Niciodata nu m-au atras jocurile video, nu m-am imaginat niciodata petrecand ore in sir incercand sa depasesc un anumit punctaj, sa trec la un nivel superior sau sa mitraliez teroristi sau roboti. Mai mult decat atat, trebuie sa recunosc ca violenta iesita din comun pe care o promovau unele dintre ele m-a oripilat. Si nu de putine ori m-am gandit ca e imposibil ca jucatorului pasionat sa nu-i fie astfel stimulata agresivitatea sau sa nu ii produca o desensibilizare accentuata, devenind imun la eventuale scene (de maxima) cruzime din viata reala. Apoi am discutat cu niste copilasi, iar raspunsul lor nu a avut deloc darul de a ma linisti. Ei mi-au explicat faptul ca daca acum in lume este pace, ca nu mai sunt conflagratii mondiale ca odinioara, se datoreaza si acestei benefice inventii, numita generic jocuri video. Cu alte cuvinte, oamenii isi tempereaza agresivitatea nativa impuscand dusmani imaginari. Nu mai au timp si chef sa planuiasca atacuri inarmate sangeroase indreptate impotriva semenilor, pentru acum stau in fata calculatorului sau a consolei si…se distreaza. Hm. Asa sa fie?
Cu vreo doua saptamani inainte de Craciun, m-am intalnit cu o doamna, care mi-a marturisit ca isi foloseste iPhone-ul 4 exclusiv pentru a se juca pe el Fruit Ninja. “Sunt absolut fascinata si dependenta de jocul asta, nu ma pot opri, nu-l pot lasa din mana”, povestea ea, in timp ce uluiala se instala pe chipul meu. Inca nu-mi cumparasem smartphone-ul…
Ieri am poposit intr-o cafenea, si profitand de faptul ca aveau si wi-fi, m-am gandit ca este momentul ideal pentru a-mi descarca pe telefon celebra aplicatie.
De atunci joc in continuu, am devenit fana absoluta Fruit Ninja, pasiunea devoratoare pentru el detronand in cateva ore bloggingul si fotografia. Atat de mult am jucat incat, la un moment dat, s-a descarcat telefonul. Azi noapte, am adormit in jur de 4:30 si cu greu m-am abtinut sa dau exit, tot ce-mi doream era sa…keep playing. :silly: Maine descarc si Angry Birds. :biggrin:
Momentan (deci dupa aproape 16 ore de la instalare) cel mai bun scor al meu, in Modul Arcade, este 325. Fructele care-mi par cele mai tentante pentru a fi taiate sunt pepenii si ananasul. Iar banana ce declanseaza explozia de fructe, Frenzy, este preferata mea. Chiar daca are ca scop principal relaxarea si, aditional, cresterea interesului in consumul de fructe, sanatate curata pentru organism, jocul ofera numeroase lectii de viata ce stau bine ascunse in spatele fiecarei actiuni pe care o luam in timpul sau.
Sunteti (doar) incantati, dependenti sau va lasa indiferenti jocurile video? Le considerati un pericol sau o relaxare, o adevarata distractie? Care este preferatul vostru si unde il jucati (pe calculator, consola, facebook, telefon mobil)? Sunt curioasa, care este cel mai bun scor al vostru la Fruit Ninja?
Mie îmi plac jocurile cu grafica frumoasa, Royal Envoy Collector’s Edition este unul dintre ele!
Da, grafica reusita este un bun motiv pentru a-ti placea un joc. Eu sunt noua in lumea asta, asa ca e prima data cand aud de Royal Envoy. :biggrin:
Joci constant sau din an in pasti? :unsure: :silly:
Pai daca este si partea a doua…… Atunci cand ma plictisesc si nu am ceva nou o mai iau si de la capat! Nu îmi plac jocurile fara sfarsit! Trebuie sa aibe si o poveste!
Cele in care faci pe detectivul sunt grozave!
Nu stiu niciun joc in care trebuie sa faci pe detectivul. Se pare ca sunt total pe dinafara. :)) Dar cred ca trebuie sa fie grozav, mai ales daca esti bun la el, daca te descurci cat de cat si rezolvi cat mai multe mistere. :biggrin: Uite ca nu m-am gandit pana acum ca jocul e privit ca o poveste. Interesant. :tongue:
Incearca jocuri de la firma “Playrix” au o grafica grozava si sunt relativ usoare! Foarte multe sunt gen puzzel!
Aha, merci de sugestie, Minnie, dar unde se joaca, pe calculator? Da, da, sa fie usoare! :silly:
Da pe calculator! Mie astea îmi plac cel mai mult! Alea video nu îmi plac… consum prea mult curent pe tv! :)
Aha, merci Minnie. Pai jocuri video le-am numit eu generic, le-am inclus aici pe toate, indiferent de locul unde se pot juca. Momentan m-am indragostit de cele care folosesc touch-ul telefonului. :biggrin:
Dar o sa caut si sugestia ta, sunt curioasa de preferintele tale. :cheerful:
Hihi
Mișto ocupație, ce să mai! :biggrin:
Am jucat ceva jocuri, încă de prin 2004. În general mă atrag cele care au legătură cu sportul: fotbal și curse de mașini, mai precis. Singurele jocuri pe care le-am terminat au fost Halo, primul, un Colin McRae, nu mai știu din ce an, Fifa din 2006 și NFS Most WAnted. În general, chiar dacă nu îl termin, mă plictisesc de un joc în maxim două săptămâni indiferent de cât de sofisticat iaste. Pot avea momente când simt, să zicem, nevoia de juca, însă nu mă ține mult și nici nu îmi dă dependeță.
Nu am jucat niciodată nici angry birds, nici fruit ninja, nu cred ca ma atrag
Oricum, succes! :biggrin:
Da, Marin, acum cateva ore mi-am descoperit pasiunea pentru jocuri pe mobil.
Pentru Fruit Ninja mai precis. Sunt usor descumpanita, era ultimul lucru la care ma gandeam… :ermm:
Pai daca nu ai jucat niciodata, de unde stii ca nu te atrage? :ermm:
Da, stiu despre preferinta baietilor care iubesc fotbalul pentru jocuri gen Fifa. Iti faci o echipa, esti si antrenor si manager, parca. :unsure:
Deci pentru tine e doar o tentatie pasagera, care nu s-a trasnformat niciodata in pasiune sau dependenta. Si nu te atrag cele cu impuscaturi, cu multa violenta, doar cele soft, sa le numim asa.
Merci mult, acum nu stiu cat o sa ma tina, cert e ca o sa am ce face in metrou, in drumul spre serviciu.
Saluut! No, nu ai di șe să te simți descumpănita; poate încerci să imiți jocul :tongue:
Bănuiesc pentru că nu mă atrage pentru că în foarte, foarte puține jocuri m-au atras în afara celor sportive
Yep, cam asta e în FIFA; și poți juca și meciurile :biggrin:
Am jucat și eu Counter Strike pe vremuri, apoi Halo este chiar joc thriller (din nivelul 6 sau nu mai știu care atunci când ești închis într-o unitate și ești atacata de mii de chestii jumate paienjeni, jumate gandaci și de 3 specii de extraterestrii in acelasi timp). Am jucat și GTA in care esti un fel de asasin grobian etc. Ma plictisesc de ele.
Să ne spui când îți trece :biggrin;
Buna, Marin, imi trece atunci cand vad ca sunt incapabila sa trec pentru un anumit hop, peste o stacheta, un scor propriu foarte mare. De fapt ma enerveaza, ma scoate din sarite propria incapacitate de a evolua. Nu imi place sa raman vesnic la acelasi nivel. Dar vezi tu…se mai intampla.
Deci, da, putem spune ca ma plictisesc repede. Dar din alte motive decat ale tale. :biggrin: Tu, probabil, te-ai plictisit de ele de cat de repede le-ai dat gata.
E adevărat, Nice! Ce farmec are să joci un meci in Fifa daca ai în 2-3 ani cea mai buna echipa, sume de bani cu care nu ai ce face și castigi la ultimul nivel cu scoruri de 11-0
Esti prea bun pentru ei, Marin, te-ai gandit la o cariera de antrenor in Liga 1? :biggrin: Ca tot ducem lipsa de …calitate.
:biggrin: Încă nu cred că sunt capabil să conduc un grup de oameni cu adevărat… mai ales fotbaliști :tongue: Hmm, dacă erau handbaliste era altceva
Greu de lucrat cu fotbalistii, Marin. Pentru ca, una la mana sunt caractere rebele, greu de strunit, cu impresii si pretentii si doi la mana, pe unii nici nu prea ii duce capul… if you know what I mean. Destul de putini sunt dotati(si) intelectual. Acum, antrenorul trebuie sa fie mai mult decat un tehnician abil, trebuie sa fie si un fin psiholog.
Da, nu stiu acum, la fete e cam greu ca sunt imprevizibile, schimbatoare… :dizzy:
Păi nu zic că aș fi în stare să conduc un grup de femei, nu mi-a iesit mie cu una :tongue: Zic numai că ar fi mai interesant :biggrin:
Daa, ar fi o experinta… oricum tu esti obisnuit cu grupurile mari de fete. :biggrin: Am vazut eu pe fb. :tongue:
Hehe… te-a prins si pe tine.
Am patit-o si eu cu fruit ninja, jucam continuu… pana am facut scoruri extrem de mari la toate modurile si a scazut interesul. (la arcade am facut peste 1000 si la cel ‘standard’ vreo 600) Am zis eu ca o sa fac un top cu apicatii androit, trebuie sa incep cu jocurile ca mai stiu cateva care te fac sa stai continuu cu ochii si degetele pe telefon.
Jocuri video nu prea joc, am fost… si inca mai sunt pasionat de Counter-Strike, un alt joc care de dependenta… acum joc mai rar cu prietenii.
Da, se pare ca m-a prins, iti dai seama ca sunt incepator, eu nu am jucat niciodata astfel de jocuri, foarte demult Super Mario. Dar putin, ca nu eram in stare sa depasesc primul nivel si am lasat-o balta. :)) Nu sunt priceputa, asta e clar…
:ermm: Pe FB ce iti place sa joci? :dizzy:
Deci tu ai depasit 1000. Pfai, pentru timpul de joc mi se pare foarte mult, esti super tare, felicitari! :biggrin:
Probabil ca aici te opresti, cumva, cand termini jocul. Dar vezi tu, mereu apar altele noi, astfel incat sa te tina ocupat si preocupat tot timpul. :silly:
Counter-Strike este preferatul multora. Nu am reusit nici pana acum sa inteleg de ce.
Nupe, cred ca am dat block la aproape toate marile jocuri de pe facebook. Am incercat odata sa vad cum sunt si mi se par o pierdere de timp. Si e mai rau cand primesti cereri…
Counter, nu stiu, e simplu si distractiv. Stiu si fete prinse de febra lui :))
Ce bine ca nu prea primesc cereri. :)) Am inteles ca fruit ninja se poate juca si pe fb…
Da, stiu ca sunt si multe fete care adora counter. :dizzy: :ninja: Am vazut cateva imagini si nu m-a tentat sa-l incerc vreodata. :))
Da, exista si versiune de PC pentru fruit ninja, insa nu se compara cu cel de pe mobil :D
Da, pai ma gandeam ca e ceva diferit, senzatia data de atingerea touch-ului mobilului e speciala. Nu se compara cu un alt timp de joc. Incep sa-mi dau seama cat de util era un ecran mai mare. Macar de 4,8 inchi… :ermm:
N-am jucat cu adevarat niciodata un joc video, nici pe calculator nici pe telefon :)).
Am mai incercat, acum cativa ani, jocuri prostesti “de copii mici”, dar m-am plictisit repede.
Nu am nimic impotriva jocurilor atata timp cat nu devii dependent si obsedat de el, doar ca nu sunt pentru mine. Cred ca sunt si ele un mijloc de relaxare. Asa ca bafta multa cu jocul tau Nice, iti dai seama ca nu-l cunosc :)), dar nu renunta la bloging sau la foto ;)!!!
Exact asa sunt si eu, ma plictisesc repede, mai ales cand realizez ca nu sunt in stare sa trec nici de primul nivel.
:tongue:
Bun, intrebarea mea este, daca iti plac, daca esti bun la ele, poti sa nu devii dependent? Daca nu te pricepi, evident ca nu prea ai cum sa devii…
Nu stiu ce voi face in continuare, Larisa. Nu stiu cat ma va tine pasiunea asta, cert e ca ieri am jucat aproape continuu. Nici de articole nu mi-a mai pasat, nici de mancat, de nimic.
Nu pot sa cred ca m-a acaparat atat de tare un joc! :silly:
Eu urăsc jocurile de pe PC,dar pe telefon mă mai jos din când în când. Poate e de vina touch-ul :)
Eu m-am jucat/ma joc :Angry Birds (normal,Space Rio),Fruit Ninja,Pou si Doodle jump. Cam atat :D
Da, Iulian, bine punctat, de vina e touch-ul. Ii vine randul si lui Angry Birds, maine o sa-l instalez. Ce scor ai obtinut la Fruit Ninja? :dizzy: Cat de des joci? Zilnic, saptamanal, lunar?
Mai mult de 600 n-am facut. Jucam vara (am jucat 2 saptamani continuu). Acum nu mai joc,m-am plictisit.
Acum joc Pou care are multe jocuri “inghitite” :D
600 e un scor bun. Eu nu reusesc de doua zile mai mult de 325.
Dar in curand ma voi plictisi, trebuie sa gasesc noi jocuri asa relaxante. Pou? Asta ce mai e? :ermm: :unsure: Tot din Magazin Play il iau? :))
Pou e un mic extraterestru pe care trebuie sa il ingrijesti. Ii dai de mancare,il speli,te joci jocuri cu el (sunt 5-10 incluse) si castigi bani cu care poti sa ii cumperi mancare,portiuni,haine sau sapun :D.
E distractiv cand te plictisesti :).
Da,tot de pe Google Play.
Aha, am inteles, merci. :cheerful:
Hai mai Narci, si tu incepi?
Nu, daca e sa joc jocuri, eu joc Spider Solitaire (si asta mai degraba când sunt discutii politice la televizor, ca sa-mi ocup mâinile cu ceva :-) ), sah la calculator (din ce in ce mai putin, intrucât am un fel de complex de inferioritate, ma bate calculatorul de ma rupe) sau Sudoku.
Dragos, iata ca am luat si eu virusul, acum e prea tarziu sa mai scap de el.
Spider Solitaire era si preferatul meu intr-un timp. L-as mai juca si acum daca l-as mai avea pe calculator. Si mai era unul cu gainile si ouale… Mortal! Trebuia sa prinzi ouale intr-un cos si sa nu se sparga. Jucam non stop…in tinerete. :silly: Acum, m-am reprofilat pe fructe. :tongue: Deh, totul pentru sanatate! :biggrin:
Stai asa ca nu am inteles prea bine, unde joci Soliteru daca te uiti la tv? Si oricum, ce esti multitasking? :ermm: :unsure:
Pai atunci gaseste-te la Tauti un partener real pentru sah. :tongue:
Da, Sudoku e noua isterie nationala. Cum erau integramele pe vremuri.
Pai teveul vorbeste si eu joc solitaire :-) . Nu ma uit la teve, doar il aud.
N-am cum. E imposibil. Nu exista asa ceva.
Serios? Nu stiam…
E clar, ai capacitati multitasking, felicitari, eu nu pot nici macar sa ascult muzica in timp ce joc sau vorbesc la tel.
Cum sa nu existe? Dar amicul tau Nicu? Ce asa putini oameni aveti in sat? :unsure:
Pai e o concluzie ce se bazeaza pe propriile observatii. :biggrin:
Alea cu soldăței, de strategie în special am jucat și cele cu mașini. Acum foarte rar.
Aha, deci de strategie. Da, stiu. :biggrin: Placerea celor care iubesc istoria, iar tu faci parte dintre ei. De ce te-ai lasat Tury de sportul asta? Te-ai orientat spre alte pasiuni? :dizzy:
Așa de plăcere, de distracție, nicidecum în dependență, în plus alea de strategie erau instructive cu privire la istorie.
Niciodata nu am negat puterea educativa a acestor jocuri. Doar ca m-am intrebat daca nu au si efecte adverse. Si cat de nocive sunt ele pentru copiii dependenti. Caci sunt multi in situatia asta!
Eu m-am jucat vreo 5 ani the sims! A fost singurul care m-a prins si care chiar si in facultate, prin anul 3 inca ma jucam! Si cand am fost in Maroc insarcinata aparuse un update si treci pe joaca. Era perioada cand mancam sims, dormeam sims etc
Cand a aparut pe facebook m-am jucat vreo 2 luni, apoi m-am lasat, nu are nimic din farmecul celui pe pc, instalat!
De atunci nu m-am mai jucat nici un joc! nu mai sunt tentata
Jocurile mi se par relaxare dar daca te prind tare uiti de tot :)
Asa este, Alice, daca te prind, uiti de tot. Asa am uitat eu aseara de orice si m-am dedicat in intregime acestui joc dragut, Fruit Nijna. :biggrin:
Uite ca m-ai facut curioasa in legatura cu sims-ul. E prima data cand aud de el. :ermm:
Trebuie sa investighez sa vad despre ce este vorba. :biggrin:
Hehe Nice draga se pare ca acest joc ti-a cam atras atentia si timpul liber, in ceea ce priveste jocurile video am cateva pe laptop pot sa zic ca toate sunt clasice o sa le enumar:
1.Age of empires 2 – un foarte bine cunoscut joc de strategie imi place sa il joc pe internet cu prietenii.
2.Heroes 3 – un alt clasic in randul jocurilor video, razboiul dintre mit si magie ;).
3.Stronghold – esti un rege si trebuie sa ai grija de regatul tau, ce ma atrage la jocul acesta ii ca are o grafica destul de ok adica si imi place ca daca trebuie sa faci paine trebuie sa recoltezi grau mai apoi sa il faci faina si abea apoi paine.
4.Railroad tycoon 3 – esti proprietarul unei companii feroviare si trebuie sa faci profit cu orice pret, cumperi actiuni de la concurenta, ai si optiunea sa cumperi fabrici.
5.Airline tycoon – tot ca si railroad doar ca aici esti managerul unei companii aeriene.
6.Call of duty 1/2 – nu se putea ca jocurile despre cel de-al doilea razboi mondial sa lipseasca din colectia mea, COD 2 il jucam si pe internet cu alti jucatori din intreaga lume (imi place sa joc de partea puterilor AXEI).
7.Fifa 2007 – nu se poate ca sportul rege sa lipseasca si din virtual, Borussia Dortmund fiind echipa favorita si in jocul virtual.
8.Landwirtschafts Simulator – un simulator al unui fermier, grafica este de nota 9, jocul e destul de greu dar merita.
Imi place sa ma relaxez cu jocurile video :) mai ales ca joc si in retea cu prietenii.
Wai, ce de joculete, frumoasa descrierea fiecaruia, sigurul de care am auzit (vag) este Age of Empires. Eu sunt, asa cum bine ai realizat, paralela cu domeniu asta, dar trebuie sa recunosc, Fruit Ninja m-a captivat total si mi-e greu sa mai mai opresc. Dar, zic eu, adevaratul farmec il au abia cand joci cu prietenii in retea. :cheerful:
Cam cat de des joci? Zilnic, saptamnal sau rar, cand iti aduci aminte? E pasiune sau nu?
Depinde de starea de spirit :), daca intr-o anumita zi ii un meci la televizor imi face chef de Fifa, daca am chef de medieval aleg dintre Age of Empires 2, Stonghold sau Heores 3, daca in ziua respectiva am chef de bataie de cap ca si manager optez pentru Railroad, Airline sau Farm simulator dar sa nu dea cumva naibii sa vad vreun documentar despre razboi ca nu mai ma scoate omu din Call of duty :)), pot sa zic ca ma joc zilnic o ora doua depinde de ce ma joc.
O ora pe zi? Pai e ok, chiar decent, e clar ca nu esti dependent. Sunt unii (ca mine asa) care joaca ore in sir. :silly:
Inainte eram dependent de jocuri, mai exact de Counter-Strike. Dupa ce m-am mai marit, am renuntat usor, usor sa ma mai joc. Acum am mai bine de un an de cand n-am mai jucat mai nimic.
Inainte ma interesa atat grafica, cat si gameplay-ul sau chiar povestea jocului…
Inseamna ca te-ai plictisit de Counter. S-au ai gasit alte pasiuni mai puternice… :biggrin:
O singura data am jucat si eu Fruit Ninja, dar m-am plictisit repede. Este prea simplu, prea pentru copii. Cel putin asta a fost impresia mea, desi nu am scos un punctaj foarte bun. Prefer sa joc un Spider Solitaire la calculator, cand am timp sau cand vreau sa ma relaxez.
Asa este Vienela, Fruit Ninja e simplu, de jucat intr-o pauza, intr-un mijloc de transport spre serviciu sau cand stai la plaja si te plictisesti rau. E relaxant insa, si pe mine ma incanta lucrul asta. :cheerful: Si il pot juca direct pe telefonul mobil. :biggrin:
Ma joc foarte rar dar imi place fruit ninja, vezi ca eu ti-am depasit scorul am 584 la arcade.
E si normal, eu am 325 dupa prima zi de joc. :biggrin: Dar nu ma vad facand vreodata 1000.
:whistle:
Chronos, Little Puff, seria Dizzy, Nomad, Robin Hood, Death Race… sînt convins că n-ai auzit numele astea de jocuri. Ele aparţin unei epoci prea repede trecute pentru noi. Au fost jocurile de Z80, cu care mă delectam în anii ’90-’95. Acele “jucării” cu nume pompos de “home computer” (HC90, HC91, Commodore, Sintez, Synclair Spectrum, etc) m-au introdus în atmosfera mirifică a jocurilor. Dar mai mult de atît, m-au provocat. Pe atunci era la modă sistemul “viaţă unică”, mai rar 3 sau mai multe vieţi, aşadar la prima greşeală pierdeai absolut tot ceea ce cîştigaseşi în timp. Să termini un joc era o mare provocare, ce s-ar fi putut întinde pe zile şi săptămîni. A “salva” poziţia curentă nu era încă un sistem universal.
De aceea, la vremea respectivă devenisem un “cracker”, adică pierdeam zile, săptămîni, analizînd codul, pînă reuşeam să găsesc locaţia (sau locaţiile) care trebuiau modificate pentru a primi “viaţă infinită” sau măcar cîteva sute de vieţi, acolo. :)
Ceea ce e interesant e faptul că grafica era – după standardele anului 2013 – absolut oribilă, însă ce conta cel mai mult era povestea, gameplay-ul şi asta, în opinia mea, dădea farmecul acelor jocuri de demult. Era vorba exclusiv de îndemînare şi logică, nu existau “trucuri” pentru a păcăli o eventuală inteligenţă artificială. Era vorba de dezvoltarea minţii umane şi a abilităţilor, a coordonării psiho-motorii…
Odată cu jocurile de PC, au intervenit alte elemente. Din ce în ce mai des apăreau “monştri” sau “inamici” care trebuiau eliminaţi, pentru a merge “mai departe”. Jocurile logice, de îndemînare sau educaţionale, au început să piardă teren. În scurt timp, marea majoritate a “jucătorilor” împuşcau monştri, negri, arabi, nemţi, ruşi – absolut orice apărea ca purtînd haine diferite de ale lor şi indicaţi fiind (cu roşu) ca “duşmani”.
Spuneai că unii copii ar fi perceput asta ca fiind o zonă de refulare a frustrărilor… se poate spune şi aşa. Însă eu am o cu totul altă părere: jocurile gen “shooter” au fost inventate cu scopul de a împămînteni în minţile copiilor ideea că oricine nu e “în echipa lor”, nu e din ţara lor, e un duşman, un inamic ce merită împuşcat pe loc, fără judecată. Şi după cum s-a văzut în timp, crimele “de război” din Irak, Afganistan şi alte regiuni de conflict real au fost executate ca şi cum totul ar fi fost un joc video şi nimic mai mult. Frustrările se adună prin îndoctrinare, “educaţia” se face în văzul lumii prin acele jocuri video aparent benefice şi uite aşa ai creat armata de roboţi ucigaşi care în faţa ochilor văd doar “headshot”, “perfect score”, etc atunci cînd ucid o altă fiinţă umană care nu poartă şapcă cu “Yankees” ci turban, ori au culoarea pielii nepotrivită.
Ca să ajung şi pe tărîmul personal după ce am dat o raită prin lume, am să spun că după acele joculeţe de Z80 care mi-au rămas în suflet şi de care mi-e dor încontinuu, am avut o scurtă perioadă în care am împuşcat şi eu monştri ca toată lumea, însă mi-a trecut relativ repede. Seria de jocuri care mi-a rămas cea mai dragă dintre toate este Tomb Raider, cu neînfricata Lara Croft, care se căţăra pe stînci, se lupta cu tigri, urşi, lupi, rechini şi evident cu cîţiva răufăcători, pentru a aduna diverse artefacte cu valoare istorică şi a restabili dreptatea undeva în lume. Am fost aproape de infarct atunci cînd, cu ani în urmă, mi-a “crăpat” un hard disk pe care, în afară de alte proiecte în lucru şi date stocate fără back-up, aveam şi două dintre jocurile din serie “în progres”. Nimic, niciodată, indiferent de grafică (care a înlocuit aproape în totalitate gameplay-ul, acela ajungînd de rîsul curcilor de cele mai multe ori), nu a reuşit să-mi detroneze seria Tomb Raider din topul jocurilor.
În fine, despre jocurile pe tentativele de multi-jucării nu am nimic de spus. Pentru mine, un telefon e un telefon. Adică trebuie să pot vorbi cînd e nevoie, să pot apela şi să pot fi sunat. Dacă-mi consum bateria (atît de proastă, în ultima vreme) cu joculeţe şi alte lucruri care nu au ce căuta pe un telefon, s-ar putea să facă bip-bip şi să se închidă exact cînd am o urgenţă. Aşa că nu, brise-brise-urile nu au ce căuta pe un telefon. Dacă n-am ce face în mijlocul de transport, gîndesc. Ştiu, a gîndi e o idee demodată, lucrul ăsta nu se mai practică de mult şi văd asta pretutindeni în jurul meu. Dar aşa sînt eu, un boşorog demodat, care ţine cu dinţii de nişte chestii antice. Cine ştie, poate vreodată, cuiva, o să i se dezvolte interesul pentru istorie…
Un ultim sfat: nu faceţi risipă de fructe – undeva, într-un colţ uitat de lume, un copil s-ar putea să moară de foame…
Asa gandeam si eu, pana sa pun mana pe “multi-jucarie” si sa vad in ce consta acest celebru de pe acum Fruit Ninja. Tocmai de aceea am si scris articolul, niciodata sa nu fim atat de categorici in privinta unui lucru, pana nu-l incercam. Lucru, actiune, sentiment. Ma rog, eu eram cea mai mare contestatara a jocurilor de orice fel. Jocurilor video, nu de alt gen, sa ne intelegem. Bine, ar mai fi si o alta categorie de jocuri cu care nu sunt de acord, dar nu face subiectul acestui articol.
Hai sa-ti spun ceva, Dragos, eu am intotdeauna la mine doua telefoane. Unul este model vechi, Nokia, fara camera, doar pentru vorbit, care este intr-o anumita retea si acest smartphone, recent achizitionat, in alta retea. Daca raman in pana cu bateria pe unu, il am la indemana pe celalalt, nu e drama. Oricum nu s-a intamplat, si nici nu cred ca voi juca pana la epuizare fruit ninja cand nu sunt acasa. In plus, nu am obiceiul sa vorbesc prea mult la telefon. Strictul necesar si atat, nu ma intind la discutii decat cu persoanele foarte apropiate si drage inimii mele. Care nu sunt foarte multe… Si nici cu ele nu o fac zilnic.
Se poate specula la nesfarsit in legatura cu scopul, mesajul si utilitatea jocurilor video. In opinia mea reprezinta un real pericol pentru cei mici in special, pentru ca provoaca dependenta.
Eu m-am ferit toata viata de lucrurile care subjuga. Lucruile pe care in loc sa le stapanesc eu, ma stapanesc ele pe mine. Desigur, exista si dependente mai putin nocive, dar in general ele sunt profund daunatoare.
N-ai să crezi! Cu vreo două ore în urmă a venit băiatul unui amic să-l ajut să formeze o cartelă pentru iPhone. În timp ce tăiam şi pileam la ea, văd că butonează aparatul şi zice: “Ai văzut jocu’ ăsta?” Cînd ridic ochii, ce văd? “Fruit ninja”! N-ai sughiţat? Că la tine mi-a zburat gîndul instantaneu!
Însă n-am avut nici măcar curiozitatea să văd cum arată, ştiam deja că nu e genul meu.
A încercat să-mi arate un alt joc, de logică, unde trebuiau mutate nişte piese cu forme dubioase, într-o anumită ordine. Însă nici el nici eu n-am reuşit să înţelegem cum se efectuează mutările pe un chichineţ de ecran pe care, dacă ai pus degetul, nu mai vezi nimic. Aşa că m-am dus frumos la cutia cu amintiri şi am scos de acolo un joc foarte asemănător, pe care-l am de pe vremea cînd eram adolescent (se numeşte ‘Romboedru logic’, pentru cine vrea să ştie). A lăsat imediat aparatul deoparte şi am văzut cum i s-a aprins în ochi acea frenezie a copilăriei, încercînd să rezolve acel joc pe care-l ţinea în mîini. Şi chiar mi-a spus, cu o fascinaţie nedisimulată: “Pfuai, ce tare e! De ce n-am avut eu în copilărie aşa ceva?”
Iată dar, că o mînă de piese din plastic pot fi mult mai interesante decît un desen abstract pe un ecran, oricît de atractiv ar arăta acel desen. Nu se compară niciodată ceea ce atingi, ceea ce ţii în mîini şi simţi, cu o imagine rece.
Şi eu am două telefoane, un Nokia în Vodafone şi un Huawei în Digi. Vorbesc la fel de rar. Însă acum vreo două seri a trebuit să sun pe cineva (de aici din zona aşa-zis virtuală) pentru a lămuri detaliile unui export-import de blog. Şi uite că discuţia s-a întins pe vreo juma’ de oră dacă nu mai mult. Frigea telefonul cu totul, nici nu-l mai puteam ţine la ureche, iar la un moment dat a început să miaune că nu-l mai ţin “curelele”, aşa că am luat repede cablul USB şi i l-am înfipt în locul desemnat pentru încărcare, continuînd discuţia. De data asta, eram acasă, cu încărcarea la îndemînă, dar dacă eram undeva în alt spaţiu, după ce m-aş fi jucat frenetic (presupunînd că ar avea jocuri, noroc că n-are), cum ar fi decurs discuţia? Salut, scuze, n-am baterie, te sun eu peste vreo… Nu? Fiindcă pe celălalt n-am credit, îl încarc doar ca să nu pierd numărul, aşa că nu pot suna. Îl ţin de curtoazie pentru cei care sînt în aceeaşi reţea, să poată beneficia de acele “minute gratuite”.
Bottom line is, jocurile le prefer acasă, pe PC, unde un ecran mare îmi permite să văd ceea ce fac şi anumite detalii care altfel ar trece complet neobservate. Şi unde pot înjura liniştit atunci cînd greşesc, pot lua o pauză de-o cafea, bere, masă ori de adus minţile înapoi de pe coclauri, unde nu deranjează sunetele produse de joc şi mai ales unde nu risc să rămîn fără plasa/geamantanul/geanta (în cazul doamnelor) rămase în afara sferei de atenţie sau chiar fără aparatul în sine.
Acelaşi lucru e valabil pentru muzică şi filme. Şi sincer, nu mai vreau să fiu asaltat nici pe stradă sau în orice alt loc public, de manele sau alt gunoi cu pretenţie de muzică, care urlă din diverse stupidphone-uri date la maxim “pe speaker”. Şi-asta e puţin off-topic, ştiu, da’ dacă tot vorbeam de aparate “inteligente”, uneori muuuuult mai inteligente decît posesorii lor… :whistle:
Neata, Dragos, sa stii ca muzica la maxim, care urla din ipod-uri sau alte gadgeturi, prin metrou, dimineata mai ales, ma deranjeaza si pe mine. Atat de tare ca imi vine sa ma duc la om sa-l rog sa ne scuteasca pe noi, cei din jur, de decibelii lui zornaitori. Dar mereu imi impun sa fiu calma, sa nu provoc scandaluri prin metrou, sa nu-mi incep ziua cu certuri si nervi.
Nu prea ai cum sa fii zen in tarisoara noastra draga. Pentru ca nu esti lasat, in fiecare clipa este agasat, stresat, dernjat de ceva sau cineva.
Si da, aparatele chiar sunt (de cele mai multe ori) mai inteligente decat posesorii lor. Nu mi se pare o drama sau o rusine sa recunoastem asta. :face:
Cub din ala, romboedru cum ii zici tu(am cautat pe google si nu am gasit) cred ca am avut si eu(cel cu mai multe fete, fiecare cate o culoare, trebuia sa le potrivim noi). :dizzy:
Oh, sweet innocence… :whistle: Cubul de care vorbeşti se numeşte “Cubul lui Rubik” (Rubik’s cube) şi a fost inventat de Ernö Rubik, maghiar de origine. Este într-adevăr o jucărie foarte interesantă şi foarte ingenioasă, care pe lîngă rezultatul ‘standard’ de a aduce toate ‘feţele’ la aceeaşi culoare, mai are şi variaţiuni cu modele: ‘diagonale’, ‘centuri’, ‘cruci’, ‘cub în cub’…
Însă eu nu vorbeam de cubul lui Rubik ci de o cu totul altă jucărie, formată din mai multe piese de dimensiuni diferite şi formă asemănătoare, care trebuiesc asamblate pentru forma obiectul final. Nu e foarte complicat, însă e ingenios, iar la vremea lui a fost ceva deosebit. Şi – my bad – se numeşte ‘Romboedru magic’, nu ‘logic’.
Acum, desigur, nu ar mai putea fi comercializat fiindcă “conţine piese mici, uşor de înghiţit de către copii”. Iată cum s-a rezolvat problema educaţiei mult prea elevate a populaţiei: cu cîteva legi strategice, bineînţeles în “beneficiul” tuturor, mai ales al copiilor, care nu mai au voie, aia, nu mai au voie ailaltă… Te mai miri de ce ies aşa cum ies…
Uite cum arată romboedrul: imagine1 imagine2
Wou, pe asta chiar nu il stiam! :biggrin: :dizzy: Chiar ca magic. :cheerful: :silly:
Şi-or mai fi multe altele. Importantă e ideea de a da posibilitatea în special copiilor de a pune mîna efectiv pe asemenea jucării, de a le dezvolta dexteritatea reală, nu cea de a trage cu degetul pe un ecran tactil/capacitiv şi de a gîndi logic, în concordanţă cu mişcările. Poate am fost eu de fel înclinat spre activităţi manuale, nu ştiu, dar întotdeauna am avut o mare satisfacţie văzînd că iese ceva bun şi frumos din mîinile mele, deşi pe de altă parte am făcut şi codare în mediul programatic. Şi în orice împrejurare, aş prefera de departe să joc un scrabble sau remy sau orice alt joc de gen, în compania reală a unor persoane, nu de la distanţă prin sticla rece a unui ecran. Fiindcă distanţa asta are repercursiuni asupra sentimentelor, mult mai adînci decît şi-ar da seama cineva.
Total de acord cu tine, Dragos.Foarte bine pusa problema. Bine acum am inteles ca foarte multi adolescenti/tineri joaca in retea cu prietenii aceste jocuri. Nu stiu daca e la fel ca atunci cand ii vezi fata in fata in real life, dar tot e ceva. Pe de alta parte imi aduc aminte ca atat de tare ne suparam(sa nu folosesc termenul ofticam) cand pierdeam la remy(sau la orice alt joc in compania prietenilor), atat de frustrati si nervosi eram pe partenerii de joc, incat acum mi se pare mai ok varinta cu calculatorul. In cazul asta se superi doar…pe tine insuti.
Depinde acum si cat de orgolios esti. Eu insa nu am intalnit om care sa ramana zen atunci cand pierde la carti(sa dam un exemplu oarecare). :biggrin:
Pericolul pe care-l văd în acomodarea cu ideea de reţea e că neavînd personajele respective în faţă live, ai tendinţa de a-ţi permite lucruri care face-to-face n-ar fi atît de OK. Iar dacă oamenii se învaţă aşa din reţea, ajung la un moment dat să transpună şi în realitate acel comportament. Adică, ştiind că omu’ nu te vede/aude (chiar dacă e legătură A/V, se poate deconecta), poţi să-i umpli frigideru’ de carne cît pentru cinci apocalipse. Şi într-o zi te trezeşti că stai faţă în faţă cu el (sau altcineva), ai o dispută şi hopa! îţi scapă porumbelu’.
Pe cînd, fiind cu toţii în grup, ar trebui – cel puţin teoretic – să intervină acel bun simţ şi relaţia de prietenie/amiciţie care să tempereze spiritele şi să nu lase ca izbucinirile să degenereze. Dar poate gîndesc eu greşit, pe dos… cine ştie.
Probabil ţine şi de felul de-a fi al fiecăruia. Mie îmi place seria Tomb Raider fiindcă mă atrage explorarea, căutarea, descoperirea obiectelor, combinarea lor, nu ideea de a merge înainte ca tălanu’ cu unicul scop de a face “scor mare” şi de a termina. La fel ca şi în celebra expresie: “Life is a journey, not a destination”, aş putea parafraza spunînd că frumuseţea jocului constă în experienţa ambientală în sine, nu în cît de repede l-ai terminat, trecînd “cu tancul” în linie dreaptă.
Promit să te las să cîştigi la cărţi, doar să nu mă zgîrii pe faţă (pe spate n-ar fi mare problemă :tongue: )
Dragos, in legatura cu explorarea iti dau dreptate pentru ca si pe mine m-a tentat de multe ori. Insa, vezi tu, de multe ori descoperim si partea urata a lucrurilor(sau a oamenilor) si ramanem, deseori, cu un gust amar. :dizzy:
:silly:
Hm, m-as mira ca grupurile de baieti sa aiba minimum de cenzura atunci cand se intalnesc la o bere, la o tabla, la un joc, doar intre ei. :ermm:
Nu zgarii! Nu rau.
Am senzaţia că ai coborît o treaptă în adîncul tîlcului explorării şi nu ne mai referim doar la explorarea mediului din joc ci a jucătorilor înşişi şi a relaţiilor interumane. Either way, e adevărat că există acele părţi mai puţin plăcute sau de-a dreptul oripilante, în oameni, în locuri, în evenimente, în orice. Dar se presupune că sîntem suficient de maturi încît să le facem faţă; desigur, presupunerea ar trebui să includă şi o educaţie adecvată, care din păcate lipseşte de prea multe ori.
Trebuie să plecăm de la premisa că nimeni nu e perfect, aşadar nimic din ceea ce e creat de om nu va fi vreodată perfect. Cu ideea asta în minte, purcedem să ne trăim viaţa, fiecare după posibilităţi sau destin – whatever comes closer to one’s heart – iar mediul în care ne aflăm trebuie explorat şi înţeles, pentru a-l putea transforma la nevoie din duşman în prieten, fie că ne aflăm într-un joc sau în viaţa reală.
Avînd informaţii din diverse surse, pot afirma cu certitudine că nu e mare diferenţă între grupurile masculine faţă de cele feminine, în ceea ce priveşte bîrfa şi limbajul. Din punctul meu de vedere strict personal, cenzura e o aberaţie, inventată doar pentru a alimenta anumite interese. Educaţia stă la baza umanităţii. Limbajul poate fi cît de trivial posibil, nu are importanţă, atîta vreme cît nu se aduce o jignire directă şi profundă unei persoane de faţă şi mai ales, una nemeritată. Am trăit în diverse medii, am auzit vorbe de tot felul, însă am învăţat să discern cu atenţie mesajul din spatele unor cuvinte “nepotrivite”, să nu mă las purtat de acel impuls primar de a “răspunde” cu aceeaşi monedă. Fiecare vorbă are rostul ei, are contextul propriu în care poate şi trebuie să fie exprimată, iar atunci cînd libertăţile ne sînt luate, situaţia se înrăutăţeşte.
Îmi dau seama că am ieşit de mult de pe traseu, aşa că am să tac. Sînt convins că am putea discuta mult, foarte mult, pe diverse subiecte, însă o asemenea împărţire strictă nu va duce niciodată la crearea unei imagini de ansamblu corecte. Încerc să mă menţin în limite, dar vezi că e foarte, foarte greu. Şi mai ales, mi-e foarte greu să explic modul meu de a vedea lucrurile, în contextul capacităţii de înţelegere a generaţiilor (foarte) tinere şi dată fiind modalitatea limitată a cuvintelor pe un ecran de sticlă.
Dragos, eu iti multumesc pentru fiecare cuvant asternut pe aceasta pagina virtuala. Sa stii ca eu invat ceva de la fiecare om ce comenteaza aici, asta e rolul bloggingului in viziunea mea, sa-mi lamuresc, pentru linistea sufletului meu, acele subiecte ce nu-mi dau pace la un moment dat. Si cu ajutorul cui as putea face asta, daca nu cu ajutorul vostru? :wink:
Cat despre limbaj, de asemenea ai dreptate, fiecare cuvant isi are rolul lui, doar ca eu m-am invartit timp de trei ani, la inceputul activitatii mele in blogosfera, pe blogurile de sport(fotbal). Limbajul era trivial, vulgarul era dus la extrem. Am supravietuit, niciodata nu m-am plans, nu am comentat, dar la un moment dat m-am saturat si am vrut altceva. Mai soft. :biggrin: Si aici am gasit ce am cautat.
Dar sa stii ca in offline, atunci cand sunt cu amicele sau prietenele, nu folosesc niciodata cuvinte vulgare. Pur si simplu nu ma caracterizeaza.
O seara frumoasa iti doresc. :happy:
Puterea adevărată stă în posibilitatea de a alege… dar şi în existenţa opţiunilor.
O noapte cît mai plăcută! :wink:
Multumesc, Dragos.
Please check your Spam folder, there’s a message from me, it contains 2 links. Thank you!
Done!
Buna!
). Dupa cum am zis, mai joc fotbal din joi in pasti si asta ca sa “simulez” un joc care urmeaza al Stelei in Cupele Europene. Celor de la Ajax le-am dat deja un 4-1 la “ei” si un sec 10-0 la “noi” 
si pe Chelsea am batut-o in ambele manse cu 4-1 (asta la World Class). In realitate m-as multumi sa trecem la limita de Ajax si sa nu o luam prea tare pe coaja de la Chelsea. :biggrin:
Nu m-am omorat niciodata cu jocurile video, rar se intampla sa mai joc cate ceva. Doua jocuri le-am dus la capat: UEFA Champions League 2006-2007 (astept cu nerabdare sa revina intr-o zi licenta pt Uefa Champions League la E.A., acum fiind la cei de la Konami) si Need for Speed Underground 2. Acum mai joc din joi in pasti cate un joc de fotbal pe UCL 06-07 si incerc sa mentin loturile actualizate (desi au aparut multi jucatori noi, de atatia ani de cand e jocul). La inceput jucam mult mai des (am o gramada de Cupe UCL la activ cu Steaua la ultimul nivel de dificultate, World Class, de ar fi si in realitate ca in jocuri
Buna, MT, pai cum, doar fotbal joci? :biggrin:
Si tu ai emotii pentru calificare? Eu sunt cam sceptica in privinta acesteia, ai vazut ce campanie saracacioasa de achizitii am avut… Uf, nu mai scapam de olandezii astia care ne bat pe unde ne prind. Parca si anul trecut tot cu o echipa olandeza am picat si ne-a eliminat. Iar ei au si avantajul ca sunt in plin campionat. Nu stiu, pare tare greu de data asta. :dizzy:
Parca ne urmaresc, pe unde jucam noi, hop si ei. :angry:
Eu cred ca vom trece de Ajax la limita. Sper sa nu se repete scenariul de anul trecut. Nu imi aminti de Twente. Eram fix la peluza unde si-a luat Tatarusanu lobul ala de la Ola John, pe frigul, zapada si ninsoarea aia.
Ce optimist esti! Asa sa fie! Cu Twente a fost un cosmar, stiu, imi amintesc. :alien:
:)) Ce m-ai nimerit cu articolul asta. Eu ma joc ce putin 8 ore pe zi, pentru ca face parte din jobul meu :D Momentan jocuri flash pe calculator, dar de curand am inceput sa facem si jocuri pentru Android si iOS (momentan am inceput cu jocurile de fete care nu-s in sectorul meu, eu ma ocup de cele de baieti sau casual, care-s ceva mai dificile).
Eu consider toate jocurile benefice, indiferent de genul lor, atata timp cat iti poti seta o limita. Adica, jocurile in general iti dezvolta anumite abilitati. Am observat ca de multe ori aplic o multime din lucrurile invatate in jocuri in viata reala. De exemplu jocurile de tip dash sau time management te invata sa-ti organizezi fate bine task-urile si sa fii foarte eficient atunci cand ai multe lucruri de facut.
Dar vorba aia, nici un lucru cand e exagerat nu e bun, deci nu cred ca e ok sa uiti de tine cand te joci. Oricum, daca ar fi sa aleg, as prefera oricand jocuri de societate (board games in special, dar si anumite jocuri de carti). Sunt mai amuzante si socializezi in acelasi timp.
Iti zic sincer ca nu m-am jucat Fruit Ninja pana acum, dar o sa-l caut daca tot l-ai amintit :))
Wou, deci tu creezi jocuri! Super tare, intotdeauna m-am intrebat cine sunt oamenii din spatele acestor jocuri… Iata ca a venit si raspunsul. :biggrin:
Inseamna ca tie chiar iti place sa te joci de ai aplicat pentru un asemenea job. Eu cum sunt paralela, nu as fi facut fata, evident.
Uh, abia astept primele tale pareri despre fruit ninja. Sa-mi spui ce scor ai reusit. :silly:
Da, chiar imi place sa ma joc :)) Nu stiu daca ai observat ca si pe blog fac deseori referire la jocuri :D
Fruit Ninja e pe un engine foarte usor, pe care am avut sinoi ocazia sa il cumparam foarte ieftin si sa facem jocuri asemanatoare, insa pe calculator nu-s asa e addictive ca pe mobile. Cred ca tot farmecul e faptul ca-ti folosesti degetul. Pe mobile chiar ca te face sa vrei sa-ti tot bati recordul :)) M-am jucat azi de cateva ori, cel mai mult am reusit 305. Cred ca tine un pic si de noroc, pentru ca nu-ti vin intotdeauna aceleasi chestii, in unele ture vin mai multe bombe, in altele mai multe banane.
Da, normal ca am vazut, parerile tale erau deosebit de competente, dar nu am facut legatura cu jobul. Nici prin cap nu mi-a trecut. :biggrin: :tongue: :dizzy:
:blush:
Da, ai remarcat tu bine, tot farmecul este dat de faptul ca iti folosesti degetul. Touch-ul ala e super, iar cum eu sunt noua in lumea smartphonurilor, iti imaginezi entuziasmul.
Asa e, depinde si de cate banane iti intra, eu insa m-am cam saturat de bombele alea si am trecut la modul zen. :cheerful:
N-o sa crezi dar eu nu ma joc jocuri pe calculator.
Am jucat destul de putin doar Solitaire si versiuni de-ale lui mai pricopsite pana la Cearsaful lui Napoleon, care nu prea-mi iesea :wink:
In rest mai nimic. Sudoku pentru calculator am jucat putin…si Scrabble. Dar e enervant…altceva e sa le joci Sudoku pe hartie sau cu oameni (la Scrabble ma refer).
Nici nu ma incanta aceste jocuri, nici nu ma deranjeaza. Cred ca sunt un oarecare pericol pentru tineretul deja dependent. Nu pentru noi.
Despre Fruit Ninja azi aflu
Mie imi placea cand am descoperit calculatorul, pentru prima data, in 1989, Tetris. Era printre putinele jocuri atunci si era si nou. Tetris pot sa spun ca am jucat destul de mult timp. Am avut si un joc din acela cu ecran, cu baterii…jucam cu orele…apoi m-am plictisit rau…cam dupa vreo 2-3 ani n-am mai vrut sa stiu de el.
Cam asta e firava mea experienta cu jocurile…
Cum sa nu cred, Elly, cand stiu ca si eu sunt la fel, si mai sunt multi altii ca noi, pentru care jocurile nu reprezinta o pasiune. Uite insa ca mi-a intrat pe mana acest Fruit Ninja si de doua zile joc non stop. E tare dragut. :silly:
:biggrin: Iar eu sunt o umanista, prefer literele. :silly Scrabble, iar da. :wink:
Tetris am jucat si eu putin, Sudoku insa nu, e cu cifre.
Pai…iar cam semanam. Cred ca si de jocul asta cu fructele te vei satura repejor.
Da, Sudoku imi place, dar eu sunt si cu cifrele, ai dreptate. Dar si cu literele. Fiindca Scrabble imi place cel mai mult si n-am cu cine juca. Din pacate. Sora mea se plictiseste repede de el. Tata e batran si nu are rabdare, mama nici atat. Prietenele… nici el nu-s pasionate.
Da, cam greu ca in offline sa gasim persoane care ne impartasesc pasiunile. Eu cel putin nu dau de nimeni. Nimeni interesat de blogging. De fatografie nici atat. :ermm: :dizzy:
jocuri electronice??
nu ma preocupa asa ceva… deloc… absolut deloc… si nu pentru ca nu ar fi interesante… sunt convins ca sunt… ci pentru ca aleg sa-mi consum timpul in alt domeniu…
la mai mare iti doresc… cu scorul acela…
Nu, nu jocuri electronice, nu la cele care sunt in cazinouri pe bani ma refeream, Ovi. Departe de mine gandul asta…
Si tu ai pe iphone diferite aplicatii printre care si niste jocuri. Unul dintre ele se numeste Fruit Ninja. Este dragut si relaxant se poate juca in pauze(diferite pauze pe care le avem in activitatile noastre). Mai sunt si jocurile pe calculator, care si ele sunt dragute(unele, nu toate, evident).
Pana sa descopar Fruit Ninja nici eu nu ma gadeam sa joc asa ceva. Dar acum… :biggrin:
da… asa am inteles si eu…
stiu… am deschis o singura data telefonul la jocuri… sa vad ce este pe acolo… apoi am inchis si inchis a ramas…
nu ma captivat domeniul asta si gata… nici nu cregret ca nu m-a captivat…
nu condamn pe cei care joaca…
doar… aleg sa folosesc timpul altfel… atat…
Da, am inteles, e adevarat ca nici eu nu eram captivata pana nu am inceput efectiv sa tai fructele.
Despre efectele negative ale jocurilor tot auzim, uite si o perspectiva pro, viziunea unui ,,brain scientist”: http://www.ted.com/talks/daphne_bavelier_your_brain_on_video_games.html
Mi se pare haios cum se face atata tam-tam despre riscul crearii unei dependente fata de aceste jocuri, dar mai nimic despre dependenta numita Televizor (sau cel putin nu la fel de paranoic). Orice lucru care genereaza placere poate deveni o dependenta. Chiar si cele care nu genereaza placere.
Totusi, Nice, trebuie sa inveti cand sa te opresti din taiat fructe :tongue: :silly:
Am jucat si eu cate ceva, de-a lungul anilor: Need for Speed (de departe preferatul meu), Call of Duty, Vice City, Prince of Persia: Warrior within, Soul Reaver (care mi-a placut mult, dar empatizam prea mult cu personajul si mi se facea rau cand trebuia sa il plimb underwater), Black and White….
…si pentru cateva zile am jucat chiar si celebrul WoW – dar laptopul meu nu prea mai face fata :tongue:
In rest, imi plac joculetele de tip Mahjong
Si m-am jucat si eu Solitaire obsesiv 
Am perioade cand ma apuca si chiar simt nevoia sa pierd vremea jucandu-ma, DESI, totuuuusi, se pare ca nu chiar pierdem vremea in totalitate.
Din pacate nu mi se deschide link-ul, Iulia. Dar ai dreptate, orice dependenta e nociva.
Sa stii ca voi invata, nu de alta dar in curand va interveni saturatia, plictiseala. Si nu voi avea ce face atunci, voi renunta, pentru ca nu ma va atrage deloc.
Din pacate eu nu stiu ce joculetele mentionate de tine, parca de Prince of Persia am auzit(vag), dar cred ca sunt tare simpatice. Insa eu nu am aptitudini pentru jocuri asa ca nu imi place sa pierd timpul fara niciun rezultat. :biggrin:
Solitaire e super tare, asta da. :biggrin: Uite din asta pot juca si eu. :silly
Fruit Ninja n-am jucat, dar am sa-l trag si eu, poate ma prinde. :)
Eu sunt fan Bingo. :)) Imi plac la nebunie jocurile de acest gen, asa ca acum am pe telefon 2. Am jucat o perioada si Angry Birds, dar m-am lasat, ca nu mai reuseam sa trec usor la etape superioare si ma enervam. :P Mai joc niste jocuri cu moda, imi place Jojo’s Paris Tour si inca unul, ceva cu Fashion. Ah, si mai joc cu placere Fazan (aplicatia Fazan Free), spanzuratoarea (SBomb) si un joc cu cuvinte, Kuvinte se numeste.
Wou, ce fain suna, merci mult, Mihaela, o sa le caut si eu sa le descarc. Daca o sa fie sa-mi placa sa joc, o sa te anunt. Dar la prima vedere, sunt dragute, pe gustul meu, nu au de ce sa nu-mi placa. De ninja fruit aproape ca m-am saturat. Am jucat mult si nu fac scoruri mari(500-1000). Pe mine ma intereseaza si asta. :biggrin: Vorba ta, e enervant sa nu poti trece la un nivel superior. Iti cam vine s-o lasi balta de treaba.
:silly:
Nice, nu sunt dependenta de jocuri. Nici macar nu-mi aduc aminte cand am jucat ultima data ceva. Tocmai de aceea imi este greu sa spun daca jocurile sunt o influenta negativa sau o sursa de relaxare. Daca pe tine te rup de la cotidian si iti ofera o stare de bine, inseamna ca sunt portita de timp liber de care aveai nevoie.
Da, ma cam rup de tot. Sunt asa concentrata cand joc…
Sa stii ca nici eu nu eram dependenta…pana sa gasesc fructele astea simpatice. Cel mai mult imi place faptul ca dupa fiecare joc ni se ofera si cate o informatie interesante despre fiecare fruct in parte. E tare dragut. Tocmai am aflat ca in lume exista 10000 de soiuri de mere, ca kiwi e fructul national al Chinei si ca singurele fructe care au semintele pe suprafata sunt capsunile. 
Te rog, nu ma convinge sa ma apuc si eu de jocuri. momentan, am timp liber doar pentru a respira si manca. :))
P.S. sa stii ca mi-ar surade ca in vacanta de vara sa incerc cateva jocuri. Pe langa Fruit Ninja, poti sa imi recomanzi ceva?
De indata ce dau de o cafenea cu wi-fi, o sa caut in magazin play, o sa descarc si iti comunic. :biggrin: Momentan doar fruit ninja joc de zor, altceva nu am instalat. Dar mi-a dat Mihaela cateva idei dragute. :cheerful: Sa vedem daca sunt potrivite si pentru mine.
nu joc nici un joc, momentan nu ma pasioneaza, simt ca nu am rabdare sa pierd asa vremea, dar cine stie cand o sa ma paleasca si pe mine :D
daca iti place un astfel de joc sigur ajungi sa te relaxezi jucandu-te :)
Sa stii Lilly ca asa ziceam si eu pana sa dau peste fruit nijna, ca toate aceste jocuri nu sunt altceva decat o pierdere de vreme. Acum, ca m-a prins, nu mai am scapare. I love it. :wub:
esti rea cu fructele! :( agresivitate…
Ce ziceam in ultimul articol de fenomenul real “avatar” din vietile noastre.
Nu prea arata bine sa joci acel joc in public :(
Pai cum mai Pato, fructele nu trebuie taiate inainte de a fi mancate?
:biggrin:
Momentan nu am jucat in public, doar in initimitatea apartamentului, nu cred ca o sa ma judece nimeni ca tai fructe pe eranul telefonului, cu degetul. :silly:
Tu nu joci nimic? :biggrin:
Ce fenomen real? :unsure:
Din pacate am vazut imaginea jucatorului… e trist!
Mai joc si eu unul foarte agresiv counter strike si fifa(nonagresiv)
Banuiesc ca ai aflat la ce ma refeream
Despre ce imagine vorbesti, Pato? Care jucator? Cred ca faci o confuzie, fruit ninja nu e un joc agresiv. Pur si simplu tai cu degetul pe ecranul telefonului niste fructe(si te feresti de bombe in modul arcade). Nu stiu ce ai vazut tu si despre ce vorbesti, crede-ma, nu exista nicio incrancenare. Sunt fructe virtuale.
:tongue: Ca tot vorbiram la tine de online. :cheerful:
Fructele au suflet… cum poti sa le sacrifici sufletul pentru distractie… cu dita mai katana… nu-i agresiv? Vorbeste cu un calugar budist ! :D
Very funny. Ce ai mancat in seara asta? Fructe? :biggrin:
Sau de la verificarea aia ti se trage?
probabil incercam sa scap de tensiunile acumulate :D
Imi este ciuda ca nu mai am jocul instalat pe telefon, aveam un scor frumusel facut pe cand eram de servici pe scoala si ma plictiseam, de citit tot ce era pe pereti eram satul, pe facebook nimic pentru ca toti erau la ore si toate astea.
Jocurile pentru mine inseamna acele 30-60 de minute de care ai nevoie in fiecare zi, deci 2-3 meciuri de fifa, un joc care este nonagresiv (cum a zis si pato in comentariul de mai sus) si care ma relaxeaza.
Oricum, aveam scor mai mare ca al tau :))! >:)
Hehe dupa razboi multi viteji de arata. :biggrin: :tongue: Nici nu era greu sa ai un scor mai mare ca al meu obtinut dupa primele ore de joc.
Counter Strike si Need for Speed, ultimele jocuri servite de mine in perioada liceului. Sunt cativa ani de atunci, intre timp gasesc jocurile o pierdere de vreme. Prefer sa fac alte chestii mai utile :)
Imi place cum gandesti, Marius. Bun venit pe blog.
Multumesc, am mai intrat pe blog, destul de rar ce-i drept, insa am ales sa nu comentez :P
De ce ai ales sa nu comentezi?
:ermm:
Am avut norocul sa citesc articole atat de faine, incat simteam ca nu le pot adauga un plus de valoare, chiar si prin cel mai pertinent comentariu. Merge? :D
In alta ordine de idei, remarcasem numarul mare de comentarii pe care il au unele articole, acum inteleg si de unde, antrenezi cititorii in conversatii, nu e rau.
P.S. Mie genul asta de articol imi pare unul scris pentru seo, cum comentezi?
Hm, sesizez o nota de sarcasm in tonul tau. Si chiar daca ar fi pentru seo, ce are a face? E ceva rau in asta?
Nu, articolul asta nu e pentru seo. Dar au fost altele cu care am avut ceva noroc in sensul asta. Din fericire. Nu prea multe…si asta reiese din numarul mic de vizitatori unici…
Neh, nu joc absolut nimic. Nu am timp si nici nu m-au atras niciodata in mod depsebit. Poate doar super mario pe jocul ala terminator pe care jucam noi cand eram copii :D
in rest, nopeeez. Joaca El Hombre destul si pt mine :D
Nimic? Nici pe mobil? Stiam ca pe iphone sunt jocuri frumoase… :dizzy:
Cand eram mai mica jucam Need for Speed, era o competitie acerba intre mine si fratiorul meu . Am avut apoi o perioada cand jucam Heroes , joc de strategie si imi placea pentru ca avea asa iz de poveste, devenisem chiar priceputa. Acum sunt la Angry Birds si Fruit Ninja n-am jucat niciodata . Se pare ca trebuie sa incerc de vreme ce te-a acaparat pe tine asa :))))
Am descarcat si eu azi, pe mobil, angry birds. Dar nu am avut ocazia sa-l joc, abia astept. Cornelia, o sa-ti placa fructele ninja, sunt tare haioase. :biggrin: :wub:
Draga mea Nice, eu si jucatul pe telefoane, extrem de rar vezi asa ceva la mine.. si cand joc are sotu’ domino, in rest nu ma pasioneaza mai nimic. La calculator joc scrabble online sau offline cu cine se baga, daca nu joc si singura, ba chiar la patru mese :))
Da, sunt mai “speciala” cand vreau sa ma distrez o fac si fara sa depind de altii, table mai joc singura.
Pana acum eram total impotriva joculetelor de pe Facebook, de exemplu. Ma enervau la culme cererile primite de la altii, pt a le trimite nu stiu ce aveau ei nevoie la jocul respectiv. Blocam toate jocurile, aproape ca eram in stare sa ii blochez si pe cei care trimiteau cererile de jocuri, atat de tare imi displaceau chestiile astea. Insa de la un timp, am inceput sa ma joc Candy Crush Saga si Criminal Case. Nu pot spune ca sunt innebunita, de m-as juca pana la 4 dimineata [ nici nu as putea, pt ca se termina energia/vietile :)) ] , insa recunosc ca atunci cand aprind calculatorul, primul gand este sa ma mai joc putin :biggrin: