Elisabeta Rizea a fost o luptatoare anticomunista, care a sprijinit grupul de rezistenta Arsenescu-Arnautoiu din Muntii Fagaras. Cine e interesat sa stie mai multe, se gasesc amanunte pe internet, dar un articol foarte bun e acesta.
Prima data când am auzit de Elisabeta a fost in 1991, in urma unui material publicat de Academia Catavencu. Apoi, in 1992, Lucia Hossu-Longin a facut un episod cu Elisabeta in cadrul Memorialului Durerii.
Dupa vizionarea materialului, am ramas socat de-a dreptul. O femeie aparent fragila, cu o basma acoperindu-i capul chel, care isi povestea teribila viata printre sughituri, lacrimi si oftaturi lungi. Nu am reusit sa-mi revin câteva zile, apoi mi-am revenit doar partial. A fost o femeie onesta, morala, demna, in cele mai profunde intelesuri ale acestor cuvinte …si cu ce s-a ales?
Cu trupul mutilat si cu viata distrusa.
In 1990 a avut de infruntat aproape intregul ei sat intrucât voia sa ridice o troita in memoria fostilor ei camarazi si nu a fost lasata.
In 1996, folosind-o drept simbol moral, alaturi de Corneliu Coposu, CDR câstiga in mod prestigios alegerile, singurul vot moral dat in istoria post-decembrista (ca restul au fost mai degraba voturi ‘din razbunare’). E de prisos sa mai spun ca moralitatea guvernarii CDR nu s-a ridicat nici macar pâna la glezna Elisabetei. Ca nu si-au tinut cuvântul nici fata de ea si nici fata de alegatori (chiar daca, cu vai si chiu, au indreptat România in directia corecta).
In 2001, Regele Mihai I a vizitat-o si au luat masa impreuna. Apoi, fara nicio urma de jena, acelasi Rege Mihai a facut stânga (ce altceva?) imprejur si a luat mai multe prânzuri cu Dan Voiculescu, securist si turnator dovedit, si cu Ion Iliescu, comunist si criminal de profesie.
In 2012 a tradat-o pâna si Lucia Hossu-Longin, facând din infractorul de drept comun Adrian Nastase un detinut…politic. Nici mai mult, nici mai putin!
Nu mai bine si-ar fi vazut de viata ei? Sa-si fi renegat familia (a fost nepoata lui Gheorghe Suta, fruntas taranist ucis de comunisti in 1948)? Sa-si fi tradat cunostintele, prietenii si vechii ei colaboratori? Sa-i fi turnat la securitate fara sa clipeasca? Sa fi renuntat la toate valorile ei morale initiale? Sa-i fi lins in fund pe comunisti, cu vivacitate si obedienta? Sa se fi dovedit ‘comunista de omenie’?
Poate ca ar fi ajuns chiar si parlamentar. Si inainte, si dupa 1990.
Sau poate ca Sergiu Nicolaescu s-ar fi interesat de aceasta tovarasa comunista de nadejde si ar fi facut chiar un film pornind de la viata ei (pusa in slujba construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate) si de la lupta impotriva ‘banditilor’ si ‘legionarilor’. Cu comisarul Moldovan.
Dar asa… a ramas o femeie schiloada, de care isi aminteau uneori politicienii si regii, intre doua batai pe burta cu false valori precum ‘maestrul’ Sergiu Nicolaescu.
Nu. Nu trebuie sa incurcam valorile. Trebuie sa ne imbratisam cu drag adevaratele valori. “Restul e tacere”.
(dupa ideea Florentinei Nastasel)
Draga mea, m-ai lasat fara cuvinte!
Iti dai seama ca eu sunt un copil al “epocii de aur” de unde sa cunosc eu toti acesti oameni ? Ei si-au jerfit viata pentru binele Romaniei si care acum sunt tot marginalizati!
Slava adevaratilor eroi ai Romaniei!
Inima mea plange!
Minnie, nici eu nu stiu prea multe despre ei. Articolul ii apartine lui Dragos.
Iata ca avem si motive sa fim mandri ca suntem romani. Iata ca si poporul nostru a avut oameni integri si curajosi, asa cum numai prin povesti si legende auzi. Ei au existat cu adevarat si e bine sa aflam din cand in cand si faptele lor de eroism. De fapt, poate nu intamplator cei mai multi raman anonimi.
