Nici nu stiu. Poate din inertie, poate pentru ca odata ce am ajuns aici, imi este destul de greu sa abandonez, sa las totul balta. Observ ca oamenii intra pe blog, numarul vizitatorilor, exceptand zilele de vineri si de sambata, este intr-o continua crestere si este poate singurul lucru care ma opreste sa inchid. Alaturi de acei oamenii calzi si intelegatori care comenteaza pe aici, evident.
Dincolo de vesnicele probleme legate de serviciu, sunt intr-un moment bun al vietii mele. Din punct de vedere afectiv sunt foarte linistita, chiar fericita as putea aprecia. Summerday respira atat timp cat eu aveam diverse framantari si dileme si imi placea sa le discut cu voi. Pentru ca la sfarsitul unei dezbateri, eu stiam ce am de facut. Raspunsurile, ideile voastre ma ajutau enorm. Ma calmau. Practic, era un soi de blogoterapie. Dar in trei ani sacul meu de intrebari a ajuns la fund si, de ce sa nu recunosc, unele intamplari care au avut loc inainte de plecarea in Croatia, anumite cuvinte si interventii, au avut darul de a-mi lasa un gust extrem de amar, iar farmecul scrisului si interactiunii cu cititorii a cam disparut. Din pacate sunt (sau mai bine zis au fost) uneori pe blog comentarii pe care eu le percep rautacioase si ma incarca cu energie negativa pentru mult timp. Nu am nevoie de asa ceva, de aceea am ajuns scriu cu teama, aleg temele cu frica de eventualele reactii si astept cu usor disconfort unele comentarii. Nu am nevoie de tensiuni inutile pe blog pentru ca destule conflicte zilnice am la serviciu. Cu sefii, mai nou cu colegii si cu…sa-i numim asa, clientii.
Imaginati-va ca aveti o zi neagra la scoala sau la job, ajungeti acasa si descoperiti pe blog, in loc de voie buna si relaxare, printre altele, si pareri ale celor care te comenteaza frecvent (deci nu de la hateri) sau mailuri in inbox cu tot felul de interpretari, acuze, nemultumiri si reprosuri. S-a ajuns si la jigniri. Nu se intampla des, dar nu mi le doresc nici in cantitati mici. Am nevoie de un blog care sa fie o oaza de liniste si pace, de intelegere si armonie. Nu mai vreau ca si acasa ceva sau cineva sa-mi strice buna dispozitie.
Si iata cum am gasit si un raspuns acestui articol. Da, pasiunile mai si mor. Ajutate din exterior.
Se tot bate moneda pe faptul ca blogosfera se afla la cotitura. Este real acest moment critic? Il simtiti si voi? Cum il percepeti? Ce va anima sa mergeti mai departe, sa continuati sa postati articole?
Hallo,
O propozitie mi-a cam sarit in ochi sa zic asa ” Dar in trei ani sacul meu de intrebari a ajuns la fund..” aceasta propozitie mi-a adus aminte de ceva ce am citit pe internet dintr-o intamplare sau nu am ajuns pe o pagina unde era subiect TIMPUL , de ce timpul trece mai repede cand suntem tineri si de ce cand imbatranim timpul se dilata parca mai incet, concluzia era una destul de simpla cand suntem inca copii timpul trece mai repede pentru ca atunci invatam lucruri noi dar odata cu trecerea timpului ajungem la o oarecare experienta si nu mai invatam nimic nou totul ni se pare banal si chiar plictisitor. Cred ca de aici o si aparut acest fenomen de plictiseala generala in randul adolescentiilor (printre care ma numar si eu) am ajuns la o cantitate mare de informatie/cunoastere mai bine zis stim prea multe ptr varsta noastra. Ideea anterioara ma face sa cred ca in secolul informatiei sau secolul vintezei cum mai este denumit secolul 21 cred ca asa zisa cheie a succesului ii sa iesim din rutina zilnica si sa ne ocupam mai mult timp de noi si de dezvoltarea noastra personala dar si de socializare, pana la urma cheia succesului ii sa facem ceva care pare simplu dar sa il facem foarte bine si ca sa il putem face foarte bine trebuie sa ne dezvoltam anumite abilitati.:) The End:))
Buna, Daniel, ai mare dreptate! Eu am aflat tot ce ma interesa si acum, ca nu mai am nimic nou de discutat, nu mai am nici chef de blog. Cel putin nu ca la inceput. :biggrin:
Cat despre socializare…imi face placere sa socializez cu acei oameni care ma inteleg si care nu isca conflicte din orice. Si care fac abstractie de doza innascuta de rautate. Cu rautaciosii nu prea mai am rabdare. Dar va fi un articol si despre “sinceritate”. Cat de curand. :tongue:
Tu cum te mai descurci cu blogul? Merge treaba? :unsure:
Sa spunem ca am esuat din lipsa de idei:)) dar sansa mea o aparut imediat dupa aceea cand mi s-a oferit sansa sa scriu pe un ziar de sport online unde se pare ca am si scris primul articol. Eu unul am optat sa scriu despre Bundesliga pentru ca vreau sa fie articole de calitate despre un campionat la care eu zic ca ma pricep cat de cat.
O sa vina si ziua cand o sa inchizi “taraba” si o sa incerci si altceva nou.
Ohoho, felicitari, asta da veste buna, mai ales ca faci ceea ce-ti place. Niciodata nu poti sti de unde sare iepurele, ma bucur mult pentru tine. :biggrin: :w00t:
Da, cu siguranta va veni si acea zi. Sper sa fie plasata cat mai departe in timp. :tongue:
Ca ii maine sau ii peste 10 ani asta nu ai de unde sa sti dar totusi suntem oameni si nu ne prea place sa fim scosi din zona noastra de comfort de aceea ni cam frica de noutati si mai ales cand apare gandul ca poate esuam dar esecul ii calea spre succes, nu?
“Esecul e calea noastra spre succes”? Pe principiul, “un sut in fund e un pas inainte”? Da, categoric. :biggrin:
Dar nu ma sperie noutatea, o iau ca pe o provocare. Cel putin la job asa a fost. Asta nu inseamna ca in dragoste imi place, caci sunt o fire mai statornica. :biggrin: :tongue:
In domeniul dragoste nu ma bag pentru ca acolo se pare ca nu am succes:)) pentru simplul fapt ca gandesc prea mult si mda uneori cand gandesti nu iti iese mare lucru:|.
Nu ai inca, dar vei avea cu siguranta. Insa ceea ce ai spus e foarte corect, cu cat gandesti mai mult in dragoste, cu atat nu iese mare lucru. Aici ori actionezi de la inceput, ori deloc.
Nu discutam de dragoste neaparat, ci de oameni, imi place sa pastrez prietenii langa mine de obicei, nu-i schimb ca pe ciorapi, insa daca nu ne potrivim deloc, nu putem merge alaturi la infinit. Cam despre asta e vorba. Cu jobul e altceva, in fiecare an il schimb si imi place asa, mereu in alt loc, cunoscand oameni noi…
Cred ca am mai zis-o, dar eu scriu pentru mine. Nu vreau faima sau ceva… doar sa ma relaxez prin ceea ce pun pe blog. Comentariile sunt doar niste pareri… dar nu exprima mereu adevarul, unii sunt gelosi, invidiosi etc. Citeam recent undeva ca, pentru a atinge cu adevarat fericirea si multumirea la munca sau in orice alt domeniu este sa o faci pentru tine. Nu pentru altii. Si sa nu te lasi influientata de restul. Eu unul sper sa nu renunti si sa dispara toti cei care ti-au creat neplaceri.
Pentru mine am scris si pana acum, Paul. Nu pentru altii, ca daca doream vizitatori, trafic si popularitate, scriam despre cosmetice si mancare.
Ma rog, vorba vine, am scris chestii personale, care ma framantau, dar acum ce sa fac daca m-am linistit si nu ma mai framanta nimic? Nu prea mai am subiecte pentru blog… Summerday era axat pe dezbateri, dar daca pe mine nu mai mai intereseaza nimic? :biggrin: 
:happy:
Ma rog, e o doza de adevar in cele scrise mai sus. Dar atat timp cat sunt comentatori draguti ca tine, inventam subiecte, no prob!
Nu pot sa renunt acum, nu vreau si nici nu simt ca trebuie s-o fac. Dar s-a cam pierdut entuziasmul ala de odinioara.
Problema e ca am prea multe necazuri la lucru si vreau sa gasesc liniste pe blog cand ma intorc acasa. Nu rautati si tensiuni. Ca de ele am destul parte la job. :cwy:
Pai atunci ia o pauza. Poate de asta ai nevoie. Dupa ce vii de la job, rezerva-ti timp pentru tine, altceva in afara de blog care iti face placere. Acum inteleg ca ar fi un “conflict de interese”, daca blogul e pentru tine o placere si dai de energie negativa… Asa ca, incearca sa gesesti altceva.
Paul, pai nu am luat o pauza de o saptamana cat am fost plecata in Croatia? :biggrin:
:ermm: Iar dupa uite si tu ca abia am mai postat cate ceva…eu ma gandeam ca e timpul sa revin in forta. Ma rog, mometan am niste treburi de rezolvat, dar sper ca dupa ziua de joi sa scap definitiv de stresul asta cu jobul.
Plus ca inca mai am oameni inimosi si calzi alaturi de mine. 
Dar cred ca tu te referi la o pauza mai lunga de luni de zile. Hm, pai nu stiu daca e o solutie sa-l las balta, mi-e mila de el.
Luni?? Nu nu nuuu.. :w00t: Ar fi prea mult de asteptat pentru cititorii care asteapta articolele tale. Ma refeream la zile si mai ales sa mai gasesti o sursa de relaxare
O sursa de relaxare excelenta ar fi iesitul prin parcuri la fotografiat. Dar nu prea ajung, poate saptamana viitoare ca se anunta vreme buna, 29 de grade. :wassat: :dizzy:
Oricum, comentariile rautacioase au disparut de cand m-am intors din Croatia, sper sa inceteze si mailurile. :biggrin: Si sa revina entuziasmul pierdut. :blush:
29 de grade? Serios? WOW! Ce se intampla cu vremea :w00t: :ermm: :dizzy:
Stai linistit ca e vorba de extremitatea sud-estica. In restul regiunilor cred ca vor fi in jur de 24 de grade… :biggrin: Vom avea o vreme calduta, dar sa vedem daca si insorita. :dizzy: :ermm:
Ce sa se intample, probabil iar o toamna lunga, pana in ianuarie-februarie. :biggrin:
Ar fi cosmar, pentru ca eu mai toata toamna sunt racit :ermm:
Nu mi-ar displace daca ar fi mai racoros si ploios un timp, dar macar sa ramana asa.. stabil.
