Pentru ca pe plan profesional apele s-au mai calmat, desi, de dimineata nici nu am pasit bine in institutie ca sefu’ mi-a marturisit pe un ton amuzat ca m-a visat azi noapte (iar in timp ce-mi povestea visul simteam ca imi ingheata sangele in vine, nu va puteti imagina ce cosmar!) si imediat dupa aceasta a recidivat facand o noua criza de isterie (dar nu asupra mea si-a varsat furia), mi-am propus sa incep o serie de povestiri din vacanta in Croatia. Relatari despre diferite locuri, fapte, oameni, evenimente. Azi despre oameni.
Poate mai mult decat tarmul de tip dalmatic, decat Dubrovnikul sau Lacurile Plitvice, m-a impresionat un om. Nu prin aspectul fizic, eruditie, simtul umorului sau spirit organizatoric, pentru ca trebuie spus le detinea pe toate, ci prin calmul de care a dat dovada cu fiecare intamplare ivita pe traseu. Pentru ca au fost cateva de pomina…
Cred ca orice adolescent indragostit de geografie si implicit de calatorii a visat macar o data sa devina ghid. A fost si cazul meu, insa am realizat repede ca sunt prea comoda pentru o viata mereu in miscare, mereu pe drum, cu bagajele intotdeauna pregatite la usa. Am stiut instinctiv ca meseria asta nu e de mine, iar evenimentele ulterioare mi-au demonstrat faptul ca nu ma inselasem. Pentru ca nu e deloc usor sa lucrezi cu indivizi pretentiosi, cusurgii si neinitiati in tainele turismului precum romanii. Pentru ca fiecare vrea altceva si considera ca viziunea lui asupra lucrurilor e cea corecta. Iar tu, ca ghid, esti unul singur, iar ei sunt 50. Si e aproape imposibil sa-i impaci pe toti, sa fii pe placul tuturor. Aici trebuie sa ai nervi de otel sau, pur si simplu, sa fii nepasator, chiar nesimtit. Pentru ca daca esti slab, lumea te simte si te calca in picioare. Imi aduc aminte cum ghida din excursia din Spania, o tinerica cu chip angelic, a inceput sa planga cand mai multi turisti au amenintat-o cu reclamatii la agentia de turism pentru ca autocarul avusese o mica intarziere… Iar daca verificati pe forumurile de calatorii, parerile despre ghizi sunt deplorabile, caracterizarile acestora cuprind nemultumiri, calificative si invective greu de imaginat. Sunt facuti praf, sunt efectiv desfiintati de catre turisti, astfel incat tie, ca cititor, ti-e si teama sa nimeresti intr-o viitoare excursie un un astfel de lider de grup (asa se numesc mai nou).
Dar sa ne intoarcem la personajul nostru, profesor universitar, am impresia ca preda fizica la Universitatea Bucuresti, care pe tot parcursul circuitului, nu a bagat in seama absolut niciun act de revolta spontana, nicio jignire sau nemultumire exprimata zgomotos de membrii grupului la adresa sa. Si-a vazut de treaba lui cu un calm imperturbabil, pe care eu am fost super mega invidioasa. :silly: Si va dau si doua exemple sugestive.
Nici nu pornise bine autocarul spre marea aventura balcanica, ca de undeva din spatele masinii o voce sparge brusc tacerea abia instalata:
“Noua de la agentie ni s-au dat primele locuri, cele din spatele soferului, de ce ne-ati asezat aici”?
Omul nervos la culme a incercat sa incropeasca un dialog pret de 15 minute, dar cand a vazut ca nu-l baga nimeni in seama, s-a vazut nevoit sa renunte la tipete si amenintari. Ghidul s-a facut pur si simplu ca nu aude! Si asa s-a stins primul conflict. Altadata, un tip tot din spate i-a cerut socoteala in timpul drumului pentru faptul ca ne-a cerut o taxa suplimentara (7 euro) pentru a ne insoti prin unele orase de pe traseu unde in program era specificat timp liber. Turistul l-a facut cu ou si cu otet numindu-l hot, ticalos, nemernic si l-a amenintat ca va depune reclamatie la agentie. Ghidul l-a ignorat si pe acesta in stilul sau caracteristic. Asta numesc eu o atitudine sanatoasa! Oricum e netul plin de reclamatii la adresa lui ca ia taxe suplimentare de la turisti. Normal ca cere daca noi vrem sa fim tinuti de manuta pe tot traseul, fraier ar fi sa nu profite!
Cand am ajuns la Plitvice si ghidul ne-a anuntat ca vom parcurge traseul prin padure pe cont propriu, fara el, oamenii s-au simtit abandonati si chiar tradati. Toti se intrebau: “pai atunci de ce mai avem ghid”, iar nemultumirea si ingrijorarea se citea pe fetele lor. Liderul si-a vazut de ale lui si fiecare s-a descurcat cum a putut. Adica perfect. :biggrin:
Ghidul nostru era un momument de calm, pe mine m-ar fi enervat la maxim si as fi raspuns imediat unor acuze de genu’, n-as fi suportat mai mult de doua minute niste oameni atat de carcotasi si limitati. Dupa ce i-am urmarit cu mare admiratie comportamentul timp de 6 zile, am decis sa incerc sa fiu ca el. :silly: Inca ma straduiesc… :whistle:
Exista o anumita trasatura de caracter din cauza careia ati avut probleme si pe care ati dori s-o schimbati la voi? Ati avut vreodata un model in viata (sau exista persoane care va inspira)?
Hey :) Hmm…e adevarat ca pe oamenii astia e bine sa ii ignori, nu iti foloseste la nimic sa te certi cu ei. Ghid montan suna bine si pentru mine cand eram adolescent!
Ohhh, eu nu sunt perfect din niciun punct de vedere! Trebuie sa mai lucrez la mine, insa nu pot spune ca am model pe cineva anume. Nu un om, cel putin! Am oameni in jurul meu pe care ii respect si pe care ii ascult, atat!
Ghid montan adica salvamontist? :biggrin: Sau sunt meserii diferite? :dizzy: Care este Marin defectul care-ti dat cel mai mult de furca? Sau nu neaparat defect, dar o trasatura care nu iti place la tine, o atitudine, un comportament. Eu, de ex, asa cum povesteam si in articol, nu ma pot abtine sa nu dau replica oamenilor. Daca le-as intoarce spatele ar fi mult mai bine. Cred. :dizzy: :ermm: :unsure:
Daca cineva ma acuza de ceva, eu, stiindu-ma nevinovata, ma enervez la culme, ma impacientez si ma consum inutil. Aici am mult de muncit, caci nu prea stiu cum sa raman indiferenta, calma. :whistle:
Penalty pentru Steaua. :w00t:
A ratat Tănase :biggrin: E adevarat ca nici n-a fost penalty.
Uneori, sunt lenes si lipsit de chef. Pentru orice.
Nu sunt chiar acelasi lucru, insa se apropie foarte mult. Am avut de mic pasiunea muntelui
Da, si pe mine ma deranjeaza acuzele aduse pe nedrept. Insa, deja nu-mi pasa de ce cred altii. Eu spun ce gandesc, iar daca oamenii inteleg altceva, nu-mi pasa. Le-am spus de cateva ori: mi se rupe de ce credeti sau intelegeti voi, eu stiu ce am spus :devil:
Eu nu prea fac compromisuri. Nu pot. Si, la nivelul societatii de astazi, asta este un dezavantaj: nu prea iti aduce profit
Vai, Marin, in ce hal rateaza Steaua, a inceput sa ma enerveze atitudinea ei.
Si tocmai ziceam ca nu mai las nimic sa ma atinga. :tongue: :silly: Uf, nu-mi iese, imi pierd imediat calmul cand vad ca nu iese cum vreau eu. Vezi, un gol le-ar da aripi norvegienilor…desi la cat de slabi sunt nici nu stiu daca mai conteaza.
Eu ma consum prea mult din chestii mici, insignifiante. Aici vreau eu sa lucrez. Bine, am facut unele progrese fata de trecut…dar tot nu sunt pe deplin multumita.
Sa stii ca si mie imi placea mult muntele, acum imi plac orasele medievale, de fapt le ador. :biggrin: :wub: Pasiunile se mai schimba in viata, deh. :dizzy: :alien:
Marin, dar pe ghid oamenii il faceau hot si ticalos. Public! Si auzea si el si totusi nu reactiona. Ah, pai eu cred ca luam foc. Pai cum domne hot, ca nu am bagat mana in buzunarul nimanui! De ce sa fiu jignita astfel? Daca oamenii mi-au dat bani de bunavoie, de ce sunt eu hoata? Eu cred ca m-as fi dus sa discut problema, dar el nu, a tacut ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Are experienta cu astfel de indivizi, stie ce sa faca in asemenea situatii. :wink: Dar in primul rand asa e el construit. Eu insa nu!
Si eu sunt uneori lenesa, dar nu si cand vine vorba de acuze pe nedrept.
Deci trebuie sa facem compromisuri pentru o viata mai buna? :tongue: :unsure:
Da, uneori ma ia gura pe dinainte! zic exact ce gandesc in acel moment de furie! apoi dupa 2 minute ma calmez si regret! As fi putut trai si fara sa o spun si fara sa supar pe cineva chiar daca eu am alta opinie! Asta mi-ar placea sa schimb! sa ma pot stapani mai repede, mai usor!
Modele nu am! chiar deloc! insa incerc sa iau ce e mai bun de la fiecare om ce a intrat in viata mea! sau pe care am cunoscut-o accidental!
Cat despre ghid, hmmm! eu sincer l-as fi vazut nesimtit si atat! ma rog pentru mine calitate inseamna asumarea uneori decizii care vin cu explicatii! nu cearta, nu argumente si convingeri la greu ci pur si simplu o explicatie! ignor mi se pare urat! nu cred ca unui ghid i-ar placea sa fie “ignorat” de grup! fiindca sunt pe traseu ore si programe de respectat!
Mi se intampla si mie, insa diferenta e ca eu nu prea mai regret pentru ca mi se pare ca omul chiar merita sa-i dau aceeasi replica. :devil: Iti dai seama ca daca cineva ma jigneste nu prea ma pot opri de la a riposta. Dar ma straduiesc, aici vreau sa lucrez si l-am luat ca ex pe acest ghid, pe care tu il consideri nesimtit. Hai sa-ti spun ceva, inainte de titlul actual, pusesem altul, si anume : “Nepasare, nesimtire sau instinct de conservare”. Chiar nu stiu unde se incadreaza comportamentul ghidului…si eram curioasa cum il vedeti voi. Eu inclin spre instinct de conservare, pentru ca altfel nu prea ai cum sa rezisti in bransa, iti spun clar, cu acei oameni nu ai cum sa te intelegi, nu ai cui sa-i explici. Am incercat eu s-o fac in locul lui, dar a fost inutil. Oamenii o tineau pe a lor…una si buna. Imi pare rau s-o spun, dar sunt oameni care au impresia ca toti cei din jur vor sa-i jecmaneasca, pornesc la drum cu niste prejudecati groaznice. S-au trezit sa-l acuze exact acele persoane care nici macar nu au platit acea taxa suplimentara. Ghidul nu ne-a bagat mana in buzunar, ne-a intrebat daca dorim ghid si cand in mod normal nu ar fi trebuit sa beneficiem de serviciile lui. Unii dintre noi am acceptat, altii nu.
Tipul asta era doar descurcaret. Si scotea si el un ban in plus, dar oferea in schimb servicii de calitate. Chiar eram in siguranta cu el si ne explica deosebit de frumos. Asta e, romanii ar trebui sa invete sa citeasca cu atentie programul excursiilor si sa inteleaga ca ghidul nu poate sta 24 de ore din 24 la dispozitia lor.
Of, Alice, noi in Romania suntem la inceput cu turismul, avem multe de invatat. Dar o vom face…
Hmmm problema e personalul si pregatirea, experienta! Din pacate in turism la noi nu se pune baza pe asta! De exemplu in Anglia am facut niste day trips! In toate ghizii erau oameni trecuti de 40 de ani, foarte seriosi, frumosi, respectabili! Putin rigizi dar in acelasi timp deschisi si amuzanti! Nimeni nu isi permitea sa ii i-a la intrebari deplasate, cerinte aiurea!
Cred ca sa fii ghid e o meserie grea, cere unele calitati si nu e pentru oricine! trebuie sa ai coloana vertebrala, sa poti sa pui la respect un grup mare de oameni, unii chiar mai in varsta decat tine! Un ghid tanar e greu sa faca asta! Pana la urma numele de lider e mai bun decat de ghid fiindca hai sa fim seriosi, oricine poate invata intr-o luna o poezie despre istoria locurilor! intr-un an poti sa acumulezi un bagaj imens de informatii pe care sa le livrezi “consumatorilor”! Dar sa devii lider, sa fii respectat, ascultat, de la prima vedere e greu! Si in nici un caz nu se castiga prin nepasare si ignoranta!
Ai mare dreptate, Alice, ideal e ca ghidul sa stie sa se faca respectat. Ferm, dar deschis dialogului atunci cand se impune. Si bine pregatit profesional, nu mai spun.
Nice, calmul si putina indiferenta sunt benefice de multe ori. Dar ele pot ajunge uneori la ignoranta si nepasare, ceea ce nu mai este bine, parerea mea. Acum nici sa te enervezi si sa pui la suflet tot, dar gidul, din cele descrise de tine, pare putin cam nepasator si neinteresat si nu e chiar ok in meseria lui. Putea lasa macar o impresia ca ii pasa ….
Model in viata, unul anume, nu am….trasaturi de caracter care le-as schimba….as vrea sa fiu ceva mai sociabila, ceva mai mult, uneori am impresia ca sunt un pic prea …rezervata cu cei din jur… :biggrin:
Da, asa e, ai remarcat foarte bine, chiar nu-i pasa de nimic. Ah, poate doar de modalitati de a face un ban in plus de la turistii cu dare de mana. :biggrin: Asa cum ii povesteam si Alicei putin mai sus, titlul initial al articolului era “Nepasare, nesimtire sau instinct de conservare”. :biggrin:
:devil: :w00t: :tongue: :silly: Ma rog, tu intelegi perfect cum e cum pasiunea asta pentru fotografie, nu-ti mai lasa timp pentru altceva… :cheerful:
Pai cred ca asta e felul tau de-a fi, doar daca simti cu adevarat te poti schimba.
Pentru ca ceva din atitudinea lui dovedea si un dram de nesimtire. Din intreaga atitudine, caci si pe mine m-a repezit la un moment dat, cand l-am intrebat ceva. Dar, apoi el ne-a explicat ca e un tip mai dur (a se citi fara scrupule) si ca trebuie sa-l tratam ca atare. Avea insa un farmec incontestabil si pe mine ma atragea ca un magnet. Cat putea sa ma atraga pe mine un om intr-un circuit unde accentul l-am pus pe fotografie de peisaje.
In ce consta farmecul poate o sa ma intrebi? Tocmai in felul lui de a fi, detasat, sigur pe sine, puternic, indestructibil. Tot ce facea ii iesea. Se descurca foarte bine in tot si avea o cultura generala uluitoare. Oamenii il contestau, dar lui nu ii pasa de asta, isi vedea de treburile lui nestingherit. Asta m-a impresionat pe mine, pentru ca spre deoesbire de el eu sunt afectata de orice cuvant aruncat in vant. Sau eram, ca incerc sa ma schimb si zic eu, sunt pe drumul bun. :dizzy: :unsure:
Tipul era un invingator sau cel putin avea atributele necesare. Daca nu domina el, risca sa fie calcat in picioare de turisti. Iar el nu concepea una ca asta. Este foarte greu sa rezisti presiunilor lor. Un om slab nu are ce cauta in bransa asta…
Rezervata in offline, nu? Ca in online pari foarte prietenoasa…
foarte rar imi ies din starea de calm… chiar si cand ofere replici… le ofer calm si zambind… de parca ar fi in gluma…
ultima data cand m-am ratoit cu cineva… cred ca a fost, acum vreo zece ani… si regret inca… nu am castigat nimic atunci… nici nu am pierdut… dar… nu m-am simtit bine dupa…
Asta e felul tau de-a fi, Ovi, te felicit pentru calmul de invidiat. :happy: O trasatura de caracter pe care vrei s-o schimbi ai? E ceva la tine, la personalitatea ta de care nu esti foarte incantat, foarte multumit? :unsure:
da…
sunt timid… si nu imi place…
Cu oamenii in general sau doar cu femeile? :tongue: :unsure:
ai vrea tu sa spun ca… doar cu femeile… dar… din nefericire… sunt timid in general vorbind…
Ovi, timiditatea se trateaza…oricum nu te cred! :biggrin:
:tongue: :devil:
e treaba ta ca nu ma crezi… eu nu mint… urasc minciuna…
cum se trateaza?
Si eu o detest, Ovi, se trateaza prin socializare.
da…
mercic…
sunt aici…
:cheerful: Ovi, nu am insinuat ca minti(nu-mi permit) dar stiu ca uneori mai glumesti. :tongue: :silly:
Probabil ca am mai multe defecte pe care, la un moment sau altul, as vrea sa le schimb. Nu sunt prea bagacioasa – asta s-a dovedit a fi si o calitate in anumite circumstante.
In legatura insa cu ghidul tau… De ce trebuie sa-si asume “vina” pentru intreaga calatorie? In definitiv el este ghid, nu organizator…
Imi plac oamenii rezervati, caci si eu stau in banca mea de obicei, nu-mi plac bagaciosii si mai ales barfitorii.
Asa este Dana, doar ca oamenii nu intelegeau exact rolul ghidului, iar daca pe program scrie clar timp liber, nu inseamna ca ghidul te va tine de manuta in continuare. Erau locuri unde noi poposeam si puteam face ce vrei noi, ei bine nu, oamenii nu vroiau libertate, il vroiau pe ghid cu ei. Iar asta era imposibil… Ghidul, ca sa fac un ban in plus, solicita o suma si pentru acele momente si mergea cu noi si ne explica ce vedem pe traseu. :dizzy:
Am sa marturisesc ca nu stiu foarte bine ce trebuie sa faca un astfel de ghid. Adica n-am fost niciodata intr-o excursie in circuit, unde sa fie permanent un ghid.
Dar dau dovada de oarecare nerabdare fix in momentele cand ar trebui sa am mai multa rabdare. Nu vreau neaparat sa schimb chestia asta, poate ca nici nu ma pot schimba. Inca nu mi-am propus sa schimb ceva. Cat despre modele in viata, nu cred ca daca as avea as putea fi eu ca persoana respectiva cat mi-as impune. De aceea nici nu am modele :tongue:
Am fost doar in excursii de-o zi, in care ghidul am vazut ca dadea toate explicatiile pe care le considera necesare dar eu nu stiu exact si in situatia asta care e “cantitatea” de informatii pe care trebuie un ghid sa le serveasca. Adica din ceea ce ai povestit nu inteleg ce considera ghidul chestii “extra” adica in plus, pentru care cerea acel tarif suplimentar. De ce intreb? Pentru a-mi forma o idee cat era de corecta atitudinea omului sau nu.
Calmitatea…presupun ca era o atitudine pe care si-o insusise si el in timp, ca un fel de masca si eu cred ca avea nevoie de ea, pentru ca nu se poate sa stai certandu-te cu unii oameni permanent, fiindca chiar exista oameni care mereu gasesc nod in papura, orice le-ai face, orice le-ai oferi.
Ca trasatura de caracter pe care o regret cateodata la mine e nerabdarea. Doar uneori, pentru ca de fapt am o rabdare dumnezeiasca, cum se spune.
Da, si aici ne potrivim, si eu sunt nerabdatoare, desi viata imi arata zi de zi ca gresesc, ca lucrurile intra pe fagasul normal chiar daca eu ma agit si ma consum enorm pana atunci. Pe de alta parte sunt si situatii cand am o rabdare de fier… Dar nu imi place sa pierd timpul asteptand la cozi, la masina, la bancomat, chestii din astea minore.
Elly, in programul primit de la agentie scria clar ca in anumite orase avem timp liber, adica fiecare face ce vrea, merge unde considera el de cuviinta. Oamenii insa considerau de datoria liderului grupului sa-i insoteasca si atunci si sa le fie explicate lucrurile vazute. De ex am ajuns intr-un oras minunat, unic, de vis, Trogir. Ce stiam eu sa vad mai intai acolo? Unde puteam sa merg intr-o ora cat ne era destinat opririi acolo? Si ca sa am ghid, am platit! Insa au fost unii care l-au facut hot si ticalos pentru ca ne-a cerut taxa suplimentara. Si in Sibenik la fel, in program scria timp liber, dar era plin de catedrale, cine ne explica noua ce si cum? Asa ca am avut nevoie de ghid. Dar serviciile acestuia au costat. :wink: Si peste tot era cam la fel, ajungeam intr-un oras, ghidul ne spunea cateva chestii, apoi fiecare facea ce vroia si la ora stabilita se intorcea la autocar. Ei bine nu, turistii vroiau sa fie tinuti de manuta non stop de ghid pe toata durata excursiei. Ei asta credeau ca inseamna ghid. Iar tipul evident ca nu a procedat asa. La Plitvice ne-a dus pana la un punct de unde ne-a lasat sa ne descurcam singuri. Ceea ce a stranit un val de proteste. Oamenii s-au descurcat excelent, nimeni nu a ramas pe acolo, caci traseul era marcat, dat tot au carcotit la greu, au barfit si au jignit.
Dar omul a intrebat daca vrem ghid si cand era specificat timp liber in program. Cine a vrut l-a platit, cine nu, nu! Nu a bagat mana in buzunarul nimanui. Chestia ca noi nici nu suntem foarte descurcareti, eu de exemplu nu am chef sa merg singura printr-un oras nou nout, cum au facut altii. In primul rand ca nu stiu ce vad si am toate sansele sa ma pierd pe acolo si sa nu ma intorc la ora stabilita la autocar. :ninja:
Am inteles si-ti multumesc pentru explicatii. Chiar nu stiam cum decurge un circuit. Da, daca acel timp era marcat ca “liber”…omul avea tot dreptul sa ceara niste bani, ma gandesc ca existau niste tarife…nu cred ca cerea dupa cum i se parea lui…
Daca umblu cu cineva, nu inteleg nimic din ceea ce vad :tongue:
Adevarul e ca mie imi place sa umblu singura, nu cred ca i-as fi platit ceva
Deci e cam bine sa fii ghid…
Elly, daca vrei libertate, aventura, spontaneitate, daca vrei sa faci ce vrei tu, nu pleci intr-un circuit cu agentia. Pleci pe cont propriu cu familia sau prietenii. Circuitele iti ofera si avantaje, dar si foarte multe dezavantaje. Si sunt destinate in general oamenilor de varsta a treia. Tinerii sunt exuberanti, descurcareti, fasneti si curajosi, eu nu mai sunt tanara, vreau siguranta si sa vad ceva la un pret decent. Dar sa am conditii bune, sa nu imi bat capul cu organizarea… De ex cand ajungeam noaptea la hotel, ni se dadeau cheile imediat si in cinci minute eram deja instalati confortabil in pat sau la dus. :biggrin: Nu orbecaiam, nu intarziam, nu asteptam pe nicaieri. Nu aveam absolut nicio grija. Daca vrei sa mergi pe cont propriu…ei bine de toate aspectele organizatorice trebuie sa te ocupi tu.
Nu stiu daca exista niste tarife standard pentru ce ofera ghizii in plus, ramane la latitudinea lui sa ceara cat vrea. Da, e ok sa mergi singur, dar intr-o ora nu e timp pentru colindat, de aceea, e bine sa te conduca cineva exact la monumentele care merita vizitate. Asa, tu sigur te poti rataci pe o strada neinsemnanta fara sa vezi nimic interesant. Daca aveai mai mult timp, da, dar asa…
In circuit esti mereu contra timp.
Da, da’ si ratacitul asta are farmecul lui
Eu am patit chestii de genul asta si sunt intamplarile de care imi aduc aminte cu cea mai mare placere. Nici eu nu mai sunt chiar asa de tanara :wink:
Normal ca e bun un ghid…era asa, un fel de a spune ca ma si incurca sa ma ghideze cineva. Nu mai stiu pe unde am umblat si asta ma supara. Imi place sa detin controlul :wink:
Da, Elly, are, m-am ratacit si eu de cateva ori prin lumea larga, dar nu atunci cand un intreg autocarul asteapta dupa tine… De obicei noi ne aducem aminte cu drag si partile negative ale unei excursii. :silly:
…am fost mult timp o persoană nervoasă…de 2-3 ani am devenit așa de calm că mă mir și eu…mi-am dat seama că nu se merită să te agiți (consumi) pentru orice. La varste diferite sunt modele diferite…dupa un timp nu te mai raportezi la un model…eventual automodelezi ce se mai poate! :angel:
Cum ai reusit sa devii dintr-o data calm? Ti-ai autoimpus tu, realizand ca nu merita sa te consumi pentru nimic? Pentru ca eu cred ca e destul de greu sa inveti aceasta lectie daca esti o fire mai impulsiva, mai colerica.
Evident ca titlul este fortat, as vrea sa iau de la omul ala ce avea el mai bun, dar pana la model in viata e drum lung, mai ales ca eu nu am avut niciodata modele, nu imi place ideea de a copia pe cineva.
Eu sunt cam impulsiva si uneori fac greseli din cauza asta, dar m-am obisnuit si ma accept asa cum sunt. Pot ramane calma, sa gandesc la rece, doar daca nu sunt afectata personal. Stai, ca mai rabufnesc si pentru familie, si pentru prieteni… :))
Stii genul ala de om care raspunde dur cand se simte atacat, apoi regreta ca s-a lasat purtat de val… Aia sunt eu. :))
Vienala, dar de ce sa regreti ca te-ai aparat de niste acuze dure, nefondate? Si eu ma apar, sunt la fel ca tine, dar nu regret deloc! :devil: :biggrin:
Eu asta incerc, sa nu-mi mai pese inside de acele acuze, sa nu mai le pun la suflet, sa ma fac ca nu le aud, exact cum proceda acest ghid. Sa fiu mai detasata in tot ce fac… Pai daca omul se certa cu toata lumea in excursie, ce iesea? Ca toti il barfeau si il faceau in fel si chip, jigniri urate, nu asa. Mai bine ca nu a reactionat, eu nu rezistam, le spuneam exact ce facusem, ca nu le bagasem mana in buzunar. Oricum si-a dat el seama ca nu are cu cine discuta…
Ți=am mai scris parcă pe aici, nu de mult. Indiferență cu zâmbetul la etaj față de deraiați! :silly:
Uneori e imposibil sa mai ai si zambetul pe fata, ca te enerveaza unii cu pretentiile si acuzele lor…
Tury, tu ce ai vrea sa schimbi la tine, exista ceva sau te consideri perfect? Ce trasatura de caracter ti-a adus unele neplaceri in viata?
Ba zâmbetul îi distruge!
Cea mai bună armă!
La mine? Aș schimba vârsta! :silly: Aaa, nu mă consider perfect iar neplăceri din cauza caracterului chiar n-am avut ori dacă cele puține ce au fost nu le-am băgat în seamă
Stiu, Tury, stiu ca distruge, doar ca e mai greu sa-ti iasa tie cand esti super iritat, nervos, aprins in urma unor acuze nefondate de ex.
Wou, deci esti perfect! Sau te simti bine in pielea ta… :biggrin: :tongue:
Mă simt okay-n pielea mea, da :cheerful:
Esti un fericit in acest caz, felicitari! :cheerful:
Regret doar pentru ca uneori sunt prea rautacioasa si spun vorbe care dor. Mi se pare normal sa te aperi cand esti atacat, insa ii apreciez care se apara ignorand.
Da, exact, si eu ii apreciez, nu stiu cum reusesc si cum se numeste acea latura a caracterului lor, nepasare, nesimtire, instinct de conservare, dar ii admir si as vrea sa fiu ca ei. :biggrin: :tongue:
Am avut si noi un astfel de ghid, o doamna in varsta, foarte calma si ea. Dar nici grupul cu care calatoream nu era asa razvratit. Nu o certa nimeni, nu tipa la ea. Plus ca nu prea era responsabilitatea ei, eram insotititi si de un reprezentant al agentiei de turism. Daca ar fi fost vreo problema, el s-ar fi ocupat. Avea oricum mai multa experienta si ar fi calmat lucrurile mult mai rapid.
Am avut probleme din cauza timiditatii mele. Inca sunt timida, dar am reusit sa ma mai vindec. Sunt mai bine acum, pot vorbi cu straini fara sa ma inrosesc, pot merge la intalniri de afaceri fara sa mor de timiditate. Inca ma inrosesc, inca am emotii…dar sper sa scap de ele incet, incet.
Modelul meu in viata? Am multe modele, dar pe diferite domenii, pentru ca nu exista om perfect, sa le faca pe toate bine. In afaceri, modelul meu e tatal meu. Ca putere si independenta modelul meu este mama mea.
Interesant, voi pe langa ghid ati avut si un reprezentat al agentiei… Pai la noi, reprezentantul agentiei era chiar liderul grupului, ghidul. Oamenii erau revoltati ca acesta ne trateaza cu spatele, adica nu ne baga in seama si atunci cand se sinchieseste sa ne arunce o vorba, aia e destul de aspra. Dar ce nu au inteles ei, e ca asa e felul lui de-a fi, mai necizelat. :biggrin: :ninja: El nu stia sa se poarte cu manusi…si nici nu vroia sa se schimbe, era mandru de el. :devil: Ori unora nu le-a picat bine atitudinea asta si au amenintat ca-l reclama la agentie.
Superb spus, uite cu cine semeni tu, acum inteleg mai bine articolul acela in care spuneai ca poti avea grija de tine. E normal cand mostenesti si dezvolti asemenea calitati… :biggrin:
Da, timiditatea se trateaza de ajungi intr-un final sa fii extrem de relaxat si in largul tau indiferent de mediul in care nimeresti, de oamenii pe care ii intalnesti. Ajungi sa te sperii si tu de cat de indraznet devii. :w00t: :devil:
Sper sa ma sperii de cat de indrazneata sunt! :) As vrea sa am mai mult tupeu. Mi-ar fi muuuult mai bine. :)
Mihaela, pai eu ma cam sperii, ca eram cam ca tine. Ma rog, de atunci au trecut foarte multi ani si m-am obisnuit sa fiu in centrul atentiei, e a doua mea natura. :biggrin: Nu mereu ma simt confortabil, evident, dar si cand ma simt! :devil: :w00t: E destul de nasol sa fii ignorat de interlocutori… :ermm:
Neata
Si eu unul imi doreesc sa devin ghid turistic sau cel putin imi doreau mai bine zis nu stiu:)) atitudinea liderului din excursia ta mi se pare una corecta ca si ghid ii platit sa iti spuna cat mai multe despre locurile pe care urma sa le vedeti si sa va ghideze in oras eu daca as fi ghid intr-o excursie as incepe excursia cu un joc de cunoastere si cand as vedea ca unele persoane sunt plictisite as folosi un asa zis “energizant” depinde de situatie.
Modele in viata nu am dar am unele persoane care ma inspira (Will Smith una dintre ele) prefer sa fiu propriul meu model decat sa copiez pe cineva:). In legatura cu trasatura de caracter da am una care imi face probleme uneori si aceea ii CORECTITUDINEA:| eu am fost si arbitru de fotbal o vreme mai exact 3 ani de zile dar dupa ce am vazut ce smecherii se fac am preferat sa ma las de arbitraj.
Neata, Daniel, cum adica iti face probleme corectitudinea? Adica tu esti corect si ceilalti nu si asta nu-ti convine sau ai momente in care nici tu nu poti ramane impartial? :dizzy: :unsure:
:alien: :wassat:
Eu sunt corecta si vad ca e mai degraba un defect decat o calitate in ziua de azi. Adica e clar o dovada de inadaptare din partea mea, a fi corect echivaleaza azi cu a fi fraier, a fi luat de fraier. Nici nu trebuie sa marturisesti acest lucru, ca oamenii se uita imediat crucis la tine, in primul rand ca nu te crede nimeni.
Da, el ne ghida in oras, dar pana la un punct cand ne mai lasa si singuri. Oamenii insa nu doreau sa fie lasati singuri deloc, tocmai de aici nemultumirile, ei il vroiau pe ghid alaturi de ei non stop. Iar omul vroia sa mai respire si el… Turistii inteleg gresit in Ro notiunea de ghid, il cred un fel de sclav la dispozitia lor, si cu tipul asta si-au gasit nasul, ca nici nu-i baga in seama. Nici nu aveau cu cine sa se certe.
Daniel, trebuie sa fii nascut pentru asa ceva, meseria de ghid nu e deloc usoara, sa fii mereu pe drumuri, sa ai spirit organizatoric, sa fii prietenos, sa-ti faci multe contacte, sa stii limbi straine, sa ai o cultura generala impresionanta si sa te astepti sa fii contestat la tot pasul, sa fii jignit si reclamat. Sa ai o rabdare de fier si tact cat curprinde. E greu cu oamenii, mai ales cand fiecare vrea altceva si are niste pretentii incredibile. Dar in primul rand trebuie sa fii foarte descurcaret si foarte puternic/stapan pe sine.
Da, poate m-am exprimat eu gresit, nu neaparat model, ci oameni de la care te-ai inspirat in viata…
Pai tin minte ca eram odata la un meci de fotbal pe sate aveam de arbitrat si fara sa stiu ca ceilalti doi arbitrii s-au inteles sa castige o anumita echipa eu mi-am vazut de treaba mea si am aribtrat cat de corect am putut acum ca mai mi-o scapat unele greseli pana la urma suntem oameni si nu putem sa fim perfecti doar sa tindem spre perfectiune:), in meciul respectiv am anulat doua goluri pe motiv de offside (doua offside-uri la limita ) ca la pauza sa mi se zica ca trebuie sa castige echipa caruia eu i-am anulat doua offiside-uri pentru ca asa era intelegerea, eu unul am zis ca o sa ii ajut dar pana la urma tot pe corectitudine am mers :D.
Wou, ce tare si pana la urma cine a castigat? Ce s-a intamplat la finalul meciului? Au existat repercusiuni? :dizzy:
Felicitari, esti incoruptibil! :devil:
3-2 pentru cine trebuia sa castige:)) era un derby intre sate pentru ca erau foarte apropiate si curios ca satul care o castigat o fost chiar satul unde am eu bunici am fost putin injurat dar nu conteaza ca atunci cand esti arbitru trebuie sa fi surd:)) am multe amintiri frumoase una in care am iesit cu bine datorita faptului ca sunt eu mai simpatic :D meci petrecut la un sat de rromi unde spectatorii imi suflau in ceafa si mai trebuia sa fiu atent si la linia de margine si la minge si la joc si la spectatori printre care faceam slalom uneori:|
Slalom printre spectactori, ce super, chiar ca aminitiri memorabile… Mai practici arbitrajul? :biggrin:
Din pacate nu il mai practic dar inca am echipamentele de arbitraj unul chiar de Liga1 :biggrin: dar daca ma suna cineva sa merg sa arbitrez un meci amical ma duc cu cea mai mare placere arbitrez si descult daca ii nevoie, tin minte ca am arbitrat un meci descult era un meci de juniori. Ii o meserie in care trebuie sa ai rabdare si uneori tarie de caracter tin minte ca am fost injurat de un profesor de sport la un meci care era antrenor la o echipa de juniori dupa meci o venit sa dea noroc cu mine eu am refuzat sa dau noroc cu acesta pentru simplul fapt ca in tmpul meciului o fost nepoliticos. :silly:
Hehe, esti orgolios. :biggrin: Pai da, trebuie sa fii surd la toti si la toate, imun la orice comentarii rautacioase, exact cum precizai tu mai devreme. Daca esti slab nu ai sanse…
nu o sa poti fi ca el Nice, daca te asemeni cu mine… eu caut mereu vorba, nu-mi place sa stau ca o statuie, imi place sa interactionez chiar daca doar pentru a ma simti bine, si asta nu inseamana ca ma dau la povesti nepotrivite ci doar ca sa treaca timpul, sa cunosc oameni noi… Fireste daca oamenii nu-s de nivelul meu, nu ii bag in seama :biggrin: fiindca se intampla sa nu ai lucruri prea multe in comun sau sa intalnesti oameni care nu pot sa sustina o discutie (gen cocalarii aia care injura la fiecare 3 cuvinte) :whistle:
Da, Pato, sunt ca tine, si eu caut mereu vorba si imi place sa interactionez cu oamenii, sa cunosc persoane noi, sunt destul de prietenoasa… Si evident ca nu stau la barfa in general, doar discutii de bun simt si cu oameni interesanti, de la care am ceva de invatat sau cu care ma simt bine, cu care ma pot relaxa sau amuza. Ca sunt si unii care ma enerveaza pentru ca se repeta obsesiv in discurs sau sunt centrati doar pe ei…
Tipul asta, ghidul meu, era foarte volubil, dar doar cu niste turiste tinerele din fata, de la sofer. Isi gasise el niste prietene sau se cunoasteau de mai mult timp, ca doar cu ele a stat, au palavragit si au ras, s-au simtit bine oamenii, s-au distrat de minune. Pe noi, ceilalti, ne repezea imediat sau ne ignora complet. Mie mi-a replicat la un moment dat ca il il doare gatul si ramane fara voce daca ne raspunde in ritmul asta la fiecare(il intrebasem la un moment dat daca mergem la Palatul lui Diocletian, singura intrebare adresata in tot circuitul pe drum). O singura data l-am mai intrabat ceva, la hotel, si a raspuns super amabil. Dar cred ca a fost datorita faptului ca venisem cu niste bani sa platesc niste optionale. :biggrin: :tongue: :silly: Cand vad bani oamenilor li se lumineaza brusc fata si devin mai vorbareti si mai saritori. :devil:
Da vinul si banii dezleaga gurile :blush:
Exact, mai ales vinisorul la ceas de taina. :biggrin: :tongue: La mine are efect invers, ma adoarme. E adevarat ca imediat ce-l beau ma simt mai vesela, mai in largul meu, dar apoi mi se face rau si somn.
:alien: Dupa un sfert de pahar, nu-ti imagina ca beau o sticla… :angel:
:)) eu ma gandeam ca o noapte cu carafa dupa carafa :D :biggrin: si dimineata somn :-p
Pato, eu cred ca as muri sau as intra in coma alcoolica daca as bea carafa dupa carafa. :w00t: Nu sunt antrenata in acest sens, nici nu imi place gustul alcoolului. Voi, barbatii, insa, sunteti altfel, pentru voi e o placere. :devil:
:cheerful:
ei nici chiar asa :))nici eu nu duc mult la bautura dar imi stiu masura si pana acolo ma tin :D :whistle: n-am facut niciodata rau de la bautura ca m-am oprit la timp de mereu, n-am depasit limita :silly:
Tu esti un tip echilibrat, ponderat. Nu toti sunt ca tine, cand vad bautura in fata pierd masura… Deh, tentatia e prea mare. :dizzy:
eu nu inteleg unde e placerea, sa versi :))? :sick:
Nici eu nu inteleg, Pato, zau asa. Sa fie gustul de vina? Sa le placa atat de mult sentimentul de lipsa totala de inhibitii? :unsure: :dizzy: :devil:
Am patit si eu de multe ori sa stau langa anumite persoane si pur si simplu nu aveam ce sa discut cu ele pentru ca nu aveau decat 2-3 subiecte de discutie si asta ma enerva la culme:| imi plac persoanele cu care poti sa discuti despre multe dar cand intalnesc persoane care vorbesc despre bataie de exemplu mi se pare un subiect aiurea:|. Rar am intalnit oameni care sa vorbeasca despre univers, stiinta, isotrie,religie samd
Daniel, poate pentru ca prin aceste discutii marunte oamenii se relaxeaza. Despre stiinta? Hm, aici e ditamai efortul intelectual, e mai greu! Si oricum nu toata lumea dispune de cultura generala necesara pentru abordarea unor discutii elevate.
Despre bataie? Asta ce mai e? Cum sa vorbesti despre bataie? Care bataie? :wassat: :unsure: :shocked:
Discutii despre bataie auzeam pe la scoala ca ala ii mai tare ca ala asa si pe dincolo da aveau priza la public discutiile de genu:| cum zice fostu meu profesor de fizica noi mergem spre o incultura generala… Hmm cat despre cultura generala nu stiu ce sa zic eu unul nu sunt o persoana citita nu cred ca am cititi 10 carti pana acum si cred ca se observa acest lucru :cwy:
Tu esti modest sau ce? :ermm: Mie nu imi pare deloc ce zici tu, imi place cum si ce scrii. Si cum gandesti evident. :happy: :wink:
Nu am fost modest asta ii adevarul si sa imi fie rusine ca am citit atat de putin promit sa ma revansez dar fata de alti colegi cand eram mic parintii nu or stat langa mine cand imi faceam temele asa ca incercam sa prind lectia din clasa si sa nu mai fiu nevoit acasa sa fac mare lucru si pana la urma am esuat am picat bacalaureatu’ dar daca nu simti gustul esecului cel putin odata in viata nici pe cel a succesului nu o sa il simti asa ca pentru la anu mi-am propus sa iau la bacalaureat media 7.5 – 8 :angel: .
Daniel, inteleg ce vrei sa spui, nici eu nu am inregistrat numai victorii in viata profesionala sau sentimentala, iti doresc mult succes. :cheerful: Iti tin pumnii!
Uneori este foarte greu sa spui cum ai reactiona daca….! Depinde si de mediu si de societate! Sotul meu mereu îmi zice, “tu nu ai mai rezista în Romania, ai ceda nervos” si cred ca are dreptate ptr ca m-am obisnuit sa fiu tratata la nivel egal si ceea ce mi se promite sa mi se ofere, chiar deca este vorba doar de un ghid turistic sau o camera la hotel. Adica eu cred cu ochii închis cand platesc pentru ceva.
Nu ai rezista, Minnie, mai ales daca traiesti de multi ani intr-o societate precum cea olandeza, unde, presupun, oamenii sunt respectati, sistemul ii respecta si ei se respecta intre ei. Aici, in Ro, nimeni nu mai respecta pe nimeni, e haos.
Dar ghidul a respectat tot programul, el si-a facut bine treaba, nu a omis nimic. Vina a fost a celor care nu au citit cu atentie si habar nu aveau de atributiunile unui ghid. Sunt persoane care nici nu stiu ce implica un circuit, care au impresia ca au plecat in vacanta la relaxare!
Cred ca ai dreptate Nice! Nu asi rezista sa mai traiesc acolo! Uite astazi am citit la Micky pe blog o întamplare, care asa cum e scrisa de ea este hazlie la prima vedere :biggrin: dupa care te socheaza :shocked: iar apoi te întristeaza
! Eu nu cunosc asa Romania! 
Daca vrei citeste-o si spune-mi ce vrezi ptr ca sunt convinsa ca ai avut asa experiente (nu neaparat cu pisici) triste! :ermm:
Minnie, intai de toate trebuie sa-ti marturisesc ca tipa(nu o cunosc) are un stil delicios de a povesti, m-am prapadt de ras. Mi-ai inveselit seara cu articolul asta.
Da, ne lovim zilnic de astfel de cazuri in Ro, Minnie, asta e normalitatea la noi acum. Absurdul, mitocania, nesimtirea, lipsa de respect fata de om!
Da scrie foarte hazliu si abia astept mereu sa posteze cate ceva ptr ca ma distreaza! Ma bucur ca te-am facut sa razi! :biggrin:
Chiar aveam nevoie, Minnie. :happy: :biggrin: :tongue:
Oamenii astia traiesc mult :biggrin: Sunt calmi nu au niciun stres si nu se agita cum facem noi. Asta atitudine sanatoasa, dar totusi daca as fi fost in locul lui nu v-as fi lasat singuri prin padure . Consider ca un ghid bun interactioneaza mai mult cu oamenii, incearca sa faca excursia cat mai placuta. Reclamatii vor fi mereu pentru ca asa cum ai spus si tu , nu poti multumi pe toata lumea, eu as incerca sa fac asta dupa cum ma stiu . Mereu ma stresez sa se simta toata lumea bine si uit de mine.
El a recunoscut ca are multe puncte slabe, doar pe partea organizatorica exceleaza. :devil: :biggrin: :dizzy: Nu prea a incercat sa faca excursia placuta, ne-a dat detalii despre program, obiective, ne-a cazat frumos si rapid de fiecare data si cam atat. Ne-a adus in siguranta inapoi…
Pai nu ne-a lasat chiar in padure ci in poienita din fata padurii. :biggrin: :silly: De aici existau trasee marcate si ne-a indicat clar pe care trebuie sa-l urmam, pe cel mai scurt si mai usor pentru ca ploua torential si nu era vreme de plimbare… Tu, ca turist, nu trebuia decat sa citesti marcajele. Evident ca nu ne-a spus si esentialul, adica ca toate traseele te scot in acelasi loc, doar ca unele sunt ceva mai lungi si poti vedea mai multe lucruri interesante, fapt care ne-a cam incurcat. Dar nu prea poti sa mergi cu grupul, pentru ca fiecare are ritmul lui, fiecare vrea sa ramana sa fotografieze alte aspecte, de aceea chiar si mie mi-a fost greu sa nu raman singura…am alergat ca sa fie mereu cineva in preajma mea, imi era urat…
E imposibil sa-i multumesti pe toti pentru ca fiecare vrea altceva, ceea ce e bun pentru mine, pentru altul e catastrofic. :cheerful: :w00t: Asa ca mai bine iti vezi de treaba ta(ca si ghid).
Buna! Noi tocmai in perioada asta avem la facultate un curs de tehnica de ghid, proful e genial in tot ce ne spune si povesteste, dar nu cred ca meseria de ghid e de mine (nu am atata rabdare in general plus ca sunt extra-alergic la prostie, tupeu si nesimtire) . Ramane de vazut.
Cat despre modele, greu de zis, poate Eminescu deoarece ma regasesc in ceea ce gandit si a scris.
Buna, MT, la masterat aveti curs de ghizi? Wou, ce fain, cred ca inveti tot felul de tipsuri interesante, ti se da ai o diploma pe baza careia sa te angajezi? In primul rand trebuie sa fii dispus sa fii mai mereu pe drum si sa faci fata la tot felul de oameni cu pretentii uriase si la tot felul de situatii ivite pe traseu. Trebuie sa fii foarte bun organizator si foarte descurcaret. Alergic la tupeu? Nu sunt!!! E cel mai greu lucru din lume. Tocmai asta vreau sa invat…
Da, tocmai citeam pe un blog zilele trecute ca de fapt Eminescu a fost mai mult ziarist decat poet…
Mare diploma, o sa fie diploma de masterat si atat cu care nu o sa facem nimic, evident, dar daca tot am prins locul la buget din anul I si stiam ca nu mai puteam pica la taxa, am zis sa il fac, ca nu strica pana la urma.
.
Despre tupeu, nu imi place cand e asociat cu nesimtirea (cum am scris mai sus), daca e un tupeu argumentat si fara jigniri, nomral ca imi place.
N-a fost mai mult ziarist dar trebuia sa traisca si el din ceva, doar cu poeziile ar fi murit de foame
Aha, sa inteleg ca ai bursa si acum, la masterat? Ar fi interesant sa devii ghid, merg si eu cu tine in excursiile alea mai ieftine. :biggrin: :tongue: :silly:
Nu mai am bursa, as fi vrut eu, sunt putine si nu mai am motivatia de altadata. Eram mai putini inscrisi decat locurile de la buget, iar cum numarul de locuri bugetate nu se schimba (cel putin nu scade, poate sa creasca in anumite situatii) eram sigur ca nu am cum sa platesc nici anul asta.
Eh, nu prea mai conteaza, mai ai putin, e ultimul an…si gata, scapi. :biggrin: :ermm:
Mi-ar placea sa ii raspund fiecarui impertinent cu un zambet si cu o mica ironie. In schimb, ma intorc si parasesc camera, calm si aproape pe neauzite, din dorinta de a nu da nastere unui conflict. Si uite asa se intelege ca cedez sau ca nu pot sa fac fata situatiei.
Eu mi-as dori sa pot reactiona ca tine, Iulia, felicitari, imi place, dai dovada de multa tarie de caracter! Alaturi de tact si intelepciune. :happy: :wink:
Eu sunt cam…. nu stiu cum sa explic… “socially awkward”. Sunt destul de neindemanatica in a socializa cu oameni straini. E o problema pe care o am de mica si cu care ma lupt in fiecare zi. Sunt zile ok, in care ma descurc chiar bine, sunt altele cand imi bate inima tare pentru un amarat de telefon. Asta ar fi trasatura mea care mi-a adus intotdeauna probleme si de care as vrea sa scap.
Sotul e fix opusul meu din punctul asta de vedere. Este cea mai sociabila persoana pe care am cunoscut-o, are atat de multi prieteni ca i se intampla sa se intalneasca cu cineva pe strada, sa povesteasca vreo 15 minute ca si cum ar fi cei mai buni prieteni, iar apoi sa-mi spuna ca habar n-are cine era
Stie cum sa vorbeasca cu oamenii, sa-i manipuleze si asa mai departe, asa ca de multe ori cand sunt intr-o situatie dificila ma trezesc intrebandu-ma “oare el ce ar face?”
Ce cuplu perfect alcatuiti voi, cam asa sunt si parintii mei. :happy:
Nu stiu daca e absolut necesar sa comunicam extrem de usor cu strainii, nu sunt multi oameni care reusesc asta. Unii nici macar nu iau in calcul acesta socializare… Se rezuma la prietenii foarte buni si sunt foarte multumiti astfel.
Ce atitudine zen :-)
N-am avut modele pentru ca n-am stiut niciodata ce fel de viata imi doresc :-) , dar sunt numerosi oameni la care am admirat câte ceva. De exemplu tatal meu…era profesor…si la orele lui era o liniste mormântala. Desi absolut toti elevii ii stiau de frica, foarte multi din ei au ramas cu o impresie foarte placuta peste ani si ani de zile. La un moment dat, facând o prostie in trafic, am fost oprit de un agent de circulatie. Vazând numele, care nu e chiar des intâlnit, m-a intrebat daca nu cumva am o relatie de rudenie cuuuuu….i-am zis ca da, sunt fiul lui. Mi-a zis: tatal tau mi-a fost profesor. Câta bataie am luat de la el….dar mi-a prins bine, a facut om din mine! Hai, du-te, si ai grija de acum incolo ca triunghiul ala cu vârful in jos inseamna ca nu esti pe drumul cu prioritate!
Corneliu Coposu. Omul asta a facut 17 ani de puscarie (din care 9 intr-o camera special amenajata, zidita complet) din simplul motiv ca a fost secretarul lui Iuliu Maniu. Nu i s-a adus niciodata vreo invinuire si nu a fost judecat niciodata. Fost campion national la haltere, a intrat in puscarie cu o gramada de boli si a iesit sanatos tun. Sotia sa, de nationalitate franceza, a facut si ea 14 ani de inchisoare, din motivul asta: ca era sotia lui.
Cu toate astea, n-a purtat niciodata pica nimanui. Pe vremea când era deportat in Baragan, cu interdicitie de a intra in Bucuresti, un raport al securtitatii consemna ca in casa pe care si-o incropise era un du-te-vino permanent, o multime de oameni cerându-i o parere sau un sfat, inclusiv notabilitati locale, preoti, militieni si chiar securisti. Iar Coposu putea duce conversatii pe diverse teme, cu oricine, inclusiv cu tortionarii sai.
Dupa 1990 a reinfiintat PNT (ulterior PNTCD) si a primit ‘tratamentul’ pe care orice om de bun-simt si de buna credinta l-a primit din partea cârpei kaghebiste si imbecilului ala de Petre Roman. Nu s-a lasat intimidat si, incet-incet, a reusit sa construiasca opozitia unita impotriva neocomunistilor. In 1996, românii au dat cel mai moral vot din istoria lor, aducând CDR la putere in memoria lui Corneliu Coposu. Pe mormântul sau din cimitirul Bellu catolic a aparut un stegulet pe care era scris: Seniorule, am invins!
La moartea lui, in 1995, taranistii care i-au organizat inmormântarea stabilisera un program de trecere pe la catafalc de câteva ore. Dar, in fata afluxului neasteptat, au trebuit sa modifice programul si l-au facut non-stop. 3 zile lumea a trecut pe acolo in mod neintrerupt. Stând la coada cu orele, am intrat in conversatie cu persoanele din jurul meu. Câteva venisera din provincie special pentru acest eveniment.
Si mai sunt….dar am dat doar doua exemple.
Neata, Dragos, matinal as always. :tongue: :cheerful:
A cui este atitudinea zen, a mea, a ta sau a ghidului meu?
Da, frumoase exemple, totusi, ce anume te-a inspirat din personalitatea d-lui Coposu? :ermm: :unsure: :biggrin:
A ghidului :-)
Faptul ca nu a purtat pica ‘dusmanilor’, desi acestia i-au distrus viata fara sa fie absolut deloc vinovat. A fost vinovat doar de buna-credinta.
Faptul ca stia sa se plieze pe nivelul fiecarui interlocutor, fara sa jigneasca pe nimeni.
Faptul ca, desi secretar al lui Maniu, a avut bunul simt sa invete maghiara si sa nu se lase dus de valurile unui nationalism gaunos si de parada. Si-a aparat in mod ferm tara, dar fara sa faca parada de acest lucru.
Cum e sa faci 17 ani de puscarie total aiurea si, cu toate astea, sa reusesti sa discuti calm si civilizat cu si despre tortionarii tai? Sa nu faci niciun compromis? Sa fii ferm pe pozitii, sa nu abdici de la principiile tale sub niciun motiv?
Povestea un ziarist sportiv. Se intâmpla pe la inceputurile anilor ’90, când gospodinele de la Apaca inca urlau ca nu-si vând tara, când minerii si IMGB inca strigau ‘moarte intelectualilor’ si când Coposu inca era vazut ca inamicul public numarul unu, care nu lasa poporul sa lucreze. S-a dus sa intervieveze niste politicieni ai momentului in legatura cu fotbalul. A discutat cu câtiva care ma rog….ingânau câte ceva dupa care il sfatuiau pe ziarist ‘mai pune si tu de la tine’. De fatza era si Coposu. Mai mult din buna cuviinta decât din dorinta arzatoare, ziaristul cu pricina s-a dus sa-l intrebe si pe el câte ceva. Nu numai ca stia despre ce vorbeste, dar nivelul la care Coposu intelegea fotbalul l-a facut pe ziarist sa ramâna cu gura cascata. Nu s-ar fi asteptat. Era foarte impresionat in special de Lacatus….
Ah, da, ghidul, eu nici acum nu pot sa ma hotarasc daca era zen sau nepasator(sa ne exprimam bland). :devil:
Dragos, cu aceste calitati sunt inzestrati putini oameni, poate tocmai de aceea a reusit sa fie un lider, un model si o persoana atat de iubita de ceilalti. Si atat de respectata dupa moarte.
Eu nu cred ca as putea sa-mi iert dusmanii cu atata usurinta, tu?
Pai sa stii ca intre ‘zen’ si ‘nepasator’ e o diferenta foarte mare, chiar daca pe dinafara pare acelasi lucru. “Zen” inseamna detasare in conditii de deplina trezire, ca sa zic asa, pe când nepasarea e mai degraba o somnolenta a reflexelor.
Eu in general admir la altii ceea ce mie imi e greu sa produc. Nu, nu as fi putut sa iert cu atâta usurinta pe cineva care mi-a facut un asemenea hal de rau. As fi devenit visceral, exploziv si, pe cât mi-ar fi permis puterile, asasin.
Atunci se poate incadra la nesimtire, ca si asta e o atitudine constienta!
Ma gandeam eu ca asa ai fi reactionat… :dizzy: :ninja: :biggrin:
Eu am facut tehnici de ghidaj in facultate. Stim deja ca unul dintre cele mai grele lucruri este sa lucrezi cu oamenii. Personal nu cred ca as face fata :biggrin: . I-as ucide lent.
La propriu? :tongue: :silly: :devil:
La figurat
si mai rau, parerea mea.
duc lipsă de răbdare :cwy: ,.iar asta a fost dintotdeauna doleanţa mea cea mai mare
,lucru net vizibil, aşa că mă impresionază rapid toţi cei ce au fost mai binecuvântaţi decât mine :wub:
calm ? personalitatea mea n-are aşa ceva-n vocabular :w00t: şi chiar dacă încerc să-l simulez…mă trădează ironia :angry:
Presupun ca se invata cu timpul, Alexandra… Sau vin, pur si simplu. :dizzy: :cheerful: :whistle:
Hello! De mult timp n-am mai trecut pe aici….
.
Mie,personal,nu imi place tipul asta de comportament. Eu as incerca sa lamuresc oamenii si sa fiu cat mai corect posibil.
Modelele mele in viata sunt parintii
Hello, Iulian, dar unde ai disparut? :biggrin: :wassat: :unsure: Welcome back! :cheerful:
Frumoase modele, esti un norocos!
Si eu la fel as fi procedat… :w00t:
Hehe,de cand a reinceput scoala nu prea mai am timp de bloguri sau net. Cand deschid PC-ul in timpul saptamanii o fac pt. ora de informatica si pt documentare.
.
De pe mobil e greu sa postez
Da, scoala asta, las’ ca vine ea vacanta. :silly: :cheerful:
Daaa,dupa teze… :pouty:
Iti tin pumnii, bafta! Dar pana atunci mai e ceva… :cheerful:
Nu stiu cum reusea ghidul sa ignore respectivele acuze, dar mi-ar prinde si mie bine sa invat asta
Pentru el, e clar atitudinea sanatoasa (exista insa si posibilitatea sa se consume interior, chiar daca nu reactioneaza, insa din cum l-ai descris nu prea cred, poate chiar nu-i pasa – si sunt convinsa ca experienta isi spune aici cuvantul).
Pasivitatea m-a facut sa pierd cel mai mult in viata.
Exista persoane pe care le admir pentru anumite calitati, in mod special. Insa nu cred ca am avut vreodata un model in viata. Am luat din oameni ce au avut mai bun, i-am apreciat pentru asta, cat am putut, uneori am tins inspre a fi ca ei din anumite puncte de vedere, insa cam atat. Chiar nu imi vine in minte nici o persoana pe care o sa consider model din absolut toate punctele de vedere si nu ma refer la detalii aici, ci la domenii mai largi. Cred ca e greu sa excelezi in toate aspectele vietii…
Da, Iulia, despre acei oameni care au ceva bun, care ne inspira, intrebam. Nici eu nu am avut un model in viata, dar uite ca sunt persoane pe care le admir pentru o anumita calitate pe care eu nu o am. :dizzy:
Interesant ce spui despre pasivitate…mie uneori imi pare ca am actionat prea mult uneori. :ermm:
Sunt niste studii care evidentiaza faptul ca la sfarsitul vietii, cand oamenii privesc inapoi, regretele cele mai mari sunt legate de tot ceea ce nu au facut, nu de ceea ce au facut. E bine ca actionezi, Nice
Poate mai ai de lucrat la ,,directia” si modul in care actionezi, dar e bine ca actionezi.
Problema mea e ca de prea multe ori, cand trebuia sa reactionez, sa actionez intr-un anume fel, in situatii dificile, am dat inapoi, nu am reactionat si nici nu am luat initiativa. M-am inchis in mine si am pus un zid in jurul meu. Pasivitatea, la mine cel putin, e un mecanism defensiv. Si, desi de multe ori mi-a folosit, am si pierdut mult din cauza asta.
Oameni pe care ii admir?
Mama – pentru valorile morale;
N.G.- pentru curajul de a se rupe destul de mult de societate si a trai exact asa cum isi doreste (prin arta, in natura)
N. – pentru viziune, perspectiva, luciditate in cele mai dificile si urate situatii, claritate in gandire, puterea de a trece peste greutati, corectitudine.
R. – pentru faptul ca isi accepta propria fiinta cu bune si rele
A. – pentru carisma si sociabilitate
S. – pentru ambitie si perseverenta
D. – pentru ca aparent e neserios si vorbeste pe un ton glumet mereu, dar e cel mai serios om posibil
Un om oarecare – pentru mister
Si ar mai fi atatia, Nice. O lista lunga de oameni care m-au inspirat in momente diferite ale vietii mele. Iti multumesc ca m-ai determinat sa ma gandesc in mod activ la ei
Ce de calitati interesante ai subliniat, si eu sunt invidioasa(la modul pozitiv, evident) pe cei care le poseda. :wink:
Cred ca sunt cea mai nerabdatoare persoana de pe planeta. Zau! Imi sare tandara atat de repede , uneori ma minunez pe mine insami ! Nu fac scandal, dar nu ma pot abtine sa nu spun 2-3 vorbe atunci cand mi se face o nedreptate… Totusi, cand vad ca sunt cu totul si cu totul neputincioasa, ma supar. Sunt cam suparacioasa de fel si partea proasta e ca imi trece supararea destul de greu, in nici-un caz dupa 5 minute. Off! Asta chiar as schimba la mine.