Cu totii ne pretuim intimitatea. E adevarat, unii mai mult ca altii. Mie, de exemplu, nu imi place sa-mi expun viata privata, amoroasa mai ales, pe blog. Deci, s-o fac publica. Nu dau detalii decat despre ce consider eu ca trebuie, ca e oportun sa afle lumea. Iubesc anonimatul, inteleg si aprob vedetele, starurile mondiale si locale care isi apara cu dintii intimitatea si-si afiseaza cu ostentatie doar realizarile profesionale.
Nu-mi arat nici macar pe facebook chipul si nici nu-mi place sa fiu fotografiata. La randul meu evit sa fac poze cu oameni. Nu vreau sa-i pun intr-o postura delicata, vad cum unii se feresc din calea mea cand ma vad cu ditamai aparatul la gat. Insa nu mereu imi iese schema. Cateodata, destul de rar, surprind fara sa vreau scene inedite, frumoase, relevante, chiar incendiare. Nu am cum sa nu le imortalizez. Doar sunt fotograf (amator, in devenire, numiti-ma cum vreti, dar tot fotograf raman). Nu am nicio vina ca bietii oameni apar chiar in raza mea vizuala. A Nikonului meu, mai precis. Culmea, multi dintre acestia sunt chiar ei insisi nikonisti…
Din noua serie pe blog, “paparazzo style by Nice”, va prezint azi primele mele fotografii cu oameni care in momentul respectiv habar nu aveau ca cineva e “pe urmele lor”. Unele sunt facute cu zoomul si “cropuite”. Le cer scuze pe aceasta cale pentru faptul ca de azi devin faimosi fara acordul lor.
1. O gustarica la iarba verde
2. Inviorarea de dimineata
3. Nikonista in actiune
4. Floarea din gradina
5. Oare cate pozitii mi-au mai ramas?
Va place sa fiti in lumina reflectoarelor sau preferati anonimatul?
Anonimatul
Tury, cum ai reactiona tu, ca un iubitor al anonimatului daca ti-ai vedea chipul intr-o poza pe net, poate chiar pe un blog. Cum te-ai simti sa stii ca ai fost fotografiat fara voia ta iar poza a fost facuta publica? Te-ai supara? Ai lua masuri? :biggrin: :dizzy: :unsure:
Mai ales daca ai aparea intr-o ipostata “compromitatoare”, gen gura deschisa sau scarpinandu-te. :))
Depinde despre ce ar fi vorba-n blog vis a vis de poza mea ori de postura unde am fost suprins. Nu-s chiar obtuz, nu am nimic împotrivă să apar în fundal undeva sau în vreo fotografie realizată bine ca portret să zicem.
Tury, sa luam ca exemplu imaginile surprinse de mine mai sus. Daca ai aparea tu in una din ele, cum ai reactiona? Te-ar deranja? Uite de ex fata aceea care face gimnastica si pe care am surprins-o cu picioarele in sus…
Hai sa-ti povestesc o faza simpatica. Treceam prin IOR(un parc bucurestean) si o doamna mai in varsta, aproape dezbracata, facea exercitii cu picioarele pe o banca. Le tot ridica si cobora. La un moment dat cand am ajuns in dreptul bancii ei am vazut ca oferea acest spectacol unor angajati care plantau flori in parc. Vis a vis de ea, tot pe o banca, stateau vreo 7-8 barbati care o priveau…in extaz.
Din pacate am ratat scena asta. Daca o fotografiam eram mare! :biggrin:
Nu mă deranja să fi fost suprins ca cele din imaginile tale, chiar am fost surprins în câteva poze și n-am făcut urât, n-aveam de ce.
Poate te-au fotosopat aia, Tury. :biggrin:
:)))))))))))))
Adevarul e ca atunci cand te surprind fotografii de tip paparazzo, apari oricum, mai putin fotosopat. :cwy: Deh, ideea e sa te prinda in cele mai “naturale” ipostaze. Cu alte cuvinte sa te faca de ras. :biggrin:
:ninja:
Nu-mi place sa fiu in fata obiectivului, dar cred ca imi place sa lucrez cu oameni… imi plac portretele.
Nu stiu cum sta treaba cu acordul subiectului pentru ai face publica poza, m-am retinut sa public fotografii cu oameni, mai ales cu “cei mici” fiindca stiu ca au un statut aparte.
Spre exemplu am fost la film si am facut ceva fotografii si erau multi oameni care au intrat in cadru cu voie sau fara voie, dar nu aveam acordul lor sa public pozele…mai erau si copii si am decis sa ma rezum la ce cred ca e total in regula. :blush:
Deci alegi si tu tot anonimatul…cu toate ca ai destule poze cu tine pe blog si facebook. Exact asta ma framanta si pe mine, am aceeasi dilema, am sau nu am voie sa public pe blog poze cu oamenii care imi taie intempestiv calea, care se interpun in fata obiectivului meu? Am nevoie de permisiunea lor? Cum sa o obtin din moment ce ei nu stiu ca sunt fotografiati. Daca nu am voie, atunci cum de exista atatea poze pe net cu vedete surprinse in diverse ipostaze care le fac sau nu cinste?
