Pentru ca pe plan profesional apele s-au mai calmat, desi, de dimineata nici nu am pasit bine in institutie ca sefu’ mi-a marturisit pe un ton amuzat ca m-a visat azi noapte (iar in timp ce-mi povestea visul simteam ca imi ingheata sangele in vine, nu va puteti imagina ce cosmar!) si imediat dupa aceasta a recidivat facand o noua criza de isterie (dar nu asupra mea si-a varsat furia), mi-am propus sa incep o serie de povestiri din vacanta in Croatia. Relatari despre diferite locuri, fapte, oameni, evenimente. Azi despre oameni.
Poate mai mult decat tarmul de tip dalmatic, decat Dubrovnikul sau Lacurile Plitvice, m-a impresionat un om. Nu prin aspectul fizic, eruditie, simtul umorului sau spirit organizatoric, pentru ca trebuie spus le detinea pe toate, ci prin calmul de care a dat dovada cu fiecare intamplare ivita pe traseu. Pentru ca au fost cateva de pomina…
Cred ca orice adolescent indragostit de geografie si implicit de calatorii a visat macar o data sa devina ghid. A fost si cazul meu, insa am realizat repede ca sunt prea comoda pentru o viata mereu in miscare, mereu pe drum, cu bagajele intotdeauna pregatite la usa. Am stiut instinctiv ca meseria asta nu e de mine, iar evenimentele ulterioare mi-au demonstrat faptul ca nu ma inselasem. Pentru ca nu e deloc usor sa lucrezi cu indivizi pretentiosi, cusurgii si neinitiati in tainele turismului Continuă să citești Modelul meu in viata