Cate-o data ma întreb de ce eroi trebuie sa fie anonimi si bestiile sa aiba un nume?
Eu am fost si voi fii mandra de Romania, nu sunt si cred ca nu voi fii nici o data mandra de conducatorii ei si de poporul care alege acesti conducatori!
need to say more?
Poate pentru ca prinicipala lor trasatura este modestia, simplitatea. Ei au sufletul curat, pur, niciodata nu o sa-i vezi iesind in fata multimii laudandu-se cu actele lor de eroism, cu faptul ca au ajutat intr-un fel sau altul sau au facut ceva grandios.
Sunt foarte multe raspunsuri, Minnie. Ignoranta noastra, manipularea conducatorilor…si jertfa nestiuta a acestor martiri ai neamului.
Minnie, multumesc frumos pentru apreciere.
Eroii sunt quasi-anonimi si bestiile nu numai ca poarta un nume, dar au (sau au avut) o viata imbelsugata, sunt adulati, aplaudati si … alesi. Totul porneste de la inversarea piramidei de valori pe care a produs-o comunismul si care iata, ne urmareste si acum. Ciudat este ca se propaga in continuare. Asta e ceea ce chiar nu reusesc sa inteleg!
Nu cred că ar avea vreun sens să începem o discuţie despre memorial şi durere şi cu atât mai puţin despre Sergiu Nicolaescu, Regele Mihai sau elementele de marketing politic şi electoral care au stat în spatele CDR-ului.
Cât despre Elisabeta Rizea, a ajuns într-un univers mai bun; patriotismul exaltat nu o va aduce niciodată înapoi, aşa cum nu i-a oferit consolare după 1990. Istoria are însă menirea să judece sine ira et studio. Din punct de vedere legal, situaţia ei este similară celei a haiducilor români din vremea fanariotă. Familia ei ajutase grupul Arsenescu-Arnautoiu care a luptat vreo 10 ani în Nucsoara impotriva regimului comunist. Fundamentul acestei lupte este unul mai mult decat ideologic: nordul Argesului, in speta fostul judet Muscel era un cuib puternic al legionarilor. De aici si dorinta puternică de represiunea din partea comunistilor de atunci. Elisabeta Rizea a reacţionat potrivit educaţiei sale şi nu a cedat torturilor. Era fiică de ţărănist.
Interesanta perspectiva, Marin, si eu care, pana sa citesc commentul tau, eram convinsa ca eroii se nasc, nu se formeaza/devin.
Pana la urma, si asta e valabil si pentru Dragos, fiecare om lupta pentru idealurile in care crede.
Pentru ca, asa cum pui tu problema, gestul Elisabetei era ceva firesc, nu ceva iesit din comun. Sau firesc, normal pentru acele vremuri.
Pentru ca si bunicul meu a infundat puscaria, si el a fost un luptator anticomunist, legionar convins, insa nimeni nu a considerat ca a facut un lucru grandios…
Vacitim, ai dreptate. Una peste alta, acel vot a fost unicul moral. A!, ca, in primul rând din vina si neputinta ei, CDR nu s-a ridicat deloc la nivelul asteptarilor (foarte mari de altfel – si in mod logic foarte mari), si ca si-a batut joc de asteptarile oamenilor, asta e alta discutie.
Nu toti reactioneaza potrivit educatiei. De exemplu, Sergiu Nicolaescu a supt fara jena la tzâtza comunismului timp de zeci de ani, pe care l-a descris in ‘creatia’ sa drept luminos si maret, ca mai apoi, la momentul oportun, fara nicio urma de jena, s-a urcat pe tanc si a contribuit la darâmarea lui (de fatada – dar si asta e alta discutie).
In rest, exact asta am zis si eu in articol. Nu mai bine isi trada familia, cunostintele, prietenii, credinta, morala, educatia? Ar fi ajuns poate primar, poate prim-secretar, poate viata-model in ‘creatia maestrului’, poate deputata in Marea Adunatura Nationala, apoi parlamentar FSN, apoi parlamentar PRM, apoi deputat PSD si, last but not least, senator USL.
Dragos, ce descrii tu aici se numeste oportunism. :biggrin:
Se pare ca e o ‘valoare’ foarte apreciata!
