Lună: februarie 2014

L-a așteptat aproape toată viața. A visat la el întreaga copilărie, era prințul său, eroul neînfricat care o salva din Palatul de Cleștar unde zmeul cel viclean o ferecase. Spera că vine să o elibereze și să-i ofere toată dragostea și fericirea din lume. Pentru eternitate.

Dar anii treceau chinuitor și singurătatea, temerile și dezamăgirile erodau încrederea că minunea se va înfăptui vreodată. Cu sufletul măcinat de îndoieli privea la fereastra din turnul pustiu cum timpul se scurgea nemilos și nimic nu se întâmpla.

Într-o zi de vară, când lacrimile și suspinele nesfârșitei tristeți îi invadaseră iar chipul și inima, văzduhul se umplu de tropote sacadate și o siluetă pe un cal alb apăru la orizont. Oare? Să fie posibil? Era el!?

Era el!? Bărbatul la care visase și pe care și-l dorise dintotdeauna. Și povestea de dragoste înfiripată între ei îi depășea cu mult imaginația. El era mult mai bun decât spera, decât își închipuia că poate fi. Mai atrăgător, mai afectuos, mai înțelegător și mai cuviincios. Și îl iubea mai presus decât orice, mai mult decât credea că poate iubi.

În brațele lui s-a simțit pentru prima dată femeie, a fost iubită așa cum Continuă să citești Prince Charming

Îi datorez enorm. El mi-a schimbat practic viața, datorită lui am cunoscut oameni minunați care și în prezent îmi sunt alături și mă fac fericită, el mi-a dat ocazia să-mi exprim public stările sufletești, sentimentele, să-mi fac cunoscute ideile și dorințele, el m-a adus zilnic aproape de voi. M-a cucerit cu tot ce avea el de oferit încă din 2001 și de atunci mă ține captivă în lumea lui magică, fermecată, conștientă că nu mai am scăpare.

L-am privit întotdeauna cu entuziasm și emoție, îmi aduc aminte că abia așteptam să mă întorc de la serviciu să-l pot accesa și să pot naviga în voie, departe de lumea dezlănțuită. Era momentul meu de relaxare maximă, oaza mea de liniște. Avea el, dintre toate lucrurile din jur, această capacitate miraculoasă de a mă calma instant. Odată ce pătrundeam pe tărâmurile lui uitam de toate frământările și stresul acumulat la muncă, găseam răspuns la toate problemele și dilemele care apăreau pe nepusă masă. Descopeream lucruri și fapte, conversam, compuneam, visam, învățam, acumulam. Părea singurul loc unde puteam scrie liber, unde puteam  fi înțeleasă și unde mă simțeam în siguranță. Internetul devenise cel mai bun prieten al meu…

Îmi lipsa lui mă sufocam. Timp de treisprezece ani am fost dependentă de el. Însă, în ultima perioadă s-a instalat un Continuă să citești Dezinteres