De câteva zile un coleg de serviciu se tot plânge (pe un ton glumeț) că s-a săturat să vadă cum doamnele din jurul lui primesc cadouri (nu de la el, evident), că n-ar fi rău ca de 8 martie să li se ofere mici atenții și bărbaților, nu doar femeilor. Un alt coleg, cu care mă întâlnesc rar de tot și cu care doar mă salut (și asta nu mereu) mi-a înmânat azi, de cum m-a văzut, un bucheţel de brândușe galbene. Este prima dată în toată cariera activitatea mea când primesc ceva de la un coleg de muncă.
Știu că într-un timp existau prin blogosferă destule voci masculine care renegau sărbătorile de 1 și 8 martie. De Sfântul Valentin nu mai zic. Să nici nu audă. Noi nu suportăm să fim obligați să oferim ceva persoanei iubite, noi vrem să dăruim atunci când avem noi chef, s-o surprindem cu gestul nostru mirific!, își strigau oful, pe unde nimereau, distinșii domni. Ce farmec are să-i oferi un mărțișor (care poate îmbrăca orice formă posibilă, o floare, o broșă, o brățară, o cutie de bomboane, un parfum etc) de 1 martie când primesc toate femeile? Cine a mai inventat și sărbătoarea asta? Și ce mai vor? Să Continuă să citești Cel mai frumos mărţişor