Asa sensibil esti? Pai in cazul asta trebuie sa iei niste vitamine din astea miraculoase, cum sa stai racit trei luni? :dizzy: :unsure: :ermm:
Buna seara, draga Nice!
Eu tocmai am venit dupa un teambuilding minunat la Plaiul Foii in Brasov. Au fost 3 zile divine; sigur ca la cateva minute dupa ce am revenit, si-a adus cineva aminte ca exista si ca-s fericit :biggrin: Numai ca eu nu bag in seama pe cei care vor sa imi strice armonia; ii dau la o parte si ma invart doar in locuri si cu oameni care imi sunt de ajutor.
Imi pare rau pentru tot ce ti se intampla si pentru reactiile negative pe care le primesti in anumite momente. Sun alaturi de tine si iti trimit multe zambete si ganduri frumoase.
Eu nu am mai scris de ceva vreme pe blog pentru ca nu am avut chef/entuziasm
Insa eu nu pot spune ca fac parte din blogosfera. E blogosfera la cotitura? Putin conteaza…si daca ar disparea n-ar fi capat de lume
Ai grija de tine draga Nice! Si zambeste
Buna, Marin, ti-am simtit lipsa, chiar ma gandeam pe unde esti. :cheerful: :unsure:
:happy: Deci ai patit-o si tu! Marin, mi se pare groaznic sa-ti strice cineva fericirea. Asa din senin! Hehe, la Plaiul Foii pentru trei zile, ce super! :w00t:
:angry:
Pai stai tu linistit ca acei oameni au plecat din jurul meu, fie pentru ca nu au inteles nimic din articole, fie pentru ca demult doreau s-o faca si acum au gasit momentul propice. :wink: Nu stiu de ce ar trebui sa pastram toti oamenii in jurul nostru, chiar si atunci cand e clar ca unii dintre ei sunt prea diferiti in conceptii si nu rezonam deloc cu ei? :dizzy: :ermm:
Marin, daca nu avem problemele uriase de la job, ca nu e zi sa nu se intample ceva rau, poate inteleagem si treceam cu vederea. Dar sunt foarte sensibila si vreau pace si armonie in jurul meu. Se pare ca cer prea mult, nu? Tocmai am primit un mail de la cineva care ma jignea in fel si chip, un cititor constat al blogului… Evident ca m-am incarcat pentru 2 luni cu energie negativa.
Stiu ca nu ai entuziasm, chef de scris. Mi se intampla si mie adesea. Dar mai mult din cauza oboselii, nu stiu care sunt cauzele la tine…
Cand citesc comentarii ca ale tale, da, zambesc. :biggrin:
Merci asemenea! :happy:
Buna searaa! Unde altundeva să fiu decat undeva cu munte si ploaie? :cheerful:
Fie sunt eu mai ciudat, fie lipsit de interes din partea altora, mie nu-mi scrie nimeni pe mail :tongue: Nu trebuie sa il bagi in seama, da-l in ma-sa :biggrin:
Cauza mea e lipsa chefului; nu am chef sa scriu pe blog :unsure: :angel:
Trebuie sa zambesti mereu, indiferent de ce ti se intampla.
Pai…eu nu pastrez in jurul meu decat pe cei care ma incarca cu energie pozitiva. De ceilalti fug intotdeauna
Buna, Marin, v-a plouat la munte? Yupi, cred ca ai fost tare fericit?!?! Ei, da ce crezi ca mi-a scris in semn de multumire? :angry: :unsure: Ca asa imi placea.
:biggrin: Mi s-a intamplat o sigura data sa gasesc un mesaj frumos, acum, recent… 
Daaaaaaaa, si eu tot oameni cu o astfel de energie vreau in jurul meu, tu cum ii detectezi? :dizzy:
Da, ai perfecta dreptate….eu eram singurul care se invartea prin ploaie ranjind la ea :biggrin:
Să fie atunci cat mai multe mesaje placute/frumoasa
Nu știu sa iti spun precis. Fac doar ceea ce simt ca trebuie sa fac, zambesc intotdeauna si ofer tot ce am mai bun din mine tuturor, fara sa astept ceva la schimb. Intalnesc multi oameni, raman langa mine doar cei care simt si inteleg viata la fel. In ultimii doi ani am intalnit multe persoane de genul acesta.
Esti un norocos, Marin, eu nu prea intalnesc astfel de persoane, care sa simta si sa inteleaga viata ca mine. Cel putin nu in real life. :ermm:
Da, sunt norocos, asa este. Si le-am spus si lor
Asta e draga Nice….nu ai incotro: trebuie sa te muti in Arges :cheerful:
Sa nu uit de meciul cu Olanda de diseara de la 21:00 pe Antena 1!