Pato, eu iti marturisesc sincer ca nu as vrea sa apar pe net in asemenea ipostaze “compromitatoare”. Tu cum ai reactiona? Cum te-ai simti sa stii ca ai fost fotografiat fara voia ta iar poza a fost facuta publica? Te-ai supara? Ai lua masuri? :dizzy:
Nu-mi plac conturile de facebook care nu se identifica, nici la tine n-as putea spune ca apreciez faptul ca nu te cunosc…vizual vorbind.
Nu stiu poate necesita mai multa documentare, momentan ma rezum la ce pot si stiu…
Nu stiu depinde de context, de circumstante… daca nu stiu drepturile altora, iti dai seama ca nu le stiu nici pe ale mele in acest domeniu. :tongue:
Pato, noi am mai avut aceasta discutie, se pare ca ai uitat-o. Daca ma semnam pe fb cu numele meu real, atunci probabil ar fi aparut si o poza. Dar eu sunt comore bora bora… Ce pretentie ai de la asemenea nick?
Pe de alta parte eu am avut o experienta traumatizanta cu virtualul. Ti-am mai povestit ca timp de trei ani de zile, inainte de a avea acest blog am scris in alta parte. Dar totul s-a terminat rau de tot. Am suferit enorm pentru ca am facut greseala sa-mi dezvalui identitatea si m-am intalnit in real life cu acei oameni. Nu poti sa judeci un om daca nu ai fost in pielea lui, daca nu ai trecut prin experientele lui de viata. Cu toate astea, am pus o poza cu mine intr-un articol pe acest blog. Articol comentat de tine! Tin minte si ce ai spus, te-ai legat de obrajii mei. :)) Am pus poze si cu corpul meu. Am avut cca 200 de comentarii la articolul cu poza. Deci…
Pana la urma nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. Cui nu-i convine, cine nu intelege ca aceasta este alegerea mea, e liber sa nu stea de vorba cu mine.
Eu cred ca atat timp cat exista meseria de paparazzo, nimeni nu te poate trage la raspundere pentru ca l-ai tras in poza si ai afisat-o pe blog. Nu sunt sigura, dar asta e concluzia mea. De aici si titlul articolului.
ei nu te-am judecat, insa era fair sa stii parerea mea, desi cred ca o stiai deja :D
Asta nu inseamna ca o sa se schimbe ceva.
Sper ca nu te-a deranjat aceasta remarca!
Nu stiu ce sa zic despre partea cu fotografiile, poate ne lamureste un om care a terminat jurnalismul. :angel:
Nu m-a deranjat, dar ma mir ca insisti cu acest aspect cand tu chiar ai comentat la poza mea. :biggrin: Daca nu-ti mai amintesti, ia blogul la puricat. :devil: :tongue: :silly: :wassat: :whistle:
Dar ce zici de pozele de vancanta, cand esti cu grupul in circuit si apari in toate fotografiile realizate de oameni. Pur si simplu intri in cadru, ca vrei, ca nu vrei. Apoi oamenii isi urca pozele pe diferite site-uri cum ar fi picasa… Si astfel tu apari pe net, devii celebru! :devil: Deci, pe cine mai dai in judecata?
e in regula… dar ti-am zis depinde de circumstante :) :angel:
Da, se prea poate… :dizzy: :ermm:
toti vad ca fug de poze, insa de ce sa nu recunoastem sunt niste amintiri frumoase… mie imi pare rau ca nu mi-au facut mai multe fotografii cand eram mic parintii… spre exemplu nu prea am fotografii din adolescenta :( :whistle:
Nu fug chiar toti, Pato, dar au raspuns putini oameni la topicul asta. Sunt si multi care adora sa fie fotografiati…
Pai de ce nu iti faceai poze in adolescenta? Nu aveati aparat? :dizzy:
nu aveam… primul aparat mi l-am cumparat eu, dupa ce am inceput sa scriu pe blog… urmatorul dupa ce am vazut cu ce se mananca, stii povestea!
:silly:
Am inceput sa-mi fac singur o gramada de mofturi de pe la 18 ani :D :whistle: …sunt mandru de asta.
Aha, pai in cazul asta ai de ce sa fii mandru. Cu atat mai important cu cat esti student. E frumos sa ai banii tai, sa-ti castigi singur existenta. E un sentiment unic. :happy:
Noi aveam un smena rusesc, cu film alb-negru. Am ceva poze din copilarie si adolescenta, dar parca zici tu bine, prea putine. :dizzy:
stiu… am tras cu smena :D
Are un prieten pasionat de fotografie, lui ii plac alea pe film nu prea e fan digital :silly:
Acum fiecare cu piticii lui… :whistle:
Da, Pato, multi zic ca alea ar fi adevaratele aparate. Ca cel mai bine pe ele se invata… Chiar ca fiecare cu piticii lui. Nu-i poti scoate pe oameni din ale lor. :ermm:
Nice, pentru mine ramai fotograf profesionist :wink: :whistle:
Si cu toate astea, parca vad ca-mi apare fata pe cel putin 300 de fotografii facute in diferite locuri de familie, prieteni si colegi. :getlost:
Sa sti ca nici mie nu-mi place sa fiu pozat, adica nu ca nu-mi place, dar nu-s fotogenic
Acum ma gandesc, poate se intampla sa merg pe nu stiu unde si din intamplare sa ma prinzi intr-o poza fara sa stii cine sunt (ca Bucurestiul nu-i asa mare) :wassat: Ar fi ciudat…
Vad ca te-ai extins, de la flori si peisaje frumoase ai ajuns la oameni. Imi place :biggrin:
Ma gandeam ca, in poza a 3-a, Nikonista ar fi putut face poza unui alt fotograf precum ai facut tu ei si tot asa. Ar fi fost tare… si interesant :happy: Oricum, dupa mine ai surprins toate pozele exact cum trebuie :wink: Vrem si partea a 2-a
:happy: Merci, Alex. Macar pentru tine, ca in rest cred ca nu voi ajunge niciodata fotograf profesionist(asta implica sa-ti castigi existenta din asta, nu?). In plus eu fac fotografie din pura pasiune, ceva light, pentru sufletul meu si pentru blog, nu neaparat arta. Pentru arta e nevoie de talent si…aparatura foarte scumpa.
Pai tu ai poza cu tine si la gravatar
Asa ca daca te surprind mancand inghetata vara asta, nu va fi o problema. 
Nu risc nimic. :tongue: :silly: Iti dai seama ca nu vorbeam de poze pentru care omul se pregateste si isi da acordul sa apara…
Aoleu, e plin de nikonisti in Bucuresti. :wassat: Nu se poate sa nu dau nas in nas cu zeci de fete (mai ales )cu nikonul la ochi ori de cate ori ies in parc. :biggrin:
Doar ca nu prea sunt asa prietenoase… :dizzy:
Nu cred ca trebuie sa-ti castigi existenta din fotografiat ca sa fii profesionist. Atata timp cat o faci din placere e de ajuns :happy: + exersatul…
Imi imaginez acum cum ar fi sa ma duc sa vorbesc cu o nikonista, si cand ma apropii de ea sa-mi spuna: Stai! In perimetrul asta fotografiez eu, te rog sa nu te apropii :whistle: Sau ceva de genul:))
Cum adica nu sunt prietenoase?
Nu stiu, Alex, dar parca intru mai repede in discutii cu barbatii decat cu femeile. Nu zic ca ele nu sunt prietenoase, dar pe mine ma cam ocolesc. Nu ma plac.
:silly: :angry:
:ninja: :dizzy:
Si da, cam asa par, ca se supara ca le-ai invadat spatiul daca te vad pe langa ele cand fotografiaza. La mine se uita mereu urat. :ninja:
Acum, probabil ca daca vad un baiat frumos…poate reactioneaza diferit. :devil:
Mie chiar nu imi place sa fiu fotografiat, apar in foarte putine poze, am ceva, imi place sa fac altora dar sa nu ma includ si pe mine. Te-ai gandit ce senzatii aveai daca te vedeau personajele tale ? :blush: Eu cred ca as fugi foarte foarte repede acasa :))
:) pai daca fugi te face vinovat :)) :whistle:
Lucian, am avut grija sa nu ma vada. Tu nu observi cat de concentrate sunt toate? In plus eram ascunsa de dupa pomi, prin iarba si boscheti. Si sunt facute la mare distanta de subiect. Cu zoomul. De aici si calitatea ce lasa de dorit.
Deci tu ma alergai pana acasa daca ma vedeai ca vreau sa te pozez. :)) Am retinut, nu o sa incerc sa imortalizez stapani de pit bulli. :biggrin:
Asadar tu esti fotograful care nu se lasa fotografiat. :devil:
Mie imi place sa fac poze la oameni dar dn umbra fara sa ma vada! Nu ma deranjeaza sa mi se faca poze cat timp sunt de la distante si nu ma trezesc cu unul in fata mea
Sa nu vii sa ne plangi pe blog daca te alearga cineva ptr ca i-ai facut fotografii…… :shocked: :w00t:
Daca eu te prind…….. :tongue: :biggrin:
Seara faina! :kissing:
Aha, deci nici tu nu esti cu fotografiatul. :biggrin:
Seara excelenta si fara paparazzo in jur, Minnie. :heart:
Și mie îmi place să pozez oamenii. I-aș poza mai des dacă aș purta aparatul ”ăla bun” la mine tot timpul. Am și o colecție de poze cu ei care stă într-un folder, încă mă gândesc dacă să le public sau nu. De anonimat nu-i vorba la mine, că nu-i nici un mister în viața mea, doar că blogul nu mi-e Facebook ca să înșir poze cu mine… și nici pe Facebook n-am multe :))
Sa stii Oana ca si eu am avut dubii daca sa pun pozele astea pe blog. Eu te sfatuiesc s-o faci, sunt tare curioasa ce ai surprins tu. :biggrin:
Adevarul e ca nu prea am vazut poze cu tine… Nici pe fb nu cred ca te am la amici. Eu sunt comore bora bora… Daca doresti sa ma adaugi. :biggrin:
Măi treaba asta cu anonimatul este un lucru bun, dar și rău în același timp… Și eu sunt mare iubitor de anonimat și nu că aș avea ceva de ascuns, dar prefer să nu se facă prea multe conexiune, să nu se pună 1000 de întrebări, șamd. Dacă nu ar exista Radio Șanțul pe cuvânt că mi-aș trece și numărul de la papuci pe blog… :)
Prin 2009, când am zis că e timpul să îmi fac și eu profil de facebook, am trecut la religie – ateu (ceea ce este cât se poate de avărat despre mine), ideea e că toții părinții ”creștinii ortodocși”, ai prietenilor pe care i-am avut alături în copilărie au asaltat-o pe mama cu o căruță de întrebări… ”Ce s-a întâmplat cu băiatul tă de când e la facultate, nu mai crede în Dumnezeu?!” și multe alte mizerii de acest gen…
Dacă m-ar fi întrebat pe mine, eu cu siguranță le-aș fi răspuns într-un stil în care altă dată nu ar mai îndrăznit să mai întrebe… dar de la o afirmație și până la ”interogatul” părinților e cale foarte luuungă. :) Deci după cum ziceam, Radio Șanț is on the air. :)
Hai că m-am întins cam mult, deci mai pe scurt anonimatul în viața personală (asta include și blogul) și ”vedetă” în viața profesională. :)
Da, foarte neplacuta patania ta, Stefan, te inteleg si iti aprob reticenta. Ma enerveaza teribil barfele astea care se poarta la romani. Nu stiu daca ne sunt specifice doar noua, dar tare mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care oamenii isi vad strict de treaba lor si nu critica si judeca orice se intampla in ograda vecinului. De parca ei ar fi fara pata…
Eu nu stiu ce ai de castigat daca esti mai vizibil pe net? Poate mai multi “prieteni”? Mai multe like-uri?
Eu sunt satula de viata de vedeta din real life, macar pe net sa-mi pastrez intimitatea. Asta e principalul motiv pentru care vreau sa raman in umbra. :ninja:
De câștigat ai… chiar dacă nu vrem să credem acest lucru, dar există și câteva câștiguri din prezentarea vieții personale pe internet. Urmăresc de ceva timp un cuplu de vlogeri din US, oamenii își prezință fiecare părticică din viață pe youtube. Și urmărindu-i am observat că există destul de multe avantaje, de la free drinks, scrisori și cadouri de la fani, produse pentru teste, intrări la diverse evenimente etc. Dar după cum ziceam din alte puncte de vedere ești mult mai câștigat din anonimat. :)
Da, Stefan, ai dreptate, dar asta se intampla daca ai ceva notorietate, daca esti bun si locuiesti in State. Daca esti aici, in Romania, nu mai sunt aceleasi avantaje… Acolo totul este la alte dimensiuni. Sunt si bloggeri care castiga milioane de dolari.
De fel, când e un grup mai mare eu sunt acela care nu prea apare în poze :)) Dar nu am preferințe. Ce-i drept mă simt puțin ciudat să știu că cineva mă fotografiază. Prefer să nu știu că mi se face poză decât să stau ca o pupăză la poză :))
De fel am prieteni care dacă văd că o poză a ieșit cum ai spus tu, le șterg și fac altele :)
Prietenii da, paparazzi nu. :biggrin:
Prefer anonimatul. La un moment dat, scoteam mai multe publicaţii şi eram invitat la diverse evenimente (culturale, mondene etc.). Preferam să trimit o reporteră în locul meu. M-am dus numai la nunta lui Jean Vlădoiu, fiindcă eu îi luasem interviu şi mă împrietenisem cu el.
Hm, foarte interesant. Un ziarist care prefera anonimatul. Voi in general prin natura meseriei sunteti in lumina reflectoarelor. Iar daca aveti blog, cu atat mai mult va dati date reale, va puneti poza, biografie… Tu esti un caz special. :biggrin: Dar imi place mai mult asa. :biggrin: :silly: :tongue: Oare de ce?
:angel:
Eu cred ca m-as supara sa imi vad chipul pe blogul unui necunoscut, mai ales daca nu mi s-a cerut acordul. Dupa cum stii, pe blog am o singura poza cu mine si nici aia prea clara, iar pe fb am pus cateva de la un eveniment la care am participat.
Cred ca aceeasi reactie o au si vedetele surprinse de paparazzi, Vienela. Mai ales in ipostaze compromitatoare.
Nici pozele de mai sus nu sunt prea clare. :biggrin:
intotdeauna anonimat. d-aia sunt si in spate, la butoane, observ mai bine tot ce se intampla :D
Asa e, nici tu nu-ti prea atati chipul pe net. :biggrin:
Eu sunt undeva la jumatate. La un moment dat aveam pe blog foarte multe poze cu mine si cu prietenii. Am dat o simpla cautare pe google si au aparut cateva zeci de poze. Moment in care am considerat ca sunt prea expusa si ca nu vreau atata faima :P Am sters pozele si am ramas doar cu ceva peisaje. Mai am pe fb 2-3 si atat . Evit sa le pun si sa ma expun in felul asta pentru ca mi-e teama. Teama ca poate odata cineva imi va lua poza si va scrie ceva urat despre mine ..sau cine stie ce se poate intampla. Deci mai putin cu pozele personale. Cu detaliile din viata privata la fel , eu aleg cat spun si nu dau foarte multe. Cred ca e mai bine asa. :biggrin:
Cornelia, tocmai vin de pe profilul de facebook al unei celebritati de la noi, o cantareata in mare voga… Ce discutii penibile, ce vulgaritati, ce comentarii… :cwy: :sick: Chiar nu mi-as dori asa ceva. Nu mi-ar placea. :angry: Reclama si publicitatea cu orice pret. Eu sunt de felul meu mai discreta si in real life…
Iti dai seama ca iti aprob decizia. Supraexpunerea nu e pentru noi, oamenii de rand. Iar eu ma feresc sa fiu tinta rautatilor si ironiilor celor din jur prin pastrarea anonimatului pe net. De ce sa le dau apa la moara? :ermm:
daca e ceva vreodata Doamne fereste sa ramai fara job te poti angaja la o revista,ziar sau detectiv particular :))
:ninja: :silly: Sa stii ca toata viata mi-am dorit sa devin detectiv. Paparazzo nu e prea departe de munca asta. :biggrin: Tot treaba de urmarire e si aici. Iar mie imi place. :wub: :w00t: :devil:
Cred ca anonimatul. Nu-mi place sa fiu in centrul atentiei. De aceea ma si gandesc cu blogul, ca prea ma expun. Nu e problema ca ma citesc persoane care nu ma cunosc, e problema ca ma citesc persoane care ma cunosc. Si in acest fel foarte multe persoane cunosc foarte multe despre mine. Si nu stiu daca este o idee buna sau rea. :) Prea sunt expusa.
Asa e Mihaela, ai mare dreptate. Problema noastra o constituie persoanele din real life care ne cunosc si pot afla mai multe lucruri personale pe care noi in alte conditii nu am vrea sa le divulgam. Cum mi-ar sta mie sa scriu despre serviciul meu si sa citeasca sefii, colegii etc? Sa scriu evident de rau! Cum m-as mai prezenta apoi la serviciu? Iti dai seama ca mi-as da singura foc la valiza. Plus ca ma enerveaza teribil cand citesc pe diverse bloguri si site-uri parerei despre meseria mea. Toata lumea isi da cu parerea! Negativ, evident. Nu e mai bine ca-mi pastrez eu anonimatul?
:ermm: :biggrin: :happy:
Pe de alta parte, daca tii un blog informativ, nu vad de ce nu ai face public numele, poze cu tine si meseria. Practic un mic CV e recomandabil pentru ca cititorul ar avea mai multa incredere in tine.
Da, si eu cred ca m-as simti destul de inconfortabil sa gasesc poze de-ale mele pe alte site-uri. De altfel, si eu, ca si tine, am incercat sa tin mai ascunse anumite lucruri despre mine, sa nu las sa se afle decat ceea ce mi-am dorit eu, sunt un tip mai discret de felul meu.
Spuneai despre faima, asa e, ea vine cu pretul ei, pe care esti sau nu dispus sa-l platesti. La fel de adevarat e ca in anonimat nu poti ramane tot timpul, altfel cum ai putea evolua? Depinde ce-ti doresti.
Da, uite la asta nu m-am gandit, poate pentru ca eu nu vreau sa evoluez, adica nu vreau sa devin vedeta in blogosfera, pe fb, pe net in general. Si da, am observat ca esti si tu foarte discret, niciodata nu am vazut o poza cu tine… :biggrin:
Ar fi interesant un album: Lumea in 100(sau mai multe) de pozitii :D (sa nu va ganditi la prostii :)) )
Cu siguranta ar fi interesant, Laurentiu…asta ar inseamna ca in prealabil sa fii vizitat intreaga lume?!?
:biggrin: :ermm:
Am pus și eu o dată fotografii pe blog cu persoane pe care nu le știu, de la cursul de echitație. Am crop-uit pozele respective (le-am tăiat capul, haha :ninja: ), în ideea că poate nu-i ok să public așa poze. Însă cred că e vorba de context.
M-ar deranja dacă fotografiile ar fi puse în scopuri puerile și defăimătoare, pentru amuzament sau cine știe ce. Dacă e un context decent, e în regulă. Dacă e de dragul fotografiei, cu atât mai mult – acolo, de obicei, nu contează cât ești tu de frumos, ci cât de frumoasă și reușită e fotografia.
Am văzut oameni prinși cu gura deschisă și părul nearanjat (nu tocmai ipostaze… bune), dar fotografiile erau foarte bune. Se mută accentul de pe persoană, pe arta fotografică, în astfel de cazuri.
În ceea ce privește fotografia tip peisaj sau macro, eu te consider fotograf. Punct.
:tongue: Și te încurajez să exersezi și pe oameni, nu se știe, poate va deveni și asta o mini-pasiune :happy:
Un amic, dacă face mai multe fotografii cu o persoană pe stradă/ în parc, și i se par reușite – deci consideră că poate le va folosi, uneori abordează persoana în cauză, îi arată fotografiile și ii cere frumos permisiunea de a le folosi în portofoliul lui online. Doar că nu poți face asta tot timpul, mulți se grăbesc, iar o abordare în astfel de cazuri pornește pe picior greșit.. Nu știu cum o fi mai bine.
Nu îmi place lumina reflectoarelor, nu prea știu să stau la poze. Dar consider inhibiția asta un defect, m-a împiedicat de multe ori să îmi fac poze în locuri, momente sau cu oameni pe care aș fi vrut să le păstrez și mai bine în amintiri. Când am fost la Roma a fost o excepție, nu știu ce a fost diferit, dar m-am simțit ok făcându-mi poze atunci
Prefer anonimatul, dar vreau să îl elimin treptat. Și mă refer din direcția pe care o menționa și Mihaela mai sus. Eu nu sunt anonimă pentru cei care îmi citesc blogul (am pus și poze, îmi știți numele, am pe undeva și un link înspre facebook), dar evit ,,reflectoarele” care vin dinspre cei ce mă „știu” deja în real life. De hopul ăsta vreau să trec treptat. Să fiu ok eu cu mine însămi, cu cine sunt, cu ce gândesc.
Iulia, ceea ce ai spus tu in final mi se pare foarte interesant. Tu poate vei reusi asta pentru ca asta ti se pare ok, asta iti doresti, sa fii in largul tau cu tine insati, cu ce gandesti, cu ce reprezinti.
Dar ce libertate reala iti ofera asta? Cum as putea sa scriu eu cat de rau e la serviciu stiind ca sefii si colegii imi citesc blogul? Iti dai seama ce ar iesi? Eu criticandu-i pe ei, scriind dur la adresa lor, cum as fi primita ziua urmatoare la munca? Chiar daca nu le-as da eu numele blogului, m-ar gasi usor cautandu-mi numele real(daca l-as pune aici pe blog). Nu stiu, ar fi un dezastru. Cum ar fi sa-mi citeasca rudele articolele critice la adresa lor? S-ar supara! Toate lumea ar fi suparata pe mine!!! Cum ar fi sa scriem pe blog ceea ce realmente credem? Toata lumea ar fi suparata pe noi si pe buna dreptate. Totusi nu putem face ce vrem noi. Eu ma cenzurez din greu pe acest blog, ca daca ar fi dupa mine…
Eu zic ca e util anonimatul asta. Cu toate ca eu am dat mii de indicii despre cine sunt, cum sunt, ce fac. Daca oamenii nu vor sa citeasca printre randuri nu am ce face. Mura in gura eu nu dau. Ar inseamna sa-mi dau singura foc la valiza…
Cat despre portrete de oameni nu stiu ce sa zic. Nu ma pasioneaza deloc latura asta. Eu iubesc exclusiv natura si arhitectura. Nu am citit mai nimic despre tipul acesta de fotografie, ce vezi mai sus am surprins doar pentru ca respectivii au aparut in fata obiectivului meu si chiar nu mi-a fost greu sa focalizez.
:blush: Am vazut si eu ce inseamna fotografie reusita si ce fac eu. 
Ultimul lucru din lume ar fi sa abordez oameni pe strada sa-i rog sa pozeze pentru mine. Iti dai seama ca nu ma intereseaza sa am portofoliu…
Să știi că asta e una dintre reținerile mele, de-asta nu am făcut pasul acesta până acum într-un mod mai hotărât. Mi-e și mie puțin teamă că poate voi ajunge să mă autocenzurez pe blog. Scriu lucruri destul de personale, de multe ori, și vorba ta, uneori poate mai critic subtil unii oameni – și dacă aceștia ar citi, s-ar regăsi probabil. De fapt, s-a și întâmplat asta.
A fost un moment ciudat, doar că persoana deja știa părerea mea despre lucrurile respective, atunci a avut ocazia să afle mai în detaliu :silly: Și în general asta vreau, să fie planurile astea pe aceeași lungime de undă.
Sigur, eu nu am un job unde să îmi petrec un număr considerabil de ore pe zi, și, deci, nici oameni cu care sunt constrânsă să mă văd zilnic, că-mi convine, că nu. Jobul meu part-time presupune interacțiune cu oameni (și copii) noi, alții, de fiecare dată aproape.
Probabil că dacă aș fi în situația ta, ar fi altfel lucrurile…
Hihi, să știi că mi-am creat și eu o proprie teorie în legătură cu ce job ai :ninja:
Dar așa vag, pentru că mi se pare irelevant. Cel puțin pentru mine. Eu citesc ce scrie Nice, nu ce scrie Narcisa X-ulescu, care lucrează ca …, și arată așa….
Eu rămân la ideea inițială, te consider fotograf pe partea de peisaj (natură) și macro. Ai făcut niște fotografii chiar reușite și sunt genul de fotografii pe care le-aș aprecia pe deviantart, de exemplu. Mi-ar sări în ochi dpdv calitativ și unele sigur și artistic (ai prins niște culori și unghiuri frumoase).
În rest, dacă nu te pasionează oamenii, nici nu ești obligată se te apuci de portrete. Dar mi se pare că ți-a prins bine mica escapadă :tongue: :happy: Uneori, e distractiv și relaxant să facem lucruri care nu se pliază perfect pe interesele noastre neapărat, dar ne stimulează abilitățile 
Exact, Iulia, sunt aspecte pe care noi le consideram irelevante. Din pacate altii le vad esentiale. Nu pot sa zic ca nu-i inteleg pentru ca si eu eram inainte foarte curioasa si doream sa aflu cat mai multe despre cei cu care scriam pe blog. Insa, dupa trei ani de investigatii si de facut pe detectivul m-am lecuit pe viata de acest “hobby”. Ultimul lucru care ma intereseaza la un blogger e sa stiu cum arata si ce varsta are. Oricum pe astea le aflu citind printre randuri dupa primele articole. Dar chiar ma lasa rece…
Desigur, tu acum ai un job care iti place, pe care il faci cu drag. Ai putea povesti pe blog despre el in termeni laudativi… Nu cred ca s-ar supara nimeni…
Nu e si cazul meu insa.
Iulia, tu esti prea nice. :cheerful:
Am pe instagram cateva persoane pe care le urmaresc si-ti pot spune ca nu o sa le ajung nici in 100 de ani. Fac niste fotografii extraordinare, e adevarat ca nu locuiesc in Romania… :dizzy:
Sunt foarte faine pozele!
. Sa apar asa cu aparatul in fata omului nu mi se pare ok, nici mie nu mi-ar placea, decat daca mi s-ar cere voi desigur. Dar asa cand oamenii pe care-i pozez de departe sunt parte a unui peisaj…cred ca este ok.
Am inceput si eu in ultima vreme sa fotografiez oameni, cand mi se pare mie ca pot da un cadru interesant, dar mai de departe sa nu ma vada
Despre anonimat, ce sa spun, nici mie nu-mi place sa fiu “in lumina reflectoarelor” cum s-ar spune. Nu ma simt confortabil!
Pe blog, incerc sa ma limitez cat de cat. Mai pun cate o poza cu mine din cand in cand, dar nu fac expozitie. La fel si cu viata personala. Povestesc una-alta, dar nu-mi expun intreaga viata, asa la indema oricui, clar.
Ai remarcat bine, Larisa, personajele mele sunt parte integranta a unui peisaj. Sunt fete dragute in general, doar cea surprinsa cu picioarele in sus, facand gimnastica e intr-o ipostaza ceva mai inedita, in rest, destul de greu de recunoscut, unele cu spatele, altele din profil nikonistei i se vede doar parul… :biggrin:
Nici nu poti sa apari asa in fata omului si sa incepi sa-i faci fotografii. Dar daca omul vine in raza ta de actiune, cum sa-l eviti? Il pozezi repede si asta e, vezi tu pe urma ce iese. :tongue:
Cred ca si tu, la fel ca si mine, iubesti mai mult natura. Sper sa nu ma insel. :dizzy:
Evit sa fotografiez oameni dar nu din acest motiv, cum ca le-as viola intimitatea. Am cu totul altul. Pe furis e clar ca nu iese ce-ar fi de dorit, nici n-am un aparat care sa faca fotografii la un anume nivel, nici macar semiprofesional. Deci nu fotografii cu oameni. Prefer pozele cu motani, catei, flori si cladiri interesante sau fotografii care sa spuna ceva… Ai vazut deja ce postez la tema cu reflexii sau miercurea… cand sunt un fel de festivaluri de imagine
Despre mine, ce sa zic? Imi place un semianonimat, nu-mi place lumina reflectoarelor. Am postat pe FB cateva poze cu mine si chiar si pe blog vreo 4-5 in total… Cand mi-au folosit in articolul respectiv, nu asa, fiindca mi-ar placea sa apar. Fiindca nu-mi prea place. Am evitat asta pana in vara trecuta, cand am postat prima poza pe FB. Apoi si pe blog am postat abia in sfarsit de noiembrie, cand am fost la o intalnire cu bloggeri 
Vad ca nu s-a intamplat nimic…
Dar blogul are alt rost, nu sa ma vada lumea cum arat. Ci cum sunt, cum gandesc.
:biggrin: :happy: Ma regasesc total in ultimul rand al commentului. :cheerful: Aceasta este si replica mea pentru cei care ma intreaba de ce nu pun poze cu mine pe blog. :ninja: Nu am deschis blog ca sa-mi pun chipul pe el, ci gandurile, ideile, parerile. Doar asa vreau sa ma cunoasca oamenii, nu si altfel. Cu toate astea intr-o zi am cedat si am pus si eu o poza cu mine. Si alta data cu corpul meu…
Ai dreptate, Elly, pozele facute pe furis nu ies bine. Ale mele sunt facute de la mare distanta… Sunt cam neclare. Dar aici suntem la paparazzo style! Nici pozele lor nu sunt clare, dar surprind exact ce-si doresc!
Cu poze precum cele postate de tine, nu am nimic… nu m-ar deranja să apar în astfel de poze. Mă deranjează cei care vor să te fotografieze în diverse situații stânjenitoare… de astfel de poze m-am ferit până acum (sau cel puțin așa-mi place să cred :D )
:biggrin: Ma bucur mult ca nu te-au oripilat pozele mele :biggrin: Da, da, trebuie sa fim foarte prevazatori cand iesim in public, niciodata nu putem sti ce paparazzo e pe urmele noastre. :silly:
cel mai mult imi place imaginea de la inceput… nu doar fetele… dar si lacul arata absolut minunat…
nu prea ma fotografiez… dar nici nu ma feresc din fata camerelor… mai ales ca… nici nu am avut ocazie sa ma feresc… nimeni nu doreste sa ma fotografieze instant… nici nu are de ce sa isi doreasca…
evident insa… ca viata privata… trebuei sa ramana asa…
sunt adeptul libertatilor depline… deci fiecare sa faca, asa cum considera ca ii este bine… cine incerca sa treaca peste vointa altuia, in orice maniera posibila, savarseste un abuz… in opinia mea si ar trebui pedepsit…
:cwy: Inseamna ca eu merit sa fiu pedepsita pentru aceste fotografii? Pentru ca nu am cerut acordul nimanui… :ermm: :dizzy:
aaaaaa… nu am fsot destul de explicit…
ma refeream la cei ce fac poze… fara voia altora… si mai aels, le utilizeaza in folosul lor…nu fara stirea lor…
ce ai facu tu… este cu totul altceva..
si eu fac poze la multime pe strada… si nu cred ca este pacat… si nici ce ai facu tu… chiar daca nueste multime, in poze… nu cred ca este rau…
tu nu ai facut fara voie… sunt convins de asta.. si sunt convins ca nici nu vei incalca vointa sau libertatea altuia…
:dizzy: :ermm: Pai nu am facut cu voia lor, nu le-am cerut permisiunea pentru ca oricum nu mi-ar fi dat-o. Am ridicat problema fotografiatului tip paparazzo si am ilustratr-o astfel pentru ca ma interesa parerea voastra, cat de moral e, cat de mult sunteti voi deranjati sa fiti pusi in astfel de ipostaze. Ca sunt unii care ar face orice sa fie celebri, in lumina reflectoarelor. Unii fac orice pentru un strop de reclama, atat de avizi sunt de faima.
Intresant articol, intresanta actiune, Nice, nu te-ai gandit sa lucrezi pentru un ziar de scandal :), imi plac pozele si mai ales articolul pentru simplul fapt ca asa mai vedem si noi un moment din viata oamenilor in secolul 21, secol in care toata lumea e pe fuga.
Prefer sa fiu Celebru’ anononim ;)).
Ba da, m-am gandit, astept propunerile de colaborare. :biggrin: :w00t: :tongue: Ca alta treaba nu am decat sa-mi petrec timpul prin tribunale…
Ma bucur mult ca ti-a placut acest articol, am o mare surpriza pentru tine, cred ca in weekend o pun pe blog. Banuiesc ca duminica, azi vreau sa abordez un alt subiect. :biggrin:
Surpriza pentru moi? Ioi ce dragut dar mai bine nu imi spuneai ca acuma numa acolo sa ma gandesc :))
Cum sa nu-ti spun ca toata ziua m-am gandit la tine. :)) O sa intelegi tu mai bine in articol… Momentan nu mai zic nimic sa nu stric surpriza. :biggrin: :happy: :tongue:
Eu am o banuiala si cred ca e vorba de flori aici ;)) sa fie vorba despre liliac? :whistle:
:biggrin: :wub: :w00t: :silly: Ai ghicit. Ce ma fac eu cu tine? :cwy: :tongue:
Hehe :angel: azi de dimineata am vazut un liliac inflorit in fata blocului si il intreb pe tata-miu: “Ce o inflorit liliacul?”eu eram mirat dar el relaxat : “Tu acuma vezi?!” in ultima perioada nu mai am timp pentru mine cine stie ce :unsure: .
Da, e sezonul lui, al liliacului. Nici nu am descarcat inca fotografiile, acum cateva minute m-am intors de afara. Dar sper ca printre cele 700 de cadre sunt si unele reusite astfel ca duminica sa le pun pe blog.
Daaa, tocmai am citit de ce nu mai ai tu timp de nimic lately. :biggrin: :cheerful: Uita-te pe blogul tau! :silly:
Nu ma feresc daca cineva incearca sa ma fotografieze, o fac doar daca consider ca nu voi arata bine :tongue: Mi-e rusine sa fotografiez pe altii mai ales sa fie constienti de asta.
Eu m-am cam expus sper sa nu ajung sa regret asta. :whistle:
Si mie imi este rusine sa fotografiez oameni pe furis, Mihaela. :whistle: De obicei n-o fac, dar fetele astea au aparut chiar in fata obiectivului meu si m-au obligat astfel sa le pozez. :silly: :tongue: :blush: :devil:
am destule poze cu mine, unele le fac publice altele nu, dar cand rasfoiesc albumele asa fain e :) imi amintesc exact momentele respective si asa bine ma simt :)
eu nu ma feresc de lumina reflectoarelor doar ca nu am vazut persoane pasionate de mine, de cum arat incat sa ma fotografieze :P
:))) ironia sortii!
chiar ieri am revazut niste poze mai vechi de la job si am rememorat mai multe evenimente, mi se pare ca traiesti o emotie anume atunci cand revezi anumite fotografii, revezi momente din trecutul tau
Asa este, eu nu prea faceam fotografii, deci nu prea am ce rememora. Dar am remediat problema.
:biggrin:
nu-mi place sa apar in pozele altora, insa spionez la greu cat imi permite lentila :tongue:
:devil: Tu esti ca mine aici. :biggrin: :w00t:
Prefer anonimatul de cele mai multe ori. In cazul blogului, dupa cum se vede, blogul meu e nou, dar asta nu inseamna ca si eu sunt un blogger proaspat nascut. Poate doar m-am gandit sa-mi refac partea publica din online, dar cu un anonimat limitat, mai exact as prefara ca persoanele care ma cunosc in viata reala, sa nu cunoasca blogul, astfel sa pot la un momentdat sa scriu mai deschis sau mai bine zis mai personal. Evident ca nu va tine pentru mult timp. Dar e placut sa scrii in anonimat. Chiar daca sunt unii care te stiu cine esti.
Spre exemplu noi doi ne cunoastem sau mai bine zis ne cunosteam. Nu in viata reala, doar in cea online. Ne mai citeam noi pe vremuri.
Hm, chiar nu stiu de unde sa te iau. :dizzy: :ermm: Poti sa-mi dai mai multe amanunte? Cand anume ne citeam? Unde? M-ai bagat de tot in ceata. :ninja: Oricum iti doresc mult succes si bun venit pe acest blog. :cheerful: :cheerful:
Hihi, Nice, spion de vacanță :biggrin: Suna a titlu de film au ba? :tongue:
Nu sunt genul de om care sa isi doreasca sa fie filmat, pozat, intervievat. Insa daca e musai, se face. Sunt urat, oricum as da-o, asa ca nu ma deranjeaza sa apar in nicio poza, indiferent de situatie.
Daaa, mi-ar placea un asemenea job temporar, tie nu? :devil: :unsure: Hai ca te alinti acum :cheerful: