Cel puțin nu întotdeauna. Și nu, poate nu aveam intenția să dezbat acum această temă dacă nu mă stârnea Lilly…
Noi, românii, am fost încă de mici învățați de părinți că tăcerea e de aur. Desigur, sunt și momente când e preferabil să-ți vezi de treaba ta, atunci când nu ai nimic interesant sau inteligent de spus, când nu te simți stăpân pe subiect sau când presimți că orice ai rosti se poate întoarce împotriva ta este înțelept să taci.
Și uite așa, ne-am obișnuit noi să închidem ochii și să nu reacționăm. Vedem că cineva aruncă o hârtie pe stradă, trecem mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, suntem oripilați când fete tinere înjură de mama focului și vorbesc vulgar, dar ne facem că nu am auzit nimic, observăm cum un cumpărător încearcă cu mâna toate chiflele dintr-un magazin și întoarcem privirea, nu îi atragem atenția că e greșit. Acestea sunt cazurile în care nu mai trebuie să tăcem, ci să luăm atitudine.
Joi, în drum spre serviciu, o tinerică rupea de zor liliac, devastând un biet arbust. Rămăsese aplecat fără nicio floare. M-a remarcat și a Continuă să citești Tăcerea nu este o soluţie