Normal, nu toti o poseda, desi si-ar dori.
In plus, e calea cea mai sigura si mai facila spre succes. :ermm:
E calea cea mai facila si sigura spre succes in cazul unui popor vegetal ca al nostru. In alte parti, se intâmpla ca asemenea personaje sa fie emasculate….
Astia suntem, Dragos, si pe masura ce trece timpul, dupa cum reiese si din articolul tau, nu devenim mai buni. Vremea actelor de curaj de povestit nepotilor si a demnitatii a trecut, acum…scapa cine poate. :ninja:
Am mai avut ‘pulsiuni’. Faptul ca, in 1989, desi pareau devastate, din librarii se distrugeau (sau se furau…) in mod exclusiv ‘creatiile’ altui ‘geniu’, Nicolae Ceausescu, miscarea din Piata Universitatii – 1990, alegerile din 1996….ma fac sa cred ca nu totul e pierdut. Sigur, din 1996 pâna acum au trecut 16 ani, aproape jumatate de generatie….nu am insa incotro, trebuie sa sper.
Da, ai dreptate, s-au schimbat multe…inca o revolutie nu mai este posibila. :whistle:
Neața, Dragoș!
Nu, USL nu îl mai apuca. Da’ nu-i bai, le prindea într-adevăr pe celelalte. Cu toate astea, dacă alegea calea politică, nici în CDR pe vremea aia sau PNL mai încoace de 96 sau după 2000 nu ar fi dus-o mai rău decât în construcţiile FSN-ului. La cât sunt plimbaţi ăştia de sus şi la cât sunt de încuscriţi şi de legaţi între ei, nu mai contează partidul.
Da, aici ai dreptate; femeia a ales să îşi vadă de bătrâneţile şi de viaţa ei, spre deosebire de mulţi, mulţi alţii. Pentru ăştia din urmă, dorinţa de putere a fost şi este prea mare. Mirajul ei i-a băgat în boală, vorba cântecului :biggrin: Au făcut şi ar ace orice numai să rămână acolo sus, “la ciolan”. Oportuniştii ăştia sunt cei care distrug orice regim pentru că ei contribuie la decăderea lui şi nu de puţine ori îi aplică ultima lovitură. Partea bună şi partea rea în acelaşi timp este că sunt dintotdeauna şi totuşi lumea a reuşit din când în când să îi dea la o parte.
Dragă Nice, un om poate se naşte cu o anumită aură, poate că îi este scris să joace un anumit rol. Însă el singur prin alegerile pe care le face demostrează dacă e capabil să fie la înălţimea aşteptărilor. E şi asta o explicaţie a proverbului: mulţi chemaţi, puţini aleşi.
Da, e un gest firesc. Indiferent de vremuri.
Cu toate astea, trebuie sa va puneti si problema inversa: daca si acum eram o ţară comunistă, Elisabeta Rizea nu era un erou, ci era un rebel. Diferenţa dintre erou şi rebel uneori e dată doar de regimul politic şi de succesul revoltei.
Neata, Marin, pai eu stiu ce sa zic, uite, asa cum a pus problema Dragos, parca toata lumea s-ar fi pus de acord ca principalul dusman al poporului a fost comunismul. Adica, te intreb eu pe tine, ca nu sunt foarte sigura, dar am unele banuieli, practic noi, ca popor nu aveam o traditie comunista, noi nu ne doream venirea comunistilor, nu? Atunci prin anii ’50 sau cand au venit ei la putere, din cate imi aduc aminte din cauza rusilor, romanii aveau o alta orientare. Cel putin, in familia mea, toti erau de dreapta. Liberali, taranisti, nu mai stiu nici asta exact.
In concluzie, se poate spune ca puterea comunista a fost impusa de rusi peste dorinta poporului roman? Ca daca da, atunci, pentru omul de rand, Rizea va ramane, indiferent de regimul politic, un erou.
Scuze, dar abia acum m-am trezit, sunt putin cam confuza in gandire. :dizzy:
@ Nice, ai face bine sa fii pe mai departe confuza in gândire, intrucât e una din cele mai limpezi si inchegate postari pe care cred ca le-ai avut vreodata :-)
@ Vacitim, da USL poate nu mai apuca, dar ar fi apucat fata ei , poate…
Eu cred ca in 1996 altfel se punea (inca) problema, dupa 2000 insa…n-a mai contat. Cam toti o apa si-un pamânt. Oricum, CDR a fost o crunta dezamagire, dar initial pareau cu adevarat morali, apele pareau bine impartite atunci. Ca fapt divers, numai dupa fizionomii (in cazul unora) sau moace (in cazul altora), fara sa stiu personajele in sine, imi era foarte usor sa fac diferenta intre cei din CDR si … ceilalti. Ei bine, dupa 2000 am inceput sa-i incurc. Chiar si dupa nume daca te gândesti….pesedistii scoteau in fata vacaroi, vacari si bivolari, iar dincolo auzeai de … Raymond, Djuvara, Tariceanu, Rusanu (devenit intre timp ‘Nerusineanu…in sfârsit), Tepelea….
“Oportunistii ăştia sunt cei care distrug orice regim pentru că ei contribuie la decăderea lui şi nu de puţine ori îi aplică ultima lovitură” – excelent Vacitim, nici eu nu o spuneam mai bine!
Vacitim, acum nu suntem, cel putin teoretic, o tara comunista, dar exista o confuzie a valorilor care, trebuie sa recunosc, ma deranjeaza. Ca nu degeaba am facut comparatiile din final. Cum poate, cam acelasi popor, sa-i injure pe politicieni si sa umple in acelasi timp parlamentul de penali, sa-si dea coate la aghiazma si moaste dar si sa-l idolatrizeze pe Nicolaescu, care si-a batut joc de biserica in mai toate filmele lui, sa spuna ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu atunci când se pot duce linistiti in Spania si, mai ales, când peste 50% din populatie e obeza??? Pa pe timpul lui Ceausescu nu se gasea nici parizer, iar pâinea era pe cartela in aproape toata tara!
Dragos, o singura nelamurire mai am, tocmai am citit un comment lasat de Paul pe articoul precedent in care spunea ca e rau daca nu ne adaptam. Si cum eu auzisem prin targ ca puterea de adaptare e apanajul omului inteligent, dintr-o data stau sa ma intreb, oare S Nicolaescu nu asta a facut mereu? S-a adaptat la realitatile oferite de societate indiferent de regimul politic? A fost sau nu a fost un tip inteligent? Pana la urma Rizea cu ce s-a ales daca nu a vrut sa se…adapteze? :dizzy:
Nice, asta e esenta articolului. Si eu am dileme. N-am zis de Sergiu Nicolaescu faptul ca a fost prost, ci ca a fost mincinos, ipocrit, manipulator, megaloman, mistificator, ca i-a pupat in fund pe comunisti si ca a facut numai filme proaste, pe bani foarte multi. Sau ma rog, raportul film bun / marime buget tinde in mod vadit catre zero. Ca, dupa ce a supt de la tzâtza comunismului tot cera de supt, s-a urcat pe tanc in contra lui, desi dupa aia l-a continuat cu mijloace specifice. Ca nu a avut caracter si nici morala.
Inteligent sau nu, a avut cu siguranta un spirit de conservare iesit din comun. A stiut sa traiasca foarte bine, pe bani foarte multi, dând lumii un politician mediocru si un regizor cel putin prost.
In cazul Elisabetei, onoarea si moralitatea au depasit cu mult pragul instinctului de conservare.
Daca toti oamenii ar fi ‘inteligenti’ si s-ar ‘adapta’, atunci societatii i-ar fii mposibil sa inainteze. ‘Inteligentii’ s-ar subordona sistemului si atunci…cine ar mai trage caruta?
Si mai e o problema: comunistii au incercat sa impuna un sistem strain de valorile neamului. Niciodata pâna atunci comunistii nu fusesera agreati de români. Ca dovada ca nici nu prea existau români in partid, iar partidul se chema Partidul Comunist DIN România. Atentie, ‘DIN’! Iar din el faceau parte evrei, polonezi, unguril rusi, ucraineni, bulgari – si aproape deloc români.
Nefiind o miscare agreata, normal ca taranii adevarati au tratat-o cu sictir, convinsi fiind ca nu are cum sa dureze, ca ‘vor veni americanii. Când au realizat ca nu este chiar asa….era deja foarte târziu.
In inchisorile comuniste au murit multi intelectuali, prin urmare nu e vorba de inteligenta, cât de spirit de conservare. Nu intotdeauna sunt egale cele doua notiuni. Depinde si ce compromisuri esti in stare sa faci.
Bunicul meu avea o vorba: daca-mi pune cineva un pistol la tâmpla si imi da sa manânc un rahat, ma gândesc la faptul ca am sotie, copii de crescut…si il manânc. Dar dupa aia sa imi ceara sa-mi placa…asta n-as mai suporta.
Dragos, acum am inteles si sunt total de acord cu tine, mai putin la partea cu filmele lui S Nicolaescu, pe care nu le-am vazut(decat pe cateva si alea partial) asa ca nu ma pot pronunta in privinta carierei sale ca regizor.
Sincer, nu sunt o pasionata a genului istoric(parca astfel de filme a facut el).
Dar, E Rizea a fost o femeie puternica. Nu stiu cate femei ar fi rezistat torturii, durerii fizice. :ermm:
Nu Nice, Sergiu Nicolaescu nu a facut filme istorice. “Sergiu Nicolaescu a fost un calaret care cita din manualele de istorie” (Cristi Mungiu). Sergiu Nicolaescu a facut filme pentru mistificarea istoriei. Sunt extrem de numeroase derapajele sale de la realitate. A fost o unealta proletcultista, care a inoculat publicului faptul ca noi am fost mereu drepti, viteji si invingatori, pe când aia care au indraznit sa ne calce pe bataturi au fost mincinosi, cam fricosi si relativ infrânti. Relativ, intrucât armata otomana, cica invinsa la Calugareni, in numai câteva zile cucereste capitala armatei cica invingatoare. Nicicând Tara Româneasca nu a fost mai aproape de a fi transformata in pasalâc. Sigur, Mihai are meritul ca, in numai câteva luni, a pus pe picioare o armata cu adevarat foarte buna, care ii bate pe turci la Giurgiu atât de rau, incât in acel moment a disparut din istorie un corp de armata – akingiii. Chiar nu inteleg aceasta mistificare legata de Calugareni, desi, daca tot e motiv de propaganda, batalia de la Giurgiu chiar a fost o victorie. Poate ne va lamuri Vacitim.
Nici eu nu stiu, Nice…..am o vârsta si uneori ma gândesc la ce momente puerile din viata n-am fost in stare sa rezist eu…in perioada imediat urmatoare mi-am planificat o vizita in Bucuresti, poate stam atunci de vorba.
Da, despre mistificarea istoriei de catre comunisti am citit si tare surprinsa am fost… Neplacut surprinsa.
Nu stiu ce istorie s-o preda acum la scoala elevilor… :dizzy:
Super, ne auzim la telefon.
Mă încurcai pe acilea, printre răspunsuri.
Dragoș, din punct de vedere al felului în care se vede la manual strategia militară, pierderea capitalei în timpul lui Mihai după Călugăreni a fost o înfrângere.
Contextul este însă altul. tipurile de lupte dintre români și turci au fost mereu de tipul asimetric, adică au fost mereu mai multi și mai bine antrenati (logic). Pe vremea aia cam peste tot in lume, capitalele erau capitale si nu prea. Adică, importanta lor nu era atat de mare. Practic, locul în care era suveranul era capitala statului.
Confruntat cu o armata mult mai numeroasa, Mihai a câștigat confruntarea de la Călugăreni, însă nu putea să o facă atât de decisiv încât să îi spulbere pe turci. Din punct de vedere strategic, batalia era incheiata daca turcii puneau mana pe suveran. Faptul ca ei au intrat in capitala tarii părăsita de domnitor, de armata si administratie. si sigur si de o mare parte din populatie nu le-a folosit la nimic turcilor.
Au urmat o serie de lupte de gherila ca sa folosim un limbaj modern. Armata otomana a fost atacata in repetate randuri, haituita, rutele de aprovizionare distruse sau tăiate și la Giurgiu, cand otomanii deja se retrageau, armatele lui Mihai le-au dat lovitura finala.
Din păcate, filmele de propaganda nu au știut sa explice asa cum trebuie fenomenul.
Aoleu, Vacitim…si tu incepi cu ‘victoria de la Calugareni’?
Poate ca termenul de ‘capitala’, in acea epoca, era extrem de subiectiv, dar chiar atât de subiectiv era si termenul de ‘victorie’? Când o armata e gata sa desfiinteze un stat se cheama ca a pierdut??? Sau nici termenul de ‘stat’ nu era prea clar?
Eu nu am inteles niciodata de ce se pune atâta pret pe Calugareni si se trece in umbra lupta de la Giurgiu, unde trupele conduse de Mihai chiar au obtinut o victorie concreta si de netagaduit.
Draga Nice, modul tău de a gandi este corect și așa cum scria Dragoș mai jos îl poți păstra.
Comunismul nu exista nicăieri în afară de Rusia până atunci. Mai marii lumii au decis să se joace cu destinele unor popoare și uite așa am fost programați să trăim acea epocă.
O doctrina politica nu poate să fie rea, nu are cum, oamenii care o pun în practica sunt problema
Nu aș vrea sa intru în detalii pentru ca nu am mai termina, ideea este că politicul care a pierit din cauza comunistilor in primii ani după 1946 și-a meritat moartea. Știu că suna dur, însă ei au tradat tara și pe Antonescu din frica si lasitatea și în 44 au fost aliați cu comuniștii.
Sigur, sunt voci si documente care atesta faptul că o serie e grupări legionare tineau legatura cu kominternul inca dinainte de 1941. Politia si istoria sunt complicate și linia dintre bine și rău nu există, sunt două cercuri suprapuse, contopite…
Păcat că, acum nu mai avem astfel de oameni curajoși! Prezența lor ar fi mai mult decât indicată în prezentul nostru!
Tury, notiunea de curaj a luat o alta conotatie in ziua de azi, s-a transformat in tupeu, in obraznicie, in sfidare. Deh, alte vremuri. :angry:
Pai….nu mai avem. Exista niste legi biologice. Dar viata ei ar fi putut face, de exemplu, subiectul unui film, pentru a afla si altii ce inseamna credinta, onoare si demnitate. Dar nu. Noi adulam filmele cu pistruiati comisari. Sau invers, niciodata nu mi-a fost prea clar.
Vorba lui Nice. Traim intr-o perioada in care aceste valori nu mai reprezinta nimic. Tupeul, nesimtirea, badarania, comportamentul gregar si ‘baietii de baieti’ fac legea.
Foarte bun articolul, Dragos. Nu stiam nici eu despre ea! Chiar incurajez articolele care aduc ceva nou, din care invatam ceva, mai ales cand acel ceva e legat de trecutul nostru ca popor!
Felicitari inca o data!
Ana, ma bucur ca-ti plac articolele lui Dragos, poate in felul asta il incurajezi si pe el sa scrie mai des. Fb-ul l-a acaparat de tot!
:dizzy:
Ana, iti multumesc frumos pentru aprecieri si ma bucur ca am putut sa-ti aduc o informatie noua.
@ Nice :-) :-) :-)
Am auzit desprea ea, insa nu cunosteam bine povestea, deci am citit ceva nou.
Pacat ca sunt din ce in ce mai putini (spre deloc) oameni asa curajosi.
Larisa, cum ii spuneam si lui Tury, eu cred ca romanii s-au adaptat vremurilor pe care le traiesc. Curajul de altadata s-a transformat in tupeu si obraznicie. Tot o forma de curaj extrem si asta, poti sa contesti? :biggrin:
Larisa, pai nici nu li s-a prea facut publicitate pe masura. Iar asemenea oameni, cu de la sine putere, nu au abilitatea sa calce pe schelete si sa dea din coate ca sa se faca vazuti si auziti.
felicitari pentru articol :angel:
Multumesc…shamballa :-)
Stiu despre Elisabeta Rizea de mult timp, de dinainte de a se face Memorialul durerii.
Stiu ca a fost o taranca minunat de curajoasa, simbolul rezistentei anti-comuniste.
Astazi nu se mai fabrica astfel de Elisabete. S-au facut putine, am senzatia, de-a lungul timpului. Si nuclee cum a fost Nucsoara au fost putine si asta cred ca ar trebui sa fie rusinea, nu mandria noastra.
De fapt ma cheama Elisabeta si asta spune ceva. Nasa mea este din Campulung Muscel…
Asta nu stiam, elly….
Esti plina de surprize.
Nu au fost chiar asa putini. Au fost câteva sute de mii. Printre atâtia ‘caposi’, au fost unii foarte caposi. Ca cei care au incercat o rezistenta in munti, ca americanii le-au promis ca vor veni. Acestia au fost mai putini, dar si-au pus viata in slujba tarii si a regelui. Cu atât mai mult trebuie sa-i indragim: ca au fost putini si ca avem lectii adevarate de invatat de la ei.
Ce coincidenta, si mama si nasa ei sunt din Campulung Muscel…
Ce vă miră, bre? Nu am zis eu că noi argeșenii suntem peste tot? :tongue:
Si se pare ca ai avut dreptate. :biggrin:
doamna prezentata a avut un caracter format sa reziste, cladit pe o baza corecta. acum se arata peste tot ce usor poti parveni, fara sa ai valoare. e greu sa-i explici unui copil de ce trebuie sa fie altfel… tara ne vrea prosti, docili si usor de strunit. poate candva se va schimba dorinta asta.
Excelenta remarca ta, pana la urma ajungem la concluzia lui Marin, educatia conteaza.
aA, asa e, tara ne vrea prosti. Nu stiu daca se va schimba asa curând dorinta asta, se pare ca si noua ne place!
Postarea asta vine intr-o perioada delicata pentru Romania si cei care o formeaza. Vine si se asterne pe convingerile puternice si valorile de neclintit ale celor care cunosc istoria acestei tari si sunt constienti de eforturile predecesorilor. Pentru cei care sunt acum la inceput de drum, articolul asta poate fi greu de digerat, tocmai din cauza neputintei de a percepe si intelege iubirea de tara.
Romania are nevoie de oameni puternici, de oameni care sa stie sa lupte, de oameni simpli, dar cu simt de raspundere si inteligenta.
Iulia, România tot trece din perioada delicata in perioada delicata si tot ce am invatat sa facem a fost sa amestecam fara discernamânt valorile si non-valorile, in loc sa le separam.
Confundam gargara cu ideea constructiva, tupeul si nesimtirea cu actul de curaj, iar glumitele de balta cu umorul fin. Si toate astea asternute pe o confuzie istorica a valorilor.
Eu am incercat sa scriu un articol simplu, asta e si motivul pentru care am trecut peste descrierea supliciului Elisabetei inainte de 1990. Am descris ce i s-a intâmplat dupa 1990, intr-o perioada in care România ar fi trebuit sa se aseze.
De acord cu concluzia. O singura nelamurire: unde ii gasim?
Multumesc de comentariu!
Salutare,
Comunism hmm nu am prins eu asa ceva dar de un lucru sunt sigur trebuie sa multumim Angliei pentru comunismul care o fost in Romania, a da si sa nu uit de regele Mihai care pentru mine o sa fie un tradator toata viata.
Uneori ne meritam soarta am devenit un popor de “oi” si aici are rol si educatia daca iesi putin din tipare esti considerat rebel, tot ce vor ii sa fi un cetatean cuminte care merge la munca si isi plateste darile catre stat.
Mai vedeam tineri ca si mine care purtau cu mandrie tricouri cu Che Guevara un simbol al comunismului, sa inteleg ca secera si ciocanul sunt permise dar svastica care ii un simbol antic ii interzis si pentru afisarea lui in public risti 5 ani de inchisoare.
Daniel, multumesc pentru comentariu si pentru faptul ca ai prins esentialul. Cel mai mult ma bucura faptul ca ai realizat modul in care se masoara cu doua standarde diferite: comunismul, comunistii si toti pupincuristii lor sunt agreati, permisi si iubiti, dar, daca incerci sa explici cum e cu zvastica….foarte, foarte buna observatie!
Merita cu adevarat vazut tot Memorialul Durerii. Pe mine m-a pus pe ganduri cateva zile dupa ce l-am terminat de vizionat.
Pai…merita. Dar cine are timp si chef pentru Memorial când poate lauda fara discernamânt un film in care comisarul Moldovan (aka Sergiu Nicolaescu) se da de 3 ori peste cap si omoara, dintr-un singur foc, 12 legionari? De ce ar face placere cuiva sa vada o baba cheala si plângacioasa care descrie modul in care a fost torturata, din moment ce il are la dispozitie pe comisarul Miclovan, care arata tuturor cât de buni, cinstiti si omenosi au fost comunistii si cât de rai si tradatori…restul lumii? Filme de actiune cu pac-pac, eroii buni sunt si frumosi si invingatori…. nu e mai simplu asa?
Elisabeta Rizea… tot respectul…
eu stiu ca tu ai fost, cum ai fost… nu pentru respectul meu… ci pentru ca asa ai fost tu… si nu puteai sa fii altfel… iar pentru asta… respctul meu este si mai mare…
valori deosebite… se regasesc in unii oameni, care pari simpli pe dinafara… dar inlauntru clocotesc de frumos si trairi pe care oamenii de rand nu le inteleg… si de aceia, ei insusi par niste rebeni, neaintelesi, uitati la margine de istorie… ei… tocmai ei, care au facut istorie, prin simplul fapt ca, nu puteam sa faca altceva…
tot respectul pentru Rizea… si cei asemea lor…
(prima data ma auzit de ea… in cartile pe care ne obligau sa le citim in armata… doar ca acolo… ea era pusa in lista celor rai… si nu din eroare… ci intentionat, prin politica comunista)
Multumesc Ovi pentru comentariul frumos. Hmmm, n-am stiut ca la armata se discuta despre asa ceva. In general, atunci când regimul dorea ca cineva sa dispara, il sterge pur si simplu cu buretele inclusiv din mintea oamenilor. Imi amintesc ce scria in programul meciului România – Anglia 0-0, de prin anii ’80. Se facea referire (in program) la meciul precedent, România – Anglia 2-1. Scria acolo cam asa: dupa ce scorul a fost deschis de gazde, oaspetii au egalat prin golul lui…Si asta pentru ca Marcel Raducanu, unul din marcatorii din meciul precedent, fugise intre timp in Germania…
Si ne uitam la filme de actiune si de razboi, cand adevarata poveste e mai aproape de noi decat credeam. Si e ciudat cum acceptam toti eroii pusi pe tava si hiperbolizati de catre mass-media, dar ne e greu sa vedem adevaratul eroism din omul simplu de langa noi.
Acum am zis chestii generale, goale si mult prea cliseice pentru realitatea acestei femei. Stiu prea putine despre comunism, despre eroii si rebelii acelei perioade. Si, sincer, mi-e cam indiferent in ce tabara se afla ea.
Din ce am citit, pare sa-si fi pastrat INTEGRITATEA si valorile. Asta conteaza. Mi-e teama sa ma uit in jur si in mine insami si sa ma intreb cati dintre noi ar suporta orice torturi ,,doar” pentru a se pastra intacti, neatinsi. Cati punem mai mult pret pe cum ne traim viata, decat pe supravietuire?
Iulia, ai mare dreptate cu ce ai scris: nici nu conteaza de ce partea a fost. Nu de putine ori viata te duce in locuri si directii pe care nu le poti controla. Contează sa iti pastrezi valorile si integritate.
Nu vom sti niciodata, Iulia, cat de rezistenti suntem pana cand nu suntem pusi in fata unei decizii/situatii…
În fiecare dintre noi doarme un dragon, trebuie numai să aflăm cum poate fi trezit la viata.
Da Iulia, nici eu nu am inteles de ce trebuie sa inventam falsi eroi când avem la dispozitie eroi adevarati si intâmplari adevarate, care merita povestite.
Intrebarile tale mi le-am pus si eu, gândurile tale mi-au trecut si mie prin cap. De câte ori am cedat in cazul unor chestiuni infinit mai putin periculoase….Cred ca, pe undeva, adoratia pentru falsi eroi (si poate ma lamuresti in aceasta problema, ca doar e ‘specialitatea’ ta :-) ) vine tocmai de aici: stii ca sunt falsi. Pe când o intâmplare adevarata si o femeie demna te pun fata in fata cu propria lasitate si atunci, vorba ardeleanului, preferi sa crezi ca ‘asa ceva nu exista’.
In cazul lui Sergiu Nicolaescu admiratia, din punctul meu de vedere, e si mai greu de inteles. Pentru ca, in covârsitoare majoritate, il admira tota aia care stau la cozi interminabile sa ia aghiazma si sa pupe moaste. Asta in conditiile in care ‘maestrul’ si-a batut joc de biserica in mai toate filmele lui.