Titlu: Un banc criminal
Autor: Anthony Horowitz
RAO International Publishing Company, 2005
“Taticule, de unde vin bancurile”? Intrebarea era pusa cu multa vreme in urma de fratele meu, in vârsta de 8 ani pe atunci, si trebuie sa recunosc faptul ca m-a luat prin surprindere. Ca frate mai mare, la vârsta la care diferenta de un an conteaza, consideram ca eu eram cel care ar fi trebuit sa puna intrebari care sa merite un raspuns bine gândit. ’’Pai le fac actorii, scriitorii….’’
Anii au trecut si, din când in când, atunci când auzeam un banc, ma intrebam si eu ce fel de minte a putut nascoci o asemenea poanta. Data fiind epoca in care traiam (adica pe timpul lui Ceausescu), am intrezarit doua posibilitati: ori bancurile vin de la cineva care vrea sa faca sistemul intr-atât de penibil si stupid incât sa realizam, odata si-odata, ca-l putem darâma dându-i un brânci mai serios, ori din contra, vin chiar din partea puterii, ca un fel de supape, pentru a mai ’racori’ turma aflata sub presiune. Asta era atunci. Intre timp au iesit la suprafata multi creatori de umor, posibil facatori de bancuri (si când spun ’’banc’’ ma gândesc, evident, la bancurile comune, anonime), dar intrebarea ramâne: de unde vin, totusi, bancurile?
Oare bancurile sunt ’fabricate’ intentionat si raspândite in mod precis sau, pur si simplu, se nasc si difuzeaza in mod spontan?
Eroul cartii lui Horowitz, Guy Fletcher, un actor de mâna a doua cu prea mult timp liber la dispozitie, care crede ca detine informatii suficiente despre tot felul de bizare teorii ale conspiratiei, se hotaraste sa mearga pe firul unui banc pe care n-ar fi trebuit sa-l auda, când era intr-un loc in care n-ar fi trebuit sa fie. Doreste sa afle musai cine l-a pus in circulatie. Si de ce. Viata lui, suficient de bezmetica incât ii calca pe nervi pâna si pe prietenii lui actori (iar 80% din actori sunt considerati bezmetici prin definitie) si pe cunoscuti, tinde sa devina aiurita cu totul. Urmarirea originilor bancului il poarta printr-o mare parte din Anglia si cineva prinde de veste. Ei bine, Guy trebuie impiedicat cu orice pret sa afle adevarul. Curios este ca in aceasta calatorie ciudata (chiar si intâmplarile prin care trece ’suna’ a bancuri), urmarind un scop absolut ridicol, Guy reuseste sa se reconcilieze cu el insusi, gasindu-si chiar si perechea, o tipa care considera ca nu abereaza si care, in ciuda tuturor indiciilor, il crede normal. Si uite-asa doua vieti care se indreptau implacabil catre dezastru reusesc sa se inteleaga, sa se armonizeze, sa-si ofere suport si, in acest fel, sa se salveze.
Cartea, scrisa intr-un mod atât de alert incât pur si simplu te impinge de la spate sa ajungi dracului la final, sa vezi cum se termina povestea, este pigmentata cu umor de buna calitate, in contradictie flagranta cu bancul de la care a inceput aventura.
Ah, da…..si inca un ‚amanunt’, ca sa ne mai treaca din complexele de balcanici: ei bine, aflati ca, si la ei!, povestea cu ’mesterii’ si oamenii politici e cam ca la noi. Probabil difera doar proportia.
Stiti un banc pe care il considerati bun? Daca da, scrieti-l aici. Siiiiiiii…aveti idee de unde vine?
Incep eu, fara nicio legatura cu vreun eveniment recent:
La Radio Ereven suntem intrebati: e adevarat ca Ceausescu a fost ilegalist? Noi raspundem: a fost semi-ilegalist. Cum adica? El se ascundea; dar nu-l cauta nimeni.
Trebuie sa recunosc faptul ca, oricât am cautat, n-am inteles niciodata ce le-a casunat pe Radio Erevan…..
Cartea pare chiar interesanta:-? Bancuri cu radio erevan sunt foarte multe :)) Stiu foarte multe bancuri, dar problema la mine e urmatoarea: cand cineva ma intreaba de un banc bun stau si ma gandesc mult pe care sa-l aleg si nu aleg nici unul pentru ca nu-mi vine nimic concret in minte, insaaa in aproape orice situatie mai funny imi amintesc un banc care se potriveste cu situatia si sunt mereu gen…”asta e ca in bancul ala cu…”:))
Nu am idee cine a nascocit bancurile, dar nu cred ca exista scriitori speciali de bancuri…ar fi chiar interesant spre dubios daca asta chiar ar fi meseria cuiva :)) cei care fac step up comedy nu intra in categoria asta. Cred ca bancurile sunt maxime pe care cineva le-a spus la un moment dat si apoi s-a dus vorba si circuland prin viu grai au ajuns sa fie cunoscute de toata lumea uitandu-se originea, la fel ca basmele populare. Oricine spune la un moment dat ceva funny sau povesteste o intamplare funny ce poate fi preluata si transmisa cu mici modificari de la persoana la persoana si astfel sa ajuga cunoscuta ca fiind un banc
Interesanta teoria ta, Raluca. :wink: :biggrin: Si da, cartea pare foarte interesanta, o vreau si eu! :ninja:
Eu am cunoscut la un moment dat un armean; fusese ceva mare director prin CFR (pe timpul lui Ceausescu), era plin de relatii, un tip simpatic, destept si deschis – si nici macar el nu stia de ce toata lumea spune bancuri cu Radio Erevan….
Da, cartea e fascinanta; sigur, nu e o carte serioasa, dar te mai destinde.
Asa e, nu ma refeream la stand-up comedy.
E posibil sa ai dreptate, desiiiiiiii… :-)
Pe vremuri, bancurile cu Ceauşescu le făceau securiştii. Asta mi-a spus-o un fost securist.
Nimeni n-a fost arestat sau amendat fiindcă a spus bancuri cu Ceauşescu.
Inseamna ca securistii astia sunt oameni cu mult umor. Cine s-ar fi asteptat la una ca asta? :ninja: :devil: :alien: :silly: :tongue: :wassat:
Pai….pe ce baza poti amenda pe cineva ca a spus un banc? :-)
Da, e o varianta, e foarte posibil, am banuit si eu ca bancurile erau niste supape. Totusi…tata, director de liceu, primea deseori vizita securistului care avea sub supraveghere respectivul liceu. Si ala intreba: ati mai auzit vreun banc in ultima vreme? Si tata zicea ca da si-i spunea bancul. Securistul râdea pe sub mustata si intreba asa, intr-o doara: interesant banc, unde l-ati auzit? Tata raspundea invariabil: in autobuz, l-a spus unul cu mustata.
Probabil ca securistul voia sa stie care din colegii lui securisti a generat bancul…
Un lucru e cert: peste 80% sunt inspirate din realitate :)) Românii mereu au făcut haz de necaz :)) Nu ai vrea să știi cum decurge o zi de muncă la mine :))
Un banc bun?
”Cică s-a descifrat mesajul de pe una dintre cutiile negre de la un avion care a lovit World Trade Center:
– Băi Funare, eşti sigur că asta-i Budapesta?”
Nu e cazul să mă invidiezi. Lucrez cu oameni nebuni :)) Facem haz de necaz :)))
Hai mai, ce oameni nebuni, ca si eu merg des la un centru de copiere…
:devil: :angel: :alien:
Nu mergi la ăla care trebuie :)))
Ce subtil esti tu, Creve. :biggrin: :tongue: :dizzy: :unsure:
Stai putin…ce e cu centrul de copiere??!?!?!?
E o poveste complicata, Dragos. Creve ma tot invita la centrul lui…doar ca nu mi-e in drum. :biggrin:
:dizzy: :ermm:
De data asta nu am vrut să fiu subtil :))) Am vrut să spun că poate la alte centre nu e zăpăceala de la mine :))
:blush: Ups, my bad. :biggrin: :tongue: :angel:
Aha…centrul lui nu prea e in centrul drumului tau, nu? :-) :-)
Momentan doar, Dragos. :biggrin:
:-)))))))))))))))))))))))))))))) Excelent banc, excelent! Nu-l stiam!
Nice, draga mea habar nu am de unde vin, dar cred ca sunt inspirate din viata de zi cu zi! :tongue:
Un exemplu:
“La cat de greu o ducem noi romanii, in scurt timp urarea “La multi ani” se va transforma in jignire” :shocked: :biggrin:
sau alt exemplu ( in Olanda este un început de epidemie de gripa, deci bancul e olandez!) :silly: :whistle: :tongue:
“Regula de bază pentru sex cand ai gripa
– cui nu îi curge nasul, ala sta deasupra !”
