A devenit din ce in ce mai evident ca nu-mi mai gasesc locul in peisajul blogosferic romanesc, format nu doar din bloggerii ce traiesc in Romania, evident, ci din toti cei in pieptul carora bate o inima de roman si au ales sa scrie in limba materna pe bloguri, chiar daca acum s-au stabilit undeva in afara granitelor tarii. Am incercat sa am integrez, dar simt ca am esuat lamentabil. Asta nu inseamna ca renunt, nu, raman pe baricade. Fiind altfel.
Dar cum sunt bloggerii romani, poate o sa ma intrebati? Ei bine, in urma cu un an si jumatate initiasem o serie de articole despre marile iubiri ale bloggerilor. Primele doua parti, pentru cei ce au poposit mai recent pe meleagurile verii vesnice, le gasiti aici si aici. Acolo am trecut in revista cateva din pasiunile pe care bloggerii le au in comun, care ii unesc in cele din urma. Am vorbit despre anotimpul lor preferat, toamna, despre iubirea pentru carti, filme sau seriale tv, despre atractia pentru Extremul Orient (China si Japonia), ploaie, muzica necomerciala si munte, dragostea pentru pisici, atasamentul fata de orasul natal. Voi intregi in cele ce urmeaza portretul bloggerului roman, asa cum l-am perceput eu de-a lungul timpului, cu inca doua-trei elemente definitorii, pentru ca, la final, dupa concluziile de rigoare, sa-mi spuneti voi, daca va regasiti sau nu in descriere.
Fie ca il folosesc in bauturi (ceai, cafea, cappuccino, sangria, vin fiert), deserturi (de la banalul strudel de mere si pana cel mai sofisticat tort), tratamente de infrumusetare(cosmetice, decolorare a parului, masaj anticelulitic, diete), condimentul dulce si aromat este atat de indragit de bloggeri inca exista voci care exclama, in extaz, ca ar putea introduce scortisoara chiar si in ciorba.
Puternic parfumata, cu efect revigorant si racoritor, menta este utilizata, mai ales vara, in limonade sau coctkail-uri, dar si iarna, in ceaiuri, fie pentru gustul inedit, fie pentru efectele sale miraculoase, vindecand anumite probleme de sanatate. Pana acum, toti bloggerii cu care am intrat in contat, s-au declarat fani ai acestei plante medicinale-condiment.
Destul conservator cand vine vorba de mancare, bloggerul roman nu evita bucataria pentru ca adora sa gateasca. Rar cand evadeaza la fast-food pentru o shaorma sau un hamburger, pentru ca agreaza doar preparatele traditionale romanesti, ciorbe, sarmalute, tocanite si prajituri de casa.
Desigur, menirea bloggerului este sa scrie, dar cand vine vorba de citit articole, acesta le prefera pe cele moralizatoare, mobilizatoare, din care simte ca a invatat ceva concret, care ii reda speranta intr-o lume mai buna si convingerea ca viata este frumoasa.
Dincolo de preferintele si pasiunile sale, bloggerul roman se remarca prin urmatoarele atitudini si comportamente:
1. Se doreste a fi un model, o adevarata sursa de inspiratie pentru ceilalti.
2. Simte nevoia sa dea povete, sfaturi, recomandari.
3. Imbratiseaza valori morale precum precum dreptatea, adevarul, iubirea, toleranta.
4. Gandeste si mananca sanatos.
5. Este un traditionalist care iubeste autenticul romanesc.
In ce procent va regasiti in descrierea de mai sus si ce fel de persoane va place sa aveti in jurul vostru, unele care va seamana ca pasiuni si caracter sau unele (destul de) diferite de voi?
Imi plac din ambele categorii pentru ca imi place sa sustin pe cineva care sa aiba o idee buna cu care sunt de acord dar imi place sa fiu si contrazicere cu o persoana, sa ne contrazicem cu argumente. Eu de astfel de persoane sunt inconjurat, de cei pe care ii sustin si ma sustin si eu dar si de cei ce intra in contradictii mereu cu mine.
E bine ca iti plac oamenii, Valentin. :biggrin: Cu cat mai diversi, cu atat mai bine.
Adevarul e ca cei care ne seamna foarte mult termina prin a ne plictisi, nu? :tongue: :unsure:
Desigur, trebuie sa ne mai certam cu cineva uneori.
Eu asa am observat, ca pana la urma starea asta de zen, pe timp indelungat, nu este caracteristica oamenilor. :biggrin:
:)) Mi s-au inmuiat picioarele citind ca bloggerilor le place scortisoara. Eu abia o suport in placinta cu mere. Menta da, este de nerefuzat. :))
Mai in gluma, mai in serios, pot bifa destule dintre punctele descrierii tale, mai ales ca astazi am dat o multime de sfaturi. :))
Cam asta e si reactia mea cand intru pe diverse bloguri si gasesc oameni cu asemenea pasiuni. Parca toti s-au vorbit sa le placa aceleasi lucruri:scortisoara, menta, ceai. :)) Iar eu ma simt in plus, simt ca sunt un :alien: printre ei. :silly:
Eram aproape sigura ca te incadrezi descrierii, Vienela. Exceptia de la regula vine sa-mi confirme banuielile. :tongue:
Draga Nice,
Nu știu dacă eu mă încadrez în categoria blogări :biggrin: Să zicem că da ca să avem ce comenta :tongue: Natura meseriei pe care mi-am cam ales-o mă face să fiu atent cu tradițiile românești. Însă nu le port nici pe blog, nici în gură așa cum o fac prea mulți, prea des
Nu vreau să fiu model pentru nimeni și nici să dau povețe. Sunt o lepră și nu țin morțiș să mă copieze careva 
De gătit gătesc ce îmi place și sănătos este ceea ce îmi face mie bine, nu ceea ce trâmbițează internauții sau doctorașii de televizor.
Știu eu cam pe cine aș vrea să îmbrățișez :biggrin:, numai că valorile de mai sus din textul tău se dovedesc numai în fapte și mereu cu gura închisă.
Îmi place menta, la fel ca toate plantele. Îmi place natura dezlănțuită pentru simplul motiv că mie îmi dă energie. Nu-mi place toamna, nu mă dau în vântul extazului după orașul meu. Cât despre cărți si seriale tv, tuturor ne plac unele sau altele
Nu cred în clasificări de niciun fel. Nu suntem atât de unici si de speciali…
Buna, Marin, crede-ma ca daca nu intram zilele trecute pe 20 de bloguri care ridicau in slavi beneficiile mentei sau ale ceaiului cu scortisoara, nu faceam articolul asta. :biggrin:
Nici eu nu cred in clasificari, insa uita-te si tu cati oameni se regasesc in descrierea mea. Doar din cei care recunosc aici, pe blog, in comentarii.
Pai nici eu nu ma regasesc in categoria bloggeri, de aceea am si tinut mortis sa subliniez aspectul in articol.
Desigur, noi, oamenii suntem unici si speciali, doar ca cei de pe bloguri au foarte multe lucruri in comun, foarte multe pasiuni comune. Le stii deja, nu le mai repet.
Eu nu sunt pasionata nici de ceai, nici de seriale sau filme, de carti nici atat(e drept ca mi-au placut intr-o alta perioada a vietii, dar acum nu mai am rabdarea necesara), ploaia imi place doar vara, muzica…o prefer pe cea comerciala, sa nu aud de menta sau scortisoara, bucataria ma plictiseste teribil, nu tin mortis sa mananc doar acasa, ador sa ies la restaurant, nu duc romanismul la extrem, desi, recunosc, imi place doar limba romana si nu m-as cupla cu un strain niciodata. Pe zi ce trece realizez ca am putine in comun cu bloggerii pe care ii frecventez. Si nu stiu daca e tocmai ok asta. Adica, nu ar trebui sa ne imprietenim cu oameni care ne seamana, care ne impartasesc pasiunile, felul de a vedea viata?
Pe de alta parte, trebuie sa-ti recunosc, ca oamenii din blogosfera par toti atat de perfecti, de imaculati, pozitivi si manati doar de ganduri bune… Iar asta mi se pare cam suspect.
Neața, dragă Nice! Din punctul meu de vedere, acelea nu sunt mărturii că acelor oameni le place ceaiul cu menta sau scorțișoara în loc de vată pe băț
Și eu am constatat că dacă faci cură cu argilă îți e bine la interioare :biggrin:. La fel dacă bei seara și dimineața miere cu scorțișoară în apă bine fiartă 
Sau, știi bine că ador ceaiul cu biscuți pentru că asta mâncam când eram mic la țară… Însă nu mă apuc să scriu despre astea pe blog 
Cei care o fac, fără supărare, sunt ca ăia care acum au inventat ei apa caldă 
Ca și în viața reală, totul e spoială și imagine. Dacă e 1 decembrie, scriem despre ziua româniei, dacă e cazul scriem despre mâncarea sănătoasă. Sau despre arestarea lui Năstase ori moartea lui Sergiu Nicolaescu.
Eu am prieteni foarte buni, cu care comunic excelent. Și nu aveam neapărat aceleași pasiuni. Asta pentru că fiecare respectă plăcerile celuilalt.
Sigur, eu nu am impresia despre mine ca sunt unic și magnic. Nu, deloc. Sunt cat se poate de banal. Numai că recunos care sunt lucrurile in care cred si ce imi place si ce nu
Din punctul meu de vedere, muzica si mancarea tine exclusiv de gust. Nu ai ce discuta aici. Îți place sau nu și cu asta basta. Poți, în schimb, prezenta pe blog filme și cărți, cât poți de obiectiv. Asta pentru ca ai tăi cititori să știe dacă să le citească au ba. Pe astea le înțeleg.
Felul în care oamenii gândesc mie unul îmi produce lehamite… Și asta pentru că toleranța este zero. TRatăm totul atât de egocentric încât celălalt este un retardat, o scursură pentru că nu gândește și nu acționează ca el. Acesta este și motivul pentru care nu am răspuns niciodată în blogosferă vreunei provocări.
Daaaaa, sunt perfecți ca mucegaiul…
Neata, Marin, asemanarile dintre doua persoane ajung sa plictiseasca, iar diferentele sa irite. Cred ca, pana la urma, ceea ce dezbina si desparte doi oameni, este nepotrivirea de caracter. :)))Si lipsa de pasiuni comune. Desigur, daca te intalnesti din an in pasti cu omul, e dragut sa-i asculti punctele diferite de opinie, dar pe termen lung aceste ajung sa te enerveze sau, mai rau, sa produca certuri aprinse, vehemente.
Cam asta vroiam eu sa subliniez cu acest articol, initial, m-am simtit bine in blogosfera, pana am inceput sa-i cunosc mai bine pe oamenii cu care intram in contact aproape zilnic. Mi-am dat seama ca nu prea avem nimic in comun. La inceput entuziasmul e mare…insa timpul isi spune cuvantul asupra trainiciei unei relatii, chiar si virtuale. Sunt si oameni care imi plac in ciuda parerilor diferite asupra lumii si a pasiunilor neimpartasite. Slava Domnului!
Bine punctat la începutul comentariului
Asta cu nepotrivirea de caracter este superba. Și reală în același timp. Îmi aduce aminte de hârtiile de la divorț :biggrin:
E al naibii de greu de găsit echilibrul. Așa este, întâlnirile rare fac ca să suporți cât de cât o anumită persoană în ciuda diferențelor dintre el și tine.
Cred, și aici mă refer în special la lumea blogurilor, că este destul de important și modul în care un om se comportă intr-o discuție în contradictoriu. Unii sunt atât de vehemenți și chiar de violenți în limbaj încât produc lehamite conversațională. Sunt mai “răi” decât Dumnezeul lui Moise
Da, îţi înţeleg din plin punctul de vedere cu privire la lipsa entuziasmului. O simt pe pielea mea :Smile: Niciodată nu mi-a plăcut să scriu şi să vorbesc în pustii. Dacă nu am cu cine vorbi sau pentru cine scrie, atunci nu o fac. Nu pentru că m-aş da bătut, ci pentru că ţin la sănătatea mea mentală. Şi emoţională în acelaşi timp.
Si ai mare dreptate, e al naibii de greu de gasit un echilibru si mai ales o persoana care sa iti semene oarecum, de care sa nu te plictisesti, care sa te faca sa te simti bine, mereu, in preajma ei.
Cat despre cei care-si sustin punctul de vedere cu vehementa pe bloguri…hm, pe aici sunt foarte putini, spre deloc. Poate ii intalnesti mai des pe blogurile politice, in rest, oamenii sunt destul de maleabili.
Uh, in sfarsit cineva care ma intelege! :happy: :biggrin:
Păi, nu ai pentru ce să îţi ceri scuze; amintirile neplăcute sunt cele care au dus la divorţ; divorţul e o amintire plăcută
Eu nu intru pe blogurile politice, de ce aş face asta? Sunt suficient de capabil pentru a judeca cu mintea mea și nu doresc să împărtășesc și cu altcineva păreri despre politică. Nu-mi plac polemicile. De niciun fel. Mai ales că atunci când e vorba de fotbal și politică, românul e atoateștiutor :biggrin:
Da, e dificil. Eu am găsit câteva persoane alături de care nu cred ca m-aș plictisi vreodata. Poate ele cu mine
Ma bucur mult ca nu privesti inapoi cu…manie, desi ai avea toate motivele. Eu nu cred ca as fi asa zen, asa iertatoare si atat de senina intr-o atare situatie. Bine, tu zici acum :uh, bine ca am scapat”, da, asa e ok, te inteleg si te aprob. :))
Norocosule. :biggrin:
Polemica de dragul polemicii…ei bine, asta mie nu imi place deloc. Cand doi stiu foarte bine ca doar unul are dreptate si cu toate astea continua. Insa, daca din discutia in cotradictoriu publicul iese lamurit sau se nasc idei si adevaruri interesante, de ce nu. :unsure:
Sincer, nu simt ca ma regasesc foarte mult in cele scrise de tine. Nu zic ca nu ar fi cateva caracteristici care poate.mi se potrivesc, insa la nivel de coincidenta. Si pana acum nici nu mi s-a parut ca cei care scriu pe bloguri seamana intre ei mai mult decat oricare alt grup de oameni.
Care alt grup de oameni, Anda? De ex grupul colegilor mei, cei de la serviciu, crezi ca sunt atat de asemanatori? Aici, cei mai multi pe care ii frecventez, adora lucrurile mentionate de mine mai sus. Plus cele de pe articolele precedente dedicate fenomenului, nu stiu daca le-ai citit. Aici toata lumea adora sa citeasca, sa vizioneze filme sau seriale, sa gateasca, sa citeasca texte motivationale, toti iubesc pisicile, ploaia si ceaiul. Si muntele. Eu bine eu nu iubesc aceste lucruri, mai bine zis ma lasa indiferenta.
Ma rog, daca tu zici ca nu am dreptate si ca nu te regasesti, asa o fi. Sper sa nu am dreptate, dar prea multe similitudini si prea multa perfectiune si bunatate in blogosfera. Eu mi-as dori alaturi oameni care sa-mi semene cat de cat, oameni cu bine si cu rele, nu doar cu bune. Oameni cu o existenta normala, nu cu una perfecta! :ermm:
Eu n-am vazut niciodata “blogsfera” asta ca un intreg sau ca un grup de oameni. Sunt constienta ca unii mai ies la tot felul de intalniri si conferinte sau ca se mai cunosc intre ei, insa dupa parerea mea o parte infima din multitudinea de bloguri existente in Romania. Iar cel putin oamenii pe care ii citesc nu par a semana intre ei.
Anotimpul meu preferat e primavara, imi plac mai mult cainii si prefer marea decat muntele :)) Cat despre perfectiune si bunatate: 1. Eu mai degraba am vazut multe rautati gratuite decat bunatate 2. Consider ca fiecare om prefera sa povesteasca pe propriul blog de partile sale pozitive si mai putin despre defecte. Adica clar ca toti avem si rele, insa normal ca multi aleg sa nu povesteasca public despre ele.
Dar sa stii ca majoritatea blogurilor pe care le citesc chiar nu seamana cu ce povestesti tu. Poate ar trebui sa cauti alte bloguri de citit :D
Anda, sa stii ca sunt si bloguri care-mi plac, cu care ma simt compatibila, cu care rezonez. Eu nici nu sunt genul care sa dea buzna neinvitata in casa omului…de cate ori m-am dus pe un blog care mi-a placut si am lasat si eu un semn, am fost complet ignorata. In general, prefer un dialog cat de mic, unui monolog.
Da, ai dreptate, dar ma refeream la blogosfera mea, in cea pe care o frecventez eu, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Daca nu ai descoperit oameni care sa semene intre ei si sa prezinte pasiuni pentru lucrurile mentionate de mine mai sus, te felicit si te invidiez. :biggrin:
Buna!
N-am inteles treaba aia cu integrarea… Nu e musai sa te integrezi intr-o multime. Iar “neintegrarea” are avantajele sale, deoarece tu “esti mai mult tu si mai putin multimea”. Imi plac oamenii originali, care au curajul de a fi ei insisi in ciuda presiunii “maselor”. Imi place blogul tau si stilul de a scrie si te citesc de fiecare data cu placere.
Cat despre cele 5 puncte mentionate: ma regasesc complet in primele trei, partial in al patrulea (de gandit gandesc sanatos, de mancat nu mereu
) si sunt de acord cu punctul 5 atata timp cat traditia nu se opune adevarului si modului rational de a vedea lucrurile si viata in general.
Buna, MT, de foarte multe ori ma simt in plus aici, in blogosfera asta. Chiar nu am nimic in comun cu acesti oameni, cu pasiunile lor, cu existenta lor perfecta. Aici toti sunt buni si fara probleme, sau daca au, tind sa le ascunda, sa nu discute despre ele. Eu imi doresc sa discut si altceva decat partea frumoasa a lumii, cu toate ca pe ea pun si eu accent. Ca nu totul e roz in jurul meu…
Cum a fost de ex articolul precedent, la care multi au evitat sa raspunda sau au recunoscut ca sunt intelesi si ii inteleg pe cei din jur. Nu stiu, parca ceva mai multa substanta as dori, mai multa profunzime, nu exagerat si nu mereu, evident, dar pe unde intru citesc:”vai ce bine imi merge”, vai ce fericita sunt”, vai ce mult iubesc”, “ce am mai facut pisica mea”… chestii din astea. As vrea un echilibru daca se poate…
Pe de alta parte unii zic ca in real world e destula mizerie ca s-o mai aduca si pe bloguri, si ca aici e doar o iluzie, o evadare. Eu nu prea mai vreau sa evadez… Cu toate astea, blogurile axate pe social si politic, nu-mi trezesc mare interes. Deh, cum ziceam , un echilibru ar fi indicat.
Toata lumea are probleme oricat de “roz” ar parea situatia lor din exterior. Nu ai de ce sa te simti in plus pt ca , repet: nu ai de ce sa iti faci grji ca nu faci parte din “majoritate”. Pe blogul tau scrii si discuti ce vrei tu, indiferent cine va ramane pe el sau nu.
Blogosfera nu e o iluzie, este traspunerea in virtual ale unor aspecte din realitate (existente sau dorite de autor) dar tot spun ceva real despre cineva din “real life”.
Desigur, blogosfera sociala, economica si cea politica face asta. Chiar si cea turistica…
Restul…incearca sa infrumuseteze realitatea.
Pai cred ca ma cunosti deja… ma regasesc aproape in totalitate… exceptand faza cu modelul, vreau sa fiu un model pentru mine sa fiu mandru de mine, nu neaparat transmit asta sau cel putin nu direct!(cred)
Pato, inseamna ca nu prea avem nimic in comun, caci eu nu sunt pasionata de acele lucruri. De ce revii totusi pe summerday? Nu pot sa zic ca nu militez pentru dreptate si adevar, dar vorba gravatarului lui Valentin, nu sunt mereu buna. Nu am mereu ganduri pozitive. Am facut si lucruri cu care nu ma mandresc. Ma rog, tot la fel de adevarat e ca la varsta ta nu le facusem inca.
:biggrin: :silly: Si am o existenta marca de imperfectiuni, nu o viata perfecta precum a celor din blogosfera. Intelegi ce spun? Aici nimeni nu are probleme… Doar eu(a se vedea articolul precedent).
Bottom of line, pot doua persoane care nu prea au nimic in comun sa coexiste in aceeasi parte a blogosferei? Poate ca da. Dar in real world? Cum sunt prietenii tai? Iti seamana sau sunt diferiti de tine? :dizzy:
prietenii cei mai buni imi seamana, amicii sunt sunt de toate felurile…
E drept ca tindem sa prezentam pe bloguri doar latura pozitiva, dar oare asta nu-i bine? Poate ca idealizam lucruri dar nu inseamna neaparat ca e gresit, tu bei cafea… eu nu beau dar si tie iti place ceaiul( de ce zici ca nu avem in comun nimic?), doar ce am baut o cana de vin fier cu scortisoara… sau chiar si pe orezul cu lapte merge, grecii cel putin fac exces de scortisoara :D
Eu incerc sa nu prezint doar latura pozitiva, Pato. Nici a mea ca om, nici a vietii mele. Mereu am adus in fata voastra (uneori mai subtil, mai printre randuri) problemele mari cu care ma confrunt(uneori de natura sentimentala, alteori financiara). Niciodata nu am pretins ca sunt minunata si duc o viata perfecta. Iar ceaiul imi place, da, ca experienta intr-o zi geroasa de iarna, servit intr-o ceainarie, la caldurica. In rest, poate doar vara, ice tea. :biggrin: Insa de aici pana sa-i inchin ode…nici pe departe. Ceaiul nu e o pasiune pentru mine. Iar scortisoara, pur si simplu, nu o suport! Nu imi plac lucruriile prea aromate si condimentate. Iar cum intru doar pe bloguri ce lauda treburile astea…iti dai seama ca nu vreau sa fiu mereu gica-contra. Nici nu e nice sa fii astfel, dar ce poti face? :)))
Intelegi? Ce caut eu aici, imi ramane sa ma intreb. :tongue: :alien:
Eu nu beau vin fiert. Nu beau vin deloc si aproape toata blogosfera e innebunita dupa bautura asta. Acum si tu.
Ce are a face?
Cine cu cine? :biggrin: :dizzy: :ermm:
Cu ce nu cu cine!
PATO…m-ai bagat de tot in ceata. :ninja: Ce sa aiba a face? Cu ce? :unsure:
Sara buna,
In primul rand am vazut ca ai scris ceva de ciorbe pe acolo mama ce pofta am de o ciorba noroc ca am un papricas de nota 10 :). Acum sa abordam tema, model nu sunt pentru nimeni si nici nu as vrea sa fiu modelul cuiva, cine ar vrea sa aibe un model incapatanat:)) si national socialist pe deasupra. In privinta sfaturilor pot sa zic ca am mai dat dar nu vreau sa imi fie luate in nume de rau :-s eu unul vreau doar binele :), iar de mancat sanatos nu prea ii vorba am si eu escapadele mele cand bag in mine si junk food dar de obicei mananc mancare gatita.
Iar pe mine patriot nu o sa ma vada astia nici mort:)) adica eu unul nu pot sa simt nimic pentru Romania, adica apreciez tara care e o tara superba, apreciez pe romani care sunt oameni primitori si cu o inima mare dar eu totusi simt ca nu aici e locul meu.
Buna seara, Daniel, ce ciorba preferi? De burta sau de vacuta?
Cine iti gateste? Tu? :unsure: Eu zic ca e ok sa oferi sfaturi(in general vorbind) atunci cand iti sunt cerute de partenerul de discutie. Pentru ca am impresia, ca oamenii tocmai in acele momente se blocheaza, cand isi dau seama ca porta pe umeri o anumita responsabilitate. :dizzy:
Interesant ca simti ca nu iti este locul aici, in Romania. Clar, trebuie sa pleci spre alte zari albastre. Macar sa vezi…ce simti si despre ele. Nu stiu, e un sentiment ciudat pe care nu l-am incercat niciodata. Imi place sa calatoresc doar ca turist. :biggrin:
Cum sunt prietenii tai, Daniel, diferiti de tine ca pasiuni si caracter sau isi seamna a ca doua picaturi de apa? :ermm:
De preferat prefer ciorba de legume chiar daca la noi in Banat nu se prea omoara lumea cu ciorbele mai degraba papricasuri si alte cele, nu imi gatesc eu :)), tatal meu gateste Mastercheff ce mai:), dar in toti acesti ani de cand stau cu el am invatat sa fac si eu de mancare deci nu ma dau la o parte uneori gatim amandoi merge mult mai rapid.
In privinta meleagurilor straine o sa ma indrept sper ca in urmatorii 5 ani sa fiu deja stabilit dincolo, Nice sentimentul acesta il cunosti atunci cand imprumuti multe obiceiuri din tara respectiva si mai ales cum o fost in cazul meu care de mic am fost crescut cu obiceiuri, obiecte si de ce nu filozofia din Germania.
In privinta prietenilor sa spunem ca prefer veselia mai degraba decat prostia, imi plac oamenii care stiu sa glumeasca( eu unul nu am aratat in online dar am un simt al ironiei) cel putin asa zic prietenii despre mine, dar pe langa glume daca mai ai si ceva in cap deja mi-au intrat la inima si cam asa sunt prietenii mei cei mai buni.
Nu pot sa zic ca imi seamana ca doua picaturi de apa dar iti spun daca stai vreo doua zile cu noi nu cred ca exista ora din zi in care sa nu razi, zicea un coleg ca atunci cand imi face mintea mea un pui sa ii dau si lui:)) ca multe mai imi debiteaza mintea.
Uite ca ai subliniat un lucru interesant, in blogosfera se poarta seriozitatea. Putina lume pare glumeata pe blog. Eu incerc sa exprim unele stari si sentimente prin plasarea strategica a unui emoticon la sfarsit de fraza. Si acest text e un pamflet, dar nu stiu cati si-au dat seama de asta. E pura ironie…
In general tinerii adora sa rada, sa glumeasca. Unii chiar non stop. :biggrin: Asa ca nu ma mira deloc ce-mi povestesti. In primul rand ca au multa energie, pofta de viata si sunt si …mai fara griji. Nu toti! Stiu povestea ta!
Imi place sa am alaturi persoane cu aceleasi pasiuni. Sau macar persoane care sa gandeasca la fel ca mine in anumite privinte. Am incercat la un moment dat sa am o relatie de prietenie cu cineva care era foarte diferit de mine…dar era tare greu. Practic nu era de acord cu nimic din ce ziceam eu…asa ca…era cam aiurea. Simteam ca nu ma pot exprima, ca orice spun deranjeaza.
Din cele mentionate de tine ma regasesc in punctul 3, ba chiar incerc sa promovez acele valori morale. Sunt traditionalista, cred. Nu prea mananc sanatos…insa mi-as dori sa schimb acest lucru. Nu ma consider a fi un model si nu simt nevoia sa dau sfaturi, insa imi place sa recomand produse/lucruri/hobby-uri…si orice imi mai place mie. Mai degraba vreau sa ajut prin blogul meu…sa ofer un mod de petrecere a timpului liber si o sursa de aflare a anumitor lucruri.
Da, Mihaela, si eu am avut o astfel de colega(de serviciu), cu care, la inceputul relatiei, ma intelegeam perfect. Pana ne-am cunoscut ceva mai bine si am descoperit ca nu avem nimic in comun, ca nu ne plac aceleasi lucruri. Incet-incet tot ce spunea ea ma irita, ajunsesem sa nu mai deschid gura, o lasam doar pe ea sa vorbeasca. Pana cand, intr-un final, a tacut si ea… :biggrin:
Eu nu sunt deloc traditionalista(bine, as manca zilnic pui cu cartofi, dar nu facuti de mine) si nici nu incerc sa promovez acele valori, este suficient ca in viata ma ghidez eu dupa ele. Asta nu inseamna ca sunt perfecta sau ca am o viata perfecta. Aici pe blog nu vreau sa dau sfaturi si nici sa pretind ca sunt un model pentru altii. Tot ce am dorit eu pentru acest blog a fost un dialog real intre doua parti: autorul si cititorul. :cheerful:
Trei din cinci. Aş fi zis trei jum’ate, da’ nu prea cred că gîndesc sănătos – whatever that means – iar de mîncat sănătos – după definiţiile moderne îngrăşate cu Initum – nici atît.
Cu toate astea, nu sînt un blogger. Sînt doar un om care se urcă pe o bancă în parc şi spune ce-are pe suflet, după care pleacă mai departe tîrîndu-şi paşii prin ţărîna veacului. Nu las în urmă nici aromă de scorţişoară, nici de mentă – poate doar una de timp iremediabil trecut.
Erata: Initium
Frumoasa definitie a celui care scrie pe blog ai dat, Dragos. Cel ce spune ce are pe suflet.
Seamana putin cu citatul ales pentru a deschide articolul.
Ah, acela era un citat/motto? Se vede că sînt grăbit, am trecut prea repede peste el. Sowwy… :blush:
Mulţumesc pentru apreciere! :heart:
Da, este definitia mea pentru termenul in cauza. Un blogger trebuie sa fie el insusi, nici mai bun, nici mai rau decat in realitate, sa-ti scrie pe blog povestea vietii sale, poate putin romantata, poate cusuta cu o metafora doua, poate tivita cu cateva epitete, parabole si hiperbole, dar sa nu se indeparteze asa mult de la realitate. Sa puna in scrierea lui tot ce are mai bun in el. Integritate. Cer prea mult de la un blogger?
Ei, hai că începi să mă faci să mă simt blogger!
Numai că tu ceri cam mult de la fiinţa umană a secolului 21. Cînd minciuna, decepţia, lauda, înfumurarea şi toate celelalte în speţă au devenit “virtuţile” şi “valorile” de bază ale societăţii, tu vrei să găseşti – şi nu oriunde ci în public, în văzul întregii lumi! – oameni sinceri, deschişi, integri, dezinteresaţi, săritori şi aşa mai departe? Păi asta ar însemna s-arunce restul lumii cu ouă clocite şi roşii, în ei! :shocked: La figurat vorbind, desigur. :wink:
:))))))) Mda, riscul ar fi prea mare.
Tu cam ai dreptate acolo, sa mai zica cineva ca valorile morale in societate nu s-au rasturnat. :dizzy: Iar noi, din pacate, nu ne-am adaptat. :biggrin:
Pune repede ghilimele la din păcate, că mai citeşte cineva şi te ia în serios! :devil:
:)) Esti haios :happy: , mi-ai adus zambetul de buze, iar pentru asta iti multumesc.
Chiar aveam nevoie. 
:cheerful:
De fapt blogul asta avea nevoie de putina destindere. Sau toata blogosfera in ansamblu. :biggrin: :silly:
Vizavi de ultima frază, nu pot să nu-mi amintesc, cu fiecare asemenea ocazie, de o scenă din filmul “New York minute”, cu simpaticele surori gemene Olsen. Cea mai năstruşnică îi pune celeilalte sobre un bilet în agenda ei zilnică, în care scria:
“Remove stick from butt”.
Cred că expresia asta ar fi extrem de potrivită lumii întregi, în ansamblul ei. :wink:
Mă bucur că pot contribui la starea ta de bine. Încet-încet, se topeşte gheaţa de pe creasta muntelui… :whistle:
:biggrin: Asa se pare. Iar muntele nici nu e prea inalt… :tongue:
Ce-i prea mult strică, ce-i prea puţin n-ajunge. Muntele e bine să fie undeva la înălţimea optimă. Iar gheaţa… gheaţa e mult mai bună înt-un pahar cu whiskey, la o discuţie plăcută.
Da, corect, dar ce ne facem cand unul din partenerii de discutie nu agreaza alcoolul? :biggrin: Deloc. :ermm:
Ei, nu fi copilă, că doar ştii răspunsul… Celălalt se va alege cu porţie dublă: una de alcool, cealaltă de “făcut mărunţel din buze”.
Sigur, dacă aş fi fost ceva mai tînăr aş fi venit imediat cu o replică mai adecvată, de genul “în acest caz vom folosi gheaţa într-un scop mult mai plăcut, după exemplul lui Mickey Rourke şi Kim Basinger în ‘9½ weeks’ “, but then again, mă îndoiesc de faptul că cineva mai tînăr ar fi urmărit un asemenea film romantic, pentru a-l putea oferi drept exemplu. :whistle:
Nu ştiu cum fac, da’ nu pot să rămîn priponit pe topic şi pace!
Neata, observ, eh, incep sa cred ca asta e farmecul tau. :biggrin: :cheerful: :silly: :dizzy:
Pînă la urmă, nu fac decît să mă conformez citatului tău – I’m being myself. All the time, in any circumstances. :angel: :wink:
Buna observatie, super replica. :wink:
Ai ales calea cea dreapta. :biggrin:
Mulţumesc. :blush:
Urasc scortisoara!! Dar nici menta nu folosesc. Nici cuisoare, nici migdale amare…nimic cu miros si gust prea puternic. Nu pot… pur si simplu.
Deci am sa raspund mai complet.
Am citit si articolele celelalte…
Eu nu-s un blogger tipic. Deloc. Iubesc vara, marea, felinele dar si cateii (am si un catel si un motan si sunt topita dupa ei), nu prea mai citesc carti fiindca am citit o biblioteca sau doua deja, filme…am vazut destul de multe si anume ceea ce cred eu ca a contat pentru cultura mea cinematografica; muzica…sunt ascultatoare de muzica rock. Acum nici macar din asta nu mai ascult …
Sunt fascinata de lumea araba..cred ca in alta viata am trait pe undeva, pe acolo, sunt inclinata apre vest, imi plac ciocolata amara, nu-mi plac nici toamna, nici iarna…
Sunt o fire toleranta dar asta nu inseamna ca ma laud de dimineata pana seara ca sunt astfel. Urasc citatele motivationale si toata literatura de gen. Si citatele “destepte” la fel. Nu spun ca nu imi place ceva “scris adanc” ca sa zic asa, ceva filozofic, marca Octavian Paler, de exemplu…dar nu mi le pun in frunte si nici nu postez asa ceva pe blog din doua in doua zile
Iubesc fotografia…si as dori si eu un aparat mai bun. Deocamdata incerc sa fac ce-i mai bine posibil cu micutul meu aparat. De care, cand imi reusesc fotografiile, sunt foarte mandra :wink:
Ce sa mai spun? Si eu beau ceai…nu toata ziua, dar beau, mai ales acum, iarna.
Prefer fotografia normala…desi si HDR-urile sunt interesante.
Nu-mi place ploaia, nu-mi place furtuna…iubesc soarele, florile, iarba… imi iubesc familia…
Cam asa ceva…
Nu ma prea regasesc decat poate max. 30% in portretul robot al bloggerului
:))))))))))))) Ahaha, ce mi-a placut asta, m-am prapadit de ras, portretul robot al bloggerului, tare faina asta.
:biggrin:
Slava Domnului ca e cineva care nu adora menta si scortisoara. :happy: Deja incepusem sa intru la banuieli, oricum am mai facut un articol despre :alien: , adica despre mine si motivele pentru care ma consider astfel. :))
Si mie imi place Octavian Paler, dar nu si literatura motivationala. Imi gasesc resurse interioare, pentru a merge mai departe, nu am nevoie de povesti cu talc sau slove mestesugite. Desi, uneori, unele te ung la suflet… :biggrin:
Elly, incearca sa castigi unul la un concurs de fotografie. Trebuie sa participi, Daniel ma incuraja pe mine, iar Pato a si reusit performanta la un moment dat.
Hm, lumea araba zici? Eu sunt fascinata de tarile Africii de Nord, mai putin de cele din Orientul Mijlociu… Dar doar asa, in calitate de turist….
Sunt foarte multumita de procentajul tau, Elly! :happy:
Pai e tot aia. Tarile Africii de Nord sunt toate tari arabe…chiar la ele ma refer si eu. Imi place cel mai mult Egiptul… dar ma intereseaza si Tunisia si Marocul…si tot ce e prin zona
Nu zic ca emiratele si restul n-ar fi interesante…dar mai putin. Ti-am spus eu de mult ca ne potrivim. Uitasem. Imi plac si ursuletii panda. Cat ar fi de mari, mie tot niste jucarii mi se par. Ii iubesc.
Cu concursul…eu stiu? Acolo participa atat de multe persoane incat nu ma vad avand sanse. :(
Tunisia, Egipt si Maroc sunt atractive si pentru mine, insa in Emirate nu sunt nerabdatoare sa ajung. Dintre toate cel mai mult ma atrage Tunisia. :wub:
Ah, ai citit ca mie imi plac ursuletii panda…si ei si ratustele mandarine. Pe care am uitat sa le mentionez.
Nu ai cum sa stii de unde sare iepurele. :)) Eu cred ca ne trebuie doar ocazia potrivita si putina indrazneala. Ma rog, eu inca nu am poze potrivite pentru un concurs…dar cine stie. :dizzy:
nu vreau sa fiu model… ar fi responsabilitatea prea mare… nu doresc sa fiu sursa de inspiratie si sa fiu copiat… imi place sa rmana unicat…
nu sunt capabil sa ofer sfaturi…
iubesc valorile enumerate de tine… si cred ca in masura f m are le si practic…
nu gandesc sanatos… dar incerc sa manac cat mai sanatos posibil…
traditionalist romanesc??? am plecat din romania… desi tara imi place foarte mult… locuitorii ei insa lasa foarte mult de dorit…
autenticul… il pretuiesc indiferent ca este romanesc ori american…
ador sa citesc in limba romana… si chiar sa scriu… dar… asta este o alta poveste…
Ovi, ce fel de oameni ai in preajma, unii care iti impartasesc pasiunile, deci asemanatori tie sau unii destul de diferiti? Ce tip de oameni iti place sa ai in preajma?
nu cred in existenta persoanlor care impartasesc totul pana la contopire…
dar balanta impartasirii este favorabila si asta aduce frumos si fericire…
ador sa ma in preajma oameni sinceri… restul se poate modela…
mai este un aspect… si anume.. mai putin sunt atent daca ceilalti imi impartasesc pasiunile… ci… daca eu impartasesc pasiunile lor…
Da, Ovi, sa stii ca inainte sa scriu seria aceasta de articole, despre marile pasiuni ale bloggerilor, tot acest aspect m-a frapat, faptul ca eu nu le impartasesc pasiunile. Si m-am simtit cumva ca desprinsa din decor. :dizzy:
Eu nu pot spune ca ma regasesc in vreuna din categoriile mentionate. Poate ca impartasesc din experienta si gândurile mele ceea ce consider ca poate fi cât de cât relevant si poate constitui un inceput de discutie.
In legatura cu persoanele…depinde. Pentru dinamica relatiei e bine sa ai o persoana complementara (iar când zic ‘relatie’ ma refer la orice tip de relatie), cu care sa impartasesti un set de valori de baza, dar cu care sa ai si multe puncte de vedere diferite.
Odata am cunoscut un om de afaceri, care avea o firma foarte profitabila si care era mândru ca o are pe sotia lui alaturi si in firma. L-am intrebat de ce si mi-a zis: pentru ca ne completam foarte bine: eu am viziune buna pe termen scurt, ea pe termen lung. Daca am fi asemanatori, si nu complementari, mai mult ne-am incurca.
Suna bine asta cu completatul, desi tu zici ca merge in orice tip de relatie, mie mi se pare ideala doar pentru relatiile de cuplu. Cand vine vorba de prietenii, de amicitii, nu prea vad rostul acestei complementaritati. :dizzy:
Iar dupa ce vad eu pe fb, ca sa si glumim putin, oamenii de care te-ai incojurat tu, Dragos, sunt cei care iti seamana foarte mult in gandire, cu care ai in comun acelasi mod de a vedea lucrurile. Cu unul care nu-ti impartaseste viziunea de viata, ce poti face? De certi cateva zile cu el si unul dintre voi cedeaza si dispare din piesaj (eventual pentru totdeauna). Asa e si in real life, cat sa polemizezi cu omul? La un moment dat te superi si nu mai vorbesti cu el. E mai practic si mai sanatos, dar nu mai e o relatie. :ermm:
Nice, am precizat deja un lucru: in primul rând, trebuie sa existe un set de valori de baza. In princicpiu, cam cu 80% din cei de fb am in comun acest set de valori de baza.
In al doilea rând, nu prea obisnuiesc sa dau afara persoane. Au fost câteva, plus o chestiune legata de setari, la care nu stiu cu ce am gresit, si am pierdut si alte persoane (asta lasând la o parte si 2-3 accese de orgoliu pe care le-am avut si pe care le regret – ce sa-i faci, nu sunt perfect). In majoritatea covârsitoare a cazurilor, eu am fost cel exclus. Nu-mi pare rau decât de o singura persoana, care nici nu stiu de ce m-a exclus – de la ea primeam stiri foarte importante. Deci nu e vorba ca m-am inconjurat in mod voit; asta s-a intâmplat.
In al treilea rând da, e in primul rând ideala pentru viata de cuplu, care, teoretic, e mai stabila decât o relatie de amicitie. Dar e valabil si in cazul unei relatii de amicitie..
In al patrulea rând, sunt oameni cu care chiar imi place sa polemizez – vin cu argumente, nu cu idiotenii.
Stiu prea bine cat de mult iti place tie sa polemizezi, Dragos. Iti este vitala activitatea, mai ceva ca aerul.
Pai, daca nu polemizezi, schimbi 1-2 replici, tzaca-paca, si s-a incheiat discutia. Ce e asa de placut in asta?
Daca discutia se poarta intre mai multi, atunci toate opiniile sunt binevenite. Sunt toate ascultate si la final se trage concluzia si se lamureste auditoriul. Cum se intampla pe bloguri sau pe fb. Fiecare are o contributie cat de mica la conturarea ideii finale. Daca sunt doar doi parteneri angrenati in dialog si se ajunge la polemica, poate fi destul de neplacut, pentru ca inevitabil ajungi sa te enervezi. Desigur discutiile cele mai interesante sunt cele presarate cu umor si ironie subtila, nu neaparat cele polemizate la maxim. :ermm:
Eu nu știu cât de mult m-aș putea numi blogger, dar să presupunem că o fac :D Hm, menta îmi place, mai ales ciocolata cu mentă, pe care o ador, scorțișoara așa și așa, iar de gătit nu am timp, oricât mi-ar plăcea. Da, mi-e drag orașul natal, dar dacă ar fi să aleg, sigur mi-aș lua un câine :)
Altfel, nu știu cât de ”omogene” sunt gusturile și firile oamenilor care au blog, dar e drept că am observat și eu anumite tendințe :D În ce mă privește, cred că avem nevoie de ambele tipuri de oameni în jurul nostru, dar oricât de mult ne place diversitatea, eu înclin să cred că vorba englezului, ”at the end of the day, when it comes down to it”, rămân oamenii cu care ai multe în comun și poți împărtăși cât mai multe lucruri, trăiri etc. :)
Exact, oameni cu care poti impartasi lucruri si mai ales trairi. Din acestia avem nevoie in jurul nostru. Desigur, la un pahar de bere, la terasa, poate e nevoie si de polemica si de idei diferite. Chiar si in blogosfera sunt binevenite cand dialogul e civilizat, real si poate aduce lumina intr-o anumita problema.
Imi plac: muntele, toamna, filmele si sa gatesc :))) dar evadez destul de des si la fast-food, de fapt pot spune ca ador fast-foodul asa nesanatos cum este, mai ales KFC-ul. De shaorma nici sa n-aud, mi s-a facut odata rau de la ea si de atunci n-am mai mancat. In schimb nu ma pasioneaza deloc China sau Japonia, de fapt Asia in general. Cred ca sunt ultimele locuri in care as vrea s-ajung. Restul nu pot sa spun ca le iubesc la nebunie, gen scortisoara, menta etc, dar nici nu ma deranjeaz prea tare.
Eu n-am observat prea multe gusturi comune pe la blogeri, iar alea care le-am sesizat le-am considerat coincidente. Mie oamenii mi se par asa de diferiti in general…
Duminica placuta Nice!
Am vazut ca iti place sa gatesti, Larisa. Si iti iese foarte bine! Ma rog, nu stiu cat de gustos, dar aspectuos cu siguranta. :biggrin: Shaorma nu mananc niciodata, nici mie nu-mi place, parca e prea grasa pentru gustul meu.
In sfarsit cineva care nu e pasionat de China si Japonia. :happy: Exact asa gandesc si eu, Extremul Orient este ultimul loc unde vreau sa ajung. La concurenta cu Antarctica si centrul Africii, evident. :))
Acest profil este intocmit de mine, sunt perceptiile mele, observatiile mele dupa 7 ani de cand colind blogosfera. Tocmai asta asteptam, sa-mi spuneti ca ma insel, ca nu am dreptate, ca bloggerii nu sunt toti facuti dupa un calapod…atat de diferit de mine. :biggrin:
O zi frumoasa si tie, Larisa. Asteptam cu nerabdare miile de poze. :silly:
Poate mă regăsesc în punctul 3, atât. Dar am un blog de puţină vreme, aşa că am timp să mă adaptez tiparului creionat de tine, până să devin blogger…
Era un pamflet! :)) Sper sa nu te adaptezi! :biggrin:
Scortisoara in supa – buna asta :).
Ma regasesc in putine din caracteristicile de mai sus si asta pentru ca:
1. Nu imi place sa tin morala…in cel mai rau caz recomand. Dau sfaturi, in sensul in care impartasesc din degustarile si incercarile mele.
2. Nu las impresia ca mananc pere la micul-dejun si fructe goji la pranz si in rest traiesc cu aer. Sau ca mananc doar sarmalute facute de mama si blestem shaorma din mall.
In schimb, imi place sa ii citesc pe cei care sunt diferiti de mine si de blogul meu. Si ii citesc pentru ca imi place sa ma delectez cu scriitura lor, cu ideile, sfaturile, trairile si opiniile frumoase care ma fac sa comentez si sa particip.
Aha, deci iti plac blogurile care vin cu ceva diferit sau care laseaza alte pareri decat ale tale. Da, ai dreptate, Iulia, opiniile frumoase sunt demne de a fi citite.
Diferit, dar nu ipocrit.
Cum ar fi sa citesc doar bloguri nisate (frumusete, bio, cosmetice, alimente) si sa tin morala pe blog cu fiecare ocazie? Nu! Asta este pasiunea mea, dar imi place sa citesc oameni cu opinii ferme care stiu sa-si faca loc in blogosfera.
Oameni sinceri carora le face placere sa vorbeasca, sa impartaseasca si sa iti raspunda la comentarii (foarte important, asa cum spuneai si tu intr-o alta conversatie).
Eu am ajuns la un punct incat ma intreb, dupa 7 ani in blogosfera, timp in care am crezut cu putere ca orice zboara se mananca, cata ipocrizie salasluieste pe bloguri. Daca oamenii sunt chiar atat de buni precum pretind. Daca sentimentele lor sunt reale. Daca asa se manifesta si in viata de zi cu zi. Probabil ca nu voi gasi niciodata raspunsul, dar macar imi fac datoria si lansez niste indoieli.
Am trecut prin foarte multe in online, Iulia. Aproape in fiecare an o iau de la capat cu oameni noi pe blog. Si asta e doar 10% din realitatea blogosferica care ma intristeaza nespus. E foarte dureros sa te atasezi de oameni si apoi sa dispara ca si cum niciodata nu v-ati fi cunoscut.
1. Se doreste a fi un model, o adevarata sursa de inspiratie pentru ceilalti.
2. Simte nevoia sa dea povete, sfaturi, recomandari.
3. Imbratiseaza valori morale precum precum dreptatea, adevarul, iubirea, toleranta.
4. Gandeste si mananca sanatos.
5. Este un traditionalist care iubeste autenticul romanesc.
Nici unul.
6. Își jurnălește, exprimă trăirile :silly:
Foarte frumos spus, Tury, ai surprins exact esenta blogggingului, mult succes si in continuare! :cheerful:
Mulțumesc, Nais așa și este. Ceilalți bineînțeles au tot dreptul să promoveze ce le tre prin cap dar nu se mai pliază pe blogging-ul adevărat.
Tury, neata, eu tot ma minunez de ce am vazut la tine pe blog. Deci, la asa ceva chiar ca nu ma asteptam… :wassat: :happy:
La ultima postare te referi? A, păi aia e creația celor de la wordpress. Vine la-nceputul fiecărui an în ciorne
:)) Creatia stiam ca e a lor, pe mine m-a surprins continutul ei. Nu ma asteptam ca summerday sa fie in top dupa fb. :)) Amazing!!! :coo:
Aham. Nais, în top! Las’că-i fain așa!
Este o adevarata performanta. :tongue: :cheerful:
Absolut! :cheerful:
Imi place menta, dar si scortisoara. Ambele in doze fine.
Cat despre cele 5 atitudini semnalate de tine, da, le-am observat la unii bloggeri – eu sigur nu bifez punctele 4 si 5. Cei mai multi insa sunt oameni cu blog, nu bloggeri.
Bloggeri, nebloggeri, multi se dau perfecti, fara cusur, bunatatea intruchipata pe bloguri. Poate pentru ca imaginea asta prinde cel mai bine la cititori.
ma regasesc intr-o oarecare masura, in principui expun ce traiesc cu impresiile de rigoare, in ideea ca poate cineva vrea sa faca ce am facut eu si-i ofer niste indicii la ce sa se astepte. sfaturile de obicei le ofer ca sa fac lumea sa rada, nu e ceva serios. in ceea ce priveste traditionalismul… n-as prea zice. am tendinta de a ma pune de-a curmezisul doar pt ca toata lumea face intr-un anume fel si-mi place sa fiu exceptia :grinn:
scortisoara o tolerez doar in placinta cu mere, mai trebuie sa lucrez la capitolul asta, iar menta doar in ceai sai limonada… dar imi doresc s-o testez in mancare.
Deci vrei si sa testezi gustul mentei si al scortisoarei si in alte situatii/combinatii…esti pe cale de a deveni un blogger desavarsit, Red.
biggrin: Joking. :tongue:
Imi place si aprob atitudinea ta la faza cu traditionalismul, de a fi exceptia. :wink:
Traditionalist? Nu prea… in rest pot zice ca ma confund cu caracterizarea facuta.
Cat despre persoane, nu trebuie sa aiba neaparat aceleasi gusturi/personalitate ca si bine. Chiar din contra, oameni cu idei noi, diferiti, de la care am ce invata. Tot ce conteaza este sa fie deschisi la minte si sa ma simt bine in preajma loc.
Deschis la minte, iata o buna precizare!!! Din ce am observat eu, fiecare o tine pe a lui si nu cedeaza! Oamenii au impresia ca doar cum gandesc ei e corect si doar ce le place lor e ok. :biggrin:
Si? Ai intalnit oameni diferiti de tine, ca idei si pasiuni, in prejama carora sa te simti bine? Cam cati? :dizzy: Multi, putini? :ermm:
Nu foarte multi… insa e suficient cat sa inveti ceva.
Daca nu esti deschis la minte e rau, nu ai cum invata, cum sa te adaptezi…
Hm, deci in viziunea ta important e sa te adaptezi… Asta contravine cumva cu cele concluzionate cu Dragos pe cel mai recent articol, merg sa-l intreb si pe el ce zice de asta. :biggrin:
imi plac bloggarii diferiti care reusesc sa imi acapareze atentia cu ceva! In general iubesc blogurile subiective
Interesant, inseamna ca ti-a placut si acest articol, extrem de subiectiv. :))
Tinand cont ca in ultimul timp am incercat tot felul de chestii noi, de faptul ca intotdeauna prefer mancarea rapida in locul celei care necesita timp de preparare, ca sunt patriot pana la un punct si ca scriu pe net (inclusiv blogul personal) tot ce imi trece prin cap …. nu stiu cat de bine ma pot regasi in criteriile enumerate de tine.
Insa, asa ca o paranteza, multi bloggeri sunt patrioti pentru ca asa e trendul, sau cum ai subliniat la punctul 5: “Este un traditionalist care iubeste autenticul romanesc.”, o iubi autenticul romanesc dar se imbraca din China, foloseste mancare bulgareasca si viseaza la excursie in Alpi – lucruri nu neaparat rele, dar care ….. traditional :))
Petre, ai putea scrie pe blog cateva din lucrurile astea noi pe care le-ai incercat lately. :biggrin:
In primele articole, parca m-am regasit mai mult
– doar din discutiile pe care le mai aveam cu Marin chiar si aici pe summerday :tongue:
Imi place toamna (toamna aceasta cel putin chiar mi-a placut), insa imi plac si celalalte anotimpuri. Ma atrage Orientul, da, dar nu e o pasiune. Muzica imi place in general, dar s-ar putea sa ascult multi artisti care nu sunt extraordinar de comercializati sau cunoscuti. Muntele, ploaia, da.
Cartile, filmele si serialele, DA. Cred ca ai observat asta usor
Pisicile, NU. Si chiar voi scrie un articol dedicat animalutului, datorita unor evenimente recente din existenta-mi simpatica :silly:
Asaaa…. Scortisoara imi place in vin, menta nu imi place insa ii stiu calitatile si din cand in cand imi fac cate un ceai de menta (si adevarul este ca e buna pt corp). De gatit, inca nu, desi am tot experimentat de nevoie in ultima perioada.
Nu caut morale in articole… Imi ajung lectiile si concluziile pe care le trage mintea mea in continuu din propriile-mi experiente. Desi, unul dintre bloggerii pe care ii citesc cu drag obisnuieste ca la sfarsitul oricarul articol sa scrie o scurta morala (o propozitie, mai exact), insa tipul are umor si surprinde in cateva cuvinte niste adevaruri surprinzatoare uneori
(articolele nu sunt moralizatoare oricum).
Cat despre articole mobilizatoare… daca inainte aveam dubii, acum stiu ca nimic exterior mie nu ma poate motiva. Deci nici asta nu caut.
1. Se doreste a fi un model, o adevarata sursa de inspiratie pentru ceilalti.
Cred ca Marin a ilustrat problema cat se poate de bine cu o fraza mai sus – ,,sunt o lepra si nu tin sa ma copieze altcineva” :)))
2. Simte nevoia sa dea povete, sfaturi, recomandari.
Mai, eu nu simt ca as simti nevoia asta, dar e posibil sa o fac. Eu simt nevoia sa le explic oamenilor de ce se intampla unele chestii cu ei, iar de acolo as prefera ca fiecare sa isi dea sfaturi singur.
3. Imbratiseaza valori morale precum precum dreptatea, adevarul, iubirea, toleranta.
Tind spre ele, dar le-am coborat de pe piedestal.
4. Gandeste si mananca sanatos.
Nu.
5. Este un traditionalist care iubeste autenticul romanesc.
Imi plac crestaturile traditionale romanesti (ca la asta ma pricep). Se pune? :))
Iulia, se dorea un pamflet. Ultimele concluzii sunt puse acolo tocmai pentru a evidentia ca bloggerii fac totul ca la carte. Ei nu gresesc, nu au vicii, sunt buni romani, sunt buni, frumosi in cuget si simtire. Sunt perfecti!
Toti se feresc sa dea detalii despre felul cum sunt ei cu adevarat, cu bune si cu rele si asta induce ideea ca blogosfera e o lume ideala. Ma rog, eu asteptam ca oamenii sa vina sa ma contrazica. Putini au facut asta, cei mai multi s-au regasit… :dizzy:
Eu nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu, dar, se pare, oamenii nu vor sa creada(sau sa stie) ca in jur exista rautate si egoism. Oamenii vor sa citeasca doar de lucruri frumose si de norisori albi si pufosi. Ma rog, poate generalizez si gresesc. :biggrin:
Mie mi se pare ca cel putin in ultimul an am revarsat pe blog nu tocmai aspecte ideale ale vietii. Desi citesc multe bloguri care nu se incadreaza pamfletului tau :tongue: , cred ca pe alocuri unii bloggeri tind sa puna un ambalaj frumos peste intentiile si aspiratiile lor. Poate pentru ca in viata reala nu pot sa faca asta asa cum si-ar dori? Nu stiu. Cateodata mi se pare doar ipocrizie/falsitate.
Iulia, asa este, tu ai fost foarte curajoasa si ai spus exact ce se intampla in viata ta. Chiar daca pe noi ne-ai aruncat intr-un mister absolut. :biggrin: :dizzy:
:tongue:
Evident ca sunt si astfel de bloguri, dar ele sunt exceptiile.
Oricum eu m-as bucura daca atat de multi oameni ar avea cu adevarat viata respectiva si ar fi cu adevarat cum se descriu in articole.
Blogger? Nu-mi place cuvantul asta,desi sunt si eu unul din ei.Dar dupa mine, less talk, more action :) N-am rabdare sa citesc posturi lungi,nici parerile altora.Fiecare cu gustul lui,stiu, e normal.Ma intereseaza fotografia,poezia,calatoria.Scurt si la obiect,adica.
Si chiar scriu atatia despre menta si scortisoara? :D
aha, de asta nu cresc eu cu blogul, nu folosesc scortisoara, desi am cumparat de craciun un plic pentru vin fiert.:)) (si nici vin fiert nu am facut pana la urma) asta e, ma apuc de scortisoara, ce nu fac eu pentru blog!