Toamna a început tumultos, o continuare firească a verii recent încheiate. O vară în care parcă nu trecea o zi fără să auzi de accidente cumplite sau crime sângeroase. În spiritul ei, avem parte și acum de aceleași orori, care ne îngrozesc și, uneori, ne divizează. În ultimele zile capul de afiș al actualității îl ține tragedia băiețelului de patru ani ucis de niște câini maidanezi. Indiferent ce deschid, televizorul, facebook-ul sau blogurile, dau peste discuții interminabile pe marginea problemei acute a câinilor vagabonzi. Până și președintele s-a simțit dator să intervină, aștept cu mare interes reacția Guvernului.
Inevitabil s-au format două tabere. Una vrea eutanasiere, alta susține libertatea comunitarilor. Se dezbate aprins, patimaș, fiecare vine cu argumente aparent imbatabile. Până la un punct când situația degenerează, oamenii nu mai reușesc să-și controleze limbajul, invectivele încep să curgă, jignirile și înjurăturile iau locul tonului moderat și discuției civilizate. Nimeni nu cedează, fiecare afirmă răspicat că e convins că părerea lui e cea corectă, că el are dreptate. Deja nu mai e dialog, e câmp de luptă, și nu mereu o luptă a ideilor, a rațiunii, ci una a sentimentelor, urii și orgoliilor.
Ei bine, exact asta nu-mi doresc eu pe blog. De aceea mă și abțin de la orice Continuă să citești Blog de opinie? Mai bine nu!
