Există o seamă de bloguri pe care le urmărim din blogroll, facebook, browser sau mail. Le accesăm de îndată ce vedem că a apărut un nou articol. Savurăm poveștile din ele dimineaţa la cafea, la serviciu, intr-o pauza sau seara, acasă. Nu uităm de ele nici măcar pe drum, la plimbare în parc, la terasă și nici chiar în vacanță. Păi nu de asta s-au inventat tabletele și smartphone-urile? Ne place ce găsim acolo, rezonam cu părerile exprimate, ne amuză umorul ce răzbate din texte sau ne identificăm cu trăirile, frământările și poveștile de viață ale autorului. Pe acesta din urmă ajungem să-l simpatizam, să-l admirăm și să-l apreciem. Și nu doar la nivel declarativ. Într-o zi ne dăm seama că ne este drag. Adorăm să-l citim, să vedem ce a mai făcut, pe unde a mai fost, ce idei năstrușnice mai are, dacă e bine, sănătos, dacă e fericit sau nu. Fără să vrem devenim părtași la reușitele și necazurile lui, îi suntem alături când îi este greu și-l încurajăm, ne bucurăm pentru succesele lui, fără să vrem, realizăm că suntem o parte din viața lui, o parte importantă pe care acesta poate conta.
Și nu-i putem părăsi căsuța virtuală fără a-i lăsa un semn al trecerii noastre pe acolo. Nu ne obligă nimeni, o facem pentru că așa simțim, pentru că vine din suflet. Ca și când ți-ai saluta un prieten vechi și bun. Chiar așa, cum să nu-ți saluți prietenii vechi și buni, cum să îi ignori?
Eu am asemenea bloguri. Autorii îmi sunt dragi, în timp am reușit să stabilesc cu ei o conexiune sufletească și merg mereu în vizită. Să văd cum o mai duc, care-s noutățile din viață lor. Evident că prietenii ăștia ai mei au și pasiuni care mie nu-mi spun nimic. Și scriu despre ele, eu aș vrea să le las un comment, dar nu prea am ce zice. Mă străduiesc totuși și compun ceva mai mult sau mai puțin off-topic. Sau dezbat probleme care nu mă privesc câtuși de puțin. Se întâmplă, uneori, să nici nu le pot citi până la final articolele pentru că abordează teme care pur și simplu nu mă interesează. Și atunci ies fără niciun cuvânt.
Cum procedați voi când găsiți pe blogurile preferate articole care nu va interesează câtuși de puțin, la care chiar nu aveți nimic de spus sau în care nu sunteți de acord cu autorul? Ce faceți dacă nu vă place un text, comentați totuși de dragul autorului?
Eu am invatat in timp ca un subiect care la inceput nu imi spune nimic poate deveni pana la sfarsitul articolului interesant. Uneori ma atrag comentariile care aduc completari si asa devin tot mai bogata, invat tot mai multe lucruri, chiar daca doar la nivel de incepator.
Stii, noi am mai vorbit depsre acest subiect anul trecut. Pe atunci mi se parea greu sa comentez acolo unde nu aveam nici o legatura cu subiectul. Intre timp am invatat multe si cel mai greu mi se pare astazi sa comentez postarile care nu contin decat poze. Clar, eu nu sunt cititor de poze, nu stiu ce sa spun vazandu-le… Am nevoie de 2 cuvinte langa ele, sa ma pot lega de ceva…
E si asta adevarat, foarte buna remarca ta, Vienela, chiar daca nu ai ceva de spus pe loc, poate, din comentariile lasate iti vin idei. Sau poate afli ceva super interesant si ajungi interesat de subiect. Se prea poate, asta cand esti foarte deschis, vrei sa inveti multe, te captiveaza absolut orice de pe planeta asta. :biggrin: Dar am rezervele mele ca multi procedeaza astfel.
La poze simple, fara text, e o mare problema si pentru mine. Nici eu nu stiu ce sa spun si da, parca imi aduc aminte ca am mai discutat pe tema asta. Chiar facusem la un moment dat o rubricuta pe blog care se numea “Miercurea fara prea multe cuvinte”. Scriam articole cu mai putine cuvinte si mai multe poze. Dar am reununtat la ea, nu stiu de ce, era simpatica. :cheerful:
Eu aproape toate blogurile le urmaresc “de dragul autorului”, in sensul ca imi place cum scrie, mi-e drag, indiferent despre ce scrie, indiferent daca rezonez mai mult sau mai putin cu temele abordate, etc.
Intr-adevar sunt si articole la care nu prea am ce spune, pentru ca sunt total pe dinafara cu subiectul, dar cum spui si tu, incerc sa incropesc un comentariu. Desigur ca mai raman si articole la care chiar n-as sti ce sa spun…
Si mie mi-s dragi oamenii astia(pe care ii urmaresc). Insa e imposbil sa gandim mereu la fel sau sa avem aceleasi pasiuni. Iar la unele articole, la care se vede ca omul a muncit si a dat tot ce a fost mai bun din el, eu nu stiu ce sa zic. Nu am nici cea mai mica idee. Si numai bine nu ma simt in momentele alea. Ma simt vinovata si pentru el si pentru nestiinta mea. :biggrin: :w00t: :tongue: :silly: :blush:
Asa cum zice si Larisa eu majoritatea le citesc fiindca imi plac! de dragul autorului dar fiindca scrie bine. Nu se prea intampla sa nu am o parere, pe un subiect. Mai rar
Cand totusi nu am, nu comentez nimic, nimeni nu comenteaza chiar la fiecare articol. Uneori nu comentez fiindca fix atunci ma intrerupe fiul meu, inchid laptopul, ies, cand ajung acasa uit de articol, cand intru peste cateva zile imi amintesc ca l-am citit ….
Alice, te invidiez sincer! As vrea sa ma pricep si eu la toate subiectele abordate pe bloguri, dar sunt departe de dezideratul asta. Dar este ideal sa te si pricepi si sa si ai chef de scris. Ca pe unii ii banuiesc ca desi stiu ce sa spuna, nu vor s-o faca. Chiar daca citesc blogurile zi de zi. E mai comod asa. :biggrin:
Eu nu citesc numai bloguri cu subiecte de interes pentru mine. E drept ca si pe acestea uneori se scrie altceva si atunci m-au pierdut. Dar dupa cum spuneam, nu trebuie sa comentez chiar fiecare articol…
Nu, nu trebuie chiar la fiecare, mai ales daca nu te atrage absolut deloc subiectul, daca esti total pe dinafara. Insa sunt si articole la care “te caznesti” sa scoti ceva onorabil de dragul autorului. Dintr-un soi de respect pentru munca depusa. Macar ca o forma de salut… :ermm:
Nu comentez doar de dragul autorului, ii apreciez pe absolut toti bloggerii pe care ii citesc, iar daca unul dintre articolele lor este contrar parerilor mele le las asta intr’un comentariu, nu o sa spun ca sunt de acord daca defapt nu sunt. Iar cand chiar nu stiu ce as putea spune despre subiect ori las un simplu like ca semn al aprecierii mele (foarte rar fac asta, nu pentru ca nu apreciez articolele, dar pentru ca nu ma incanta ideea de like, insa cand e fara coment merge) ori nu las nimic si merg mai departe
Ah, pai normal ca iti spui deschis parerea, eu cred ca de asta a si fost scris articolul, sa se gaseasca cat mai multe puncte de vedere diferite. Vorbesc la modul general acum. Ca daca toata lumea scrie acelasi lucru, deja e plictiseala, nu mai are niciun haz. :biggrin:
E foarte frumos ca ii apreciezi pe toti.
Dar este inevitabil ca pe unii sa ii si indragesti. 
:cheerful:
Eu like-uri nu las ca nu am cum. Oricum nu ma incanta ideea de like atat timp cat exista posibilitatea lasarii unui comment. Like-urile merg la fotografii, zic eu. Unde e mai greu de comentat. Eu una sunt fara inspiratie aici, nici poetic nu prea pot scrie la comanda asa. :blush: :devil: :tongue:
Nu, daca articolul nu ma intereseaza deloc, daca nu am nimic de spus, atunci ies fara sa las un comentariu. Comentez acolo unde am ce spune.
Dar rareori se intampla ca cineva pe care-l urmaresc sa scrie ceva care chiar nu ma intereseaza.
La mine se mai intampla, Mihaela. Urmaresc bloguri diverse si de fete si de baieti si multi abordeaza teme inedite. Si nici eu nu sunt pasionata de atat de multe lucruri. Oricum destule articole gasite pe bloguri imi pun mari probleme. Oamenii sunt de multe ori prea artisti pentru mine.
Paaaai….chiar daca articolul, sa zicem, nu ma intereseaza, s-ar putea sa ma intereseze comentariile. Am mai intâlnit situatii in care, in jurul unui subiect banal, se crosetau postari incredibil de haioase (tin minte un articol in legatura cu sfârsitul lumii in 2012; printre multele comentarii hazlii, scrie si o fetita: da, e posibil ca voua sa va convina ca vine sfârsitul lumii in 2012, dar eu nu vreau sa vina, ca sunt inca mica :-) :-) :-) )
:)))))) Foarte tare replica acelei copile. Pana si eu sunt de acord cu ea.
:blush: :tongue: :silly:
Dragos, da, comentariile pot fi mai savuroase ca articolul. Insa comentezi sau doar citesti, asta e intrebarea mea? :dizzy: :ermm:
Pai depinde. La mine conteaza foarte mult rabdarea pe care nu o am. Mi se intâmpla sa comentez un articol de blog pe facebook. E mai simplu.
Nu stiu de ce zici tu ca nu ai rabadare, mie mi se pare ca ai prea multa…si cand afirm asta am in vedere comentariile si discutiile interminabile pe care le porti pe fb. Dar, poate e altceva la tine, poate te-ai obisnuit cu mediul ala, cu oamenii aia. Sunteti toti prietenii si iti este mai usor sa comunici cu ei. Ii stii, le vezi si pozele, ai informatii despre ei…
Nu vad care e problema, blogul e la un click distanta. :ninja: :tongue:
Dacă nu știu nimic despre subiectul dezbătut încerc să văd dacă este ceva ce aș putea învăța. Posibil las și un comentariu dacă am învățat ceva.
Dacă nu mă interesează subiectul pur și simplu trec mai departe (fără comentariu).
Cel mai dificil este când am păreri 100% contradictorii față de subiectul abordat. Și de când cu isteria cu maidanezii asta s-a întâmplat destul de des :)
Da, si eu mai procedez asa, ma informez inainte sa comentez, sa nu fiu total pe dinafara. Eu zic ca nu strica sa invatam ceva nou in limita timpului disponibil. Mai ales daca subiectul ne intereseaza cat de cat.
Care e parerea ta legata de maidanezi? Ca m-ai facut curioasa. :biggrin:
Fără nici o intenție să creez polemică pe blogul tău… consider că este inadmisibil ca în secolul 21 soluția nostră să fie genocidul.
Iar apropos de “suntem prea săraci ca să-i ținem în adăposturi” am un citat:
I often heard this argument: In Romania we euthanize dogs because we are poor.
Do you kill dogs to eat them, or for their fur? No, you are not that poor.
You are poor only in education and empathy… and on the right politicians.
That’s the poorness that Romania has!
Cat de triste si adevarate randurile acelui citat… Avem mari lipsuri cand vine vorba de educatie, empatie si buni politicieni. :cwy
In legatura cu cainii, o sa vedem ce-o mai fi. Momentan nu cred ca se va trece la eutanasiere.
Da… democrație fiind trebuie să ne supunem majorității. Iar majoritatea este pro-eutanasie.
Și mai trist, inclusiv politicienii care sunt împotriva eutanasiei sunt minoritari. Asta având în vedere că opțiunile lor vin din sondaje, nu din convingeri.
Nu stiu ce sa zic, sunt multe reactii internationale, multe proteste, nu cred ca vor duce “planul” la bun sfarsit. :dizzy:
Tu ești mereu optimistă :cheerful: … dar interesul electoral este mai puternic decât o “reacție” de care nici nu-ți pasă.
Și ca să termin și eu într-o notă optimistă: sper să fie adoptați cât mai mulți!
