Later edit: in stanga sus am initiat un nou poll. Va invit la vot!
Am chefuit din plin de sarbatori, ne-am distrat la munte cu prietenii, ne-am relaxat si am dormit dupa pofta inimii, dar cum toate lucrurile frumoase trec repede, a sosit si momentul adevarului, intoarcerea la serviciu, la scoala sau la facultate. Dar oare ce simtim in clipa despartirii de zilele dulci de vacanta? Regrete, nostalgie, tristete sau, dimpotriva, entuziasmul unui nou inceput, bucuria revederii colegilor, sefilor, profesorilor? Mereu m-am intrebat, oare ce ganduri ii anima pe oameni in prima zi de dupa vacanta, cum petrec ei prima zi de…munca? Am imaginat trei scenarii, pentru fiecare destinatie in parte cate unul:
Scenariul 1. La scoala.
E dimineata, ajungi la scoala sau liceu, intri in clasa, apare si profesorul si pana sa te dezmeticesti, acesta anunta titlul noii lectii si incepe sa dicteze. “Azi vom discuta despre Unirea Principatelor Romane…” Soc total, uluiala generala, revolta spontana: “haideti dom’ profesor, e prima zi, nu putem si noi sa nu scriem?” se aud voci care incearca sa-l induplece pe nemilosul profesor sa renunte la predare. “Si ce ati dori sa facem”, intreaba profesorul nedumerit? “Sa stam!” raspunde clasa, cu insufletire, in cor. “Suntem si noi obositi dupa vacanta…” Replica profesorului nu se lasa asteptata Continuă să citești Sindromul post-vacanta