:)) Esti haios, m-as muta si pe alta planeta…la ce zi de cosmar am avut azi. Poate acolo viata e mai usoara… :dizzy: :alien:
Sper sa-l vad, ca sunt super obosita, acum cateva minute am intrat in casa… :ermm:
Draga Nice, zi-mi cu ce vii maine ca sa stiu unde te astept :biggrin:
Dormi acum, lasa meciul
Marin, vin din noaptea asta. :silly: :w00t:
De meci…nu mai zic nimic. Mai bine ma culcam… :cwy:
Vino :biggrin: ne inecam amarul impreuna
Eu n-am mai putut vedea repriza a doua- nu sunt suficient de sadic
Ce macel…iar arbitrul scotian a contribuit din plin la el! :angry:
Da, asa este, Nice, cand se ajunge la rautati si jigniri nu mai este deloc placut. Nu inteleg de ce unii oameni sunt asa si nu isi pot exprima parerile civilizat si frumos, chiar daca nu sunt de acord. Urat! Este adevarat ca nimeni nu are nevoie de asemenea comportamente, mai ales dupa ce ca viata insasi este plina de probleme. Dar nu te lasa descurajata :biggrin: !
!
Am si eu momente cand as renunta sau cand nu am nimic de spus…ce ma face sa merg mai departe? Sincer nu stiu sa-ti spun exact. Poate pe de o parte faptul ca, la fel ca tine, am ajuns undeva si mi-e greu sa abandonez ceva ce am inceput. Apoi poate ca imi place sa scriu, sa discut sa “cunosc” oameni cu blogul. Sa aflu pareri, idei… Nu stiu cat o sa tina asta. Poate candva voi renunta, poate nu. Poate intr-o zi nu voi mai avea vreme, cine stie… Acum sunt si intr-o perioada cand am ceva mai mult timp liber si blogul este un mod de a-l valorifica, intr-un fel. O noapte linistita sa ai si o saptamana excelenta
Exact, Larisa, dupa ce ca viata e asa cum e, mai intram si pe blog sau mail si dam peste diverse acuze. Eu as vrea doar comentatori draguti si calzi pe blog, daca vin si hateri, asta e, nu ma deranjeaza prea mult, dar cei care intra si posteaza constant, pe aceia ii vreau pozitivi. Sau macar diplomati. Ma rog, azi despre diplomatie vroiam sa scriu dar mi-am adus aminte de articolul in care ma intrebam cand va veni sfarsitul blogului meu. Dar nu as vrea sa-l las sa moara tocmai pentru ca a ajuns aici. E parte din mine si chiar daca entuziasmul meu a scazut considerabil fata de primii doi ani, mi-e greu sa renunt la el. :dizzy:
Eu tot aud despre blogosfera ca se afla la cotitura si nu inteleg de ce considera unii asa. Ziceam sa va intreb si pe voi daca percepeti cumva un regres sau o diminuare calitativa si cantitativa a activitatii din blogosfera(in general)…
Pai blogul tau infloreste pe zi ce trece, devine tot mai cunoscut, nu ai motive de ingrijorare, cu atat mai mult sa te gandesti sa-l inchizi. Eu abia l-am descoperit si as vrea sa-l citesc in continuare! :biggrin:
Multumesc asemenea, o saptamana frumoasa!
Sa stii ca eu nu am observat neaparat un regeres in blogosfera, dimpotriva mi se pare ca lumea scrie din ce in ce mai mult, apar noi bloggeri, noi cititori. E drept ca unele persoane care le citeam si-au inchis blogurile, dar nu erau persoane cu o activitate prea intensa oricum. Probabil sunt persoane care au o sclipire de moment, deschid un blog, iar apoi sclipirea se stinge, la fel si blogul. Referitor la calitate, mai gasesc articole care nu spun prea multe, se observa ca sunt postate doar ca sa fie ceva noutate, dar poate asta e ceva normal. Poate si eu fac asta fara sa vreau uneori, depinde si de dispozitie, nu poti fi mereu plin de idei.
Larisa, fiecare pune pe blog ce doreste, eu cred ca nu trebuiesc confundati bloggerii cu jurnalistii. Sunt unele pretentii de la noi, zic eu, total nejustificate. Eu scriu doar ce ma preocupa pe mine, daca vrea cineva sa citeasca bine, daca nu, nu. De unde ideea ca daca esti blogger trebuie sa scrii doar articole calitative? Scrii si tu ce ai pe suflet, asa cum poti. Eu nu scriu nici macar zilnic, pentru ca nu in fiecare zi ma preocupa chestii care pot fi scrise pe blog. :biggrin:
Seara bună. Nu știam că blogosfera e la cotitură :D. Blogul meu a devenit mai activ de când m-am băgat și eu în blogosferă, adică am început să interacționez cu ceilalți. Acum nu cred că pot să-l las pur și simplu baltă. Da, scriu mai rar, vorbesc mai rar.. am devenit toți mai ocupați, dar nu aș putea abandona.
Și cu gurile rele: astea cred că vin când ești mai popular.. că la mine nu au prea sosit. Am avut acum mult timp un comentariu total offtopic, în care un tip bunăvoitor s-a gândit să înjure ca la ușa cortului.. dar bineînțeles că nu am publicat comentariul și din fericire nici el nu a mai revenit. (asta era acum câțiva ani)
În rest, doar ocazional câte un spam în limbi străine…
Da, poate ai nevoie de o pauză, cum spunea mai sus cineva.
Buna, Radu, am aflat si eu de curand, si cum nu prea am inteles ce inseamna asta, pentru ca eu nu simt nicio cotitura, am zis sa va intreb si pe voi, poate gasim impreuna adevarul. Cred ca se refera la faptul ca nu se mai scriu articole de calitate si bloggerii sunt tot mai dezinteresati, mai blazati. :dizzy: :ermm: Si cel mai important, nu se ridica nimeni pe firmament, nu se impune nimeni in peisaj, nu mai apar lideri, A-listeri, ca tot cei vechi au ramas.
Pai tocmai am luat o pauza, cat am fost in Croatia. De atunci am scris oricum foarte putin fiind ocupata cu niste proiecte pentru job care imi ocupa tot timpul liber.
Eh, sunt tot felul de interpretari la articole, oamenii se simt vizati fara sa fie… :wassat:
Continui sa scriu pentru ca-mi place. Imi place sa interationez cu voi, imi place sa-mi scriu gandurile sau sa scriu recomandari care sa ajute pe altii. Nu scriu pentru nr de vizitatori, niciodata n-am facut-o…au fost momente cand erau putini, apoi mai multi, apoi iarasi mai putini. Nici pentru bani, nici pentru nimic altceva. Pentru mine. Daca mie nu mi-ar mai placea, atunci as renunta.
Da, Mihaela, exact asta doream sa transmit, ca nu-mi mai place sa scriu asa de tare, ca mi-am pierdut entuziasmul, ca pasiunea mea pentru scris s-a cam stins. Ajutata de diversi factori, evident. Scrisul era o forma de terapie, acum, dpdv afectiv sunt linistita…nu prea mai am nici dileme, cam asta era rostul blogului meu, sa dezbat cu voi probleme care ma framantau. Dar acum nu prea ma mai framanta nimic. :biggrin: :tongue: :silly:
Poate ca m-am si maturizat un pic si nu mai iau totul in tragic. Zic. :unsure:
Cand vei simti ca blogul nu-ti mai aduce bucurie ci mai mult te incarca, cand il vei vedea ca pe o obligatie, va trebui sa decizi daca sa mai continui sau nu. Eu inca nu-l vad asa, inca ma intereseaza, tot timpul ma gandesc la subiecte pentru blog, imi completeaza viata. :) Serios. :P
Da, ai dreptate, insa nu prea am cum sa-l vad ca o obligatie din moment ce nu castig nimic de pe urma lui, nu am fani care sa ma preseze sa scriu zilnic…
Ce frumos ai spus, blogul imi completeaza viata…cam asa consider si eu cand zic ca blogul e o parte din mine. :happy: :biggrin: :cheerful:
@Nice Iau deja, si mai am si grija la ce mananc. Bine, nu chiar 3 luni, doar ca toamna racesc des… :ermm:
Sa fie vorba de o imunitate scazuta? :ermm: Hm, foarte ciudat, eu nu fac nimic din toate astea si tot nu racesc. Decat foarte rar, de maxim doua ori pe an.
Buna seara Nice! Credeam ca te-ai culcat deja! Eu am lenevit toata ziua azi, am fost foarte putin pe blog si dupa amiaza am urmarit noul record de saritura libera de la aproape 39 de km înaltime. Un moment istoric! Tu , ca ai facut azi?
Buna, Minnie, uite cu proiecte pentru serviciu. Printre picaturi am scris si un articolas. Abia acum ma pregateam de dormit…
Saritura libera de la 39 de km? Nu am auzit de asta, se pare ca nu sunt la curent cu noutatile… Am vazut ca si pe fb lumea comenteaza despre un anumit fenomen, dar nu am inteles nimic.
Cred ca eu trebuie sa ma culc…. face figuri tastatura si rade de mine si comment….!!!
Am vazut acum, “Innie”. De asta ai si intrat la moderare.
Eh, se mai intampla, asta sa ne fie noua necazul. :tongue:
Iti povestesc maine! Noapte buna!
Sper ca ai avut o noapte frumoasa, Minnie, ca a mea a fost petrecuta cu ochii in tavan, de atata stres. Am niste controale la munca…
Am vazut si eu o parte, o sa il urmaresc maine, online! :)
Haterii sunt buni Nice, sunt oameni carora le pasa prea mult!
Cat despre plictiseala, se numeste motivatie! daca iti gasesti motivatie sa continui, vei continua! caut-o in tine, nu la noi! noi putem doar sa te imploram sa ne scrii! :)
Zi-mi si mie ce trebuie sa urmaresc online, ca parca sunt picata de pe Luna. Nu inteleg, ce se petrece?
:dizzy: :ermm: :wassat:
:cheerful: :w00t:
Pai asta ziceam, ca merg mai departe. In pofida tuturor greutatilor. :biggrin: Merci de sustinere.
Noul record Mondial, saritura din Stratosfera! Mare curaj
Aha, din stratosfera deci… O chestie unde se afla O3… Suna periculos si interesant, ia sa dau un search pe google. :biggrin: :tongue:
Nice, pentru mine blogul inseamna pasiunea de a scrie, dorinta de a interactiona cu oamenii, descarcarea anumitor tensiuni. Dar nu inteleg chestia cu blogosfera in regres. Cine este blogosfera asta? Fiecare dintre noi cunoaste doar o mica parte din ea. Este imposibil sa ii cunosti pe toti, sa ii urmaresti. Nici macar site-urile care se ocupa de statistici nu reusesc sa contabilizeze tot. Si atunci ce inseamna acel regres? Eu citesc bloggeri care sunt activi mereu, care imi aduc buna dispozitie, fata de care ma leaga anumite pasiuni comune. Ce imi pasa mie de “blogosfera”? Adica de multimea de 70 000 de bloguri. Si daca nu ar mai scrie nimeni, eu tot as continua sa scriu, pentru placerea mea personala.
Cred ca e vorba de A-listeri, ca nu se mai ridica niciunul nou, ca tot cei vechi fac legea. Si nu e prea normal in viziunea unora. Sau ca articolele au scazut din punct de vedere calitativ fata de anii precedenti. Nu stiu nici eu exact, dar eram curioasa cum percepeti voi fenomenul. Eu nu mai am energia si entuziasmul de acum 2 – 3 ani de ex. Poate si pentru ca sentimental mi-e bine, iar pe blog obisnuiam sa scriu despre dragoste cel mai mult…
Iti raspundeam la un articol in urma cu ceva vreme ca prin scris ma exprim cel mai bine. Sau cel putin asa credeam , imi vin idei , construiesc o povestioara pe baza lor si cand ajung in fata paginii de new post, parca ma blochez, parca mi-e teama uneori sa imi exprim parerea pana la capat. Am mai spus, sunt timida in unele chestii si de multe ori abandonez un subiect din teama. Poate pentru ca mi-e dor de scrisul pe hartie, de senzatia aia faina sau poate nu ma pricep la capitolul asta. In ultima vreme am fost si ocupata, dar m-am gandit mai tot timpul la blog si la ce as mai putea scrie. Activitate nu e la mine, am cativa comentatori ( dar foarte buni :P )
Nu cred ca e in regres, atata timp cat va fi internet, vor fi si bloguri. Unele se inchid, altele noi apar si tot asa. Si dupa cum spune si Alice, noi te imploram sa mai scrii, dar trebuie sa iti gasesti motivatia nu numai din asta :D
Continua sa scrii, ai un stil al tau care e f placut si merita sa continui. :biggrin: O zi frumoasa!
Asta e si problema mea, sunt prea ocupata momentan si nu prea mai imi sta mintea la blog. Sper sa ma linistesc dupa ziua de joi… Sa revin la stilul meu de blogging. Sa am timp de conceput articole, sa am inspiratie, sa gasesc subiecte interesante, ca momentan nu ma preocupa nimic. Ma rog, ar fi shoppingul, dar oare pe cine intereseaza ca eu am in cap doar cumparaturi?
Nu stiu ce sa zic, eu am inceput din postura de comentator pe alte bloguri, poate imi inchei activitatea in acelasi fel. :biggrin: :dizzy: :ermm:
Multumesc mult de gandul bun, o saptamana frumoasa sa ai! :heart:
Nicey: lasa prostioarele, eu unde ma mai relaxez? La tine gasisem o casuta frumoasa, are rost sa se darame?
In alta ordine de idei il rogi te rog frumos pe Daniel sa ne spuna unde scrie despre Bundesliga? E criza de articole bune de sport.
Apropo, acum cand Steaua e “fruncea” ar trebui sa fii mai entuziasta, nu ca altii care merg cu bicicleta la meciuri de Liga a V-a…
Diana, iti multumesc pentru incurajare, momentan nu ma gandesc sa renunt, doar subliniez ca mi-a mai pierit din entuziasmul de altadata. Si sunt mai multi factori care imi erodeaza incet-incet pasiunea pentru blogging. Dar nu ma las batuta cu una cu doua. :biggrin: :happy: :silly:
O sa-l intreb pe fb, desigur. Vad ca in commenturile de pe blog nu a precizat numele site-ului. Cum aflu ceva, cum iti scriu aici.
Apropos, ce se mai aude de Poli, eu am lasat-o mai moale cu fotbalul, ma bucur moderat pentru evolutia Stelei, mi-ar placea mult de tot sa invingem Olanda in preliminarii si sa ne calificam la Mondiale. Aia da bucurie! :happy: :cheerful: :w00t:
Buna seara,
Articolul respectiv http://www.ziaruldesport.ro/articol_3123_zds_pg_0.htm acum nu stiu daca ii si un articol bun ;)) dar siteul http://www.ziaruldesport.ro are articole destul de bune.
Pacat de Poli ca o ajuns in asa situatie am fost la meciul Boldur – Asu Timisoara dar pot sa zic ca noua echipa a Politehnici ii una slab chiar si pentrul nivelul judetean:|, o echipa frumoasca care o sa vina din urma si care s-ar putea sa ajunga pana in divizia C ar fi Ripensia Timisoara.
O seara faina!
Nice, eu cand mi-am facut blogul n-am crezut ca voi avea ce scrie nici macar doua-trei saptamani. Si iata ca au trecut peste 9 luni de cat sunt aici. E drept, blogul mananca mult timp, e drept ne mai si necajim…e ca in viata reala pana la urma. De ce blogosfera ar fi altfel?
Nu-ti mai fa atatea griji si nici nu te mai necaji din cauza celor ce chiar asta doresc. Dupa mine, chiar faptul ca “deranjam” uneori arata ca existam. Asa, la modul general.
Asa ca eu zic sa mergi inainte! Cu aplomb!
Esti foarte draguta, Elly, merci de incurajare :heart: , da, o sa merg inainte. Pana cand? :dizzy: Time will tell. :whistle:
habar nu am ce misuna in blogosfera, eu citesc cateva bloguri unde si comentez, in rest daca am timp mai rasfoiesc daca nu, nu. nu stiu ce e prin casele altora dar la mine se stie, cu riscul de a ma repeta, scriu din pasiune, scriu atunci cand am un subiect,ma bucur cand cineva comenteaza, cred ca as scrie si daca n-ar comenta nimeni pentru ca imi place sa scriu dar cel mai mult sa citesc subiecte interesante, cred ca as suferi daca tu sau alte persoane pe care le citesc ar inchide blogul
oricum eu sunt foarte constienta ca orice inceput are un sfarsit, la un moment dat se termina, ori ca ne plictisim, ori ca apar schimbari in viata noastra, sau alte motive
eu iti doresc multa inspiratie sa gasesti subiecte noide dezbatut! (eu am observat ca ma invart in cerc, din cand in cand reiau anumite subiecte, poate putin sub alta forma, dar apare repetitia :P)
Lilly, stii ce am observat eu, ca in acest timp, de cand avem noi blogul, ne-am schimbat atat de mult, incat un subiect tratat in 2010 sa zicem, il vedem acum cu alti ochi, il abordam diferit. Avem alte pareri decat atunci. Pai in acest caz nu e normal sa-l reluam? Sa-ti dau un exemplu concret, inainte scriam ca toamna este un anotimp al angoaselor si al depresiilor profunde. Acum am ajuns sa iubesc toamna si mi se pare cel mai frumos si vesel anotimp. Cine s-ar fi gandit? Si am descoperit, sau mai bine zis constientizat, ca iubesc toamna si pentru ca ador hainele de toamna… :wub: :biggrin:
Eu am mai adus articole din 2010, cand cei care comenteaza acum nu erau. De ce nu? Ca oricum nu le stiau… E greu sa mai venim cu ceva nou pentru ca tot ce ne interesa am scris deja. :dizzy: :cwy:
Iar noi doua avem cam acelasi stil de blogging.
Dar da, e posibil ca pasiunea sa moara de tot one day. :ermm: :alien: Dar sper ca acea zi sa fie cat mai indepartata.
Bine te-am regasit, Nice! Nici eu n-am mai scris in ultimul timp, e drept ca am avut si alte prioritati, dar asa e cum zici tu, parca n-am mai avut nici chemarea de alta data, nici entuziasmul pe care, altfel, mi-as dori sa mi-l recapat. Cu timpul. remarcam ca acestea se mai pierd si poate ca e de datoria noastra sa le pastram. Mi se pare ca e un fenomen real cel de care spui tu.
In ce te priveste, daca ai nevoie de o confirmare (si daca nu ai), din partea mea o ai, faci o treaba foarte buna cu acest blog, continua!
Deci si tu simti acelasi lucru, Danny… Adevarul e ca suntem de prea mult timp in blogosfera, intr-o zi trebuia sa vina si retragerea, nu? :ermm: :unsure: :cwy: Eu insa mi-o doresc cat mai indepartata, sper ca si tu sa-ti recapeti entuziasmul de altadata. :happy:
:cheerful:
Multumesc mult pentru incurajari, chiar conteaza. :wink:
Eu am mai renuntat o data la un blog si nu vreau sa o fac si a doua oara. Dupa o vreme mi-a parut rau… si eu am perioade in care pur si simplu nu mai am despre ce sa vorbesc, zile in care ma duc la lucru si ma uit la seriale si cat de des poti sa postezi despre seriale? :angel: Insa sunt si zile in care simt nevoia organica de a scrie. Cateodata vreau sa ma bucur de un eveniment cu cineva, vreau sa povestesc niste intamplari si atunci pot sa scriu pe blog. Cred ca e bine sa-l ai si sa ai grija de el, pentru ca dupa o vreme o sa descoperi ca de fapt are el grija de tine :wink:
Ma regasesc foarte mult in pozitia ta fata de blog, Anda, cam la fel sunt si eu, uneori simt nevoia organica de a scrie, alteori nu am deloc chef de el, ma plictiseste pur si simplu. Dar nu as vrea ca plictiseala sa primeze…
Mi-a placut mult ultima observatie… :cheerful:
Eu incerc sa te conving sa comentezi pe blogul meu. Mai incolo nu stiu ce o sa fie. :))
Am inteles, asta e primul obiectiv.
mersul este in natura fireasca a omului… deci nu incerca sa te orepsti din mers…
din blog???
daca pentru mine are deveni oceva care ma streseaza… as renutna la el…
blogul pentru mine… este o relaxare… si cand nu va mai fi asa… nu voi mai posta…
sunt total impotriva vorbelor rautacioase…
eu am mai comentat in gluma… sper ca nu ai considerat ca as fi rautacios… pentru ca nu sunt… chiar imi face placere la tine…
imaginea aleasa… este superba… deci nu daor ca mergi… ci… urci…
sa-ti fie urcarea si drumul frumos… asa iti urez…
si sugestia… nu te opri… atata timp cat inima mai bate… nu te opri, ca nu cumva sa o opresti si pe ea…
cu drag,
ovi
Nu, Ovi, tu mereu ai fost amabil si dragut, nu se pune problema…
:cheerful:
Sa stii ca gandim la fel, si eu sunt impotriva rautacismelor…poate doar in real life, cand ma enervez foarte tate, sa apelez la ele, dar nici atunci…incerc sa fiu mereu protocolara, diplomata. Dar despre asta intr-un viitor articol. :biggrin:
Merci de incurajari. :happy:
Blogosfera evoulează, nicidecum nu e la vreo cotit
ură!
Deci tu asa simti? :dizzy: Hm, interesant punct de vedere. :biggrin:
Banuiesc ca asta e un fel de testare… :tongue:
Zic ca e bine sa-ti vezi mai departe de bloguit, ca sacul cu dileme nu poate ajunge la fund, viata e dinamica, probleme apar la tot pasul. Si, ca, mai mult, comentariile care nu-ti sunt pe plac sunt constructive in felul lor, m a rog, depinde de modul in care sunt facute, dar polemica face bine… gandirii. Eu te incurajez sa scrii mai departe. Sau macar sa nu-ti inchizi blogul pana la urmatoarea repriza de blogareala.
A, si nu, blogosfera nu trece printr-un impas. E doar dinamica.
Oh, nu, departe de mine gandul, nu sunt genul care sa apeleze la astfel de stratageme pentru a afla opinia cititorilor… E un articol cat se poate de sincer, cu sentimentele mele actuale…
Multumesc de incurajare, Dana, cum sa-l inchid, deocamdata nu se pune problema, am niste castigatori de anuntat! :biggrin: :tongue:
Nu cred ca blogosfera va falimenta vreodata… pana la urma nu scrii pentru audienta, comentarii etc. De aia e blog personal. Sincer, nu scriu atat de rau, nimeni nu s-a plans inca de asta si nu am decat 50 de vizi pe zi in zilele prea bune si 5 commuri la postare. Dar asta nu ma impiedica sa scriu… ba din contra! Eu imi exersez scrisul prin blog si imi dezvolt exprimarea. Pana la urma, nu traiesc din blogging, il las acolo si postez si eu cand/ce simt ;) Faptul ca lumea acuma nu comenteaza sau nu posteaza, e alta poveste. Cel putin eu cred ca in timpul asta nimeni nu prea are timp sa stea la pc ca vine iarna si e putintel de munca X_X
Pai cum asa, Cosmin, eu tocmai acum credeam ca dau navala oamenii la calculatoare, ca vine iarna, se face frig, unde sa mai iesi? Ce treaba? :ermm: :dizzy:
Mai si eu simt uneori ca la cotitura, mai ales in perioada cand am muncit simteam ca nu mai am timp de asa ceva.
Eh, a fost o perioada scurta si ai postat aproape zilnic… :biggrin:
dar a fost greu :pouty:
Da, Pato, stiu cum e, eu in locul tau nu as fi reusit… :dizzy:
mai ales ca nu eram obisnuit
Pentru toate exista un inceput, Pato. Foarte dificil de cele mai multe ori. :cwy:
Sincer, eu scriu ca să mă eliberez. Asta mă face să continui. Nu am căutat niciodată comentarii, cititori sau mai ştiu eu ce, dar tare mă bucur când văd că cineva rezonează cu mine sau are de făcut critici constructive.
Cam acesta e si motivul meu, dar e o mare diferenta intre rautacisme si critici constructive.
Nu e nici o cotitura.
Scriu din pura placere si voi continua chiar daca n-am o constanta, uneori scriu des, alteori rar.
Am observat! :biggrin: E bine sa scriem cand avem ceva de spus si cand avem chef. :cheerful:
absolut! Deviza ce creaza calitate este: Scriem cu chef cand e ceva de spus!
Eu te citesc foarte rar,si in ultima vreme, nici nu prea mai citesc bloguri. Eu incepusem cu un blog creativ handmade, apoi acum un an mi-a venit si mie ideea sa am un blog de scrieri,ca toata lumea are,eu de ce nu? Dar de la bun inceput am avut ideea ca scriu doar o perioada, am mai avut tentative sa il inchid, ultima tentativa e aceeasi, am anuntat ca-l inchid, apoi m-am razgandit si am lasat doar scrierile gen poezii si texte scurte. Pana oi vedea ce fac si cu alea. Dar am destul de des ideea asta,ca la urma urmei,pe cine intereseaza ce scriu eu.Si am ideea asta tocmai din ce am tot citit,la un moment dat te saturi de bloguri,obosesti, e cam asa, toate-s noi si vechi toate,sa parafrazez.
Asa ca si eu sunt la un moment de cotitura cu acest blog. E clar, cu cel de handmade n-am dilema asta,pentru ca acolo creez pur si simplu.
Eu nu zic nimanui nici sa se opreasca,nici sa continue,ci sa faca ce simte si atat,ca nu da socoteala nimanui si nimeni nu simte lipsa nimanui,la urma urmei, in cele din urma.
Exact, vom sti exact cand sa ne oprim pentru ca vom simti asta… Si da, mai e si oboseala, rutina. Toate astea isi spun, incet-incet, cuvantul. Sa vedem cat vom mai rezista pe baricade. Eu iti doresc mult succes cu ambele proiecte.
…da, s-a schimbat in ultimii 3 ani……nu cred că voi continua…sau mă voi restrânge! :ermm: