Imi povesteste cineva.
Eram student in Timisoara si aveam un coleg de grupa (Tommy) care lucra la Procter&Gamble cu jumatate de norma. Fara sa se intrebuinteze prea mult, câstiga cam 1.200 de lei. Era prin 2006, deci inainte de criza. Impacheta sapun. Si mi-am zis ca as putea sa fac si eu asa ceva. Cât de greu poate fi sa impachetezi sapun? In plus, ca student, ai un ban al tau, lucru deloc de neglijat, mai ales daca bei multa bere.
Asa ca l-am intrebat pe coleg cum ne putem angaja si noi (in afara de mine mai erau doi doritori). Ne-a zis sa ne ducem la sediu sa ne inscriem.
Problema e ca nu ne-a spus la care sediu, asa ca am crezut ca e vorba de sediul central din Timisoara. Prin urmare ne-am dus acolo. Ii spunem portarului, vorba aia, ‚’’cine suntem si ce vrem’’. Vine o tipa sexy, imbracata la 4 ace si ne intreaba daca am venit pentru examen.
Examen?!?!? La urma urmei e vorba de impachetat sapun….de ce ar trebui sa dai examen pentru asa ceva?
Dar am zis ca nu e cazul sa pierdem ocazia si am raspuns ca da. Ne spune ca am avut mare noroc pentru ca voia sa inchida lista.
Lista?!?!?
– Bine baieti, examenul e mâine dimineata, la ora opt, dar sa fiti aici pe la sapte si jumatate. Sa veniti cu cartea de identitate, cu un pix si cu un calculator.
Pix? Calculator? What the fuck?!?!?
– Mai, eu zic sa-l sunam pe Tommy, cine stie in ce dracu’ ne baga?, sugereaza unul din prieteni, dupa ce tocmai iesiseram din Procter&Gamble, cam pleostiti.
Zis si facut. Si sun…si sun…si sun…nimic, niciun raspuns. Ulterior am aflat ca Tommy se intâlnise intâmplator cu o veche cunostinta din satul natal si se pusesera pe baut. Mai grav era ca, fix in aceeasi zi, prietena lui se operase la ochi (la ambii ochi), iar Tommy trebuia sa vina sa o ia de la clinica. Fata, saraca, iesise din operatie, oamenii de acolo o intrebasera binevoitori daca sa-i cheme un taxi (platit de ei, de clinica adica), daca sa o ajute sa ajunga acasa, ea nu si nu, ca vine prietenul sa ma ia. Prietenul era pulbere, muci si clei la ora respectiva, asa ca fata a asteptat, cu mult calm, timp de doua ore, in ploaie, absolut convinsa ca Tommy al ei va veni, intr-un târziu, sa o ridice. Abia dupa doua ore (dupa ce s-a murat toata si incepusera si pansamentele de pe ochi sa i se prelinga inspre sud, catre obraji) i-a picat fisa ca, poate, s-a ivit o problema. O mica problema. Deh, ardeleanca din Salaj…
Dar sa revin. Am mers la o crâsma sa discutam ce sa facem. Chestia cu pixul si calculatorul ne cam daduse de gândit. Era clar ca pe undeva se strecurase o neintelegere, dar nu stiam despre ce e vorba si asta ne sâcâia teribil. Tommy in continuare nu raspundea la telefon. Pâna la urma ce aveam de pierdut? Am hotarât sa ne prezentam si sa vedem ce-o fi.
A doua zi, la sapte si jumatate fix, ne-am prezentat mot. Eram numai noi trei. Am fost condusi intr-o sala mare, cu o gramada de banci. Ne uitam unii la altii. Ca studentii…jeansi, tricouri, adidasi. Ne uitam la organizatoare…tinuta impecabila, tocuri de 7 cm…profi de sus pâna jos, fusta o idee mai sus de genunchi. Arata bestial. Dupa câteva minute incepe sa vina si restul lumii. Stateam lânga fereastra si observ ca la intrare parcheaza numai Mercedesuri, BMW-uri, Volvo-uri….masini una si una….noi veniseram cu tramvaiul. Si intra in sala candidatii, cam 40 de bucati. Mi s-a facut rau. Nu cred ca era niciunul sub 30 de ani, toti spilcuiti, tunsi-rasi-frezati (eu nu ma mai barbierisem de 3 zile), pantofi negri perfect lustruiti, costume unul si unul, cravate…da, cu siguranta eram din alt film…Dupa ce considera ca toata lumea a venit, organizatoarea ne da plicurile cu subiectele si zice ca avem la dispozitie o ora sa raspundem la cele 100 de intrebari (test grila). Deschid cu luare-aminte plicul si ma uit la subiecte precum curca in lemne; toate erau din economie si nu stiam de acolo decât conjunctiile, prepozitiile si câteva din verbe. Ma rog…pun câteva raspunsuri la nimereala si, dupa un sfert de ora, imi spun ca examenul meu s-a incheiat.
Ma indrept spre organizatoare , ii dau hârtiile si o intreb, candid:
– Doamna, daca tot am dat acest examen…puteti sa-mi spuneti pentru ce l-am dat?
– Cum adica ’pentru ce l-ati dat’? Pai pentru ce ati venit?
– Eu am un prieten care impacheteaza sapun aici la dumneavoastra si mi-a zis sa vin si eu daca vreau sa impachetez sapun.
– Mda…adevarul e ca am banuit si eu ca s-a produs o incurcatura, la cum aratati.
M-am facut ca nu inteleg apropoul.
– Deci…pentru ce am dat examen?
– Pentru postul de director economic….inscrierile pentru impachetat sapun nu se fac la sediul central, ci la punctul de lucru.
Aveti vreo intâmplare interesanta de la vreun examen? Daca da, scrieti despre ea, nu va sfiiti!
Haha, super tare intamplarea, frumos, cu adevarat, era ca tipul sa obtina postul de director.
Asa chiar era memorabil, de povestit nepotilor.
:face: Am intrat in banci, am deschis calculatoarele, ni s-a dat subiectul, eu tufa. De Venetia. :ninja: Am inceput sa dau din colt in colt, am intrebat un coleg, apoi pe altul, si tot asa. Nimeni nu a vrut sa ma ajute, ba mai mult, unul dintre ei mi-a reprosat ca sunt varza si ca e imposibil sa nu stiu, sa nu ma descurc, ca e strigator la cer. :ermm: :dizzy:
Eh, Dragos, eu am tolba plina de peripetii, doar sunt o campionana a examenelor, cred ca asta e menirea mea in viata, m-am nascut sa sustin examene. :angry: :wassat: :alien:
Iata o intamplare destul de amuzanta, asadar:
la facultate fiind, examenul de informatica. Eu, paralela cu materia asta.
Vazand eu nu am nicio sansa sa fiu ajutata de “bunii” mei colegi, am realizat ca nu mi-a ramas decat o singura solutie salvatoare: l-am rugat chiar pe profesorul de informatica sa-mi dea o mana de ajutor. :blush: In 3 secunde aveam rezolvat examenul. :biggrin:
Cine crezi ca a fost singurul student cu nota 10 la info din facultate? :devil:
Evident ca invidiosii m-au acuzat ca am luat nota pe ochi frumosi. Dar in viata trebuie sa fii descurcaret. :silly: Cu rusinea mori de foame. :ninja:
Nice, asta se numeste ca te-ai descurcat :biggrin: :w00t: Mi-a placut!
Cred ca as avea si eu una sau doua astfel de patanii. Dar sa incepem cu inceputul:
Eram in clasa a 6-a, testul de istorie. Proful, Vrabie pe numele lui, desi porecla era Tapul – de la barbuta lui foarte sic, ne tot dadea teste neanuntate. Cartile si caietele jos, langa banca, sa nu copiem din ele. Macar atata. Zis si facut. Numai eu nu. Am luat alt caiet, l-am pus in copertile care trebuie, iar cel de istorie in banca, ajutor la nevoie.
Pe la jumatatea testului, nu-mi mai aminteam ceva si desigur ca deschid caietul la lectia care trebuie pentru a trage cu ochiul. Am vazut repede ce vroiam sa vad, am scris mai departe, apoi am ajutat-o si pe colega. Desigur, dupa ora multi s-au “trezit” ca “Vai! Ai copiat! Tu, Alexandra?! :wassat: ” Ceva de genul, ca nu se poate, eu sa copiez egal cu sfarsitul lumii.
Urmatoarea ora, intra proful, ne aduce testele corestate si notate. In afara de mine, numai note de la 3 la 7; eu luasem 9. Se ridica un coleg si a spus in fata clasei ca eu copiasem si ca nu merit 9. Mi-a placut replica profului: “Rade harb de oala sparta! Voi de ce nu ati copiat?! Daca ea a reusit sa copieze in timp ce eu va supravegheam, insemana ca isi merita nota.”
Nici o problema, restul orelor pana la sfarsitul semestrului am fost ascultata din toata materia. Am luat multe note, nici una sub 6, dar totusi. Mi-am invatat lectia …. si istoria
Super tare reactia profesorului tau de istorie, ce ma enerveaza pe mine astia care se uita doar in ograda vecinului si nu mai pot ei de ce face celalalt. :angry: Tipic romanului, de altfel. :ninja:
Am patit-o si eu, exact la fel, la teza la istorie in clasa a 11-a parca. Am luat 10 si o colega s-a ridicat in picioare si a zis ca am copiat… Profa nici nu a bagat-o in seama. Am iubit-o pe profa aia…atat de mult incat intr-o zi i-am cumparat si flori. I le-am oferit asa, din senin, aparent fara motiv. Sa-i arat cat de mult o apreciez eu. De obicei nu cumparam flori(de cadouri nu mai zic) profilor. :biggrin:
Eram in clasa a 9 a, cand am zis sa merg si eu la Olimpiada de istorie, pregatiri intense nu aveam cel mai bun sau cel mai renumit profesor din scoala dar pasiunea mea pentru istorie era si inca este destul de mare asa ca speram la un rezultat bun.
Ziua cea mare 18 Martie daca imi aduc eu bine aminte, urma sa ne deplasam la Timisoara pentru faza judeteana, pe drum multi dintre colegi inca mai citeau incercau sa isi aduca aminte, eu unul nu aveam nici carte si nici caiet la mine asa ca incercam sa ma relaxez si sa nu ma panichez ca as fi uitat ceva. Dupa aproximativ o ora de mers cu autocarul, ajungem la Liceul pedagogic “Carmen Sylva” aici sute de elevi, multi inca repetau, fiecare la proba pentru care a venit, la istorie nu eram chiar asa multi vreo 50 de persoane din tot judetul, dar eram cei mai buni.
Pe la orele 9 intram in sala,eram pozitionati in asa fel incat sa nu avem de unde copia eram combinati clasa a9a cu a8a, de odata intra pe usa o domnisoara care a venit sa aduca apa profesorilor care ne supravegheau:
“Domnisoara as vrea si eu un pahar cu suc sau cu cafea daca se poate”, era clar eram pus pe ironie maxima si nu prea aveam chef de examen.
9:15 vin subiectele toate bune si frumoase nu parea sa fie prea greu asa ca aleg sa ma odihnesc timp de o ora, una dintre profesoare se apropie de banca mea si ma intreaba: “Tu nu ai de gand sa scrii?”, ii raspund foarte relaxat: “Stiti eu inainte dorm o ora iar mai apoi ma pun sa scriu, nu de alta dar trebuie sa fiu odihnit”.
A vazut ca nu are cu cine sa vorbeasca asa ca ma lasa in pace dar imi spune ca nu o sa am timp sa termin lucrarea, dupa o ora ma apuc sa scriu si tot scriu pana cand pe usa intra inspectorul general care venise sa ne stampileze lucrarile, ii spun acestuia “Domn inspector mai am nevoie de o foaie”, acesta zambeste si imi spune ca daca scriu eu atatea pagini o sa-i iau locul la inspectorat.
Trece si ultima ora din examen iar eu prdeasem o lucrare de 5 pagini scrisa in doua ore, rezultatul urma sa il primesc peste o saptamana, cu mine in sala se afla si o fata foarte frumusica mica de statura care a scris 8 pagini. :ninja: :w00t: :alien:
Eu un bufon, un iubitor al ironiei dar si un elev care la olimpiada de istorie faza judeteana urma sa afle ca s’a clasat pe locul 7 cu o lucrare de 5 pagini.
Tin minte ca atunci cand a venit profesorul meu de istorie sa imi prezinte rezultatul eram in clasa si imi spune: ” Au venit rezultatele!”, “E grav domn profesor? Trebuie sa iau loc pe scaun sau pot sa stau si in picioare?” :tongue: :devil: . “Locul 7, e foarte bine imi spuse acesta, anul trecut s-au dat diplome pana la locul 10 deci nu ar fi exclus sa primesti si o diploma.”
Din pacate diploma nu a mai ajuns niciodata la mine pentru ca in acel an au fost premiate doar primele 6 pozitii (toti din Timisoara), eu eram singurul din top 10 care era din Lugoj.
A fost o olimpiada memorabila inceputa cu calm , piperata cu ironie si glume si terminata in aceasi maniera.
:biggrin:
:w00t: Nu pot sa cred ca i-ai cerut suc si cafea supraveghetoarei, esti super tare, Daniel, asa ceva nu am auzit niciodata. :biggrin: 
Mi-a placut si replica inspectorului cu stampila, spontan rau omul, ai niste amintiri cu adevarat frumoase de la acea olimpiada.
Am fost si eu la olimpiada de romana. Dar nu am avut rezultate notabile.
Iar faza asta: “Tu nu ai de gand sa scrii?”, ii raspund foarte relaxat: Stiti eu inainte dorm o ora iar mai apoi ma pun sa scriu, nu de alta dar trebuie sa fiu odihnit”, e mortala, cu chiar erai pus pe glume… :silly:
Sincer, chiar un bufon nu te credeam, un iubitor al ironiei e firesc, cu totii suntem, atat timp cat nu suntem noi cei ironizati, nu?
Locul 7 pe judet (si primul pe orasul tau) e unul meritoriu. Ti-ar fi placut sa mergi pe tara sau la olimpiada internationala?
Mai mai, dar ce pasionat esti tu de istorie.
Merci de relatare, Daniel, mi-ai inveselit seara. :biggrin: :wink:
Oricum am avut multe replici dar nu imi mai aduc acum aminte stiu ca am conversat cu o eleva de clasa a8a era cu zambetul pana la urechi.
Sunt un bufon simpatic folosesc doar ironia nu sunt genul care sa faca probleme si era o vorba “Pe cel care te face sa razi nu ai cum sa’l urasti” si eu merg pe principiul acesta. Nici supraveghetoarea si nici inspectorul nu s’au suparat pe mine sau sa imi zica sa ies afara din sala.
Da, locul 7 e unul meritoriu, nu stiu ce sa zic probabil mi’ar fi placut sa merg din nou la olimpiada atunci cand era vorba de cel de-al doilea razboi mondial atunci cu siguranta as fi ajuns primul pe judet.
Pasiunea pentru istorie e mare, tocmai aseara dupa ce am iesit de la lucru la orele 23:00 m’am dus acasa si am dat peste un film german despre cel de-al doilea razboi mondial, il recomand si pot sa spun ca e cel mai bun film pe care l’am vazut a durat 4:30 daca nu ma insel. “Unsere Mütter, unsere Väter” sau “Generation War”, un film cu adevarat captivant o adevarata capodopera cinematografica, este vorba de 5 prieteni care iau calea razboiului fiecare in felul sau, mi-a placut pentru ca e realist si fara artificii.
Ma bucur ca te-a inveselit relatarea mea :) am multe amintiri din timpul liceului toate la fel de ironice/comice dar si serioase la momentul potrivit.
Imi place principiul tau si sunt de acord cu el. :silly:
Presupun ca ai un succes urias la sexul frumos in cazul asta, fetele adora barbatii cu simtul umorului care le fac sa rada. :biggrin: :dizzy:
Intre timp am uitat totul, ca deh, au trecut anii… :whistle:
Sincera sa fiu parca mai mult m-a atras primul RM decat al doilea.
Pai daca ai povestit haios un moment simpatic din viata ta! :biggrin:
Ah, tocmai mi-am adus aminte o alta aventura, nu la fel de amuzanta, dar tot teribila, in stilul meu caracteristic. Asadar:
:biggrin:
primul meu examen adevarat sustinut dupa facultate pentru angajare. Ma prezint in sala, mi se dau subiectele grila, rezolv eu rapid, merg sa-mi corecteze foaia si ma trezesc ca am obtinut nota 8. Ies afara, nebuna de fericire imi sun tot familionul, iubitul, prietenii sa le dau vestea cea mare. Pluteam in al noualea cer! Felicitarile curgeau din toate partile, ma si vedeam cu postul in buzunar, dupa un timp se afiseaza rezultatele. Ma uit pe lista…stupoare, nu ma gasesc. Ma mai uit o data si intr-un final arunc un ochi la coada listei. Hop si eu printre ultimii, ca deh, se luasera numai note de 9 si 10.
Si eu care credeam ca 8 e nota buna…
Pana la urma a fost bine. Poate cei mai buni ani ai mei…am nimerit excelent.
Sincer nu imi vine in minte nici o intamplare de genul. Insa foarte amuzanta povestea de mai sus, si cea cu informatica, ai fost foarte tare, esti fata descurcareata ce mai :biggrin: Seara buna!
Pai da, situatiile extreme impun masuri extreme. Mai rar asemenea profesor de treaba… De fapt tot semestrul se purtase frumos cu mine, rabdator, intelegator, insa nu prea avea cu cine…
Pe o ureche imi intra si pe alta imi iesea. Informatica nu e de mine. :blush:
Noapte buna, draga Fairytale si o saptamana reusita. :kissing:
Deci numai voi puteați să pățiți așa ceva :)) O mică abatere :)))
Care noi? :biggrin: :cheerful: :dizzy: :unsure: Ca povestea din articol nu e traita de Dragos. Si nici de mine, eu am povestit ce am patit pe la examene in doua comentarii. La ele te referi?
Mai am si altele, evident, poate mai povestesc cate ceva din aventurile mele prin facultate(si nu numai).
Am crezut că le-a trăit Dragoș pe astea :)) Mi-a scăpat faza aia de început în care spunea că îi povestea cineva :))
Da, mi-am imaginat. Si eu am crezut initial ca Dragos e patitul. Ar fi fost prea frumos…
:devil:
Eu, unul nu am asa intamplari de povestit…asta pe care am citit-o a at mi separe super tare…
Sa ai o primavara frumaoasa! :cheerful:
Multumesc asemenea si bun venit pe blog, Florentin.
:cheerful: Chiar este o intamplare speciala, sa mergi sa te angajezi pentru impachetat sapun si sa te trezesti ca dai examen pentru director economic. 
“Povestea” este super haioasa, dar nu stiu cum sa ma exprim despre cei care au trait-o? :cwy: :blush:
Sunt blonzi?
:)))))))) Esti teribila, Minnie, super haioasa replica ta. :biggrin:
Cred ca baietii erau disperati sa se angajeze, sa puna mana pe cei 1200 de lei. Vezi ce face berea din om? 
Apropos de ce zice Minnie… Pai blonda pare sa fi fost si domnisoara cea sexy, la patru ace.
Amuzanta dar si aiuritoare intamplare. :tongue:
Corecta observatie, cred ca avea nevoie sa-i iasa un anumit numar de candidati.
Oricum postul il ocupa cine trebuie… :angry:
Foarte tare examenul mai ales postul pentru care era :) Saracii baieti :)
Eu am avut tot felul de examene dar o intamplare deosebita s-a intamplat la un examen in care trebuia sa recunoastem daunatorii dupa numarul de picioare/aripi/ culoare, practic era o insecta disecata si noi sa o recunoastem vazand bucati foarte mici. (Am fost la arhitectura peisagera si am avut de invatat mii de plante si daunatori)
Ei bine si la examenul respectiv aveam un coleg paralel rau, de fapt nici unu nu eram maestri fiindca erau prea multi daunatori si prea greu de tinut minte atatea caracteristici.
Ii vine la coleg o plansa cu 6 picioare, se uita la ea, habar n-are, cere alt subiect dar nu ii da, se cearta cu profu in final il da afara. Dupa un timp bate cineva la usa, profesorul zice sa intre, si se afiseaza in usa 2 picioare diferite ridicate, unu de dupa usa si unu de dupa perete, si ii spune la profu, domn profesor daca nu recunoasteti ale cui sunt picioarele pot sa mai trag un subiect? faza a fost criminala, am ras cu lacrimi, profu prima data a ramas masca apoi i-a spus sa intre si i-a dat 5 direct :)))) Oricum picioarele nu fusesera a lui ci al altor 2 studenti luati la intamplare de pe coridor :)
:biggrin:
Foarte tare, chiar e reala intamplarea? Daca da, tare curajosi mai sunteti voi cei de la peisagistica. Si creativi. Trebuie sa ai sange rece sa pui la cale una ca asta.
Ce facultate interesanta ai facut tu, Alice(parca ti-am mai spus-o). Nici nu stiam ca exista. :biggrin: :ermm:
Da e reala intamplarea. In general noi nu am avut profesori nasoli de care sa ne fie frica in afara de 1 de biofizica care era Spaima Facultatii dar am scapat repede de el in anul 1 :)
Am facut o facultate foarte frumoasa si grea. Trebuie sa memorezi foarte multe (tipuri de sol, plante, arbori, arbusti … decorativi dar si salbatici/fructiferi etc) si sa faci proiecte la care trebuie sa ai cunostinte bune de topografie si desen tehnic. Restul e creativitate si talent :)
Din pacate la clima din Romania e greu sa faci proiecte senzationale, de lunga durata… iar plantele comune in general oamenii le pot cumpara singuri din pepiniere si le pot planta dupa caracteristicile de pe ambalaj asa ca e greu de profesat.
Biofizica, topografie, desen tehnic? OMG, chiar ca e o facultate dificila, Alice. :wassat: Cu siguranta nu as fi facut fata la asemenea cerite. :cwy: Creativitate, talent? Ce e asta?
:dizzy: :silly:
Deaia am zis ca nu e tocmai cea mai buna combinatie :)
Eu credeam ca e floare la ureche(ca sa fim in ton cu domeniul). Ce mai e usor in lumea asta? :dizzy: :ermm:
Nu am o asa intamplare la un examen, dar am la un interviu … este cam la fel pentru mine examen= interviu pentru job. :angel:
Si era acum 3 ani o perioada tare stresanta si imi cautam un loc de munca cu jumatate de norma sau cu norma intreaga. Pe atunci aveam aveam un job part- tme, dar aveam mare nevoie de mai multi banuti si aplicand la nu stiu cate zeci de job-uri , ma suna o doamna ca sa merg ma un interviu pentru un job de secretara. :blush:
Interviul era peste 3 ore … si eu eram deja la serviciul pe care il aveam si eram imbracata necorespunzator pentru un asemenea interviu. Tin perfect minte ca eram imbracata cu niste blugi, o camasa mai vaporoasa (nu era potrivita pentru interviu) si bineinteles frumosii si iubitii mei tenesi de culoare violet deschis. :blush: Bineinteles ca nu aveam timp sa trec pe acasa sa ma schimb la 4 ace asa ca am mers exact cum eram imbracata.
Ajunsa acolo, toate candidatele la fusta, camasa, pantofi cu toc, machiaj finut … numai eu ca la piata :blink: Ma fac ca este bine si asa si iata ca intru inauntru. Asa cum bine banuiti primul lucru la care s-a uitat domnul au fost tenesii mei. :whistle: Am zambit si dahh, penibil pentru mine.
Nu am fost intrebata de ce m-am prezentat asa, dar tipul a fost amabil si macar mi-a zis ca pot sa astept telefon in caz ca voi fi aleasa … si nu am fost. Dar sigur a fost mai bine asa :biggrin:
In rest, povestea ta Nice a fost superba si amuzanta. Cred ca ai invatat multe din ea asa cum si eu am invatat din interviul meu.
Andreea, sincer, eu nu cred in corectitudinea acestor interviuri. Am impresia ca sunt deja aranjate si probele se dau de ochii lumii. Asa ca nu cred ca tenesii tai violet si bluza vaporoasa eu fost “de vina”.
Povestea din articol e amuzanta, dar trebuie sa-ti marturisesc ca nu imi apartine(articol by Dragos FRD). Si nici macar el nu a fost cel implicat ci un amic. :biggrin:
Ah, norocul de la examene….
Eu pot spune ca intotdeauna a tinut cineva acolo sus cu mine. Cel mai tare mi s-a parut la examenul de contabil autorizat. Prima sesiune organizata prin anii 90, la UPG Ploiesti. Examen scris si oral, finante, matematica, contabilitate si audit. La scris m-am descurcat fara probleme, dar la oral, aveam cele mai mari emotii, simteam ca am uitat tot, toata lumea evita sa intre, discutii despre ce subiecte pot fi, nebunie totala. Am intrat prima si am zis ce-o fi o fi. Mi-a pierit graiul cand am recunoscut cativa profesori din ASE dar am tras biletul si am raspuns cu jumatate de gura. Fiind prima, au fost mai indulgenti si mi-au dat 9 fara sa ma sacaie prea tare. Si am scapat. Cred ca daca as fi stat in continuare la usa sa ii intreb pe colegii mei ce subiecte au primit, n-as mai fi intrat.
Dar cel mai panicata am fost la examenul de certificare pentru aplicatia pe care lucrez, grila pe calculator in engleza, cu rezultat pe loc dat la salvarea fisierului. Atat de stresata eram, ca am stat cateva minute bune dupa ce am salvat grila si nu am observat ca ma felicita pentru terminarea cu succes a examenului. Noroc cu colegul meu care mi-a zis: mai nu vezi ca scrie “congratulations”, l-ai luat, hai linisteste-te. Am iesit pe hol si nu-mi puteam stapani tremurul picioarelor.
Eh, Luminita, uneori emotiile ne ajuta, alteori ne incurca. Asa am patit eu ultima data(adica la ultimul examen) cand dupa ce am vazut subiectele am fost atat de fericita si emotionata ca stiu sa le fac incat s-a produs o confuzie totala in mintea mea incat am esuat lamentabil. :ermm: :angry:
Si eu am avut noroc…de cele mai multe ori si il consider esential la examene. Nu stiu cati dintre noi putem parcurge intreaga materie si mai ales s-o retinem perfect. :ermm: :dizzy:
:)))) super amuzanta intamplarea! Pana la urma a fost si asta o experienta,nu? :))
Nu-mi amintesc acum vreo intamplare tragi-comica de la vreun examen, daca daca-mi vine in minte revin :p
Saptamana faina Nice!
Saptamana minunata iti doresc si eu, Larisa. :happy:
Da, a fost o experienta simpatica traita de un amic al lui Dragos. Incredibila! :w00t:
Am păţit şi eu o fază amuzantă în facultate. Urma să dăm examen oral la geologie (nu mi-a placut niciodată geologia, a fost materia pe care am urât-o cel mai tare). Oricât aş fi încercat să învăţ, să fiu atent la orele de curs, pur şi simplu nu se lipea de mine mai nimic. Examenul consta în descrierea şi analizarea anumitor tipuri de roci cu proprietăţi, caracteristici, tot tacâmul… (rocile din biroul profului). Dintre toate cel mai bine ştiam bazaltul. Ajung eu la rând să mă asculte şi îmi zice profu’ “Ia zi şi tu moşule ceva despre bazalt!”
Eram în culmea fericirii. Când m-am dus să dau examenul îmi era că voi lua o notă proastă (gen 5 sau 6), dar în final am luat 9 după ce i-am zis tot despre bazalt. :biggrin:
:biggrin:
Tare de tot! Cred ca aici e valabila faza aia cu Universul care comploteaza! Daca nici asta nu e noroc, atunci ce mai e? :))
Imi aduce aminte de o intamplare petrecuta in liceu. Dintr-a 10-a pana intr-a 12 am repetat pana la epuizare doua comentarii mari si late:la Creanga si la Goga. Ce crezi, exact astea doua mi-au cazut la oral la bac la romana. Am izbucnit in lacrimi de fericire ca jumatate din manualul de a 12-a nici nu-l deschisesem… :biggrin:
Nici mie nu-mi sunt dragi rocile… Cui ii sunt? :dizzy: :biggrin: :silly:
Eu mi-s curioasa ce au ajuns totusi acei studenti, daca s-au mai angajat la impachetat sapun…
Am trait si eu o intamplare amuzanta: intr-o zi de primavara imi asteptam o colega pe scarile bibliotecii centrale din oras. Acolo ne dadeam intalnire de multe ori. In ziua aceea insa o gramada de lume s-a adunat acolo. Cred ca erau in jur de o suta. La un moment dat iese o tipa din biblioteca si zice sa intram toti in sala. Ma intreb in gand daca toti si aproape imbrancita intru si eu. Zic poate e vreo prezentare de carte si si prind si eu ceva pe moca:)). Doamna ne invita sa ne asezam la mese si ne imparte cate-o foaie alba, cine n-are pix i se da si pix. Eu eram gata sa ies, dar mi se facuse asa rusina sa deranjez, asa ca ma ascund in spatele mesei si stau chitic. Doamna dicteaza o tema. Cica scriti un sinopsis pe tema “Parinti plecati in strainatate, copii aproape orfani.” Ma uit la foaia alba, ce naiba sa fac? Ma apuc de scris ca nu duceam lipsa de talent pe atunci, acum ma cam ocoleste. Zic. Bai si ma apuc si scriu si scriu si scriu. Eu habar n-aveam ce inseamna sinopsis, dar de scris scriam. Nu obisnuiam sa ies prima dintr-o sala de examen, dar atunci am iesit pentru ca nu vroiam sa ma astepte prea mult colega mea. N-aveam telefoane mobile. 20 de min, 2 pagini A4, mazgalite in cel mai caracteristic mod al meu. LA final semnez cu numele meu si adresa de la tara. Afara ma astepta colega mea, abia ce venise, deci intarziase cam o jumate de ora.
Dupa vreo 3 saptamani primesc scrisoare acasa ca sunt invitata la un mini interviu, zicandu-mi ca le-a placut lucrarea mea, am fost a patra dupa nr de punte acumulate. Tot mai uimita purced la interviu. Nici macar nu stiam pentru ce-i. Iarasi lume multa, da mai putina ca data trecuta.
Ma intreaba ei chestii de literatura si la urma intrebarea bomba, de ce particip la concurs. MA uit patrat la ei”La care concurs”imi zic in gand si le raspund ca din intamplare, ca imi place sa ma inghesui pe unde-i lume multa. au ras ei si dupa o saptamana m-au anuntat ca am fost selectata alaturi de inca 14 concurenti sa particip la scoala de vara, creatori video. Raman buimaca. Asa m-am odihnit, timp de o saptamana pe o plaja magnifica din Crimeea, unde am invatat cum se filmeaza, cum se face un scenariu, cum se face un film, fiecare dintre participanti trebuia la final sa aiba facut un filmulet de un minut pe o tema sociala. am avut la dispozitie scenaristi, cameramani, mentori. Am facut si eu un filmulet cu care am participat mai tarziu la un festival international care avea ca scop promovarea filmelor de scurt metraj. Acolo, filmul meu a luat locul 22 din nu stiu cate sute. Eu n-am fost prezenta, m-au anuntat organizatorii taberei de vara. Filmuletul meu a fost dat si pe la tv. Eram mega incantata, dar uite ca n-am urmat acea cale. Am savurat doar vacanta la mare pe moca, ca in rest totul a fost asa de ciudat, parca dintru-un film la care eu eram doar spectator.
Dumnezeule mare, parca e scenariul unui film, este o intamplare cu adevarat incredibila si foarte frumoasa si fericita pentru tine. Nu stiu cati traim asa ceva macar o data in viata…
:cheerful: :w00t: :wink:
Esti foarte curajoasa ca ai acceptat provocarile. Felicitarile mele.
Sa nu-ti mai spun ca anume atunci am vazut si simtit pentru prima data nisipul de pe o plaja si apa de mare. Pana atunci nu mai fusesem la mare.
Concursul fusese organizat de o asociatie pentru drepturile copilului, impreuna cu oameni de arta si film din Chisinau si un ziar foarte cunoscut de acolo.
Cred ca atunci am decis sa urmez facultatea de jurnalism, eram in clasa 10.
:happy: Ce inseamna persoana potrivita la locul potrivit. :happy:
:cheerful:
examenul cel mai lung… cursul de mecanica… proferos kavalopol… mai intai scris… parte de teorie si parte de problema… cine ia cel putin 7 poate sa se bucure de nota si intra la oral doar daca vrea nota mai mare…
majoritatea iau nota mare la teorie si pica la problema… eu…atipic inca de atunci… iau 9 la problema si 6 teorie… asa ca trebuie sa intru la oral pentru teorie…
e dpret ca… invatasem doar jumatate din materie..
trag un bilet… trei subiecte… doua le stiu unul nu… profersoara imi zice… mai trage un bilet… si nu am ce sa fac… asa ca mai trag… trei subiecte… doua le stiu… si unul nu… si profa, iara… a treia oara… mai trage un bilet… si mai trag unul… doua subiecte le stiu si nul nu…
nici nu ma gandeam ca profa are ganduri rele cu mine… mai ales ca in timpul anului fusesem activ pe la seminariile ei… asa ca… parca pica cerul pe mine cand o aud zicand… iti dau sa scrii trei formule… daca le stii treci examnul… daca nu… vii in toamna…
culmea… doua formule le stiam… una nu…
atunci a venit salvarea de la o colega… Lemnarul… care m-ai soptit a treia formul… asa ca… era s-a incheiat examenul cu succes dupa exact 6 ore…
Wou, ce de peripetii la un singur examen. Ovi, nici nu stiu cum e mai bine, sa inveti toata materia, cu riscul de a uita cea mai mare parte din ea(si sa o redai apoi superficial) sau sa inveti perfect doar o parte…
Eu zic ca norocul si bunavointa profesiorilor joaca un rol important la aceste examene. Apoi…vin oamenii si spun ca norocul nu exista. :biggrin:
lol…
eu sunt unul care spun ca nu exista noroc… exista ocazii pe care le ratam ori le folosim… imprejurari… providenta, de care ascultam sau nu… si tot asa…
la examenul cu pricina… ce ma nemultumit cumva este faptul ca… am demonstrat din plin ca stiu mai mult decat jumatate din subiecte… deci… calculand matematic… ar fi trebuit sa primesc din prima cel putin cinci… dar… noroc cu colega mea… Lemnarul Dointa… sa ii dea Dumenzeu santate… ca nu mai stiu nimic despre ea… ( nu ziceam ca… nu cred in noroc??? lol )
Ovi, am povestit si mai sus, dintr-a 10-a pana intr-a 12 am repetat pana la epuizare(imi placeau la nebunie) doua comentarii mari si late:la Creanga si la Goga. Ce crezi, exact astea doua mi-au cazut la oral la bac la romana. Am izbucnit in lacrimi de fericire ca jumatate din manualul de a 12-a nici nu-l deschisesem…
Cum numesti tu asta? Providenta? :biggrin: Sa nu intelegi ca vreau sa te conving de ceva, doar de dragul discutiei ziceam si eu…
prvidenta… suna foarte frumos in experinta ta… nu??? cu mult mai frumos si mai interesant decat noroc…
Recunosc, suna mai bine. Eram curioasa cum ai defini tu ce am patit eu. Ca eu nu prea am stiut. Pana acum. :biggrin: :happy:
:cheerful:
Faina treaba Dragos! :)))
am avut si eu ceva peripetii legate de examene, sa va povestesc una- aveam de dat un partial la o materie imposibil de invatat dupa parerea mea- fenomene de transfer si mi-am facut copiute ca erau multe formule si nici proful nu le stia, le scria gresit la curs. ne-a asezat in banci in ordine alfabetica astfel ca eram in primul rand intr-o aula si la un moment dat vreau sa scot copiuta sa scriu si ma vede colega de langa mine si zice ” Lilly copiezi?” replica ce m-a intimidat si in secunda doi mi-am pus copiuta in buzunar si am picat partialul. am luat examenul in sesiune pt ca am copiat un subiect de la un coleg asta sub “ochii inchisi” ai supraveghetorilor dar copiute nu mi-am mai facut niciodata.mi se pareau pierdere de timp ca eu nu aveam curaj sa le scot din buzunar :))))
Da, Lilly, Dragos scrie niste articole grozave, foarte faine si amuzante.
:cheerful: Ma bucur ca si tie iti plac. Pacat ca imi trimite ceva extrem de rar… :dizzy:
Ce colega! :angry: Daca poate fi numita colega. :cwy: Ce ii pasa ei ce faceai tu? :ermm: :angry:
Si eu am avut materii din astea imposibile in facultate. Si a trebuit sa ma descurc cumva. Nu prea am picat, dar mi-am mai amanat unele, nu m-am prezentat de frica.
hai ca m-am amuzat copios:))…saraca ardeleanca….saracii ambalatori de sapun:))!!
Asta era si ideea, Miruna. :cheerful: Ma bucur mult ca ti-a placut ce ai gasit aici. :biggrin: :happy:
Ha, ha, cat de tare e povestea asta, Dragos! Chiar si inventata de ar fi fost, si tot merita data mai departe… :))))
Nu am patit chestii de acest fel, sau nu imi amintesc la ora asta… Adica nu chestii cu examene… In schimb, cand a venit ziua sa ies din maternitate cu copilul, sotul meu a venit mahmur dupa o noapte in care chefuise de bucurie ca are baiat, fara un scutec sau o caciulita la el, iar acasa ma asteptau toate geamurile deschise, covoarele pe balcon, la uscat, ca dupa o mare inundatie. Asta pe 8 decembrie, cu zapada pana la genunchi. :))))
Eh, conteaza ca de atunci incearca sa se recompenseze. Si ii reuseste. :biggrin:
:)) Foarte tare pățania omului, foarte tare și întâmplarea ta! Chiar amuzante!
Inca nu am nici o intamplare, sper sa am multe. Momentan inca traiesc clipele din bancile liceului. Momentan!