Da, Minnie, am observat si eu fenomenul, cei mai multi dintre romani nu-si doresc o viata lunga ci una scurta, dar intensa, fericita. :biggrin: :dizzy: :ermm:
Cat despre gripa se pare ca deja este pandemie. :biggrin: :ninja: :sick: :alien: :wassat: Niciun cunoscut de-al meu nu a scapat de virusii incisivi si necrutatori iarna asta(care numai a iarna nu arata). :tongue:
Am mai gasit doua bancuri care mi-au placut! :biggrin:
“O femeie în vârstă bea un pahar cu vin în curte, alături de soţul ei. Deodată zice:
– Te iubesc atât de mult… nu ştiu cum aş fi putut trăi toţi anii ăştia fără tine!
Auzind aceasta soţul întreabă:
– Eşti tu sau este vinul cel care vorbeşte?
La care ea-i răspunde:
– Sunt eu… vorbindu-i vinului.”
Iar celalalt, daca tot traiesc într-o tara “catolica”, nu? :wink: :tongue:
“Un nazist alerga un polonez. Îl prinde, îi pune arma la tâmplă şi îl ameninţă că-l împuşcă. Deodată se deschide cerul şi se aude vocea lui Dumnezeu:
– Nu-l omorî pe acest om, el va deveni Papă!
La care nazistul:
– Şi eu?
– Şi tu! “
:biggrin:
Tari de tot, merci mult, Minnie. :heart:
@ Nice, eu am scapat deocamdata. Si-ti spun si care e remediul-minune: palinca fiarta!
@ Minnie, faine bancuri :-) . Ala cu statul deasupra e chiar de urmat.
Uite cum îmi dai idei de articole de blog şi mă ajuţi să-mi împlinesc dezideratul referitor la texte de 160 de caractere. Dacă tot m-am “pensionat”, atunci în când mai intru pe blog “să şterg praful”, pun bancuri… :ninja: :biggrin: :silly: :tongue: La câte ştiu mai rezist un an. :wink: :devil:
Pentru că cineva făcea referire la foştii securişti, o să răspund provocării tale de a spune un banc (p-ăsta nu-l trec la mine pe blog, să ai exclusivitate :happy: ).
Cică la o măcelărie vine un tip (glumeţ de felul lui) se pune disciplinat la rând (interminabil, ceva comun erei multilateral dezvoltate) şi ca să mai treacă vremea întreabă în gura mare:
– Ştie cineva care este diferenţa dintre această măcelărie şi un elefant?
Evident toată lumea mirată, nimeni nu găsea răspunsul. După ce-i lasă să se perpelească câteva minute înfoindu-se în pene, le răspunde superior.
– Elefantul are multă carne şi coadă scurtă; măcelăria asta are carne puţină şi ditamai coada.
Lumea entuziasmată, aplauze, el de mândrie nu-şi mai încăpea în pene…
Din rândul cetăţenilor care formează respectiva coadă se desprinde unul, la fel de glumeţ. Îl bate pe umăr pe tipul nostru şi-i spune vădit amuzat
Bun banc. Dar ia zi-mi, care-i diferenţa dintre ceasul de la mâna mea şi dumneata?
Tipu’ ridică din umeri, nici restul lumii nu vede legătura, toţi aşteaptă cu înfrigurare răspunsul.
– E atât de simplu! Ceasul meu merge singur; tu mergi cu mine… (se ştie unde)
Buna, Centurion
ma bucur ca Dragos te-a inspirat(sa zic asa). :happy: Sau te-a provocat. :cheerful: De fapt cartea lui. Sau ideea lui. :dizzy: Astept sa ne delectezi si pe blogul tau cu bancuri simpatice, o doza zilnica de buna dispozitie este ca o gura de aer proaspat. :biggrin: Mai ales pe vremurile astea tulburi… :dizzy: :ermm:
Merci pentru exclusivitate, mi-ai adus aminte de timpurile de altadata cand stateam la coada la carne. :biggrin: :silly:
@ Centurion, pai, daca stii asa de multe bancuri, ce mai astepti? Spune-le!
:-))))))))))))))) Tare bancul, nu-l stiam! Trebuie sa recunosc faptul ca, atunci când am scris articolul, banuiam ca se vor spune si bancuri in comentarii; dar nu-mi inchipuiam ca sunt bancuri de pe vremea lui Ceausescu pe care sa nu le fi auzit, intr-o varianta sau alta….
Tind să fiu de acord cu Javra. Oricît de imbecil ar fi un popor, tot are nevoie de supape de refulare. Astea-s lucruri gîndite bine, nu făcute la întîmplare, altfel nemerniciii n-ar fi rămas la conducere atîta amar de vreme. Şi mă refer la structurile internaţionale, nu (doar) la noi care sîntem 0,0000001% din “world assets”.
Wou ce perspectiva, interesant punct de vedere, Dragos. :biggrin: :wink:
Eh, refulări… că şi blogurile – ce sînt altceva decît asemenea supape… :wink:
Pai ce sa zic acum, depinde si ce postezi pe ele, nu? Ca daca scrii doar advertoriale si recenzii… :ermm: :dizzy:
Apoi acelea numai bloguri nu-s! :cwy: Ziceam de adevăratele bloguri personale unde-şi deschide omu’ sufletul să iasă simţirea :angel: , nu buzunarul ca să intre banul. :devil:
Iar dincolo de articole mă gîndeam şi la comentarii, cînd se potrivesc foarte nu :whistle: cu tema articolului. Cam cum fac eu de obicei. :tongue:
:biggrin: :dizzy: Dragos, dar tu esti mereu ontopic, nu stiu ce vrei sa insinuezi… :biggrin: :ermm:
Cat despre bloguri, unii ar zice ca tocmai alea sunt cele adevarate… :dizzy: :ermm:
Ei, violenţa asupra cîmpilor nu mi-e deloc străină.
Despre adevărul propriu punctelor de vedere am putea discuta zi de vară pînă-n seară. Dar e iarnă, ziua scurtă, lista de trebi luuuuuuuungă, aşa că nu ne întindem.
Asta e si banuiala mea, tizule….
Un banc legat de ce-a zis Javra mai sus despre securiști:
“Intr-un compartiment de tren, pe vremea lui Ceaușescu, se spun bancuri politice. Veselia e in toi, cand unul din pasageri scoate o legitimatie.
– Va rog sa ma urmati, sunt de la Securitate!
Imediat, scoate altul o legitimatie si spune acelasi lucru.
Pina la urma, toti isi scot legitimatiile de securisti. Se creaza o harmalaie de nedescris, când intra cineva in compartiment.
– Mai baieti, de cite ori sa va mai spun? – Mai împrăștiați, mai împrăștiați… ”
Eu cred că majoritatea au apărut spontan, nu cred că a stat cineva să inventeze bancuri. Mă refer la cele de dinainte de 89, cele împotriva regimului, că alea aveau alt farmec. :)
Si eu tind sa cred ca erau creatii ale unor oameni de rand… :ermm: :dizzy:
Se pare ca acesti securisti erau niste oameni haiosi, cu simtul umorului, altfel decat ne imaginam noi.
Da ex-silentio, aveau alt farmec. Nu mai e ca acum, când poti sa spui orice fara niciun fel de ingradire. Atunci exista farmecul fructului interzis.
Bancul pe care l-ai scris il stiam, dar trebuie sa recunosc ca, pentru perioada respectiva, a fost un banc excelent. Si numai cine a trait atunci isi poate da seama care e ‘filozofia’ acestui banc….
Intr-o maniera moderna, cred ca putem zice ca bancurile sunt “glume virale” :))
Se poate aprecia si asta, bun venit pe blog, Florin. :happy:
Corect raspuns, Florin!
N-am nici cea mai mică idee de unde vin bancurile. Dar nici nu mi-am pus întrebarea asta până acum. :pouty: :blink:
Auzisem mai de mult un banc care suna în felul următor: “Pe vremea lui Ceaușescu era atât de bine încât șoselele aveau 6 benzi. 3 pentru dus și 3 pentru depășit”.
:-))) Interesant, nu-l stiam!
Bancurile provin din replici. Naterea lor a fost datorata oamenilor spirituali si inteligenti. In timp bancurile au fost create in mare parte pe seama hazului de necaz.
P.S.: Noroc cu armenii. :)
Da, cele mai simpatice sunt cele de la Radio Erevan. :biggrin: Cel putin asa consideram in adolescenta, acum rar mai aflu cate unul. Cred ca si-a sistat productia/emisia.
+cele cu elvetieni ;)
http://www.summerday.ro/2010/07/07/care-este-tara-voastra-preferata/
:wub: Cate amintiri mi-ai trezit cu acel articol. Am mers sa recitesc comentariile…ce simplu si frumos era totul pe atunci. :biggrin: :tongue: Minunate timpuri. :w00t: :cheerful:
Bună!
Întrebare: De unde avea Ştefan cel Mare cizmele? :biggrin:
Buna, Vlad. Asta e ghicitoare? :biggrin: :ermm: :dizzy: :wassat: :unsure:
De la genunchi in jos.
:-))))))
Întrebarea mi-a adus aminte de vorbele lui L. Pasteur, care spunea că o sticlă de vin conţine mai multă filozofie decât orice altă carte din lume. :biggrin: De unde putem trage concluzia că la un pahar-două-trei, omul îşi varsă supărările, din care se nasc vorbele de duh = bancurile. :wink:
O sa-i placa raspunsul tau lui Dragos. Iar daca puneai in loc de vin palinca…il faceai fericit.
:biggrin: :silly: :tongue:
Daca nu ar mai fi bancurile am mai zambi noi oare? Nu prea sunt buna la spus bancuri..insa mie imi plac cele cu blonde, nu stiu de ce, dar cred ca majoritatea sunt inspirate din realitate!O zi faina sa ai!
:biggrin: :dizzy: :wassat: :unsure: Pe bune? Chiar crezi asta? Ca eu am intalnit numai blonde inteligente… :biggrin: :w00t:
Mai sunt si exceptii de la regula. Si eu sunt blonda, dar doar cateodata :biggrin:
:biggrin: Cu totii avem astfel de perioade, Fairytale.
:blush: :silly: Doar ca unii nu vor sa recunoasca in ruptul capului. :devil:
Habar nu am de unde vin, sincer si eu m-am intrebat, dar unele sunt chiar amuzante
.
Nu-mi vine niciunul in minte acum, nu prea le retin, dar imi place sa le citesc pe net pe unde le gasesc sau sa le aud pe la altii.
Sa ai o seara vesela Nice!
Nici eu nu pot sa retin bancuri, dar mi-a ramas in minte unul citit ieri:”femeie transparenta caut barbat invizibil pentru a alcatui un cuplu neimavazut.”
:alien: :biggrin:
E si asta un talent:sa faci (sa le creezi) si sa spui bancuri.
O seara frumoasa si tie, Larisa. :heart:
Românii chiar excelează prin pleiada de bancuri debitate față de alte nații, suntem isteți ca gene.
Eu chiar mai trag câte-un banc, unul din ele e:
„Cum se numește sexul dintre un tip înfrumusețat corporal pe cocoșel și o tipă cu proteză corectoare dentară?
Răspuns: Xilofon!”
:biggrin:
Da, da, imaginatia romanilor e debordanta. :w00t:
intr-o perioada citeam si eu foarte multe bancuri si le sheruiam dar mai nou asa din cand in cand mai gasesc cate-un banc fain :)
voi le tineti minte?
Da, tin minte acea perioada.
Bancurile nu. :tongue: :blush: Doar ca erau tare faine. :happy: 
Nu stiu unde le gaseai. :ermm: :dizzy:
Sunt de parere ca bancurile sunt facute de cei care se pricep in domeniu si au umor, importanta este promovarea lor. Sunt multe bancuri aparute pe diferite teme, unele sunt chiar reusite, altele nu, banuiesc ca nu le-a facut vreun actor, cred ca sunt facute de un om de rand .
Subscriu! :biggrin:
Un barbat, mort de beat, mergea pe strada.La un moment dat vede in fata sa un politist, dar, de beat ce era vede dublu si se adreseaza acestuia :
-Nu va suparati, pot sa trec printre dumneavoastra?
Politistul se opreste, se uita lung si ii raspunde:
-Da, dar cate unu.
:biggrin:
:w00t: Bancurile cu politisti sunt mortale. Printre favorite. 
:biggrin:
Am impresia ca toate bancurile bune sunt debitate de persoane super inteligente sau de cei aflati in stare de ebrietate :))
Cred ca bancurile au aparut din necesitate si din intamplarile cotidiene.
Cartea pare amuzanta, recenzia e buna. Nu o sa ajung s-o citesc pentru ca nu mai citesc. Habar n-am de ce nu mai pot ca ma mir si eu. Doar de nevoie o mai fac… Dar citesc destule bloguri