A doua sansa

"a doua sansa"

Nu sunt nici cea mai iertatoare si nici cea mai ingaduitoare persoana de pe Terra, dar nici cea mai categorica. Sunt incapatanata, orgolioasa, suparacioasa, mofturoasa, dar am si eu slabiciunile mele. Stiu sa recunosc cand gresesc si imi dau rapid seama cand nu are rost sa insist. Dragoste cu sila nu se face, iar eu cred in relatii, nu in momente. De-a lungul timpului am facut destule compromisuri, am acordat a doua si a mia sansa, am lasat de la mine, m-am facut ca ploua, ca nu observ, ca nu ma afecteaza anumite gesturi, actiuni sau aprecieri ale celor din jur. Sunt maleabila si nu prea.

Cu toate ca multi dintre voi m-ati sfatuit sa merg in alta parte (probabil va mai aduceti aminte patania descrisa in acest articol), pentru ca in zona mea locurile unde se pot servi bauturi proaspete si delicioase pe baza de cofeina, lapte si frisca sau fructe exotice si citrice, in conditii moderne, care presupun existenta wi-fi-ului, lipsesc cu desavarsire, am decis sa-i mai acord o sansa singurei cafenele din cartier care intruneste conditiile cerute de mine. A doua oara lucrurile au stat cu totul altfel, ne-a intampinat si ne-a servit prompt un Continuă să citești A doua sansa

Share

My new DSLR is…

dslr-canon

Nici nu a inceput bine 2013 ca aproape am epuizat lista de dorinte intocmita la final de 2012 pentru anul in curs. Mai intai am descoperit cafeneaua visurilor mele (am ramas datoare cu un articol pe tema asta), iar in cateva zile voi fi fericita posesoare a unui mandru DSLR. Mai ramane vacanta in Croatia, dar aici e ceva mai complicat…

Asadar, va pot anunta oficial, am pus ochii, azi, la cumparaturi, pe viitorul meu DSLR. L-am pipait, l-am intors pe toate partile, l-am cantarit la propriu si la figurat, l-am admirat indelung si apoi am decis ca trebuie sa-l am. Indiferent cat de greu imi va fi sa-l invat sau sa ma deplasez prin excursii, parcuri, croaziere, sa urc pe ziduri si stradute medievale in panta cu el. Caci pare destul de incomod la prima vedere, nu e tocmai un fulg, dar sunt sigura ca in timp ma voi obisnui cu el. Acum, DSLR-urile nu mai reprezinta apanajul fotografilor profesionisti, ele au devenit un must pentru orice pasionat in domeniu. Mai ales de cand sunt atat de Continuă să citești My new DSLR is…

Share

Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

"carti istorice"
Asa cum v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer chimist. Statutul de student la Politehnica mi-a creat mari neajunsuri in relatiile sociale ale vremii, fiind mereu socotiti (noi, viitorii ingineri) niste intrusi deloc bineveniti in categoria ‘intelectualilor’. ‘Discriminarea’ a inceput inca din familie, unde tatal meu se ‘gratula’ deseori la modul ‘in ce hal am ajuns eu, profesor…sa am fii ingineri’ si a continuat in cadrul petrecerilor studentesti, unde fetele de la Filo sau Mate ne masurau cu niste priviri plictisite, care parca spuneau ‘astia-s ingineri, daca le iei clorura de sodiu de sub nas ii bagi in ceata, cum sa auda ei de Tristan si Isolda?’

Uneori am fost curios sa aflu ce am…pierdut din asa-zisa cultura generala, pe care mai toti oricum presupuneau din start ca ne lipseste cu desavârsire.

Sa luam de exemplu “Cântecul Nibelungilor”, carte care face parte, cica, din colectia “Cartile esentiale ale omenirii” (ca de Shakespeare v-a vorbit Nice, in urma cu câteva articole). S-au facut si tablouri in perioada medievala, infatisând ‘eroii’. Si mi se pare ca s-a compus cel putin o opera. Filme nu cred insa ca s-au facut.

Ce aflam din ea? Siegfried (eroul central, care moare in prima parte a lucrarii, din fericire pentru el) o cere (si o primeste) de sotie pe Kriemhilda, printesa burgunzilor din Worms. Cererea in sine a fost formulata in mod cât se poate de cavalereste: ba, daca nu mi-o dati, Continuă să citești Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

Share

Peisaje de iarna

"peisaje de iarna"

Ningea atat de frumos, fulgii jucausi dansau nepasatori deasupra mea si apoi se depuneau incet pe pamantul reavan, intr-o mantie perfecta, pufoasa, fara cusur, siluete de copaci impodobiti cu diamante se estompau undeva in departare, invaluite intr-o ceata diafana, ca niste iluzii efemere, iar vantul batran suiera prelung completand atmosfera tipica de iarna.

Orasul era iar sub zapada si era momentul prielnic pentru a surprinde cateva imagini pitoresti, reprezentative. Cine stie cand ne trezim cu primavara la fereastra si apoi…adio peisaje dalbe, de poveste. Am zis sa-mi incerc norocul in necunoscut, ce-o fi o fi, oricum nu am nimic de pierdut, ba dimpotriva, doar de castigat. Un strop de relaxare, aer curat si cateva fotografii nou noute pentru blog, facebook sau instagram. Continuă să citești Peisaje de iarna

Share