Ce faci atunci când nu ai chef de nimeni și de nimic? Când nu știi exact ce se întâmplă, de unde vin și de ce te copleșesc stările de confuzie, dezamăgire și lehamite maximă? Sau știi exact, dar efectiv nu ai cum să îndrepți situația. Și, ironia sorții, tot ce ai vrea în acel moment este să strigi adevărul în gura mare, dar îți dai seama că e inutil s-o faci. Te-ai lupta cu morile de vânt.
Și atunci pleci departe de ei. De oameni, de facebook, de blog, de tot. Evadezi. Un timp mai lung sau mai scurt cât să uiți și să-ți revii. Să meditezi suficient pentru a lua o decizie, pentru a nu mai simți frustrarea. Un respiro binevenit în care să-ți umpli sufletul cu liniște și frumos. Ai nevoie ca de aer de un refugiu. Și unde găsești un astfel de loc tămăduitor unde starea de bine e omniprezentă? În sânul naturii, evident. Unde altundeva?
Tânjeam de ceva vreme după o rază de soare. Pe termen lung, iarna cu gerul, ceața și cenușiul ei poate deveni obositoare, iar de aici până la angoase și depresie e doar un pas. Înarmată cu multă răbdare, am așteptat-o aproape două luni, iar când în sfârșit mi-a zâmbit complice, am pornit bucuroasă spre Grădina Botanică, unde, nici dacă plănuiam nu ieșea atât de bine, am descoperit că sunt singurul nebun curajos gata să se ia la trântă cu nămeții:
Și sentimentul a fost extraordinar pentru că toată zăpada aia proaspătă, afânată, toți copacii și toate băncile erau numai și numai pentru mine și pentru aparatul meu foto, jucăria preferată.
Și încă una, bulgărele perfect.
Căsuțe colorate
Sau albe
Bancuțe solitare
Hm, dar se pare că a mai fost cineva înaintea mea pe aici.
Lumini si umbre
Ornamente naturale
Și puțină culoare
După atâta timp petrecut în natură, inevitabil, ți se face sete de ceva…natural. Am încheiat ziua cu ghimbir, țelină, portocale și broccoli, strecurând astfel un strop de senin într-un suflet zbuciumat.
Unde vă refugiați/evadați voi când cei din jur vă dezamăgesc sau pur și simplu nu aveți chef de socializare? Există un loc anume sau o activitate solitară preferată?
Ai un dar aparte de a aduna frumosul din locuri pe care alţii nici nu le-ar observa. Sper ca aerul tare de iarnă plină să-ţi fi îngheţat gândurile nepotrivite felului tău senin de a vedea viaţa. Mă uimesc ipostazele fotografiate. Cel cu promoroacă in crengi e preferatul meu, dar nici culoarea nu pare să mă lase liberă spre a visa. Îmi dă o direcţie…
Multumesc mult, Adriana, chiar si un optimist convins (nu ca as fi eu unul) cred ca mai are momentele lui de deruta.
:cheerful: :tongue: :silly: Momente cand se indoieste de diferite lucruri… Cand simte ca are nevoie de o repozitionare pentru ca a ajuns intr-un punct mort. :face:
Ce bine e acolo.
Ce mult ma bucur ca iti place si tie promoroaca, daca toata iarna ar ramane pe copaci, as simti ca traiesc intr-o lume de basm. Pacat ca in doua-trei zile se topeste…
Cred ca directia e primavara. :biggrin: Cel putin eu la ea visez. :whistle: :blush: :ninja: Sau cel putin la niste temperaturi ceva mai decente in termometru… Aud ca prin vestul tarii sunt 14 grade. :ermm:
Fotografia sau vizionarea unui film fain
Hehe, deci tot fotografia ramane principala metoda de evadare din cruda realitate.
:w00t:
Și felicitări pentru splendidele-ți fotografii!! :wub:
Multumesc, esti tu prea amabil, Tury. :happy: :cheerful:
:angel:
Super faine pozele! Felicitari!
Ma binedispune instantaneu :tongue: .
Exact ca si tine, ies la fotografiat! :biggrin:
Cred ca este activitatea care ma relaxeaza cel mai tare, ma linisteste, ma calmeaza, ma face sa uit de tot…Iar daca sedintele foto se desfasoara in natura, la aer curat, e perfect.
Si eu tanjesc in ultimul timp dupa iesit afara cu aparatul. Duminica trecuta a fost singura zi din anul asta, in rest mai mereu ba a plouat, ba a fost nor, ba n-am avut timp…Din punctul asta de vedere abia astept primavara.
PS: O alta activitate pe care o mai fac cand nu mai am chef de nimeni si de nimic este sa ma joc cu Azorel
Weekend frumos Nice!
Multumesc mult, Larisa, stiam eu ca pasionatii de fotografie ma vor intelege si vor rezona cu mine. Adevarul e ca si eu as astepta cu (si mai mare) nerabdare primavara daca as avea un teleobiectiv fain ca al tau.
:tongue: :silly: :blush:
Azorel e tare simpatic si pe mine m-ar face fericita un catelus pufos si jucaus. Nu cred ca m-as mai dezlipi de el, mi-e teama ca nu l-as lasa singur acasa, l-as lua cu mine la serviciu.
Weekend senin, draga Larisa. :heart:
Eu ma refugiez online, pe blog, prin lumea virtuala a calatoriilor, ies cu copilul in parc, ma intalnesc cu prietenele la o cafea, citesc o carte, vad un film si imi place.
Am vrut sa ies si eu la o tura foto dar s-a topit zapada, acum e doar mocirla,apa si peisaje deprimante. Mai bine stateam acasa.
La voi arata foarte bine, sper sa mai apuc la o tura foto de iarna pana la primavara :)
La voi in vest e foarte cald, am auzit ca sunt 14 grade, a venit primavara de-a binelea.
:biggrin: :happy: E super! :wub:
Alice, sunt clipe cand nu am chef de nimeni. Nici macar de prieteni, de blog sau de familie. Bine, e adevarat ca nu am copil…deci nu sunt in situatia ta. De el trebuie sa te ocupi non stop…
Eu am chef mereu de toate, insa mi-e ciuda ca reusesc sa fac prea putin. Copilul merge la gradi asa ca ceva timp liber :)
Saptamana trecuta a fost in vacanta
Alice, da, mi-am dat seama ca sunt destui oameni care simt diferit si au nevoie de comunicare, socializare 24 din 24. Eu am nevoie si de spatiul meu, de liniste, de un refugiu, nu simt mereu nevoia de a fi incojurata de oameni. Mai ales cand sunt “certata” cu ei. Cand ei fac lucruri care pe mine ma nemultumesc. :biggrin: Deh, poate sunt eu prea pretentioasa. :silly: :alien: :angel:
E bine ca tu reusesti sa te aduni repede. La mine, perioadele astea, dureaza luni bune.
Ce fac eu cand ma coplesesc starile de confuzie si lehamite? Intai fug de lume, ma adun intr-un colt si caut solutii. Si nu ies din coltisorul meu pana nu gasesc variante. :-) Nu am un loc anume, recunosc. Insa daca e soare si sunt in Roma, scarile de la Piazza de Spagna, cele din fata fantanii, reprezinta locul meu preferat. Cu o carte in brate, pot sa stau acolo si juma de zi :-)
Cat despre situatii sau oamenii care nu-mi fac bine, am citit acum cateva zile, niste randuri ce-i apartin lui Albert Einstein si care suna cam asa. “Adevarata nebunie este sa fac acelasi lucru zi de zi, si sa te astepti la alte rezultate”…
Oh, ce frumos trebuie sa fie pe acele scari… Am vazut ca sunt impodobite cu multe flori, o biserica in fundal…dar sunt cam multi oameni pe acolo, numai singura nu esti. :biggrin:
Si fantana aia e asaltata de oameni care se fotografiaza la infinit…nu e un loc prea retras. :biggrin: :tongue:
Sincer? Pe mine ma cam deranjeaza aglomeratia de la un timp. Cred ca e semn ca imbatranesc. Dar mna, e inevitabil.
Ella, pana la urma asta trebuie sa facem, sa gasim solutii. Iar Einstein avea mare dreptate, asa e cand perseverezi sperand ca oamenii se vor schimba. Sau ca un anumit lucru se poate schimba. Nu, nu, trebuie sa ne schimbam noi si sa-i fortam pe ei sa se schimbe. :biggrin: :cheerful:
Intr-adevar asa e. Piazza de Spagna e un loc unde desi sunt singura, nu sunt singura. Pentru ca mereu sunt oameni in jur :-)
Da, schimbarea trebuie sa fie in noi, chiar daca asta inseamna sacrificii!
Cam peste tot in Roma domneste senzatia asta…e un oras plin de turisti. Si Barcelona la fel. Dar sa vezi cum e in Bucuresti de la o vreme…nici nu mai poti respira. :sick: :angry: :tongue:
Doamne frumoase poze stii sa faci!! Preferata mea este cea cu semintele uscate pline de promoroaca :kissing:
Stii ce-mi amintesc pozele tale?…una dintre intalnirile cu sotul meu intr-o seara de iarna. Tocmai ninsese si tot copacii de pe bulevard erau plini de zapada…parea o scena din povestile cu printese…
:biggrin: Buna, draga Luminita, ma bucur ca-ti plac fotografiile mele, aia cred ca e cea mai nice dintre toate. Poate nu o sa-ti vina sa crezi dar e facuta in fata blocului. :biggrin:
Uneori cautam frumos peste mari si tari cand el e sub nasul nostru… :dizzy: :ermm:
Un astfel de cadru as fi vrut si eu sa surprind, dar am ajuns prea tarziu. Stiu exact ce spui, aceste scene dau farmec inegalabil iernii. :wub:
Weekend frumos iti doresc! :heart:
Ai făcut nişte poze superbe şi fără nu ştiu ce teleobiectiv deştept.
Niciun loc nu-i mai liniştitor decât lumea cărţilor.
E si asta o optiune. :biggrin:
Da, dar am vazut si niste pasari sau veverite prin copaci si nu le-am putut surprinde. :cwy:
Merci mult, la fel de amabil ca Tury. :happy: :biggrin: :silly:
Ai avut noroc, ai avut soarele de partea ta :) Eu încă îl mai aștept. Fotografiile mele ies în ceață, n-am scăpat de ea. Aș fi vrut și eu o grădină botanică prin apropiere. Dacă n-am, mă mulțumesc cu o plimbare prin parc. Dimineața devreme sau seara, că atunci e cel mai liniște. :) Pozele mi se par foarte reușite :cheerful:
Da, dar cum spuneam, il astept de doua luni. O singura zi insorita intr-un ocean de ceata densa si un ger patrunzator. Ah, a fost soare cu dinti. Dar macar a fost senin, cerul albastru, lumina bunicica. Nu si ieri cand am fotografiat promoroaca…
Da, o am, dar am cam pozat tot ce era de pozat in ea. Desigur, sunt si locuri la care nu ajungi decat cu un teleobiectiv. :whistle:
Am incercat sa pun si eu obiectivul invers(la sugestia ta) si nu am reusit. Nu inteleg cum l-ai prins de body? :dizzy: :ermm:
Merci mult, ma bucur ca iti plac. :biggrin:
Din pacate nu prea am unde sa ma refugiez avand in vedere ca rareori sunt singura, insa am gasit o alternativa: blogul.Stiu nu este ca atunci cand mergi in parc, insa ma detasez de gandurile negative, iar cand am timp merg asa prin magazine la o tura de shopping relaxant:) Pozele cu turturii sunt preferatele mele, de fapt toate sunt reusite. Unghiile sunt naturale, sau ceva ajutor(vezi ochiul meu de femeie a observat ce numai o femeie putea observa..unghiile care sunt foarte finute). Cred ca ai noroc ca locuiesti intr-o zona cu atatea posibilitati. Te pupacim! :happy:
:)) Hai ca esti simpatica, si eu care ma tot plang ca nu am ce fotografia in orasul meu.
:blush: :angel: Sau nu mai am ce ca deja am cam pozat ce era mai interesat de pozat. Asta e, ne axam pe vacante. Intr-o alta viata. 
:biggrin: :cwy: :alien:
Am niste stari aiurea care necesita singuratate absoluta. Si deconectare totala de la unele aspecte ale societatii.
Blogul e ok, draga Fairytale, dar ce te faci ca si aici dai tot peste oameni si tu vrei(adica eu) sa fii complet singura.
Merci mult pentru aprecieri. :heart: Weekend frumos! :kissing:
Acasa, in pat, uitandu-ma la un serial, si ceva de rontait :biggrin: Scenariul perfect pentru o seara singura.
Si daca angoasele dureaza, daca starile aiurea persista? Ca la mine tin de vreo 4 zile deja, nu puteam sta doar in pat cu snacksurile. :biggrin:
Ma rog, poate nu toti trecem prin asta… Sau nu e asa intens. :dizzy: :biggrin:
n-am fost niciodata iarna in Gradina Botanica, superbe fotografii :)
si pe mine natura ma ajuta sa-mi limpezesc gandurile, sa analizez, sa iau decizii.
Eh, pai nu multa lume merge iarna in Gradina Botanica. Cum ziceam, eram unicul curajos… M-am simtit cam ciudat, dar mna, pana la urma m-am obisnuit cu sentimentul ca sunt singura persoana de pe Terra.
Merci mult, Lilly. :heart: Ma intreb oare e cineva care nu iubeste natura?? :dizzy: :ermm:
cu siguranta ca nu :) chiar daca unii iubim albul, altii verdele….albastrul ….galbenul ….toate vin din natura si din natural :)
ai avut ghete speciale sau ti-au degerat piciorele prin nameti?
Sper sa ai dreptate, Lilly!
:biggrin: :cheerful:
De fapt vi le-am aratat cu alta ocazie, sunt imblanite pana si pe talpa si in general nu inghet in ele. Le-am cumparat special pentru iernile geroase din sudul Romaniei. 
:tongue: :silly:
Adevarul e ca mi-am fotografiat si cizmele, dar nu am indraznit sa le pun pe blog. :silly:
Frumoase fotografiile,mai ales spre ultima parte,dar tot nu te invidiez.Prea multa zapada la voi :D.
Unde ma refugiez eu? Intr-o carte,intr-o prajitura cu ciocolata,intr-un shopping,un desen…
Nu cred ca ma invidiaza decat iubitorii de iarna care nu au parte de ea. :ermm: Personal ii invidiez pe cei din vestul tarii care au 14 grade.. Uluitor, parca nici n-ar trai in tara asta. :silly: :tongue: :wassat:
Multumesc mult, eram sigura ca vei aminti desenul si cititul. :biggrin:
Fotografiile sunt geniale, foarte liniştitoare… :biggrin:
Multumesc mult, Larisa, ma bucur ca au reusit sa-ti induca starea perfecta pentru o seara de vineri. :cheerful: Bun venit pe blog. :happy: :cheerful:
Nu cred că eu am un loc anume unde să mă duc dacă mă supără cei din jur. Îi ignor pur și simplu și caut să stau în compania celor care merită. Probabil că dacă aș avea un loc preferat în București acela ar fi Herăstrăul pentru că am crescut la 2 pași de el și mă leagă multe amintiri plăcute de el. Și Grădina Botanică îmi lasă multe amintiri plăcute și chiar am observat că prima poză cu bancă, afișează o bancă pe care am impresia că am stat :)) Și podul ăla de asemenea îmi aduce amintiri :))
Nu trebuie sa fie neaparat un loc, poate fi si o anume activitate solitara(cititul, vizionarea unor filme, practicarea unui sport, pictura, gradinaritul, etc etc). :biggrin:
:devil: :silly:
Pai de exemplu eu sunt asa suparata pe unii ca nu as fi o companie prea buna pentru ceilalti. Si oricum sunt zile cand nu am chef deloc de socializare. Sunt niste stari mai aparte, cu sentimente intense cand ai chef sa spui niste lucruri pe care mai tarziu ai putea sa le regreti. Si decizi sa nu spui nimic, doar sa actionezi. Iar omul va pricepe pana la urma, ca nu e nimeni prost.
Eu nu am amintiri placute din parcuri, am fotografii frumoase facute de mine. Ma rog, doar eu le consider frumoase, restul…chiar nu imi pasa.
Trebuie să ai locuri care să fie un adevărat izvor de amintiri plăcute :D Dacă nu parcuri, trebuie să fie altceva. E am foarte rar momente când să nu am chef de nimeni. Nici nu îmi pot aminti când a fost ultimul moment de genul :D
Exista si astfel de locuri, desigur, doar ca mai putin parcurile. Sa zicem ca nu sunt cea mai romantica persoana din lume. Adica intre un parc si un bar/cafenea/mall ce crezi tu ca as alege? :biggrin: O croaziera sau o plimbare pe stradutele sau zidurile unui oras medieval! :biggrin:
:tongue:
Da, stiu ca sunt astfel de oameni, de fapt cei mai multi sunt ca tine. Uite mai sus sa vezi cati comentatori au evitat raspunsul. :biggrin:
Ai alege a doua variantă :)) Vaișamar, nu pot să fac nimic cu tine :)) Totuși la cumpărături aș putea merge :))
Apropo, să știi că eu îți zic tot Nis și cu Nais :)) Îmi place mai mult Nis :blush:
Neata, cum nu iti plac orasele medievale? :biggrin:
:unsure: :devil:
:)) Prefer Narcisa, Nis nu ma reprezinta. Deloc. :silly:
Ba da, orașele medievale îmi plac
Am uitat de călătorii. Călătorii și cumpărături. Aaaa și poze :blush: Atunci o să îți zic Narcisa 
Apropo, doar periplul prin Grădina Botanică te-a obosit? Ziceai că o să văd de ce ai spus noapte bună pe la 22:00 :whistle:
Și da, neața :D
Neata, again! :biggrin: Slava Domnului ca iti plac orasele medievale si cumparaturile. :biggrin: Uite cate avem dintr-o data in comun. :biggrin: :happy:
:silly:
E bine Narcisa. :tongue: Iar pe blog poti scrie Nice. :biggrin:
Pai…nu am mai spus in articol, dar sunt imagini din doua zile. Le-am pus pe toate laolalta si am incropit o mica poveste. Close-up-urile sunt facute intr-o zi mohorata(se vede), nu atunci cand a fost soare si am mers la Gradina Botanica.
Dar eu nu m-am oprit, dupa fotografiat am mers prin oras la mall la cumparaturi si suc. :biggrin: Sa ma vezi cand iau toate magazinele din Afi la cercetat. Si cum e cand probez trei-patru articole/magazin. :biggrin:
La noi parcă a venit primăvara de câteva zile, e ciudat să văd ditamaaaai omătul în fotografii :happy: Pot să am și eu o preferată, pot, pot ? :biggrin: Îmi plac luminile și umbrele, prima fotografie. Suuuperb! :heart:
Eu mă refugiez în cărți și în seriale. Uneori în muncă – de tipul organizări și reorganizări, eventual amenajări prin cameră. Mă refugiez în plimbări solitare, iar dacă e posibil prin natură, sunt cea mai fericită…
Da, stiu ca prin vest a sosit primavara, si la noi nu se mai incazeste odata! :ermm: :dizzy: :sick: :angry: :silly: :tongue: Tot temperaturi negative, tot zapada, tot nameti. :ninja: In fine, m-am resemnat. :angel: Desigur ca poti avea o favorita, chiar ma bucura alegera ta pentru ca e o fotografie mai deosebita, cautata indelung, gandita. Ma rog mai toate sunt gandite de vreme ce am fost de zeci de ori in Gradina Botanica si nu prea mai e nimic nou de surprins, deja o cunoasteti si voi pe dinafara, o visati noaptea.
Stiu ca ma intelegi si ca uneori simti ca mine(nu neaparat gandesti, dar ai nevoie de solitudine) sunt si oameni care nu sunt niciodata tristi, care nu au framantari, care nu inteleg nimic din randurile de mai sus…care nu simt nevoia de evadare. :dizzy: :alien:
Sunt curioasă cât ține primăvara asta de la noi, în fiecare dimineață mă uit pe geam să văd dacă nu cumva ne face iarna o surpriză :tongue: :happy: Deocamdată mă bucur de soare, e minunat dragul de el…
E frumos locul ales de tine pentru fotografii, Nice! Vei mai descoperi altele și poate 2014 îți aduce și ceva plimbări prin locuri noi
Nu știu cum e să fii precum oamenii amintiți de tine. Aș vrea să am o pauză uneori, de la gânduri, aș vrea să mă simt mereu bine în mijlocul oamenilor, dar na, nu funcționez așa. Maxim pot să nu mă simt deranjată de faptul că sunt tristă, atunci când sunt
Neata, Iulia, cum cat tine primavara asta? Pana in iunie, nu? :biggrin: :silly: Sa stii ca parca sunt semne ca se insenineaza si la noi. Macar asa putin. Dar tot frig ramane, acum o ora erau -7 grade…
Interesant, m-ai pus pe ganduri, e bine sa ne acceptam starile astea sau sa luptam contra lor? Ca pana la urma sunt inevitabile, fac parte din noi, din felul nostru de a simti si a ne raporta la ceilalti :ermm: :dizzy:
Sa le acceptam ca ceea ce sunt: niste stari. Iar starile vin si pleaca. Si iar vin, si iar pleaca
Un nene foarte intelept zice ca atentia e cea care ofera viata si forta lucrurilor. In momentul in care ne concentram atentia pe ceva, acel ceva devine important, are semnificatie si valoare. Iar a lupta impotriva a ceva nu face decat sa il intareasca (stii ideea cu ,, nu te gandi la un elefant roz”).
Nici acceptarea ca resemnare nu e chiar ok. Acceptarea ca e normal sa simti unele lucruri – da, dar nu si instalarea confortabila in anumite senzatii si stari…
Asa este Iulia, aceste stari sunt temporare, dar ne afecteaza serios atunci cand se instaleaza. Cel putin pe mine…care sunt de o sensibilitate bolnavicioasa(caruia nu-i pot veni de hac :biggrin: ). :ermm: :dizzy:
Dar pleaca si ne lasa sa ne vedem linistiti de viata si mai ales de socializare. :biggrin: :blush:
Îmi place jocul de lumini şi umbre… dar nu numai.
Atunci cînd n-am chef de lume sau ea de mine, închid telefoanele şi modemul. În rest, nici o diferenţă – oricum stau în casă ziua întreagă. Poate vara mai ies în grădină să smulg buruiană.
Mă cam paşte o astfel de stare şi nu mai are cine să mi-o alunge cu o privire, cu un zîmbet, cu o şoaptă…
Weekend plăcut îţi doresc!
Dragos, nu stiu daca atunci cand astfel de stari ne coplesesc exista cineva care sa le indeparteze, sa ne scoata din depresie. :dizzy: Poate cei care le-au generat in primul rand? :cwy: :angry: Dar asta nu se intampla prea des. Si ne revine tot noua misiunea de a ne salva sufletul… Grea, dificila, aproape imposibila. Cel putin in momentele cand criza atinge apogeul. Apoi ne revenim. Culmea, ni se face dor de oameni, de socializare. Dar e clar ca eu am nevoie de astfel de momente de solitudine. Pur si simplu obosesc… :ermm:
:biggrin:
Multumesc asemenea, placut se traduce in cazul meu cu caldut. :biggrin: :happy: Vreau si eu 14 grade ca in vest.
Pentru mine a fost, cîndva demult, cineva care avea asemenea “puteri magice”. A rămas amintirea.
E adevărat, numai noi înşine ne putem salva sufletul. De la orice. Asta se întîmplă doar atunci cînd sufletul e pregătit să revină în comunitatea din care face parte integrantă, în conştiinţa colectivă care sîntem cu toţii.
Te înţeleg, cunosc sentimentul de oboseală apăsătoare şi dorinţa de evadare în vid şi tăcere absolută. Nici n-aş vrea să-mi ţin eul în lesă scurtă. Nici tu nu vrei… sau nu poţi – totuna.
Eu am avut zilele trecute 14°C… în cameră. Acum e bine.
Să ne fie tihna călduţă şi revenirea rapidă!
Neata, Dragos, sa stii ca nici la mine in casa nu e prea cald, dar stau bine infofolita cu bluza cu maneca lunga si trening. Nu deschidem prea des caloriferele, preferam sa ne mai punem o haina pe noi, caldura e foarte scumpa si nu ne permitem 500 de lei la intretinere. Ne descurcam si noi cum putem, ce sa facem? Asteptam vremuri mai bune si temperaturi pozitive afara. :dizzy: :ermm:
:dizzy:
Ne mai apuca si pe noi starile astea, dar ne revenim incet-incet. Chiar daca tu ai vrea mai rapid. :biggrin:
Poate ar trebui să renunţăm cu toţii complet la încălzire şi la toate celelalte “minuni ale tehnicii şi tehnologiei”. Ne călim, dăm curs selecţiei naturale. Întoarcerea la rădăcini.
Aha, cu alte cuvinte cine rezista bine, cine nu, iarasi bine, si asa suntem prea multi pe planeta. :ermm:
:alien: Apropos, moooor de frig. :sick: :angry: :silly: Pe bune. :biggrin:
Mă aşteptam să spui că deja se întîmplă asta. Altfel de ce ar creşte preţurile la componente vitale în schimb ce veniturile scad prin toate mijloacele posibile? Nu e şi ăsta un mod de a forţa selecţia naturală? Cine are cojones să fure cu miliardele (la asemenea sume nici nu mai contează dacă-s RON, $ sau €) va avea respect, funcţie şi o viaţă minunată, cine-i fraier şi fură o pîine sau o sticlă de vodcă zace în puşcărie cu anii, iar cine-i şi mai fraier şi munceşte cinstit face turele de Revelion ale colegilor, deplasări pe teren, comisioanele şefilor şi dacă deschide ciocu’ se trezeşte afară din serviciu, afară din casă, fără autoturism, frigider, maşină de spălat ale căror rate nu le mai poate plăti şi cel mai probabil fără partenerul de viaţă (dacă a avut aşa ceva).
De ce tot creşte vîrsta de pensionare? De ce se înmulţesc şi se înfoiază articolele din Codul Penal? De ce Educaţia – care ar trebui să asigure o gîndire liberă, corectă, logică şi o imaginaţie neîngrădită – e distrusă complet în aşa fel încît viitorul nostru să răspundă invariabil cu “să trăiţi, am înţeles!” nu cu “da’ de ce aşa, că nu-i corect!” ?
Ce scrie pe pietrele din Georgia: “menţineţi populaţia lumii sub cinci sute de milioane!” Or noi sîntem peste şapte miliarde. Selecţia “naturală” are de unde alege… nu-i aşa?
Eh, subiectul e prea vast şi total nepotrivit unui weekend. De fapt, cine-ar vrea să ştie lucrurile astea? Sînt aiureli. Hai să ne vedem de mărunţişurile noastre de zi cu zi, mai bine.
Dragos, eu nu consider ca exista subiecte pentru weekend si subiecte pentru workweek. Ce sa inteleg, ca selectia incepe din tarile sarace si in curs de dezvoltare ale planetei? Sau e valabila doar pentru ele?
Asa ne putem gandi, de pilda, ca si aditivii si colorantii prezenti din belsug in alimente si cosmetice au fost inventate tot pentru a servi acestui scop “nobil”.
Apropos, trebuie sa scriu un articol despre anumite produse, sper sa am timp azi…
Scrie liniştită, nu te deranjez.
Nici nu insinuam asta, Dragos, doar gandurile mele ma impiedica sa scriu. Si am decis sa va povestesc exact ce ma framanta. Nu pentru asta e blogul? :dizzy: :ermm:
:silly:
Refugiile sunt numeroase, nu numai în natură. Unii se refugiază în mâncare, alţii în biserică sau într-o staţie de tramvai, :biggrin: unii fug în gânduri, depinde de fiece om. Îţi împărtăşesc ideea de a te duce în natură- ba chiar în creierii munţilor – căci acolo găseşti adăpost sufletului şi minţii zbuciumate. Numai că nu putem s-o facem de fiecare dată când suntem sătui de ceva sau de cineva din jurul nostru. Ar fi prea bine şi prea simplu să ne putem găsi consolarea în natură. Să cerem ca Blaga: “Daţi-mi un trup,/voi munţilor, mărilor,/daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia/în plin!”, şi să primim. Nu, viaţa, după nişte reguli nescrise, se trăieşte într-un trup trecător şi-n furtuni care ne strivesc.
Clar că avem nevoie de intimitate (cu/în noi), mai greu e când ori şi unde cauţi un loc nu-l găseşti niciunde. Cândva îmi plecam gândurile în lumea cărţilor, acum ele stau treze şi-acolo. Nu pot ignora nimic din jurul meu. Şi ce păcat… sau poate că nu.
Ai descoperit o oază de linişte acolo, în locul fotografiat de tine? Măcar şi pentru câteva ceasuri şi tot e ceva. Iar deconectarea posibil că a venit imediat ce-ai început a te juca cu aparatul foto. :wink:
Neata, Antonela, chiar la o evadare in munti ma gandeam, acolo macar ai certitudinea ca esti singur cuc. :biggrin:
:ninja: :alien: Tu esti ceva mai aproape de el, ai la indemnana, sa zic asa, acest minunat refugiu. Eu merg in Gradina Botanica si se inchina paznicii cand ma vad… :biggrin: 
Natura constituie un refugiu mai sanatos, cel cu mancarea imi da frisoane. E ok si la biserica, nu zic nu. Pe mine ma linisteste tare mult o vizita acolo(poate fi insa si autosugestia). :dizzy:
Asta vroaim sa stiu, daca si voi aveti momente cand simtiti nevoia de intimitate, cand va saturati de atata socializare sau cand sunteti nemultumiti de ceva sau cineva si pentru o vreme nu mai vreti sa stiti de nimic. Am descoperit, iata, ca exista si oameni care nu agreaza deloc singuratatea absoluta. Nu au nevoie de ea.
de obicei… daca am o stare cum ai descris tu… ma apuc sa fac ordine si curatenie… in birou prima data… apoi in garaj… apoi oriunde…
superba plimbarea ta… poza cu stalpul de lumina… si fumul ridicandu-se spre cer, in fundal… este preferata mea…
ador sa fiu primul care face urme prin zapada…
weekend minunat iti doresc..
Neata, Ovi, eu am descoperit cu aceasta ocazie cat de greu e sa mergi prin stratul gros de zapada, prin padure. Infinit mai greu decat pe nisip. M-am luptat efectiv cu troienele… Dar a fost frumos ca am avut soarele alaturi. :biggrin: :wub:
:cheerful:
Hm, interesanta activitatea ta. M-am gandit si eu la ea, dar nu o consider fascinanta precum fotografiatul sau plimbarea solitara. :happy: :biggrin: :ermm:
Multumesc asemenea.
Nu am un loc special dar am un mod.. castile in ureche si o plimbare oriunde ma duc picioarele.
Bun venit pe blog, deci tu imbini muzica cu sportul, minunat! :biggrin: :happy: :tongue:
Bună, Nice (seară, noapte sau neaţa, ce-o fi)
:whistle: :wink: Uite, chiar şi acest comentariu contribuie într-o oarecare măsură la atenuarea stării de anxietate a pornirilor asociale care, vorba Antonelei, m-ar mâna înspre creierii munţilor ori în pustiu, departe de tot şi de toate, doar eu şi gândurile mele indiferent care le-ar fi doza de pesimism.
de ce mi-aş mai face griji.
Tare cunoscută-mi este starea asta de lipsă de chef, de staturaţie de tot şi toate despre care vorbeşti. Nu de azi, de ieri, de ani buni… sigur, nu e vorba despre o stare permanentă (aş fi luat-o razna), însă revine periodic, cu o constanţă demnă de un ceas elveţian. Antidot? N-am găsit încă unul imbatabil, care să-şi dovedească efecienţa de fiecare dată… da’ “lucrez” la asta
E bine că ţi-ai găsit “oaza de linişte” colindând aleile Grădinii Botanice cu aparatul foto atârnat de gât. Pozele (prin ochiul nespecialistului) mi se par reuşite, mai ales cele cu băncuţa solitară şi jocul de lumini şi umbre, însă asta se poate pune şi pe seama stării mele actuale (care, ce-i drept se cam prelungeşte de săptămâni bune, să nu zic luni). Cred că din punct de vedere artistic, “ornamentele naturale” ar fi primele în top, dar cum spuneam, mult prea “vesele” ca să cadreze cu starea mea de spirit. Pur şi simplu, nu-s capabil să-mi adun minţile pentru a scrie pe blog ceva cât de cât “decent”, dar am înlocuitor bun :wink:
Referitor la vreme, nici prin vest nu-i tocmai primăvară, 13-14 grade pe la orele prânzului, în rest destul de răcoare. Oricum, la Reşiţa n-am prea văzut zăpadă, “anotimpul alb”, cel puţin până acum a fost mai degrabă o toamnă târzie şi mohorâtă, în fine un lucru (probabil unicul) care e în ton cu propriile-mi trăiri interioare.
Un sfârşit de săptămână cât se poate de vesel şi de plăcut îţi doresc :cheerful:
Neata, Centurion, ce pot sa spun, pe de o parte imi pare bine ca in sfarsit cineva ma intelege(ca si la mine revin periodic asemenea stari ciudate), dar si rau in acelasi timp pentru ca nu e deloc usor, eu, cel putin, am niste porniri destul de aiurea, pe care cu greu le tin in frau, tocmai de asta nu vorbesc cu nimeni si astept sa ma calmez, nu stiu exact cu reactionezi tu, dar la mine (inside) e o furtuna(de intensitatea unui urgan). Nu doresc nimanui sa treaca prin asta, nu e tocmai placut… :cwy: :sick:
:cheerful:
Eu cred ca scrisul este eliberator in cazul tau. Acesta ar putea fi un antidot. Si la mine ar fi, dar stiu ca as fi mult prea acida si apoi as regreta, iar sa sterg articolele nu ma caracterizeaza. :dizzy:
Imi pare rau ca iar te gasesc trist, se pare ca nu ai rezolvat acea problema care te tine ca pe jar… :dizzy:
In alta ordine de idei, tu ai Semenicul aproape, in weekend ai putea evada din cand in cand.
13-14 grade sunt oricand mai bune decat -7. Trust me. Eu mi-am dorit insa zapada sa am ce fotografia cat de cat. Evident ca nu se compara cu niste peisaje montane, dar tot e ceva. Am facut si eu cat am putut, macar m-am straduit. Evident ca daca ma pricepeam la photoshop era altceva. Fotografiile mele nu sunt spectaculoase, sunt mai degraba naturale, asa cum ies din aparat. Si nici cine stie ce aparat si obiectiv nu am. Alt motiv de depresie. :silly: :tongue:
Multumesc mult, un weekend reusit cu zambete su bucurie si tie.
Ma tot intreb cum poti spala vase cu asemenea unghii…. :devil:
Eu de obicei ma retrag in birou si ascult muzica in asemenea situatii. Sau ma uit la Columbo. Nu stiu de ce, dar ma linisteste.
Dragos, nu am unghiile asa lungi, nu stiu cum se face, dar cele de la degetele mari cresc mult mai repede decat restul. Si ca sa-ti si raspund, cu unghiile actuale pot face lesne multe lucruri:pot spala, pot scrie, pot tasta, gati sau fotografia. Ma simt mai bine asa decat cu ele scurte. Au o lungime mica spre medie actualmente. Hai medie ca nu le-am mai taiat de mult(acum am observat ca au mai crescut). Dar tu ce unghii preferi la femei?
In birou la serviciu sau acasa? Acasa ai si birou? :biggrin: :dizzy: :wassat:
Sincer sa fiu, prefer unghiile mai scurte. Par mai putin agresive…. Cu o asemenea unghie poti taia, la o adica, chiar si o carotida…..
Biroul de acasa, evident.
Unghiile de vrajitoare nu-mi plac nici mie. Si nici nu le port purta asa lungi ca de obicei se rup. Dar nici scurte nu as vrea sa le tin ca nu mi se par suficient de sexy pentru mainile mele. :biggrin: :silly:
Superba idee, splendide imagini ! Nici nu stiam ca poti ajunge acolo pe vremea asta :) !
Multumesc mult :blush: :cheerful: pai de ce sa nu mergi ca e deschis! Mai ales ca au dat si zapada de pe aleile principale, iar acum s-a incalzit seminificativ si e chiar binevenita o plimbare in natura. :biggrin:
Uneori cand nu vreau sa vad nimic si pe nimeni si nici sa discut despre nimic, incerc sa dorm. In ultima vreme mai reusesc cat de cat sa si dorm. Desi, de multe ori, noptile tot albe sunt.
Superb!
Eu nu sunt singura niciodata si asta e uneori un mare neajuns. Dar, m-am impacat cu gandul. Nici singura n-as pleca sa locuiesc, acum nici n-as avea cum.
De citit nu, de vazut filme nu, de ascultat muzica nici atat. Cred ca ma autopedepsec pentru tristetile din viata mea, care n-o sa treaca prea curand. N-are sens sa incerci sa ma incurajezi fiindca nu e cazul. Doar timpul va repara ce mai e de reparat. Daca mai e.
Fotografii o sa postez si eu, poate chiar azi.
Nice, iarna stii ca n-o agreez, am febra musculara la maini si spate de nu-ti imaginezi deci chiar n-as avea cum s-o iubesc. De la dat zapada, febra. Si eu am multa zapada de dat.
Dar in fotografii e frumoasa si tu ai reusit din nou niste minunatii de imagini. Carora le-ai croit si o mica poveste
Sa ai un weekend minunat! Fara tristeti si suparari! :wub:
Abia astept fotografiile tale, Elly, am observat ca noul aparat e tare bun, surprinde niste imagini fabuloase, ca de DSLR. Poate e chiar DSLR…
Eu am facut febra de cate ori am iesit la pozat(bine, mai ales cand faceam close-up-uri, la peisaje e mai usor).
Dai zapada? Hm, uite aici o activitate pentru mine care nu prea fac sport. Cred ca dupa trei lopeti as lesina.
Pai ce, cand iesi in gradina sau la fotografiat nu esti singura? Sau iei intotdeauna pe cineva cu tine?
Pe mine ma inhiba alte persoane cand fotografiez. Simt ca nu am inspiratie, ca nu pot sa ma desfasor in voie, ca nu am libertate de miscare, de actiune. E complicat, cert e ca imi place sa fiu singura in astfel de momente si sa nu ma priveasca nimeni. Iesisem la un moment dat sa fotografiez niste flori si fruze in fata blocului si toti vecinii care treceau se uitau la mine ca la un OZN. Parca nu mai vazusera in viata lor om care pozeaza.
Si mie imi place sa dorm. Mi-ai dat o idee excelenta, ca oricum ma simt putin obosita.
Merci mult, Elly, weekend super frumos si tie! :kissing:
Fotografiile le-ai vazut acum cateva zile. Nu, nu e un DSLR. Exista si unele compacte care fac o treaba excelenta. De aceea m-am si hotarat greu pe care sa-l cumpar fiindca a trebuit sa studiez mult. In plus mi-am dorit un Canon. Daca m-as fi dus intr-un magazin m-ar fi ametit si pacalit aia de acolo si cumparam o gioarsa, unul pe care probabil il vindeau ei mai greu. :devil:
Daca e asa, datul zapezii nu-i deloc un sport pentru tine. E foarte greu. Eu ma sui si pe casa s-o dau asa ca… :tongue:
Cum sa faci febra de la fotografiat?
Tu glumesti. Cum sa plec cu mama sau cu tata la fotografiat? Dar cat stau sa fotografiez? O data la cateva zile si atunci maxim 20-30 minute. Maxim. Fiindca nu plec la fotografiat prin oras. Plec la cumparaturi si daca am aparatul si se iveste ceva atunci mai si fotografiez. Dar foarte rar. Deci nu se pune. :wink:
Înseamnă că pe tine cumpărăturile te obosesc :ermm: Mai bine mergi la sala și faci 3 ore antrenamente
Baremi cheltuiești mai puțin :silly:
Crede-mă că nu ai vrea să mergi cu mine la cumpărături. S-ar putea să te fac să nu mai fi sigură că îți plac unele chestii care inițial îți plăceau :biggrin: Cât despre mine dacă mă duc să îmi caut pentru mine, păi durează nene. Ori nu-mi plac, ori sunt prea scumpe, ori nu au măsurile mele :ninja: Odată mi-am căutat pantofi 3 zile în tot Bucureștiul :devil:
Pai dar se compara placerea simtita la shopping prin Zara, Mango sau H&M cu chinul de la sala? :biggrin:
:dizzy: :devil: In plus mai mergem si noi cand sunt promotii, reduceri, nu chiar cand apare noua colectie iar preturile explodeaza. 
:happy: :angry:
Da, te cred, stiu ca barbatii sunt mai pretentiosi la haine, incaltaminte, ei de obicei nu prea merg cu drag la cumparaturi, dar si cand isi cauta ceva…atunci sa te tii. :tongue: :alien: :silly:
I’m back, nu cred ca as avea ceva de comentat in privinta fortografiilor, sunt superbe, imi e putin ciuda ca la noi nu e zapada ci mai degraba ne topim astazi au fost 15 grade :ninja: :blink: .
Pai sa vedem ce imi place sa fac cand nu prea am chef de nimeni:
.
1. Ma pun sa dorm, somnul e cel mai bun aliat atunci cand nu avem chef de cineva sau cand suntem suparati.
2. Ies la plimbare cu masina, ador activitatea asta :biggrin: :happy: ,imi place sa merg asa hai hui prin oras sau daca am chef de adrenalina ma duc undeva spre un sat unde e drumul drept si pot sa calc putin. Cel mai frumos e o plimbarea seara pe ploaie si nu la o viteza foarte mare, iar daca ai si o muzica de calitate in masina atunci cu siguranta nu te mai opresti.
3. Imi pun un film bun la care sa ma uit sau un documentar si cu siguranta se va ajunge la punctul 1
Momentan cam atatea imi vin in minte :) :blush:
Buna, Daniel, ce revenire spectaculoasa, gata, de acum ai net non stop(si nu doar pe mobil)? :biggrin: :happy: :unsure:
:ninja: A iesit pana si soarele, acum a disparut iar. :ermm: :dizzy:
:biggrin: :silly:
:silly:
Da, stiu cum e la voi(va cam invidiez putin, dar numai putin ca parca incepe si la noi sa mai urce greadele, azi au fost 3 si deja mi-a dat manusile jos si am mers cu paltonul deschis.
Pai sunt destule modalitati de a evada din mijlocul oamenilor, uite ca mi-ai facut si mie pofta de un film bun, dar mai intai ar trebui sa dorm un pic.
Ai pasiunea sofatului, multi o au, pe mine nu m-a prins. Mai bine, ca femeile sunt in general un dezastru la volan.
te-am descoperit intamplator. navigand pe te miri unde.. ma bucur de descoperire… dar ma oftic maxim ca nu am avut inspiratia cu gradina botanica.. superbe fotografii, nice blog… keep up the good work !
Bun venit pe blog, Vlad si merci mult de apreciere. :cheerful:
Iar o vizita la Gradina Botanica pentru a fotografia nametii o poti face oricand…iarna viitoare. Se pare ca vine primavara de acum… :dizzy: :happy:
Buna, Nice!!! :))) Doamne, ce poze frumoase!!! :heart: Toate imi plac, nu cred ca as fi capabila sa aleg doar una, daca as fi nevoita.
:silly:
!!!
In ceea ce priveste ‘subiectul’; fara o evadare din cand in cand simt ca ma asfixiez. Am nevoie de ea, periodic, ca de aer si de apa, serios :blink: :ninja: :dizzy: Inainte ma refugiam in carti si ma simteam foarte bine, dar am ajuns ca si Antonela :unsure: (nu mai sunt oaza de liniste si barlogul ideal). Natura inca ma linisteste, dar ceva gen pozele tale – fara prezenta umana – iar mai nou ‘tanjesc’ dupa o ‘sedinta’ cu pestii, intr-un acvariu … deh, sunt din zodia lor
Nice :wink: :heart:
Neata, Corina, pai daca mergi in parc, unde sunt mii de oameni si o galagie nebuna tot degeaba. :biggrin: Ai mare dreptate, e nevoie de ceva gen varful muntilor.
:ninja: :silly:
Sa stii ca pestii se inteleg perfect cu capricornii. :heart: :wub: :w00t: Hehe! :w00t: :silly:
Merci mult, zi frumoasa iti doresc! :cheerful:
Cel mai bun loc in care se evadezi e aici. Sa te pierzi printre randuri, sa scrii tot ce trece prin tine.
Timisoreanul, pe blog exista comunicare. Cu ceilati. Eu tocmai din acest mediu voiam sa evadez. Uneori nu putem scrie chiar tot ce ne trece prin cap pentru ca riscam sa-i jignim pe ceilalti.
Refugiul meu din ultimele 2 luni : incercarea de a gasi si de a va reda destine de doamne, domnite, regine si curtezane.
Frumos refugiul tau, Marcel. :biggrin:
Sti ca m-ai pus în dilema? Habar nu am unde îmi gasesc eu refugiul, poate în muzica!? :blush: :unsure: :tongue:
Probabil ca e si alta situatie la mine, eu consider ca a “comunica” este o forma de relaxare…… deci.. :biggrin: :kissing:
Muzica e un refugiu excelent, draga Minnie.
Si pe mine ma relaxeaza comunicarea, insa eu nu la relaxare ma refeream aici. Eu simt ca am nevoie si de momente doar cu mine insami, sa-mi pun gandurile in ordine si sa nu spun lucruri dure celor din jur, lucruri pe care as putea sa le regret pentru ca ii pot rani.
Frumoase poze, bine prezentata ideea ta…insa…ce faci atunci cand ramai suspendat si nu gasesti in natura acest refugiu…ce faci cand nu stii incotro sa o iei??
Cauti pana gasesti. :biggrin: Trebuie sa fiu un loc, o activitate.
Desi l-am mai citit si prima data cand l-ai postat, abia acuma ma atinge cu adevarat. Pentru ca as avea si eu nevoie de o evadare din cotidian, de un somn de 24 de ore pe 20 de saltele, de un loc pustiu si de nimeni in fata mea. Dar cum asa ceva nu e posibil, cel putin inca vreo cateva luni, pana mai creste Emilia, trebuie sa-mi autoeduc rabdarea, sa scot forte noi si din piatra seaca si sa gasesc refugiu si intr-o mare de oameni.
Se intampla atat de rar, dar atat de rar sa am timp si pentru mine in ultima vreme incat trebuie sa fiu inventiva. Cele 10 minute pe care le doarme Emilia sunt pentru citit cateva pagini sau pentru navigat pe net, pe Fb …. Dupa ce ii fac ei baie, am si eu vreo 15 minute pentru mine in care pot sa-mi bag capul sub apa calda si sa nu ma mai gandesc la nimica. Sau noaptea, cand ea adoarme in sfarsit, stau si privesc in gol, dar in interior e deja forfota: visez cu cohii deschisi, planuiesc, imi amintesc, imi propun teluri, dezbat subiecte si multe altele.
Astfel ca, la ora 3 si ceva dimineata e cam singurl meu timp liber pentru a face ce vreau. As vrea sa merg si eu la Gradina Botanica de aici, din Iasi, pentru ca e superba. M-as simti … libera, eu cu mine insami si cu bateriile incarcate. Ar fi mirific!
As vrea sa fac si eu fotografii de genul celor facute de tine (Bine, nu ar iesi la fel de bune, dar mi-ar face placere sa simt ca sunt singura, cu natura, cu zapada).
Sa stii Alexandra ca si eu ma linistesc la dus, sub apa calda. E un moment cand am uneori cele mai inedite idei, ganduri, sentimente. Da, e relaxant, dar si interesant(din acest punct de vedere).
In rest ce sa zic…cred ca mai ai de asteptat pana cand fetita creste… :whistle: :happy: :wink:
ce poze frumoase! simt prospetimea zapezii si mirosul de iarna curata, departe de circulatie si oameni. as vrea totusi sa nu mai vad zapada anul asta :biggrin:
cat despre refugiu, depinde, poate fi in varful patului cu o carte buna in mana, poate fi o plimbare cu ap foto in brate cautand cadrul perfect…
Merci mult, nici nu cred ca vom mai vedea zapada pana la anul…
Imi place ideea cu aparatul foto si cadrul perfect. :w00t:
Pozele sunt superbe Nice!
Eu cand nu am chef de nimeni si de nimic, incerc sa ma motivez cumva, ca sa-mi vina cheful sa fac ceva. :) Adevarul este ca, avand familie, un copil, un job si o casa de intretinut etc., pentru mine sa nu am chef de nimeni si de nimic e un lux pen care nu mi-l pot permite, n-am unde sa evadez, si de aceea solutia mea este sa ma motivez cumva sa-mi revina cheful, cum spuneam mai sus, la inceputul comentariului.
Cand am intrat azi pe blogul tau, am vazut mai intai postarea cu obiectul misterios, am citit toate comentariile si tentativele tuturor de a ghici ce este. Nu mai pot comenta acolo, dar orice ar fi, iti doresc sa te bucuri de el. :)
Sa ai o saptamana cat mai reusita!
Victoria
Bun venit pe blog, Victoria si merci mult de apreciere. Am inchis la comentarii pentru ca imaginatia oamenilor o luase razna si nu am vrut sa ma trezesc cu cine stie ce glume proaste pe blog. Obiectul e foarte simpatic si chiar ma bucur de ceea ce stie sa faca. :wub: Merci inca o data. :happy: :cheerful: