Later edit: in stanga sus am initiat un nou poll. Va invit la vot!
Am chefuit din plin de sarbatori, ne-am distrat la munte cu prietenii, ne-am relaxat si am dormit dupa pofta inimii, dar cum toate lucrurile frumoase trec repede, a sosit si momentul adevarului, intoarcerea la serviciu, la scoala sau la facultate. Dar oare ce simtim in clipa despartirii de zilele dulci de vacanta? Regrete, nostalgie, tristete sau, dimpotriva, entuziasmul unui nou inceput, bucuria revederii colegilor, sefilor, profesorilor? Mereu m-am intrebat, oare ce ganduri ii anima pe oameni in prima zi de dupa vacanta, cum petrec ei prima zi de…munca? Am imaginat trei scenarii, pentru fiecare destinatie in parte cate unul:
Scenariul 1. La scoala.
E dimineata, ajungi la scoala sau liceu, intri in clasa, apare si profesorul si pana sa te dezmeticesti, acesta anunta titlul noii lectii si incepe sa dicteze. “Azi vom discuta despre Unirea Principatelor Romane…” Soc total, uluiala generala, revolta spontana: “haideti dom’ profesor, e prima zi, nu putem si noi sa nu scriem?” se aud voci care incearca sa-l induplece pe nemilosul profesor sa renunte la predare. “Si ce ati dori sa facem”, intreaba profesorul nedumerit? “Sa stam!” raspunde clasa, cu insufletire, in cor. “Suntem si noi obositi dupa vacanta…” Replica profesorului nu se lasa asteptata: “La 24 ianuarie 1859, Unirea Tarii Romanesti cu Moldova…”
Scenariul 2. La facultate.
Ajungi la facultate, intri grabit in hol, intalnesti cativa colegi, buimaci si ei de somn, pana sa va salutati cu totii apare un intarziat care intreaba: “ce facem fratilor, unde mergem azi sa bem?” In secunda urmatoare se stabileste locatia pentru a sarbatori cum se cuvine inceperea cursurilor. Toata lumea porneste fericita spre cel mai apropiat bar. Facultatea mai poate sa astepte, oricum nu pleaca niciunde de acolo…
Scenariul 3. La birou
Odata ajuns la birou, in prima zi dupa vacanta de iarna, incepe distractia. Pupaturi, felicitari, discutii despre cum si unde ai petrecut Revelionul, despre noua silueta dobandita in urma degustarii preparatelor traditionale romanesti, plus idei de diete rapide. Toata lumea se lauda cu pozele haioase facute la schi in Kitzbuhel, Val d’Isere sau Cortina d’Ampezzo, dupa care se asterne masa. Incepe festinul de unde nu lipsesc: salata de boeuf, sandwich-urile cu branza, sunca si cascaval, castraveciorii murati, prajiturile de casa, foietajele cu diverse umpluturi, lichiorurile fine, sucurile si cafeaua. Apoi se face ora 3 si oamenii se pregatesc de plecarea spre casa…
Nu stiu daca exista cineva care asteapta cu nerabdare prima zi de munca, dupa vacanta, mai ales dupa sarbatorile de iarna Este inevitabil sa te simti nostalgic sau irascibil, fara vlaga si fara chef si sa-ti reiei activitatile obisnuite ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sindromul post-vacanta se manifesta la unele persoane, care au cheltuit sau au mancat exagerat, chiar si prin depresii. Si eu sunt la ora actuala puternic bantuita de acest sindrom, dar incerc sa-i vin de hac. Am gasit cateva solutii pe care le voi prezenta intr-un articol viitor.
Exact, prima zi e muncă dinacest an, pe5 ianuarie a fost horror pentru mine, parcă mergeam spre eșafod ca un condamnat.
Sunt curios de soluții! Abia aștept postarea cu ele!
Da, Tury, imi povestea cineva(care de altfel m-a inspirat in postarea asta) ca nici acum nu si-a revenit din sindrom, si inca mai adoarme la serviciu cu capul pe birou, in fata calculatorului.
Si a inceput serviciul pe 7 ianuarie!
Vezi ca in stanga sus am creat un nou poll. :biggrin:
Solutiile sunt super faine, o sa va povestesc de ele intr-un viitor articol. :cheerful: Acum nu stiu ce impact vor avea asupra voastra, la mine functioneaza. Trebuie…
Cam așa și eu, sunt sub imperiul sidromului! Vino cu soluțiile, Nais! Salvazează-ne!
:))) Desigur, nu am eu inima aia de piatra sa va vad cum suferiti de acest antipatic sindrom. :silly:
No, pentru mine vacanța s-a încheiat de mult; însă de când a crescut, din liceu nu mai am probleme cu vacanță/scoli-serviciu. Eu zâmbesc întotdeauna atunci când intru undeva. Am făcut asta în liceu, în facultate și pe unde am mai lucrat după. Fiecare clipă care urmează trebuie să fie o plăcere. Am zâmbit și când momentele care urmau erau cumplite
Pai nu e vorba ca zambesti cand intri prima oara, ci cand te intorci la munca dupa o vacanta lunga in care te-ai relaxat, ai cheltuit si ai mancat la greu. :)) Ma rog, pentru cine a facut asta, daca tu esti chibzuit, felicitarile mele. Eu de pilda am ramas fara economii pe luna in curs, normal ca sunt deprimata.
De unde sa mai am puterea sa zambesc?
Oricum, oamenii se adapteaza mai greu, Marin. Stii cum se spune, ne obisnuim repede cu binele…
Eu asteptam vacanta asta ca pe nu stiu ce, adica mi-o doream enorm si speram sa tina cat mai mult. Nu-mi face deloc placere sa ma intorc la serviciu… :dizzy: :ermm:
Păi…eu zâmbesc mereu :cheeful:
Niciodată nu cheltuiesc mult și nici nu mănânc mult. De fapt, despre mâncatul în perioada de sărbători la români am mai discutat noi. Știi ce părere am! :biggrin:
Da, e adevărat ne obișnuim repede cu binele. Eu se pare că mă obișnuiesc repede cu toate
Îți trimit eu zâmbete de la distanță pentru mâine.
Marin, te invidiez ca esti atat de usor adaptabil, eu la rau cu greu ma adaptez. Sufar, intru in depresie, ma enervez si ma stresez teribil. Fac urat cu alte cuvinte.
:silly: :blush:
:dizzy: :cheerful:
Uneori, singura solutie e sa nu te mai gadesti la nimic. :face:
Merci, sper sa functioneze terapia prin zambete la distanta.
Nici nu vreau sa-mi imaginez ca maine va trebui sa ma trezesc la 6 pentru a merge la liceu. Mai ales ca sunt in clasa a 12-a si ca semestrul asta e foarte dificil pentru ca urmeaza bacul. Mi-as dori o acanta prelungita….
Eu mi-as dori o vacanta pe viata.
:silly: :biggrin: Sa ma plimb prin Europa si insulele tropicale, cat e ziua de lunga, in calitate de turist, evident. 
Mult succes la scoala, Loredana, da, anul acesta este unul foarte important. :dizzy:
Noh, la mine prima zi de munca dupa concediu a fost lunea trecuta. a fost groaznic si asa a tinut-o toata saptamana. no more mondays, i want to be in a permanent vacation.
yeah!
vacation 4 life!
tu esti profesoara, nice? ca stiu ca voi incepeti maine lucrul.
Exact ce scriam mai sus, ca raspuns pentru Loredana. Ce coicidenta, si nici macar nu ti-am citit commentul inainte. Imi place ca gandim la fel in domeniul asta. :biggrin: Si nici nu ne-am plictisi.
Spre dezamgirea mea si eu sunt cam risipitor si dupa sarbatorile astea , se lasa cu mari taifunuri , atat in conturi , cat si in portofelul meu :( Ce sa zic , eu inca ma bucur de vacanta , dar pana cand? Parca mi-ar placea un job , sa-mi mai omoare din timp , ca ma demoralizeza total plictiseala de acasa,dar cum joburile din ro sunt dobandite intr-un mod mai neortodox , pot sa zic ca ma va paste o plictiseala ingrozitoare.
Imi pare rau ca esti in situatia asta Cosmin, acum inteleg mai bine articolul de pe blogul tau. Este foarte greu sa gasim un job decent, bine platit, in concordanta cu specializarea noastra. E foarte greu sa gasesti orice tip de job aici, in Romania. Nu te gandesti sa mergi in strainatate sa cauti ceva acolo? Stiu ca tinerii in general spre asta se orienteaza.
Si eu sunt foarte cheltuitoare…si asta nu e deloc bine(pentru pshicul nostru zic). :dizzy:
Inca ma relaxez , am fost plecat in strainatate si am revenit in decembrie. Mai astept putin sa vad ce se intampla , daca nu , am sa plec din nou , cu toate ca viata in afara nu-i asa roz , cum cred unii :p
Aha, deci nu ai fost incantat de ce ai gasit afara…i-am auzit pe multi spunand ca nu e totul roz acolo. Depinde si cat de repede de adaptezi si ce job gasesti. :dizzy:
:silly:
Eu nu as avea curajul sa plec…abia in calitate de turist ma incumet sa trec granita.
Sunt curioasa ce decizie vei lua, Cosmin, eu iti doresc insa sa-ti gasesti un serviciu bun aici, in tara. :wink:
Multumesc, Nice ! Chiar esti o draguta . Si eu sper , pentru ca in afara , romanii sunt priviti cu alti ochi si sunt tratati ca atare si ajungi foarte greu sa fii repectat.
Imi pare bine ca ai remarcat, desi Nice vine de la numele meu real, nu de la adjectivul englezesc nice=dragut. :silly:
Hm, inteleg acum de ce nu prea ti-am placut tie printre straini. :ermm:
E bine de stiut :D
In liceu ma afecta cel mai mult si aveam acest sindrum post-vacanta!
Acum nu mai am astfel de probleme :)
Situatia ta e de invidiat, cel putin de mine, Alice. :biggrin:
Nu stiu cat e de invidiat fiindca eu ma obosesc la maxim in vacante, deci ce urmeaza e relaxarea … chiar daca intru in program, rutina, etc
Da, uite la asta nu m-am gandit… :dizzy:
Eu am gafat putin la dieta. Acum trebuie sa muncesc pentru ea. Dupa sarbatori eu am simtit de regula o oarecare usurare, parca lucrurile prindeau viata cand eram la liceu sau la facultate. Pentru mine reveneau la un ritm normal… cred ca ma bucuram.
Sarbatorile astea n-au fost asa grozave, cred ca m-am plictisit.
Din ce am vazut in poze, iti permiteai gafa asta, Silvia. :biggrin: :cheerful: :wink: Esti foarte slaba, in opinia mea, zic ca ar trebui sa te mai ingrasi putin. :biggrin: :silly:
Pai cum asa, nu ai petrecut cu prietenii tai? :unsure: :ermm:
Oh merci dar nu e nevoie sa ma ingras, am destule. Sa mai slabesc as vrea :D.
Pai de craciun am fost singura cu prietenul iar de revelion n-a fost cine stie ce seara… Parca a fost totul anost, idee pe care mi-au impartasit-o si altii. Nu ca as fi eu o pastratoare de traditii, dar asa :P.
Silvia, sa ma slabesti? :shocked: Te pregatesti de…podium? :biggrin: :dizzy:
Silvia, ‘crezi’??? Adica nu stii sigur?
Cred ca a fost plictiseala, da… Nu sunt sigura.
:))
”Suntem si noi obositit dupa vacanta ” =))
Ai sa razi, Sebi, dar cele mai obositoare momente din viata sunt vacantele. E greu al naibii sa stai.
:biggrin: Sunt statistici care demonstreaza ca oamenii se intorc din vacanta mai obositi decat au plecat… Deh, nopti pierdute, multa miscare, chefuri, mancare…
Eu lunea am niste stupizenii de ore la care nu prea ma duc cred ca ma duc 2 ore si dupa ne strangem la o barfa ca colegii :) Eu sunt oarecum bucuros ca incepe scoala, deja leneveam prea mult acasa.
Da, stiu ca tu vrei inapoi la scoala, am citit asta intr-un articol la tine pe blog. Pai da, de asta merg liceenii la scoala, pentru socializare, nu?
Ce materii ai maine? :ermm:
Astazi nu am fost :) Am avut doar module tehnice pe care nu le fac.
Ce inceput promitator.
:biggrin:
In mare ai nimerit:) chiar asa e in cazul meu, dar de cand sunt la liceu imi place prima saptamana, depresia apare saptamana urmatoare:))
Inseamna ca nu ai profesori ca cel descris de mine in articol. Sau in prima saptamana va duceti la scoala ca sa aveti de unde pleca.
Pai depinde….la Gallup aveam un sistem (sigur, lasând raportarile de la inceputul anului, ca americanii incepeau lucrul de pe 2 ianuarie…), O luam usor-usor…in prima luni era o sedinta, pe la 12.00, unde, in jurul unor sucuri / cafele etc, se facea un scurt bilant pe anul ce a trecut, se fixau obiectivele pe anul ce abia incepea…totul foarte relaxat si cu un aer asa, mai degraba ironic. Marti si miercuri erau zile in care iti aranjai biroul, vorbeai cu colegii, intrai in atmosfera. Abia joi era sedinta adevarata, serioasa. Dupa aia venea vineri….ei bine, si se incepea cu adevarat abia de lunea urmatoare.
Totul pentru evitarea socurilor :-)
Pai da, nu degeaba au dat faliment(sau ceva de genu’).
:biggrin:
Dragos, ce descrii tu acolo pare serviciul ideal… Normal ca in asemenea cazuri depresiile lipsesc cu desavarsire. Nu prea ai motive pentru ele. Mergi de placere la job. :dizzy:
N-a dat nimeni faliment, desi asa ar fi fost de asteptat, daca am plecat eu de acolo :-)
Da, era un gen foarte agreabil de job. Daca ar fi fost situat in Alba, ar fi fost cu adevarat ideal.
Uh, asa intelesesem, ca nu le mergea prea bine. :dizzy: Acum, Dragos, tu ce vrei, doar nu le poti avea pe toate. :unsure: Alba are si partile ei bune, dar…
Eu inca n-am avut vacanta. Am avut zile libere de sarbatori, dar intrerupte de zile de munca. Deci eu inca n-am sindromul post vacanta, ba chiar mi se pare ca sunt mai eficienta ca niciodata. Dar sunt curioasa de sfaturi, poate imi vor prinde bine in viitor.
Anda, nu m-am referit neaparat la vacanta de iarna, dar daca tot s-a nimerit sa scriu articolul in perioada asta… Oricum m-a inspirat o persoana, care, la fel ca tine, nu a avut concediu propriu-zis, ci cateva zilele libere, urmate de altele lucratoare si tot asa. Cu toate astea, nici acum, dupa cateva zile de la intorcerea la birou, nu si-a revenit din…soc. :biggrin: Inca mai adoarme cu capul pe calculator…
Desigur, vor veni si solutiile. :cheerful:
Buna! Asa este, iti vine greu sa te reapuci de munca dupa o perioada de vacanta. Dar trebuie sa ne adaptam, nu avem incotro.
Buna, MT, nu prea avem incotro, dar tot suferim. Ei bine, cum ne adaptam mai repede noii situatii, asta e intrebarea, cum trecem peste socul revenirii la munca/scoala dupa atatea zile de relaxare, libertate, distractie si odihna? :dizzy:
Ne apucam de lucru si incet-incet ne reintram in ritm. Stii vorba aia, “pofta vine mancand”. :biggrin:
Super replica. :biggrin: Si foarte adevarata. :wink: Doar in cazul jobului meu nu se aplica.
Eu sunt de sase luni intr-o perpetua vacanta. Stiu, pe de-o parte pot fi invidiata
Habar n-am de ce. Niciodata n-am stiut.
Din pacate vacanta se va sfarsi si la mine si va fi foarte grav daca nu voi gasi ceva de facut. Macar care sa merite cat de cat sa plec de acasa.
Ce sa zic? Cand eram la serviciu nu sufeream foarte tare in prima zi dupa vacanta. Nu mai mult ca in orice zi de luni. Pentru ca, de regula, eu in ziua de luni, eram mai obosita decat vinerea
Sper sa treci cu bine de ziua de maine. Inca este maine.
Iti doresc ca toata saptamana sa iti fie cat mai usoara, Nice!
Elly, nu stiu exact unde locuiesti tu, dar nu te-ai gandit sa mergi sa-ti cauti un job in Craiova sau chiar sa te muti in Bucuresti? Pentru ca tu ai un mare potential…ai putea gasi ceva decent aici. Desigur, iti poti dezvolta o afacere si din blog…ma gandesc, nu stiu.
Eu cand am ramas acasa in somaj, am facut-o pentru ca simteam ca nu mai pot continua cu serviciul. Eram foarte stresata, obosita, aveam nevoie urgenta de o pauza mai lunga in care sa ma refac psihic. Ma rog, unde sunt si eu ceva mai sensibila decat restul… O sa trebuiasca sa scriu si un articol pe tema asta, il tot aman.
Deja e luni si ar trebui sa ma merg la somn. Dar nu sunt deloc obosita si oricum maine am cea mai usoara zi din workweek. :biggrin: Maine va fi o adevarata placere sa merg la serviciu, insa nu acelasi lucru il pot spune despre ziua de marti.
Iti multumesc mult pentru incurajare si urari, o noapte frumoasa iti doresc si eu si o saptamana cat mai buna. :kissing:
Inca nu stiu ce voi face. Caut eu cate ceva…pe ici, pe colo.
Deocamdata nu am gasit nimic.
Iti tin pumnii pe mai departe, Elly. >:D<
Nu lucrez, deci o sa ma leg de liceu. Am fost un elev problema si in astfel de momente ( dupa vacante, dar de obicei in fiecare luni) eu dormeam. Dar dormeam, cu vise, sforaituri, vorbit si tot tacamu’. Fiecare profesor era cel mai fericit cand ma striga la catalog si nu raspundeam :)) . Cam asa era la mine in clasa dupa vacante sau weekenduri. Apropo, programu’ de somn era de la 7.30 (ca atunci ajungeam, incepeam la 8.00 orele) pana in jurul orei 12. De la 12-1 ma “familiarizam” cu clasa :)) si dupa plecam, chiar daca aveam ore pana la 3 :D. Asa erau zilele de luni la mine.
:))) Foarte tare, nu am mai auzit pana acum asa ceva. Wou, dar ce faceai domnule noaptea de trebuia sa dormi la scoala?
:biggrin:
Sa inteleg ca acum ai terminat liceul…
eu am sindrom post-vacanta din prima zi de servici si pana in ziua de dinaintea urmatoarei vacante…
ce sa ma fac???????
Tocmai tu, Ovi, care iti adori jobul? Nu pot sa cred.
Nu stiu ce sa zic, cred ca iti place prea mult vacanta in Romania… :dizzy:
imi place serviciul… merg cu placere la servici… dar… evident… nu se cumpara cu vacanta… indiferent daca este petrecuta in romania sau aiurea in alta parte…
Cââât aș fi vrut să nu se termine vacanța asta. Nu doar pentru că ultimele două săptămâni de cursuri sunt super pline și pentru că apoi urmează sesiunea, dar și pentru că a trebuit să plec din nou de acasă. Și mi-e drag Bucureștiul și mi-era dor de oamenii dragi de aici, dar așa bine era acasă la mama, că n-aș mai fi vrut să plec :blush:
Și nici timp prea mult să mă acomodez când m-am întors n-am avut, pentru că am intrat direct în pâine la facultate, cu teste în primele două zile :D
Cred că, pentru a nu te resimți după o vacanță, trebuie să ai un job pe care efectiv să-l iubești, ceea ce e un pic greuț în ziua de azi, hm :)
Chiar daca il iubesti, e foarte greu sa te rupi brutal de confortul si relaxarea totala din vacanta. E altceva la serviciu, un program cu totul diferit fata de cel din vacanta. Care, nu exista de fapt, ca faci ce vrei, cand vrei. Practic este singurul moment cand esti liber ca pasarea cerului. Asta daca nu ai obligatii, responsabilitati gen familie, evident.
Mult succes in sesiune, Ioana. :cheerful:
Ca era prima zi dupa vacanta, ca era luni, ca eram la scoala, la facultate, la serviciu era la fel: tare greu sa ma acomodez dupa cateva (sau mai multe) zile libere :))
Dar o faceam pana la urma, n-aveam incotro.
La facultate a fost totusi mai usor, cred ca cei 4 ani au fost o vacanta continua…cu mici exceptii! Doar cand venea sesiunea se termina vacanta.
O saptamana excelenta Nice!
Larisa, exact de aceea am iubit eu facultatea, am simtit-o ca pe o vacanta continua. Ma bucur ca mai gasesc pe cineva care imi impartaseste parerea. :cheerful: :happy:
Multumesc mult, sper sa fie, am nevoie de fie… vreau un inceput bun fara dureri de cap. Deja sunt obo. :silly: Nu e de mirare, ca de dimineata m-am trezit la 6. :dizzy:
Asa era si la mine in prima zi de scoala, si la facultate ..si la munca ce sa mai zic : de cele mai multe ori imi vine sa fug. Dupa un concediu mai lung, imi vine sa o iau la fuga. Imi revin cam dupa 1 saptamana.
Hehe, inseamna ca am nimerit scenariile. :biggrin: Iti intri in ritm relativ repede si asta e bine, Cornelia. :wink: Mie uneori imi ia si 3 luni. :))
Pe mine ma omoara trezitul dis- de- dimineata. De cand ma stiu, am avut problema cu asta. :-) Iar dupa o vacanta sau concediu, e si mai greu sa-mi intru in ritm. Asa ca eu as putea spune ca sufar de un sindrom post vacanta acut. :-)
In schimb, cred ca partea cu acomodarea propriu-zisa are legatura sticta si cu job-ul in sine, cu colegii, salariu :-) Imi amintesc, in urma cu niste ani buni, abia asteptam sa ma intorc la munca. Pe vremurile alea mergeam la job de drag, aveam niste sefi incredibili si niste colegi extraodinari. Pacat ca vremuri ca alea, nu cred ca o sa mai intalnesc. Asa ca eu as fi tentata sa spun ca sindromul asta, se poate accentua si in functie de conditiile de la munca.
Of, Ella, nu-mi aminti de trezitul de dimineta. Asta e si marea mea problema, prezentata si dezbatuta intens pe blog si cu alte ocazii.Azu dimineata am fost nevoita sa ma trezesc la 6 AM si acum pic de somn.
Asa ca la asta ne asemanam.
:ermm:
Desigur, un serviciu la care te duci de placere poate fi un motiv pentru a scapa de sindromul post-vacanta cat mai repede, de a nu-l simti atat de accentuat, insa de multe ori, ai de-a face cu alta viata, un alt ritm, obligatii, activitatii de realizat, responsabilitati. Nu e vorba doar de colegi si atmosfera, ci de ruperea de un stil liber si relaxat de viata, de a petrece timpul… Cand te mai si trezesti cu buzunarele goale dupa vacanta…acolo e suferinta mare.
Perfect de acord, mai ales cu ultima parte :-)))) Cu buzunarele goale, nimic nu te bine-dispune!!!
Cat despre trezitul de dimineata, daca ai ceva ponturi, idei, solutii, sunt dispusa sa incerc orice :-)
Ella, singura solutie sa ne mergem la somn la o oara cat mai decenta, gen 10 PM, maxim 11 PM. Eu insa adorm intotdeauna dupa ora 1…si e cumplita trezirea (foarte) matinala. Doar cafeaua ce-o mai indulceste. :cheerful: :happy:
:-) Si eu is cam la fel :-) Tot in jur de 1 reusesc sa ma bag la somn… Tin minte ca si pentru bac si examene la facultate, invatam numai noaptea. Incepeam pe la 12 noaptea si o tineam pana dimineata la 6-7 :-) Culmea e ca si dadea roade, ca ziua nu eram capabila sa asimilez mai nimic.
Ella, cred ca fiecare dintre noi se concentreaza mai bine intr-o anumita perioada a zilei. Pe foarte multi i-am auzit ca pot invata doar in cursul noptii… :ermm:
Mi-a fost greu sa revin mai ales ca am avut 2 saptamani intregi de vacanta. Imi venea sa adorm la birou, nu aveam chef de nimic. Mai greu a fost saptamana trecuta dar intre timp m-am mai obisnuit.
Exact asta imi spunea si persoana care m-a inspirat in scrierea articolului, ca adormea cu capul pe birou, in fata calculatorului, dupa primele zile de la intoarceea la serviciu.
Adevarul e ca e diferenta de la cer la pamanat intre viata din vacanta(cand nu faci mare lucru) si cea desfasurata in timpul cat esti la munca.
Asa e. Eu am muncit de acasa pentru un proiect de-al meu, dar e altceva sa lucrezi de acasa si sa lucrezi de la birou. Cand lucrezi acasa, daca ti se face somn tare, te duci si te culci putin. La birou asta nu prea se poate. :)
Pai inainte de toate, sa bag rapid un “la multi ani!” ca tot am revenit pe metereze si la birou si la blogarit. :)) Sa ai un an de nota 20, plin de bucurii si realizari!
Am inceput practic munca saptamana trecuta, pe 7. Si am inceput in forta… Am avut atatea de facut si atatea de adus la zi ca nu mai aveam timp nici sa respir! Am avut eu 2 saptamani de concediu, dar si cand m-am intors… mi-am blestemat zilele. Acu am reusit sa revin cu toate la normal. In prima zi nu-mi venea sa ma ridic din pat. Era asa cald si bine si afara era asa frig si urat… Cum sa ma ridic din pat in conditiile astea? :))
Ce este bine, totusi, e ca de fiecare data cand am concediu ma culc foarte tarziu noaptea si ma trezesc la miezu’ zilei pana ajung de fapt sa dorm ziua si sa stau treaza noaptea. Munca ma ajuta sa tin un echilibru aici… :D
Bine ai revenit, Andera, asta da minune! :happy: Cand nu ma mai asteptam, caci am tot trecut pe blogul tau si nimic. Ma bucur mult si iti doresc din inima mult succes! Sa ramai, sa nu mai pleci. :biggrin: :cheerful:
Iar aveam ceva in comun, si eu procedam la fel in vacanta, adormeam foarte tarziu in noapte si ma trezeam extrem de tarziu, pe la 10-11 ziua. Ideal! :wub: Ador sa dorm dimineata mult, pana spre mijlocul zilei. :cheerful:
Da, ai dreptate, munca ne mai aduce un pic de echilibru la capitolul asta… :dizzy:
Sa stii ca pe 27 dec cand m-am intors la munca eram chiar bine dispusa. Ma si imbracasem frumos, ca la scoala. Asa m-am trezit eu in dimineata aia cu gandul ca o sa am o zi faina. In schimb, pe 2 decembrie, cand am revenit din mini-vacanta lucrurile nu au mai stat asa. Nu ma dadeam dusa de acasa, la serviciu nu aveam spor, toata lumea era pleostita. Eu, la randul meu eram dezorientata, dar nu de la mancare si discutii interminabile, ci de la atmosfera in sine. Mi-am revenit greu dupa revelionul asta.
Iulia, mi se pare firesc, tu te-ai intors foarte devreme… dupa Revelion e asa o stare de bine, de relaxare, parca nu ai pleca de acasa pentru nimic in lume. Mai ales pentru serviciu. Cei mai multi au inceput pe 7…
Prima mea zi de scoala a fost absolut oribila. M-am trezit cu un chef “nebun” de scoala, m-am uitat in oglinda si eram ceva de genul: wtf? asta-s eu? – nu pot sa explic expresia pe care o aveam…
La scoala a fost ca la scoala, ii vezi pe colegii tai, ne holbam unul la altul si cam asta-i.
Mi-am inceput saptamana groaznic, asteptand 30 de minute tramvaiul care nu mai vine, si sfarsind sa merg pe jos acasa. Fain, nu?
Sa inteleg ca nu iti place prea mult la scoala? :unsure: Colegii nu sunt tocmai prietenosi, atmosfera nu e prea ok? In cazul asta, cred ca ai fi vrut ca vacanta sa tina cat mai mult. :dizzy:
Take care. :>D<
Cam asa ceva. Scoala in sine e OK, adica n-ai ce face, nu scapi de ea, si e importanta.
Dar atmosfera e total amestecata, nu ma simt bine…
Multumesc :) :>D<
Da, orice ai face nu scapi de ea. :ermm: Asta e senzatia pe care o lasa, oricum, toata viata nu facem altceva decat invatam. :dizzy:
Da, inteleg acum, chiar ca e neplacut inceputul asta… :cwy:
avand in vedere ca eu doar zilele nationale libere am stat acasa nu pot spune ca am avut vacanta :P, a fost asa ca un weekend, nimic mai mult
evident ca in data de 3 ianuarie fiind joia lumea era inca euforica si au fost povesti si degustari de dulciuri dar am si muncit ca na era musai :)
eu dupa o vacanta de cateva zile cand ma intorc la birou imi simt mainile grele, si ca ma misc mai incet, si da am acel dor de mers acasa :P oricum asta mi se intampla si lunea :)
Deci tot exista un dram de melancolie dupa vacanta. Dar ce zici ca nu ai avut decat un weekend, ca eu te-am vazut pe fb la munte… :biggrin:
pai in aceste weekenduri am ajuns o zi si la munte, am incercat sa ma odihnesc, sa stau cu familia si cu prietenii si sa ies putin in natura :)
trebuie impacata si capra si varza :P
Hihi, super program.
Da, greu, f greu…dar tinand cont ca am lucrat si pe 24 si pe 31, what more can i say?
Si lunea, luni e iarasi…am cascat astazi, mama mia:))
Deci tu nu ai avut vacanta, Deea…
Eu sunt intr-o permanenta vacanta de aproape un an.
Zilele de luni mi se pareau grele candva, chiar mai grele decat revenirea la serviciu dupa concediu sau vacanta. Abia ma acomodam cu ideea de relaxare si imediat venea vremea sa ma intorc la treaba. :))
Eu as vrea ca weekendurile sa tina 5 zile si workweek-ul 3.
Mare dreptate ai, am terminat liceul de ceva timp dar pot sa spun ca mi-ai reamintit de acele vremuri… si apropo de vacante sunt satul de vreo 6 luni tot am vacanta si m-am plictisit rau de tot! bafta
Bun venit pe blog, Alex. :cheerful: Sa inteleg ca esti nerabdator sa incepi o activitate? Sa mergi la serviciu?
Am stat si eu acum doi ani acasa, in somaj, dar nu m-am plictisit nicio clipa… :biggrin:
Nici eu nu m-am plictisit la inceput aveam mereu cate o activitate cu care sa imi pierd ziua dar acu am cam epuizat bateriile pur si simplu nu mai am ce face…
Consluzia, cel mai bine e la facultate. :silly:
Ma simt ca un zombie de 3 zile… dorm continuu si nu inteleg cum de au profesorii atata energie. :(
Misto, ii invidiez! Sa ne dea si noua reteta.
Poate au fost prin tari straine si s-au incarcat cu energie. Aseara am vazut poze cu o vedeta din Romania in Rep Dominicana, calare pe un palmier si mi-a venit sa plang de ciuda. Pfai, ce bine statea acolo…in paradis. Iar noi aici, ne luptam cu iarna…cu totul. :face:
Asa cred ca suntem toti, ne revenim mai greu dupa vacanta
Articolul asta mi-a adus un zambet LARG pe fata! Mi-am adus aminte cu mare drag de prima zi de dupa vacanta, la liceu. Exact acelasi scenariu pe care l-ai scris, insa finalul e diferit. La noi, de cele mai multe ori, profesorii acceptau ideea de a sta la povesti cu noi, in loc de a ne preda :) . Acum sunt in ultimul an de facultate si da, se intampla de mai multe ori [ nu doar in prima zi/saptamana din semestru ] , sa alegem “sa mergem la un suc”, decat sa ne uitam pe pereti in amfiteatru, in timp ce profesorul vorbeste intruna [ Serios, chiar nu ii inteleg! Cum poate un om sa vorbeasca non stop timp de o ora, fara sa se plictiseasca?! De obicei, profesorii vorbesc singuri, ca nu prea se gasesc studenti cu care sa poata purta o conversatie… Doar cand si cand mai fac cate o gluma [ la care nimeni nu rade, bineinteles, decat profesorul care probabil s-a plictisit sa bata campii pt o mana de oameni neinteresati ] …