Deja au fost adoptati, am vazut un adapost care fusese luat cu asalt de oameni doritori. Eu zic ca se vor gasi solutii si nu neaparat din optimism. :biggrin:
Bună, Nice
Nu prea pot spune că pe blogurile preferate găsesc articole care să nu-mi placă, în cel mai rău caz, dacă subiectul nu prea mă pasionează, apreciez stilul în care se leagă cuvintele sau măcar citesc comentariile, vorba lui Dragoş, uneori sunt deosebit de interesante. Se întâmplă uneori să nu am ce să spun, fie pt. că sunt total paralel, fie că nu consider că ar fi ceva de adăugat. Parcă am mai spus, comentez pe destul de puţine bloguri, în principiu pe acelea din blogroll (şi nu la fiecare articol), dar asta nu înseamnă că nu apreciez ori că ignor să-l salut pe autor (pentru care, da, după o vreme simţi o conexiune, un fel de amiciţie), va vedea în statistica blogului că l-am vizitat (nu trebuie neapărat să-mi las linkul pe-acolo). Pe de-o parte, mi se pare chiar lipsit de politeţe să las un comment doar aşa, ca să fie. Bine, acest comportament este legat de felul meu de a fi în viaţa reală, unde nu sunt adeptul socializării excesive, de altfel îmi număr amicii pe degete, iar pentru prieteni îmi ajung degetele de la o mână (şi mai rămân “neocupate”). Referitor la a fi sau nu de acord cu autorul, se întâmplă să am poate o părere diferită, dar asta nu înseamnă că o să ţin neapărat să-l contrazic, respect opinia contrară (mai ales dacă este şi argumentată), de ce n-aş face-o, ştiu bine că nici părerile mele nu sunt unanim împărtăşite. De altfel, nu prea ai să mă vezi comentând, spre exemplu, “subiectele zilei”, R.M. şi maidanezii, chiar dacă am o părere, nu sunt suficient de motivat pentru a discuta un subiect care nu prea mă “atinge” la modul direct şi nici n-am stofă de militant pentru cauze politice, cetăţeneşti, cu atât mai puţin ecologice, :alien: am lipsit atunci când s-a împărţit spiritul civic. :cheerful: :whistle:
Seară faină, Nice :cheerful:
Amuzant, si eu am lipsit la impartirea spiritului civic, deci, clar, nu suntem bloggeri sadea. :biggrin: :devil: Asta e, va trebui sa ne obisnuim cu ideea. :w00t:
Or fi comentariile interesante, dar nu cred ca ele ne provoaca la discutii. Sau cel putin nu prea des. :ermm: :dizzy: Recunosc, si eu le citesc pe toate, atunci cand nu sunt exagerat de multe si cand subiectul este mai palpitant.
Eu am observat asta pe multe bloguri, oamenii lasa niste comentarii scurte, niste incurajari, laude, cuvinte frumoase, din inima, care par acolo mai degraba de dragul autorului textului decat de dragul de a spune tu ceva super important, de a-ti da cu parerea despre subiectul articolului, creazand cu putere ca schimbi ceva.
De aici ideea acestui articol. :happy:
Pe de alta parte, am observat ca pe blogul meu nu intra nimeni sa faca astfel de comentarii. Daca nu le place subiectul, oamenii nu scriu. Si trebuie sa le placa al naibii de tare. De unde am dedus ca nu prea le sunt draga oamenilor.
Iar despre acest subiect, poate, cine stie, voi scrie vreodata…
Eu mereu ma mir, si acum sunt extrem de sincera, de ce or intra unii pe blogul meu. Ca nici frumos nu scriu, nici amuzanta nu sunt si nici informatii vitale pentru natiune nu trasmit. :dizzy: Cred ca le plac comentriile voastre.
:biggrin: Ba nu, ca pe alea nici atat nu le citesc. Cred ca intra din pura curiozitate, citesc inceputul articolului, casca plictisiti si pleaca. Dar de ce revin daca nu le place ce gasesc aici? :biggrin: Din obisnuinta cred.
Sa inteleg ca tie iti place totusi stilul meu si apreciezi si topicurile dezvoltate in articole. Asta nu poate decat sa ma bucure. Si iti multumesc.
Pai eu sunt de acord cu pozitia ta, mai bine mai putini, dar buni. La prieteni ma refer.
Normal, doar esti capricorn, cum altfel.
O seara placuta in continuare. :cheerful:
pai, depinde de situatie daca nu ma atrage articolul nu citesc, nu comentez asteptand un viitor articol.
Daca urmatorul articol nu mai vine imi fac griji si-l intreb chiar daca offtopic de sanatate: “Esti bine!?”
Dar depinde, mi s-a intamplat si asa :blush:
Dar daca te atrage cat de cat? :devil: :dizzy: Trebuie sa-ti placa mult de tot? :ermm: Ce te provoaca sa-l comentezi? O faci doar pentru a-ti spune punctul de vedere, care e foarte solid si bine argumentat sau se intampla sa lasi comentarii si de dragul autorului(un fel de salut in offline)? :dizzy: :unsure: Ai bloguri preferate?
Titlul, leadul şi cititul pe diagonală devin prietenii mei cei mai bun în astfel de situaţii, ah, şi ar mai fi şi comentariile celorlalţi.
Uneori frumuseţea textului se ascunde pe la mijlocul articolului sau înspre final. Depinde şi cine a scris articolul căci în unii bloggeri am încredere şi ştiu că voi găsi mereu ceva interesant.
Bun venit pe blog, Andreea :cheerful: , bun, deci citesti pe diagonala, dar si comentezi, ca de fapt asta era intrebarea mea? :dizzy:
Da, ai mare dreptate, toti cei admirati de noi, toti ce indragiti scriu articole interesante. :biggrin: Dar nu mereu, cred ca e imposibil, interesante si pentru noi. Imposibil sa rezonezi absolut in toate punctele de vedere, pasiunile si interesele cu un om. Nici daca ati fi gemeni nu s-ar intampla asta.
Eu citesc pe sarite un articol care nu ma prea intereseaza sau e prea greoi. Daca, inecepand o fraza in mijlocul textului, ma atrage sa continui sa citesc il citesc, daca nu, nu. In ce priveste comentariul lasat de mine, nu las mereu. Daca subiectul ma depaseste, daca e prea pompos ca sa pot sa ma exprim, daca nu-mi spune nimic, or daca (atentie) autorul a spus totul in postarea sa si eu consider ca ale mele cuvinte nu-si au rostul sau ar stirbi din frumusetea textului, atunci nu mai las comentariu. Nu-mi plac comentariile de genul “Ce dragut”, or “Seara frumoasa” si cam atat, doar de dragul de a lasa un comentariu or din obligatie. Si da, citesc si comentariile, poate nu cele kilometrice, dar in general mi se par savuroase. Apropo de ce zicea Vienela mai sus: la articole doar cu poze mi-e foarte greu sa comentez, de gceea am si rarit-o cu participarea la jocurle de genul Miercurea fara cuvinte tinute de unii blogeri. Am rarit-o n-am renuntat de tot;)
Uite ca realizez ca am scris un comentariu aproape kilometric. Gata, ma opresc aici, urandu-ti seara frumoasa!
Tina, ma bucur mult ca articolul meu de azi te-a inspirat in scrierea unui comentariu interminabil. :happy: Eu ador astfel de comentarii, la fel de mult cum le apreciez pe cele mai scurte care imi demonstreaza ca omul a citit si a inteles(cat de cat) mesajul meu. Ma rog, eu zic ca nu e prea dificil, articolele mele nu sunt deloc greoaie sau folosofice. :silly: :tongue: :blush:
Interpretez acele comentarii scurte, de care aminteai tu, ca o forma de salut a cititorului. Nu prea stie el ce sa zica, dar totusi lasa un semn al trecerii sale pe blog. :biggrin: :happy:
Multumesc asemenea.
Sunt unele subiecte care nu mă atrag tratate de unii bloggeri pe care îi citesc de obicei.
Uneori, sunt fete care scriu şi despre lucruri strict feminine, cum ar fi modă, coafură, manichiură.
Pentru ca fata să nu creadă că am trecut nepăsător pe lângă blogul ei, îi las un comentariu cu o glumă
legată de subiect. Desigur, sunt şi cazuri când chiar n-am ce spune şi mă retrag, ca şi tine, în tăcere. Dar asta se întâmplă rar.
Felicitari pentru umor si pentru atitudine. That’s the spirit, cred ca nu se supara nimeni, dimpotriva, daca gaseste un commet amuzant pe blog. :happy:
Incep prin a spune ca uneori nu am ce spune cand nu gandesc acelasi lucru cu autorul, uneori ma enerveaza si stiu ca e o reactie de moment, o pasa proasta. Cand am de ce sa ma agat, imi place ceva din tot, ma axez pe lucrul ala, scriu sau dau un like, un g+ sau chiar share.
Uneori imi exprim parerea chiar daca nu e in asentimentul autorului, o fac incercand sa nu-l supar dar sa vada cum gandeste unul din cititorii sai.
Foarte interesanta reactia ta, Mihaela, sa stii ca nu esti singura care se enerveaza situatiile in care nu gandesc ca autorul, si imi dau seama ca e doar o pasa proasta, ca imi va trece. Ma bucur ca mi-am dezvaluit asta, iti multumesc! :wink:
:cheerful:
Cred ca de obicei ne agatam ceva in comentarii, mai ales cand articolele sunt foarte complexe. Ceva ce ne place in mod deosebit si pe marginea caruia sa putem incropi un comment. :biggrin:
De obicei, atunci cand vine vorba de bloguri si bloggeri preferati, le citesc toate articolele indiferent de subiect :silly: . Dar in functie de acesta ori le comentez, ori nu :ermm: . Depinde foarte mult si de ce-mi place mie, ce ma intereseaza pe mine si asa mai departe.
Dar in general nu e cazul, pentru ca de-aia sunt bloggerii mei preferati, nu? :blink: De cele mai multe ori ei scriu foarte bine (din punctul meu de vedere), scriu despre lucruri interesante si tot asa. :biggrin: :happy: Exceptiile sunt putine, si cand apar, pur si simplu nu comentez, decat sa comentez prost :dizzy: . De citit insa, citesc tot.
Neata, Alex, sper ca ne-ai pregatit un articol despre cum a fost in prima zi ca ard de nerabdare sa aflu. :happy: :blush: :angel: Si sunt sigura ca nu doar eu. :silly:
:biggrin: :silly:
Interesant ce zici tu, asta cu comentatul prost. Eu cred ca omul se bucura pentru orice parere exprimata, adica in general bloggerii nu sunt atat de pretentiosi. Eu mai scriu si off-topic cand nu prea am ce spune, mi-e un pic jena dar trece. Insa sunt acele cazuri cand nici off-topic nu am ce spune. :)) Acolo e acolo!
Da, ai dreptate :whistle: . Si eu ma bucur de cele mai multe ori doar pentru ca a fost publicat un nou comentariu intr-un post de-al meu, chiar daca nu l-am citit inainte. De-aia widget-ul din sidebar cu “comentarii recente” este preferatul meu. :silly:
:biggrin:
Da, de cele mai multe ori comentariile primite sunt ok si ne aduc multa satifactie. Sunt rare momentele cand ne deranjeaza ceva la comentatorii nostri. Sau cand suntem dezamagiti.
Dezamagirea e cand vedem ca desi subiectul este generos si invita la discutii, nimeni nu prea indrazneste sa-si spuna parerea. :biggrin:
depinde de stare si dispozitie, cum depind toate la mine :biggrin:
cand am inima usoara, sunt mai toleranta la subiecte care nu ma pasioneaza si uneori invat ceva nou de la omul ce si-a pus sufletul pe tava in articol, alteori am senzatia ca lungeste pelteaua doar de dragul monologului, derulez spre final sau ies simplu, urmand sa revin alta data, cu alte ganduri.
in general comentez la obiect,dar niciodata cand nu sunt de acord cu subiectul. nu-mi place sa starnesc valuri si cearta.
am bloggeri care-mi plac si-i frecventez dar au unele pasiuni la care nu rimez si articolele respective le sar.
Deci exista si situatii cand pleci fara sa spui niciun cuvant, chiar daca bloggerul iti este drag. Asa este cand celalalt are si pasiuni care pe noi nu ne-au “prins”. Cred ca trei sferturi din cei care intra si scriu pe aici nu au nicio tangenta cu fotografia macro sau de peisaj cu care ii “rasfat” eu din cand in cand. :biggrin: Sau filmele si seriale care sunt pe placul majoritatii bloggerilor mie nu imi spui nimic. Dar chiar nimic. Nu am niciodata chef de asemenea articole.
:ninja: :blush:
Dacă am ceva de zis, spun. Dacă nu, prefer doar să aflu opinia autorului. Cel mai mult îmi place de a nu da buzna peste bloguri pe care nu am ce face, adică nu am ce să citesc. Mulți scriu, dar puțini reușesc să influențeze. Pe cei din urmă îi citesc.
Pe bloguri nu dau nici eu buzna, Robert. Comentez, de regula, la bloggerii cunoscuti. Unii imi sunt mai dragi, altii mai putini dragi. Pe unii o sa-i indragesc in timp. Dar la cei dragi imi place sa comentez regulat. Sa stie ca am trecut pe la ei.
Aici nu vorbeam de bloguri unde nu am ce citi, ci de bloguri preferate. E ca si in real life, ca si cand ai merge in vizita la un prieten. Cam asa si cu blogurile prietene. Doar nu te duci in vizita si taci tot timpul. :biggrin:
Postul asta al tau vine dupa ce ma gandeam eu,citind ieri pe undeva,la un blog, ca ar vrea sa inchida, dar se gandeste la cititori,ca-i lasa balta… Si ma gandeam ca important mai trebuie sa te crezi :)) Doar scrii pt tine,nu pt cititori, si aia vin si pleaca,chiar si cei fideli pot pleca, si mai cred ca nici un blog nu e vital,sa nu poti trai fara el. Prin urmare, n-am bloguri preferate, am bloguri pe unde imi place sa dau din cand in cand, dupa toane sau dupa cum ma intriga vreun titlu, si nu, nu comentez daca nu-mi place un articol,nici nu las un semn al trecerii mele pe acolo. Na,ca aici am lasat un semn ,de data asta :D
Asa este, din pacate, cititorii vin si pleaca. Insa nu toti, unii raman fideli, pentru ca prietenia inchegata e trainica, se bazeaza pe o fundatie solida.
Cat despre pentru cine scriem, eu am deja facut un articol pe tema asta. Desigur ca e un soi de terapie, dar cele mai mari satisfactii iti vin cand oamenii te apreciaza si iti arata asta. Eu de pilda propun teme spre discutie cu cititorii. Atat timp cat pun intrebari la final, si nu doar eu o fac, mai sunt si altii, nu inseamna ca scriu exclusiv pentru mine. Frumos este sa existe dialog, daca vroiam sa scriu doar pentru mine, imi cumparam un jurnal. Tu crezi ca cei care scriu pe teme sociale sau politice scriu pentru ei? :biggrin:
Da, asta era una din intrebarile nepuse la final. Aveti bloguri preferate? Se pare ca cei mai multi dintre cititorii meu nu au astfel de bloguri. Ca dovada ca cei mai multi nu au vrut sa comenteze acest articol. Eu iti multumesc ca ai inteles exact ce am vrut eu si totusi ai comentat. :happy:
Ai dreptate, nu toti scriu doar pt ei,sau altfel spus, e placut si cand altora le place ce scrii si interactioneaza cu tine. Dar la fel cred ca daca ar disparea un blog anume la un moment dat,nu i s-ar duce neaparat lipsa (inclusiv blogului meu,clar). La un moment dat te poti si satura de acelasi stil de scriere. Dar e adevarat ca urmaresc pe unele mai mult decat pe altele.
Da, asa este, ai dreptate, fiecare are stilul sau si poate unii se mai si plictisesc la un moment dat de el. Asa am patit eu, ca sa-ti dau un ex concret, mi-am pierdut foarte multi cititori-comentatori. Oamenii s-au saturat de mine. Ajunsesera sa ma cunoasca prea bine! :)) Iti dai seama, m-au citit zilnic, timp de aproape 4 ani!
Pe de alta parte, poate daca as fi alternat proza cu poezia, asa cum faci tu, oamenii nu s-ar fi plictisit si ar fi ramas in continuare alaturi de mine. :ermm:
Sa stii ca eu am cateva bloguri carora le duc dorul. Stii ce fel de articole scriau acei bloggeri? Sondau adanc in mintea noastra. Ne puneau sa gandim, ridicau intrebari super interesante. Ne puneau la treaba cum s-ar spune. Evident ca lasau loc de interpretari, dar tocmai asta era farmecul lor. :biggrin:
Bună
Aşa cum am mai spus, sunt foarte puţine bloguri pe care le urmăresc frecvent şi încerc să las mereu un comentariu vis-a-vis de subiectul articolului prezent (se întâmplă să nu verific chiar în fiecare zi dacă autorul a mai postat ceva, astfel că cel mai probabil nu scriu nimic la un articol pentru că a apărut altul între timp). Se întâmplă (extrem de rar, ce-i drept) să nu scriu nimic pentru că nu am starea necesară în acel moment, sau că nu sunt suficient de bine informat ca să îmi dau cu părerea despre un anumit subiect.
Buna, nu conteaza ca sunt multe sau putine, conteaza ca exista. :biggrin: Da, este foarte important sa ai o anumita stare, mai ales pentru articole ceva mai grele.
Nu comentez tot timpul de dragul autorului. Uneori, dacă textul nu-mi spune nimic și dacă am o conexiune cu cel care scrie, am să comentez totuși expunând motivele pentru care textul nu-mi spune nimic (lipsa experienței în domeniul respectiv, de exemplu). Like in real life, nu trebuie neapărat să-mi placă ce-i place unui amic ca să putem discuta despre asta.
Desigur, nu cred ca se supara nimeni daca aduci argumente si discuti civilizat. In opinia mea cel mai important e tonul. Sa nu para ca vrei sa-ti impun punctul de vedere. Si nu ma refer la tine acum, evident, ci in general. Din pacate, atat timp cat nu vezi omul, nu te uiti in ochii lui, poti interpreta gresit spusele lui. Si de aici la o mica cearta nu e decat un pas. Sau la o racire a relatiilor.
Nu comentez mereu, comentez doar atunci cand am ceva de scris/zis. Nu imi plac comentariile de genul “vai ce frumos, ce adevarat, si eu sunt de aceeasi parere!” mi se par seci si fara rost. Asa ca daca e un subiect cu care nu rezonez si la care nu am nimic de adaugat/impartasit prefer sa ma abtin si sa nu comentez deloc iar daca-mi place totusi articolul dau un like sau un retweet.
Ana, comentariile astea, vai de frumos, cred ca sunt sincere, din inima si sunt lasate la texte literare, la care nu prea ai ce sa spui… Mie, de ex, nu-mi lasa nimeni “vai ce frumos”. :cwy:
:biggrin: :silly: :dizzy: :ermm:
Am si eu bloggerii mei preferati si dragi care deobicei trateaza niste domenii foarte vaste, si nu inseamna neaparat ca ce le place lor, trebuie sa imi placa si mie. Sau pur si simplu nu sunt in calitatea de a comenta, ori nu am experienta necesara sau macar destule informatii despre respectivul subiect, in aceste situatii mai bine raman in umbra. Era si o vorba “Dupa ce ca esti prost mai si semnalizezi”, si odata mi s-a intamplat sa scriu un comentariu doar de dragul autorului, si exact asa m-am simtit, de atunci mai bine evit astfel de lucruri.
Si peste tot fac acelasi lucru, daca nu am nimic de adaugat, de ce sa o fac?
Lucian, da, sunt si astfel de texte, unde autorul a dezbatut subiectul exhaustiv. Astfel de articole nu prea lasa loc de comentarii.
Nici eu nu comentez la ele, dar nici la articole care dezbat subiecte ce ma lasa rece. Adica nu ma intereseaza si nu stiu ce sa spun. Dar la cele mai multe ma straduiesc sa spun ceva, chiar daca nu e cel mai inteligent si sauros comment. :blush: Bloggerii nu sunt nici pretentiosi si nici suparaciosi.
Am bloguri pe care le vizitez si comentez la orice postare sau aproape la oricare. De dragul autorului sau pentru ca-mi si place tema postarii sau ambele
Daca chiar nu gasesc sa spun absolut nimic (ceea ce foarte rar se intampla), las un salut cu urari de zi buna, saptamana buna, ceva de bun simt.
Pe bloguri pe care le vizitez mai rar, adica dupa mai mult de o saptamana, exista si cate o postare la care nu comentez. Se intampla de regula la poezii fiindca nu ma atrage deloc poezia si nu are sens sa scriu niste minciuni. Urasc sa mint.
Dar intotdeauna caut sa inteleg textele citite, sa ma pun in situatia autorului.
:biggrin: Draga Elly, tu esti foarte draguta.
Nu vreau sa fiu rea, dar am intalnit bloguri unde efectiv se bateau campii in articole. Bine, nu e cazul cele vizitate de noi, dar eu de multe ori ma gandesc daca autorul chiar are el insusi cea mai vaga idee despre ce a scris, daca el poate spune ceva, daca el isi poate comenta articolul. :biggrin: De cate ori scriu ceva ma gandesc intai de toate daca are logica si daca are un anumit mesaj. Daca omul care il citeste poate zice ceva la “capodopera” mea. Daca aceste cerinte nu sunt indeplinite, nici nu se pune problema sa public acel text. Asta apropos de ultima ta remarca. :silly:
@Nice…exista rar texte care ma fac si pe mine sa ma intreb ce si de ce. Dar nu la oamenii pe care ii vizitez de obicei ci pe bloguri pe care le mai incerc, ca tot omul. Si raman destul de dezamagita fiindca ai dreptate, mai exista si lipsa de logica prin blogosfera. Asta este…nu mai trecem pe acolo. Nu? :wink:
Categoric. Poate omul are o minte ceva mai haotica…nu trebuie blamat, doar ca nu trebuie insistat intr-un loc unde nu-ti place ce gasesti. Parerea mea.
:tongue: :silly:
Deci Elly, pe mine ma vizitezi rar si nimeresti la poezii :D
@Irina, poeziile tale sunt vesele si glumete si de aceea eu nu le-as incadra chiar la poezii. Ma pun in mare dificultate poeziile care contin multa sensibilitate, emotie, versuri cu multe metafore… Sensibilitatea si emotia eu le-as exprima altfel, in versuri alambicate eu nu le inteleg dar nu ca n-as fi sensibila. Daca ar fi exprimate in proza alta ar fi situatia.
Deci daca am comentat la poeziile tale simpatice fii sigura ca am facut-o pentru ca am avut ce spune.
Elly, este vorba de ce vorbeam noi mai sus, mai bine zis este exact opusul acelor situatii. Poeziile ei au mesaj, au subiect, stii clar despre ce e vorba, nu te uiti lung si te intrebi, oare ce a vrut sa transmita autorul?
Daca are un articol sau mai multe care le consider interesante comentez de dragul articolului mai putin de dragul autorului. Rar comentez de dragul autorului…
:biggrin: Bucur, inseamna ca nu ai bloguri preferate. Dar ca tine sunt multi din cate imi dau seama.
ba da evident am bloguri referate dar nu mi se pare in regula sa comentez un articol sau mai multe daca nu sunt suficient de bune pentru mine zic…
Suficient de bune pentru tine? :dizzy: :biggrin: Wou, dar ce pretentiosi suntem. :tongue: :silly: :biggrin:
de dragul autorului… mereu gasesc ceva de spus…
de dragul textului… si mai usor gasesc ceva de spus…
se intelege deci… de ce am comentat..
Am inteles, Ovi, ca sa comentezi trebuie sa-ti placa ambele, si autorul si textul. :biggrin:
Eu am un sistem destul de clar cu blogurile… ma abonez la toate cele pe care le citesc in feedly, unde primesc toate articolele noi. Chiar daca nu e un subiect care ma intereseaza in mod special, daca e un blog care imi place, de obicei citesc toate articolele. Problema e la comentat.
De cele mai multe ori eu citesc blogurile de pe telefon. Mi-e mai comod, plus ca mi-am format o rutina de dimineata de a citi blogurile in timp ce-mi beau cafeaua in bucatarie. Din pacate insa sunt unele bloguri (inclusiv al tau) care nu stiu de ce nu-mi permit sa dau commenturi direct de pe telefon (imi apare casuta de comment dar nu imi apare tastatura). Daca citesc un articol caruia vreau sa-i las un comentariu il tin minte si intru ulterior de pe calculator, de obicei de la job daca am timp. In conditiile astea iti dai seama ca daca am citit un articol la care nu am prea multe de zis, nu o sa-mi amintesc sa intru doar ca sa “dau binete”.
Gata vacanta? Bine ai revenit, Anda! :heart: Cam scurt sejurul, nu? :dizzy: :biggrin:
Abia astept primele impresii.
Pai…habar nu am ce are blogul asta al meu de ce iti face tie probleme. Imi pare tare rau…
Eu pot comenta de pe mobilul meu, am si facut-o, dar ma enerveaza intr-un fel, pentru ca am tendinta sa las raspunsuri cat mai scurte. Si nici emoticoane nu stiu daca merge sa inserez. Asa ca prefer sa comentez in stil clasic de pe calculator. :cheerful: :biggrin:
Si da, inteleg perfect punctul tau de vedere. M-am prapadit de ras la ultima faza.
:w00t:
Habar nu am de ce ambele tale comentarii au ajuns in spam. Le-am recuperat, dar am sters unul dintre ele, sper ca e ok.
E ok, ca ziceam acelasi lucru in amandoua :))
A fost super in vacanta, abia astept si eu sa povestesc, dar inca nu mi-am scos pozele :D
Blogurile imi fac probleme in sensul in care nu-mi apare tastatura pe telefon cand apas in casuta de comment. E o problema aparuta recent, ca mai demult puteam comenta si de pe telefon. O fi ceva incompatibilitate la mijloc intre versiunile de wordpress si android. Dar oricum, de pe calculator e muuult mai comod.
Ma bucur mult ca ti-a placut. Mai ales ca s-ar putea sa-ti calc pe urme vara viitoare.
:biggrin: :w00t:
Se intampla mai rar treaba asta, dar de obicei comentariul meu se transforma intr-o intrebare daca nu stiu despre subiectul in cauza, incerc sa aflu mai multe informatii, sa inteleg ce a vrut sa spuna prin articolul postat. Recunosc, am cateva bloguri de care sunt mai atasata si acolo ma straduiesc mai mult :D Dar se mai intampla din lipsa de timp sa nu reusesc sa dau un comentariu .
Metoda cu intrebatul o mai foloseam si eu, dar am uitat de ea, bine ca mi-ai reamintit-o. Imbatabila de fiecare data. :biggrin:
:w00t: Daca am ce spune la un articol, dar imi place cum este scris de un blogger preferat, eu comentez si la 2 noaptea, cand ma eliberez de treaba, mai bine nu dorm si tot ii scriu un gand. 
:ninja: :blush: Dar mna, asa sunt eu… :silly:
Daca ma pricep la subiectul care se dezbate si simt ca am ceva interesant de spus, da, comentez. Mai am bloguri preferate, pe care intru frecvent, dar nu m-am gandit sa intru doar pentru a scrie ceva acelei persoane, doar sa certific trecerea mea pe acolo. Cred ca autorului i-ar fi mai de folos un comentariu ori sincer ori care sa imbogateasca discutia.
Depinde de blog, Danny. Daca e ceva scortos, filosofic, de inalta tinuta, poate, daca este un blog care pune pret pe socializare orice parere e binevenita. Uite la articolul asta de pilda, unde multi s-au abtinut sa-si spuna parerea, sa nu-mi spui ca au facut-o pentru ca isi imaginau ca opinia lor nu imbogateste discutia. Oricum cei care au comentat nu au zis cine stie ce filosofie ci strict cum procedeaza ei. Eu cred ca e reavointa sau total dezinteres. Nu au chef sa comenteze sau nu le place. E mai comod in alta parte.
Uneori mai comentam, alteori nu…
Silvia, tu ai bloguri preferate? :biggrin:
Al tau :biggrin: . Mai urmaream cate ceva dar nu stiu cum… s-au pierdut pe drum. Tu esti o gazda foarte atenta cu cititorii sai. Cand cineva abia se oboseste sa le raspunda celor care isi arata interesul, nu prea-ti vine sa vorbesti de unu singur.
Sa zicem ca ar mai fi un blog, doua pe care mai intru din cand in cand. De regula se posteaza rar :tongue:
:biggrin: Asa este, Silvia, dar sa stii ca si tu esti o gazda buna. :wink: Imi place ca de fiecare data cand zic ceva imi raspunzi, chiar frumos, calduros. Asta inseamna mult pentru un comentator…sa stie ca nu vorbesti la pereti. :ermm: :dizzy: :wassat: Bine, daca sunt deja sute de comentarii, se intelege de la sine ca nu poate raspunde omul chiar tuturor. Si depinde si de ce zice comentatorul, ca uneori te lasa fara replica.
Neaţa!
E adevărat, de dragul autorului, citesti orice si, pana la urma, lasi un semn al trecerii. Pentru ca eu sa fac un asemenea efort, autorul e musai sa imi fie drag peste masura :biggrin: E adevarat, sunt o serie de articole la care nu prea ai ce sa spui. Te ajuta numai faptul ca il stii de mult, virtual, pe cel ce le scrie si poate te mai agati de ceva…
Neata, Marin, buna precizare
, te agati de ce stii despre el, de aceea e usor sa comentezi la cunoscuti. Pe cand la necunoscuti ce poti spune daca nici textul nu te ajuta? :biggrin: :ermm: :dizzy:
Insa, din pacate sunt si articole la care chiar nu am de ce ma agata. :cwy: :dizzy: :wassat: Si, parca, nici sa ma repet cu vai ce frumos, vai ce interesant, merci de info nu prea pot la infinit. :ninja:
Bună dimineaţa, Nice!
Depinde ce cauţi în blogosferă. Ce subiecte te interesează. Sunt persoane care caută poezie, proză, chestii tehnice, lucruri istorice, gramatică :w00t: (mai deloc), ştiri, cancanuri, altele care nu caută ceva anume, vor doar socializare, relaxare, subiecte generale care stârnesc discuţii. În funcţie de preferinţe, se formează o aşa-zisă comunitate în jurul unui autor care scrie pe un site anume sau pe un blog. Deşi citim articolele autorului, nu de fiecare dată postăm un comentariu şi asta din varii motive, chiar dacă autorul – mai ales dacă ai o părere pertinentă, argumentată sau emiţi o ipoteză, altă idee – îşi doreşte asta (sau nu neapărat, sunt site-uri pe care autorul scrie, dar nu răspunde comentariilor, există alţi moderatori care o fac). Pe de altă parte, am observat că de dragul autorului (pe un blog dedicat poeziei) comentatorii nu folosesc majuscule pentru că autorului nu-i plac sau la tine, de exemplu, folosim multe “emoticons” pentru că-ţi plac (nu că nouă ne-ar displăcea :biggrin: ). Adică aducem, pe lângă acel comentariu care bucură autorul, ceva în plus, de dragul lui. :heart:
Şi mă întorc de unde am plecat. Depinde ce vrem de la blogosferă. E adevărat că vrem vizitatori care să-şi lase părerea vizavi de articol. Ştim, cum spunea Centurion, în ce măsură suntem vizitaţi, de către cine, statistica ne-o arată. Şi eu mă bucur dacă o persoană mă solicită, mă întreabă, vine cu o idee, o nelămurire, îmi semnalează uneori prezenta printr-un comentariu ş.a.m.d. La mine se sfiesc, nu mă cunosc, cred că-i spânzur pt. o virgulă :biggrin: ; comentariile pe care le las, îi ajută să mă cunoască şi, în felul acesta, să interacţioneze. Greu, dar n-am pretenţii mari, sunt novice în spaţiul ăsta, deocamdată. :wink:
Neata, Antonela, foarte interesant ce-mi spui tu
, o sa ma gandesc in drum spre serviciu mai mult la asta, caci sunt pe picior de plecare. Da, cred ca unii intra pe bloguri doar pentru a se informa, pentru a gasi ceva util, fara a lasa o opinie, chiar daca aceasta este ceruta insistent. 
Insa sunt si persoane care lasa comentarii la fiecare articol al unui blogger, desi nu le-a cerut nimeni parerea, desi nu i-a intrebat nimeni nimic. :biggrin: Iar prin comentariu il lauda de cele mai multe ori pe autor sau il incurajeaza. Nu ma refer la spam, sunt ganduri care vin de la oameni care il citesc pe respectivul de mult timp si se vede clar ca tin la el(din caldura ce razbate dincolo de cuvinte). Aceste comentarii nu sunt cine stie ce pareri argumentate, iti dai seama. Eu eram curioasa daca pe blogul meu exista asemenea persoane care au prins drag de cineva din blogosfera. Si nu ar rata sansa sa-i demonstreze asta sub nicio forma. :biggrin: :happy: :silly:
Acum, eu am o mare problema. Cand gasesc un articol care dezbate un subiect extrem de serios, un articol scris extrem de bine, profund, complex, parca nu-mi vine sa las orice fel de comentariul, doar asa ca sa-i arat bloggerului cat de mult il apreciez. Ma simt nevoita sa vin si eu cu o parere pertinenta. Sa imbogatesc discutia, cum zicea cineva mai sus.
In schimb, daca articolul dezbate un subiect mai lejer, daca-mi permite sa spun ce vreau eu, atunci cu siguranta pot fi si off-topic, bat campii cu gratie, doar doar autorul s-o prinde ca desi nu prea ma intereseaza subiectul lui, eu sunt prin preajma. :biggrin:
Da, foarte tare faza cu emoticoanele, eu chiar cred in utilitatea lor, adica stiu exact cand omul scrie ceva in gluma sau cand scrie serios. Ma surprind cei care nu folosesc niciodata emoticoane.
Evident ca nu e asa, dar imi dau impresia fie ca nu le-a placut articolul, fie ca sunt suparati. Pentru ca ii vad ca pe alte bloguri folosesc emoticoane la greu. Pe blogurile unde se simt in largul lor. :wink:
La mine se intampla un lucru ciudat, la partea cu comentariile. Sunt posturi pe care le citesc cu interes, despre lucruri de care n-aveam habar cu juramant insa nu pot sa comentez, de teama sa nu spun o mare tampenie si sa ma fac de ras :-) De exemplu, blogurile de beauty le citesc in taina, si daca ar fi sa comentez, ar suna cam asa, de fiecare data: “Da??? Exista si produsul asta?? Eu nu stiam” :biggrin:
De ceva vreme am incercat sa aflu si alte lucruri, despre care pana acum nu stiam mare lucru. De exemplu am aflat ca exista niste costume cu care poti sa zbori sau am invatat de la o prietena despre bucataria moleculara :-)
Iar acum sa raspund la intrebarea ta: daca la un blog pe care il urmaresc dau de un post la care n-am habar ce sa spun, tac malc. :-) Si astept momentul sa spun si eu 2 vorbe.Iar daca nu-s de acord cu ce e scris, in general spun lucrul asta, insa si argumentez, pentru ca asa mi se pare ok.
:cwy: Eu de cele mai multe ori aberez la greu. Nu prea am jena.
Daca era sa am…comentam rar de tot, spre niciodata. :silly:
Am mai facut-o si eu, de ce sa mint, insa in general tac. Sau, se intampla sa am o stare de spirit asa de proasta incat, chiar daca imi place ce e scris si as avea ceva de spus…pur si simplu nu pot…Din fericire, trec momentele astea :-)
Eu aberez doar atunci cand nu prea stiu ce sa zic pentru ca articolele sunt foarte personale si nu indeamna cititorul sa lase o parere. Sau la subiecte sociale care nu imi plac. Si nici cele literare nu ma inspira la lasat comentarii. :biggrin:
Ajung si eu, in sfarsit, la tine … sa comentez. Ca de citit, le-am citit pe toate pena acuma … Si acuma cu Emilia in brate si tinandu-ma de degete… scriem/tastam impreuna (scuze lipsa de reactie)
Am bloguri pe care le urmaresc doar pentru ca imi place ceea ce gasesc acolo, de fiecare data (scris sau imagini).La unele comentez, pentru ca am ce comenta … coerent… la altele, din pacate, parca nu pot incropi nici macar o fraza mai de Doamne-ajuta … nu p[entru ca nu-mi place, ci pentru ca, parca, nu s-ar ridica la inaltimea articolului in sine … Sunt multe blogerite … de fapt, blogger pe care ii admir si ii vizitez, dar nu comentez la toti
De multe ori, imi plac si comentariile gasite, atunci cand sunt de buna cuviinta, nu de prost gust.
Nu stiu, la tine cred ca am comentat (aproape) de fiecare data, de cand “te-am cunoscut” :heart: Dar ai si articole care merita sa fie citite si comentate … Plus paragraful de final, care mai contine si cate o intrebare (mura-n gura, de-a dreptul :biggrin: )
Mai sunt si articolele care “explodeaza de lirism”, imi plac la nebunie, dar parca sunt muta in fata lor … Ma ating, dar nu pot exprima in cuvinte cum, asa ca prefer like, share, g+ ul. Asta e … sa le citeasca si altii care stiu sa lase comentarii frumoase, nu numai “E frumos!” (
mai bine de atat nu pot uneori :whistle: )
Si cred ca e gata, ca nu mai stiu acuma ce sa scriu, cand sunt impartita: comentat si Emilia :biggrin:
Va pup pe amandoua. :cheerful: :kissing:
Ai remarcat tu bine, Alexandra, intrebarea finala e cam mura in gura, si cu toate astea sunt multi care imi marturisesc ca nu stiu ce sa comenteze la articolele mele. Ca ii depasesc, ca nu sunt pe subiect. :biggrin: Asta in conditiile in care eu ma straduiesc sa le fac cat mai usoare, mai abordabile. De aici nedumerirea mea.