura moartă” din jur sau de repetiţia constantă şi atunci simt nevoia s-o iau tutuca pe cîmp. Unii n-ar putea sta trei zile în casă, ar înnebuni să nu iasă undeva – oriunde, oricum. Depinde de om.
Poate ar fi bine să încerci să schimbi cîte ceva în stilul tău de viaţă, să ieşi mai mult undeva unde să nu necesite costuri materiale şi prea mult timp dar să ai măcar satisfacţia că s-a întîmplat o schimbare de decor. Visurile sînt bune atîta vreme cît sînt realiste, îndeplinibile într-un interval de timp rezonabil, altfel otrăvesc existenţa prin intangibilitatea lor. :wink:
Hai să facem schimb de case, vreo două-trei zile, vrei? :tongue: :biggrin:
Desigur, nimic nu se compara cu o vizita reala, din pacate costurile exista peste tot, chiar si la Gradina Botanica, chiar si sa circuli cu metroul si masina pana acolo costa mult pentru bugetul meu limitat.
Momentan, insa, chiar daca as avea finante nu as avea chef de excursii si evadari. Am altele pe cap de rezolvat. De asta scriu si asa rar pe blog… :cwy:
Pe dracu’. Am fost la Paris in 1990 si nu am prea fost impresionat. E adevarat ca imi pregatisem vizita, citisem foarte mult despre Paris, dar nicaieri nu se scria de arabii si negrii nespalati, extrem de zgomotosi si enervanti, dar carora nu le poti face nimic pentru ca deh!, esti rasist daca ii zici unui negru nespalat ca e nespalat. Iar acum e si mai rau.
Da, Dragos, am auzit si eu de ei, am inteles ca acum sunt peste tot, te impiedici de ei la orice colt de strada. Dar poti la fel de bine sa faci abstractie de ei, sa te prefaci ca nu exista si sa te concentrezi pe monumente, parcuri, palate, constructii de vis, turnuri, poduri, toate imbibate de cultura si istorie. Adica sa vezi partea plina a paharului.
Depinde si de starea de spirit, evident. :ermm: :dizzy:
Mda….chestiunea e ca nu mai sunt imbibate de cultura si istorie, ci de mirosul negrilor. Ma uitam din usa Catedralei Saint-Dennis in vale, catre piata…cât vedeai cu ochii, niciun om alb! Oare Ludovic al XIV-lea ce-ar fi zis daca ar fi stiut cum ii va arata poporul peste numai câteva sute de ani?
In Eiffel nu incapi de vizitatorii americani, cântarind in medie 250 de kile in viu….
Singurul loc unde negrii si arabii se afla in vadita minoritate sunt bibliotecile si muzeele. Dar tot e aglomeratie. Sigur, alte mirosuri, dar tot multa lume.
Dragos, din cate vad eu avem amandoi aceeasi problema:aglomeratia. Doar ca tu o ai mai demult si ai scapat definitiv de ea. :biggrin:
De cînd te ştiu ai avut o viaţă mai… complicată. Pe undeva – corectează-mă dacă greşesc – am totuşi senzaţia că îţi place aşa, chiar dacă poate nu în toate aspectele. Altfel nu văd de ce ai persista. Dar asta e o altă discuţie. :wink:
Din păcate, totul costă. Unele foarte mult, mult prea mult pentru ceea ce primeşti în realitate. Cumperi o etichetă care nu mai are de mult valoarea de altădată. Cum ar fi Parisul lui Dragoş, spre exemplu. Dar dacă cumva imaginea idilică pe care o avem despre anume loc a fost dintotdeauna falsă, creată şi întreţinută cu unicul scop de a obţine venituri din turism? Ţepe s-au dat în toată lumea, de mult. Şi mai intră la socoteală şi norocul şi hai să-i zicem întîmplarea.
Mai este însă şi faţeta cealaltă: alternativele ieftine şi la îndemînă, care sînt ascunse şi/sau denigrate de către “concurenţa” cu mai mulţi bani şi relaţii. Doar printr-o fericită conjunctură poţi afla de asemenea oferte care le depăşesc mult în calitate pe cele “clasice” etichetate drept “pomul lăudat” la care prea mulţi saci de fraier adastă, iar atunci cînd le afli, reclama negativă te face să strîmbi din nas ca şi cum ai fi nimerit în zona nepotrivită a Parisului. :angel:
În fine, cred că soluţia ideală în cazul tău ar fi să găseşti un personaj putred (în primul rînd ‘de bogat’) :whistle: care să-ţi asigure un viitor perfect undeva oriunde numai să fie la mama naibii plus un metru distanţă de capitala aia cenuşie şi gălăgioasă.
Eh, glumesc… un pic. :tongue:
Sper să-ţi rezolvi repede şi cu bine toate problemele care te chinuie în perioada asta. Şi orice ar fi, nu renunţa totuşi să-ţi oferi un pic de relaxare, în limita posibilităţilor. :wink:
:biggrin:
Un personaj putred (in primul rand de bogat). Hai ca imi placusi aici. 
:cheerful: Desi nu gresesti, mi-ar placea un personaj plin(ca sa interpretam asa termenul putred) de sentimente. Bune si frumoase la adresa mea, cu alte cuvinte plin de iubire. Banii…eh, eu am fost mereu mai idealista asa. :cwy: Din pacate nu am gasit decat personaje putrede. La propriu. Cu mici exceptii. De asta mai sunt inca in viata.
:ninja:
:silly: :blush:
Nu stiu daca imi place sa ma complic, dar mi-ai dat o interesanta tema de meditatie. :biggrin:
Repede nu se pot rezolva, cu bine insa da. :dizzy: O sa ma mai relaxez din cand in cand. Atunci o sa afli si tu ca voi aparea pe blog cu ceva nou. :biggrin:
:biggrin:
Iubirea aia trebuie să fie un pic reciprocă sau măcar să pară, altfel e doar un contract de închiriere.
Din păcate, prea puţine bucurii se pot obţine fără bani, chiar dacă nu mă refer neapărat la ceva spectaculos. Dacă ţi-e o poftă nebună de o îngheţată în parc şi n-ai bani ori ai uitat portofelul acasă, cît e de subţire linia aceea dintre bucurie şi frustrare pe care o treci într-o clipită? S-a pus preţ pe orice, mai puţin pe viaţa unui om – aceea nu e nepreţuită, ci fără valoare. Gata, frînă, că stricăm sărbătoarea.
Acu’ mă frămîntă nerăbdarea de a afla ce idee ţi-a mai încolţit în căpşor. Între timp mai molfăi o bomboană de ciocolată, dacă tot am. :biggrin:
Pai e una din ideile pentru care am plecat din Bucuresti. O casa undeva la tara. Sigur, nu e casa ideala, dar e casa mea si mi-e dor de ea ori de câte ori plec.
Am avut bani si mi-am decorat apartamentul in care am stat in fel si chip. De doua lucruri cu siguranta m-am lecuit: ‘modernismul’ si un bar in casa. Singurul lucru pe care chiar mi-l doresc ar fi o piscina. Daca as avea bani sa-mi pun casa la punct, ar fi ideal, chiar nu mi-as mai dori nimic din punctul asta de vedere.
Dar ce are Dragos modernismul? Ca eu una il ador, imi place stilul minimalist de exemplu.
O piscina da, e buna, dar cine o intretine? Si nu ne-ai spus esentialul, ce priveliste ai de pe veranda casei? Ce se vede de acolo? :ermm: :biggrin:
Nice, stii cum se zice, gusturile nu se discuta. Mie mi s-a acrit de modernism, nu-l mai vreau. Vreau ceva cât mai simplist cu putinta.
Da, e o problema cu intretinerea piscinei, dar sa nu ne apucam sa rezolvam propbleme care nu au aparut inca :devil: :devil: :devil:
Aaaa, de pe veranda casei vad buda. Dar eu ziceam ca am o priveliste formidabila din livada. O sa fac o poza :-)
Da, ajungi la un moment dat in viata sa tanjesti dupa el. Dupa ea, dupa simplitate. Ca tot voiam eu sa scriu pe tema asta.
Pai te rog, chiar sunt curioasa de privelistea din livaza. Si ce pomi aveti, nu cumva pruni si corcodusi? :biggrin:
Pruni, meri, gutui, visini, ciresi si o gramada de salcâmi.
Wou, poti sa faci lejer o salata de fructe. Sau o tuiculita. Sau palinca asa cum se numeste prin partile voastre. :biggrin: :ermm:
Pai fac o palinca asa faina ca e greu de baut pâna si de vecini….
N-am ce face cu salata de fructe :-) Dar fac o gramada de salate cu ce am in gradina, ce-i drept. Si extrem de gustoase.
Eu ar fi trebuit să mă nasc francez, că la mine în grădină cresc numai melci…
Şi-acu’ înghit în sec cu gîndu’ la pălincă! :cwy:
Simpatici amandoi. Savurosi, chiar. Unul mai nostim ca altul. :biggrin:
:cheerful:
Dragos, pai normal, tu esti zgarcit, nu vrei sa dai la nimeni, s-o bei singur. :biggrin: :tongue:
Teoretic visez la o casa cu vedere la mare. Practic nu as suporta sa stau la mare din cauza caldurii. :)
Mie imi place in oras, intr-un oras cat mai mare si mai aglomerat. :)
Alice, in Bergen sau Oslo, doua orase situate in fiorduri, nu e prea cald… Dimpotriva, ai racoare cat cuprinde.
Dar eu cred ca ti s-ar potrivi foarte bine Lisabona. E un oras absolut incantator de care m-am indragostit de curand. Cu privelisti minunate. Unde mai pui ca are si vedere la mare.
Si Barcelona la fel. La fel de aglomerat zic.
Da, cred ca asta e motivul pt care Lisabona si Barcelona sunt orasele mele preferate :))
Doar ca in ambele nu as rezista vara!
Da, climatul mediteranean e aproape insuportabil vara. Dar nici cu al nostru, continental, nu imi este rusine… In Bucuresti avem aproape doua luni pe an cu temperaturi de 35-40 de grade…la umbra. :sick:
Și eu visez la o casă… de preferat la munte, dar nu necesar. Nu are importanță orașul, să fie liniște.
Și eu m-am săturat de vecini, de bormașini, de copii plângând toată noaptea… Bine, și ei cred că s-au săturat de cățelul meu care-i cam lătrător când e singur acasă :biggrin: dar măcar noaptea tace. Casa nu contează cum arată, important este să fie înconjurată de verdeață, de cât mai mulți pomi. Și o grădină cu flori :biggrin:
Hehe, si tu tot de munte esti indragostit. De creste inzapezite si varfuri semete… Cred si eu, mai ales acum cand ai ditamai teleobiectivul. :biggrin:
Si eu sunt…de liniste. De la o varsta avem tot mai mare nevoie de ea. Agitatia si aglomeratia oraselor mari nu ne mai incanta ca altadata.
O gradina de flori? Te-ai ocupa tu de ele? Le-ai ingriji? :dizzy:
Păi dacă le-aș avea, ar trebui să le îngrijesc. :cheerful: Dar să nu fie prea multe, doar cât să schimbe puțin coloritul :biggrin: Deocamdată le “plantez” pe balcon :)
Pe balcon si noi! :w00t: Decat deloc… :dizzy: :ermm:
Bine, parintii au casuta lor de la tara si acolo au inceput sa improvizeze o micuta gradina. Avem si veranda.
Locuiesc la 30 de metri in linie dreapta de malul unui lac.. iarna luna face punte peste apa inghetata… noptile de vara rasuna de privighetori, acompaniate de broscute si greieri. N-am inteles niciodata de ce preturile cele mai mari ale locuintelor sunt in centrul oraselor… Cand ma intorc seara acasa, se simte efectiv diferenta dintre aerul incins de betoane si aerul de langa lac. Cred ca locuitul intr-un bloc, eventual la un etaj superior, mi-ar distruge nervii. Dar sa nu scapam din vedere un amanunt: depinde si cine te asteapta seara acasa! Poate fi un factor care sa transforme un biet apartament cocotat in bloc in cel mai frumos loc de pe planeta sau… invers! :wink:
Bun venit pe blog, Bogdan!
:cheerful: Sau suntem cunostinte vechi? :ermm: Momentan nu-mi mai aduc aminte daca ne-am mai citit.
:biggrin: Momentan nu ma asteapta nimeni acasa, locuiesc singura. 
:biggrin:
Sunt mari(preturile) pentru ca in centru e toata actiunea. Pentru ca acolo arhitectura e mai frumosa, confortul e altul, acolo sunt mijloacele de transport mai aproape, teatre, muzee, parcuri.
Dar sunt si zone rezidentiale la periferie la fel de scumpe.
Eu locuiesc la 9 si chiar nu intelegeam de ce stau asa rau cu nervii.
Buna, Nice.. Suntem cunostinte mai vechi. Eu cel putin am admirat toate floricelele fotografiate de tine cu pasiune si migala pe facebook… Si avem in comun si admiratia pentru Croatia.. Cand eram bucurestean, stateam la casa. E drept, intr-o zona centrala, pe Dorobanti. Imi aduc aminte cu placere de zilele de duminica, dinainte de ’89, cand masinile treceau rar si, oricum, nu erau atatea.. N-am apreciat niciodata zgomotul urban! Singurul zgomot care imi starneste amintiri placute e cel facut de tramvaiele care treceau pe langa biserica Casin, il am viu in minte, poate fiindca il asociez cu mansarda din apropiere unde locuiau bunicii mei… Vin in Bucuresti pentru evenimente culturale, dar in aglomeratia actuala nu m-as mai vedea locuind..
Gata, stiu, ai mai comentat si pe blog si mai ales ne intalnim mai des pe fb. Ma bucur mult ca mai intri din cand in cand pe aici.
Din pacate si eu gasesc aglomeratia din capitala ucigatoare. Da, mi-ar placea sa locuiesc intr-un orasel gen Trogir, Zadar sau Sibenik. :biggrin: Si tie? :biggrin: :unsure:
Da, Dragos, musai ca iubirea sa fie reciproca. Iar banii sunt un rau necesar. Cu cat ai mai mult, vrei mai mult. :ninja:
Nu sunt convinsa ca ai vrea sa stii ce idei imi trec mie prin cap. :silly:
Să ştii că eu nu-s avar, chiar deloc. Nu mă interesează banii sub nici o formă şi aş fi mulţumit să am doar minima decenţă – însă asigurată – întru liniştea sufletească de care am nevoie pentru a putea fi util societăţii.
Uneori mă mai trăzneşte şi pe mine curiozitatea, că doar om mi-s (zic unii :whistle: ) Poţi să-mi şopteşti la ureche, dacă te ruşinezi de public. :tongue: :biggrin:
:blush: :angel: Pot, dar vreau? :ermm:
Ah, Dragos, stai asa ca ai inteles gresit, glumea cand ziceam de zgarcit si oricum ma adresam celuilalt Dragos pe care chiar il cunosc personal si e un om deosebit de generos. :biggrin:
Bineînţeles că vrei, dar n-ai să recunoşti niciodată. :devil:
Ce ştiu eu ce gîndeşti tu, ce ştii tu ce-am înţeles eu? :tongue: :whistle: :angel:
Oricum, zgîrcit sînt, dar nu avar, ceea ce e o diferenţă. :biggrin:
Mare aglomeraţie aici, pînă la urmă ajungem la varianta ‘Highlander’: “there can be only one!”
:tongue: :alien:
O casa cu foisor, gradina cu pomi fructiferi si alte cele mi-ar placea, dar greu ar fi sa aleg unde sa fie, m-ar incanta si un apartament care sa aiba si mansarda, dar asa cum spui tu sa nu ne impiedicam cu privirea de cabluri, altfel ma bucura si privelistea actuala cu vedere spre Dunare si muntii Macin in zare. :)
Ai priveliste spre fluviu si munti?
:cheerful: Wou, pai stai foarte bine. :biggrin: :happy:
Oh, cablurile astea sunt urate si sunt pretutindeni. Nu mai scapam odata de ele. Si in alte parti(tari straine) sunt… Nici sa fotografiezi de ele nu poti. :sick:
Partial vad blocurile de vis a vis, dar intr-o parte se vad putin si cele doua frumuseti. Intr-o forma sau alta am putin din toate. :)
Perfect asa.
imaginile suprinse in fotografii sunt absolut spectaculare…
postul tau… a inceput cu… “ce conteaza cel mai mult la o casa”… si eu as zice… cel mai mult la o casa… conteaza sa fie locuita… si nu oricum… ci cu dragoste… restul apoi… este decor…
una dintre cele mai frumoase locuite pe care le-am vazut in manhattan… este un apartament care costa cateva zeci ce milioane… amenajat superb… dar proprieterii… magnatii hotelieri din porto rico… mereu sunt doar in vizita aici… cateva zile, la fiecare cateva luni… adunate nu cred ca depasesc doua saptamani in un an… asa se face ca… frumusetea de apartament pare pustie…
la newport… sunt cateva case absolut greu de descris in cuvinte… printre ele si casa in care s-a filmat Marele Gatsby cu Robert Redford… dar… toate aceste locuinte au pierdut sensul de a fi… au devenit muzee…. este drept.. impunatoare… dar reci si fara dragoste…
exista intre ele un palat… unde totul este din piatra… fieare camera din altfel de piatra, alta culoare… dar cand spun totul din piatra… absolut totul… cu exceptia clantelor de la usi, balamalelori si sticla de la fereste… altfel… tavane… lambriuri.. pereti… pardosele… moldingurile de lausi si ferestre… totul o minunatie de arta in patra… candva locuita si plina de iubire… acum.. muzeu… rece… calcat cu intrestul turistului… fara afectiunea necesara unei case, pentru a fi trasformata in camin…
fie imaginea vazuta din balcon, cea mai frumoasa de pe pamant… daca nu este privita dintr-un suflet plin cu iubire… nu valoareaza la nimic…
Pai da, Ovi, porneam de la ideea ca toti cei care cititi articolul aveti sufletele pline de dragoste. :happy: :biggrin: Chiar nu ma adresam cu acest articol unor oameni reci, fara suflet. :ermm: Cred ca toti cei care intrati si comentati pe aici (mai ales cei care comentati) aveti multa imaginatie si sunteti indragostiti de natura si de frumos. :w00t:
Nu pot sa cred ca cineva si-ar cumpara o casa pe marginea unui lac, cu vedere la niste creste montane inzapezite si cu toate asta nu este deloc impresionat, atins de frumusetea cadrului natural. Sau cineva isi cumpara o casa cu o gradina imensa dar nici nu se gandeste sa ingrijeasca florile.
cu ani in urma… am avut ocazia sa lucrez la una din casele lui Robert Redford… situata ins tatul vecin de la nord, pe un varf de deal, de unde in departare, in zile senine se sarea oglinda oceanului. Construtiea era ca o bijuterie in mijloc de padure… desi… vecinii nu erau chiar asa de departe…. era o zona destul de populata… si tot de lume cu multi bani…
Robert insa, petrecea in minunatia de nautra, cumulat timpul in zile… cam doua luni pe ani… in schimb, era o persoana care venea zilnic sa vada prorpietatea si o femeie care venea saptamanal sa faca curatenie. cu toate acestea,se simtea in casa linistea nelocuintei…
vezi tu…
in ce ma priveste… imi place sa locuiesc in confort si frumos, sa ofer viata din mine locului in care ma aflu… apoi… sa calatoresc in vacante… sau cand este posibil… si fac o deosebire esentiala intre locuitul acasa si locuitul la hotel sau in alta parte… este o deosebire esentiala si de neevitat…
locurile din fotografiile tale, sunt absolut superbe… incatatoare.., minunate… si as fi fericit sa imi petrec vacanta pe acolo… dar sa locuiesc… imi place aici… imi place viata din casa mea… imi place sa ma salut cu vecinii… sa ma opresc la un pahar de vorba cu ei… ori asa ceva, in fotografiile tale nu sesisez… imi pare rau…
pentru mine… mai sunt si constructor… cel mai mult, la o zasa, conteaza sa fie locuita… cu dragoste… cu respect… cu pretuire… ingrijire… apoi… tot frumosul de alaturi, este ca un bonus…
Desigur, Ovi tu ai dreptate, si pentru mine conteaza aspectul mentionat de tine, insa cand vad in fiecare zi peisajul din intersectia mea parca ma apuca un dor de duca… Simt nevoia acuta de altceva. Nu stiu nici tu cum ai rezista sa-ti urle picamerele zilnic, 6 luni pe an. Si totul in jur sa fie un vesnic santier. Acum iar au dezgropat totul, cat vezi cu ochiul numai si numai gropi. :cwy: :sick: :angry:
tu ma faci sa-mi amintesc de cum era zona cand se construia statia de metrou dristor… si tot molozul se cara prin fata blocului in care locuiam…
spalam masina la ora 10 dimneata si la zece si jumatate, tot dimineata si in aceiasi zi, era deja alba… mentionez ca masina de fapt, prin culoarea normala ar fi trebuit sa fie neagra…
O sa razi da’ io visez la o casa de lemn si pana visul asta mai bine-l discern, fac ce fac si scriu ganduri mai bune, ia uite si la tine sa le dai la lume –
In acest caz iti propun o casa din lemn cu vedere spre un fiord din Norvegia. :biggrin: :happy: Parca pe acolo se poarta aceste casute.
:cheerful: Nu degeaba Europa Nordica e una din cele mai bine impadurile regiuni europene. 
Intotdeauna avem nevoie de cuvinte frumoase, din suflet si de ganduri bune, curate. :cheerful:
Salutare draga Nice!! Chiar ca sunt privelisti care iti taie respiratia. N-as zice nu la niciuna din cele alese de tine. Mie imi place marea, cred ca o casa undeva pe malul marii, sau al unei ape ar fi mai mult decat perfect. Deocamdata doar visez la o casa a mea chiar si printre betoane, si cabluri. Iti doresc o zi minunata! :happy:
Salutare draga Fairy. :kissing: Ma bucur mult ca si tie iti surade ideea unei case pe plaja cu vedere la ocean. Macar o casuta de vacanta si tot e ceva. Sa inteleg ca acum locuiesti cu chirie? :dizzy:
Cam asa ceva, e destul de trist sa nu ai casa ta, sau sa nu primesti ajutor de la cineva, iar parintii tai sa stea in ditamai casa, la care ai si tu drepturi. Nu vreau sa te intristez, si asa sunt eu trista!!
Iti inteleg perfect supararea, draga mea. Poate toate astea se vor schimba intr-o buna zi. :ermm: :dizzy:
Muntele, dom’le, muntele! Am zâs!
:cheerful: Hai mai Tury ca si tu ai o vedere nice din balcon.
Chiar daca nu e tocmai un munte… :w00t:
As vrea sa vad marea/oceanul. O casa pe plaja mi se pare un vis…greu de implinit. :)
Dar asta mi-ar placea cel mai mult. Eu m-as si marita pe plaja, da nu prea se practica la noi, in plus cam greu de adus toti oaspetii din Iasi pana in Constanta.
Hehe, iata inca un lucru pe care il avem in comun:dragostea pentru mare. :wub: :happy: :cheerful:
Am cam lipsit iar din virtual, aşa că te salut. Despre mine ştii deja că locuiesc deasupra oraşului şi văd muntele, oraşul, cerul şi pădurea. E bine ca cineva să ne amintească unora dintre noi cât de norocoşi suntem. Sunt dezavantaje şi pentru locul in care locuiesc: deşi stau la cinci minute de centru, de piaţă şi magazine, dacă nu sunt cu maşina mi se lungesc braţele şi gâfâi teribil până ajung acasă, totul fiind destul de abrupt; când vine ploaia aia teribilă, nu ploi uşoare, tot pământul de pe munte e la mine in curte, din acest motiv am ales şi pavajul pt curte in loc de gazon, iar umezeala muntelui se simte deseori. Totuşi, dincolo de aceste inconveniente care nu apar toate deodată, cu adevărat am avut noroc de o privelişte minunată. Dar nu aş zice nu niciodată de o casă cu privire la mare, dar asta se rezolvă cu un concediu potrivit, nu? Te pup.
Buna, Adriana si bine ai revenit! :heart: :kissing: Interesant, da stiam ca ai parte de o priveliste spectaculoasa, dar la dezavantaje nu m-am gandit niciodata. Bine macar ca nu se manifesta toate deodata.
Acum, ca tot ai mentionat tu, ma gandeam ce avantaje am eu ca stau in mijlocul intersectiei. Ca par numai dezavantaje la prima vedere. Ar fi faptul ca sunt foarte aproape de metrou, ca am mijloacele de transport la indemna, dar magazine nu prea am. Bancile si casele de pariuri nu se pun, nu?
Eu cred ca e greu sa rezisti intr-un oras nebun precum Bucurestiul. La un moment dat cedezi nervos si te retragi la tara. Sau in munti. Vezi colegul meu de blog, Dragos. Pe care nu stiu daca tu l-ai prins.
Da, merge sa ai vedere spectaculoasa macar in concediu. Cu conditia sa ai concediu! :biggrin:
vai,casele astea chiar exista??? :dizzy:
:biggrin: In visele noastre si in realitate, da. :happy:
Mie mi-ar plăcea şi un apartament la Piata Unirii. Un prieten de-al meu locuieşte în blocul de la colt (Unirii cu Regina Maria) . Priveliştea nocturnă este superbă. Vedere către Magazinul Unirea, Piata Alba Iulia şi Biblioteca Naţională. :biggrin: Şi când răsare Luna de după magazin e “bestial”. :wub: Răsăriturile sunt şi ele faine. :cheerful: În schimb, el se plânge de gălăgie.
Eu aş alege apartamentul de la ultimuil etaj. Este visul meu sa am un apartament cat mai sus în mijlocul unui oraş, exact pentru panoramele citadine nocturne. :biggrin:
Wou, tu chiar esti indragostit ce peisajele citadine. Si chiar iti place arhitectura bucuresteana.
:dizzy: :ermm:
Da, mi-as dori si eu sa locuiesc, macar cateva zile, intr-una din casele/apartamentele pe care le-ai aratat. O astfel de priveliste te umple de bucurie, te energizeaza sau iti ofera pace, dupa caz.
Dar cel mai mult si mai mult imi doresc sa avem noi casa noastra, sa plantez eu insami florile si copacii mei, sa am un leagan mare si un loc de joaca pentru copii, o terasa cu mobila de rattan pentru adulti, la care sa stau sa-mi beau ceaiul sau sa mancam la vreme de vara.
Privelistile mai spectaculoase le-as lasa pentru vacante, daca voi avea parte de ele, :))
O casuta cu gradina cred ca e visul oricarui roman. Mie imi plac mult cele mediteraneene. Contrastul dintre albul pietrei si movul si rozul intens al florilor e spectaculos.
:whistle:
Sunt atatea locuri frumoase in lumea asta mare, Alexandra, macar pe jumatate din ele sa le vedem pana murim.
Nice, sunt atatea minunatii in lumea asta, ca pana si in 5 la suta daca vedem si tot trebuie sa ne consideram norocosi. La o jumatate deja cred ca suntem binecuvantati :)
Exact!
Dar sa vezi ce chestie ca eu nu m-am socotit niciodata ca facand parte din categoria norocosilor. :cwy: :biggrin: