“Dintre toate primejdiile, cea mai mare este subestimarea dusmanului.” P. S. Buck
Stranii sunt uneori modurile prin care viata ne ajuta sa intelegem anumite lucruri. Imi place mult cum cu fiecare intamplare ne da sansa sa invatam ceva nou, felul unic prin care stie ea sa ne deschida ochii, sa ne arate exact unde gresim si de ce gresim.
Azi am sa va povestesc cum am invatat eu ca in lumea asta nu trebuie sa subestimam pe nimeni. A fost o lectie uluitoare, pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Un caz real 100%.
Impreuna cu alti pasionati de sport, indeosebi de fotbal, dar si de politica, social, literatura si religie, comentam in urma cu multi ani pe un anumit blog. Nu era al meu, pentru ca nu scriam eu articolele, dar aveam parola si-l consideram ca si al meu. Intr-o buna zi ni s-a alaturat un personaj care facea niste greseli gramaticale absolut jenante si care lasa din minut in minut niste comentarii fara sare si piper, banale, formate din maxim trei cuvinte. Practic nu reusea sa spuna nimic interesant, de transmis nici nu se punea problema. Nu tu spontaneitate, nu tu umor, stiindu-se faptul ca acesta salveza mereu aparentele si ajuta in situatii critice. Vizibil iritata de consecventa tipului in a se face de ras, cand a venit vorba de greseli gramaticale la un blogmeet, am afirmat foarte convinsa ca noul venit pe blogul nostru e o cauza pierduta, ca niciodata nu se va corecta. Atunci, detinatorul blogului m-a contrazis, pronosticand faptul ca in cateva luni “amicul” nostru va cunoaste o transformare radicala, in bine. I-am ras in nas si am continuat sa-l subestimez pe omul respectiv.
Dupa o vreme am parasit acel loc si mi-am deschis propria casuta virtuala. Dar curiozitatea ma rodea si mai intram din cand in cand pe fostul blog. Aici surpriza secolului, nu doar ca postatorul de care va vorbeam scria acum impecabil din punct de vedere gramatical, dar mai mult decat atat, dadea dovada de un umor si de o inteligenta sclipitoare in comentariile stufoase, complexe, interminabile. Si mai presus de asta, de o intelepciune, un rafinament si o cultura generala cum mai rar gasesti in zilele noastre. De fapt, tipul trecuse la un alt nivel, nu mai comenta, ci filosofa. Nici nu mai conta daca eroul nostru se transformase in cele cateva luni petrecute pe blog alaturi de oameni deosebit de inteligenti sau asa fusese mereu, cert e ca eu ma inselasem in privinta lui, il judecasem gresit. Comisesem o uriasa nedreptate!
Ce lectii de viata v-a oferit voua bloggingul, blogosfera? Dar offline-ul? Ce ati invatat util despre oameni?
Na păi multe și variate fost-au din blogosferă. Lecții de viață, nu prea fiindcă nu consider blogosfera sursă pentru lecții de viață iar când apar, le ignor. La offline-uri nu prea am participat
Nu e vorba de offline-uri, Turi. Nu de blogmeet-uri vorbeam, ci de viata reala, din ce intamplari din viata reala, din offline adica, ai invatat lucruri utile despre oameni.
Aaa, da, bineînțeles, chiar multe
Vezi dara, un exemplu pe scurt daca se poate. :biggrin: :unsure: :dizzy:
Hey :) Cum nu știu situatia prin care ai trait tu, nu o voi comenta.
Eu am descoperit oameni exceptionali in blogosfera. Sunt sigur ca doar distanta uneori si obiceiurile fiecaruia au facut sa nu ne intalnim in realitate. Am invatat ca uneori si virtualul poate prinde viata si poate sa iti descopere parti necunoscute ale propriului eu.
In viata, am primit multe lectii…nu stiu de unde sa incep sau la ce sa ma refer. Nu prea pot spune ca m-am inselat cu privire la vreo persoana vreodata. Multe persoane imi sunt antipatice, insa asta nu ma determina sa le neg calitatile. Ce am invatat despre oameni? Raul absolut exista, dar este rar. De obicei, oamenii sunt buni si rai si te poti astepta oricand de la ei la o reactie opusa celei obisnuite. In acelasi timp, binele facut cuiva, ti se intoarce printr-o alta persoana. La fel si raul
Marin, sunt de aproape 6 ani in blogosfera si am dat peste foarte multe situatii si caractere. Am trecut prin multe, am vazut multe si am invatat, zic eu, cate ceva. Am aflat multe lucruri interesante despre oameni.
Accepti in timp, daca accepti. Adica daca ierti. :biggrin: :ninja:
Poate nu te-ai inselat pentru ca nu te-ai grabit sa dai verdicte… Poate nu i-ai judecat pe oameni imediat ce ai intrat in contact cu ei. Poate si pentru ca nu te-a interesat prea mult acest aspect. Analiza celor cu care scrii, pe blogul carora ajungi intamplator sau nu. Eu cam cu asta ma ocup. Cu analiza. Imi place sa trag propriile concluzii, uneori gresesc alteori nu.
Foarte bune concluziile tale, foarte adevarate. Mi-a placut mult asta cu “te poti astepta oricand de la ei la o reactie opusa celei obisnuite.” Exact cand ti-e lumea mai draga se intampla lucrul asta, dar niciodata nu te impaci pe loc cu gandul ca ti-a facut-o.
Si da, evident ca cea mai importanta e descoperirea de sine. Dar asta se intampla zilnic, nu doar in blogosfera.
Yep. ai spus bine: nu am stabilit verdicte, nici mai devreme, nici mai tarziu si nici nu m-am preocupat mult de acest aspect. M-ai ghicit
De acceptat, accepti ca nu ai incotro 
de iertat, ierti ca iti face tie bine. 
Da, e adevarat, descoperirea de sine este continuă si constanta.
Cred ca tot la categoria lectie de viata, dar in alt registru,intra si faptul ca niciodata nu m-am asteptat ca pot intalni pe cineva care sa ajunga sa ma cunoasca atat de bine, uneori mai bine decat ma cunosc eu…
Nu stiu ce sa zic, Marin, sunt unele lucruri peste care chiar nu poti sa treci, pe care nu le poti ierta. Adica nu te agiti toata ziua din cauza lor, nu te mai consumi ca la inceput, dar nici nu mai vorbesti cu omul care ti-a facut rau, care te-a ranit. Eu una nici nu am acest interes, nu ma simt mai bine daca iert niste fapte reprobabile.
Cum ar fi o escrocherie de ex. :ermm:
Eu cred ca tot ce facem este pentru a competa puzzle-ul asta care reprezinta pana la urma personalitatea noastra. De cate ori mai descoperim o piesa lipsa, ne simtim mai fericiti, mai aproape de telul suprem. :happy:
Cum sa te astepti sa intalnesti pe cineva care sa te cunoasca foarte bine? Chiar mai bine decat te cunosti tu? Nici nu cred ca exista o asemenea persoana, nu se poate asa ceva. Sau tu aveai unele dubii? :dizzy:
Da,da…cu asta sunt de acord, sigur ca relatia cu persoana respectiva nu va mai fi niciodata la fel. Da, asa e, dar multe piese lipsa mai avem :tongue:
Nu, nu e vorba de dubii; pur si simplu te descoperi pe tine in cuvintele unei persoane care in diverse contexte, iti spune parerea despre ce ai facut sau ce poti face tu sau cum esti tu. Apoi, cuvintele iti raman in minte si le gasesti revelatorii
Hehe, asta e tot farmecul, ca sunt multe piese lipsa. Altfel pentru ce am mai trai? Suntem personalitati complexe, uimitoare, nu?
Da, exista astfel de persoane, cu o experienta de viata ceva mai mare si cu o inteligenta peste medie. Ne putem regasi uneori in cuvintele lor, uluiti ce ceea ce pot debita, avem impresia ca ne cunosc, ca ne-au citit. Sunt interesante concluziile lor pentru ca ne ajuta pe noi sa dezlegam unele dileme…
Neața! Uneori nu mi se pare atat de fermecator ca avem atat de multe piese lipsa :biggrin:
Mi se pare ca, in principiu, lucrurile sunt simple in viata. E adevarat, ca sa filosofam de dimineata, ca si simplul asta uneori e al naibii de complex 
Cred ca felul in care traim, lumea pe care ne-am construit-o ne-a adus complexitatea asta interioara
Buna, Marin, ce dimineata superba de toamna. Ceata deasa s-o tai cu cutitul, rocoare binefacatoare, liniste profunda in cea mai aglomerata intersectie din capitala. Asta e vis sau realitate? Ca daca e vis nu vrea sa ma trezesc deocamdata.
PS
Sper sa nu apara in cinci minute de la acest comment soarele…Parca intrezaresc niste raze razlete. :silly: :angry: :w00t:
Neata cu ceata si racoare la tine…la mine e soare cat cuprinde :devil:
Blocul meu din Mioveni nu e la strada, are balconul si geamul cu vedere spre dealul pe care e construita fabrica de masini…la mine, daca nu se imbata nimeni pe afara, e mereu liniste :biggrin:
Ce pozitie strategica, deh, a stiut istoricul ce sa-si aleaga.
:cheerful: :biggrin:
:cwy:
A iesit si la mine, triumfator! :angry:
Istoricul de tata, poate
El a ales si cumparat apartamentul acum ceva ani buni 
Aha, pasiunea pentru istorie se transmite din generatie in generatie la voi in familie. E ceva normal, zic. :biggrin:
Hehe… cam aşa eram şi eu. Scriam oribil şi aproape fără sens, iar acum scriu măcar corect
.
Oamenii se schimba,evoluează şi uneori e şocantă transformarea.
Insa de la oameni am învăţat altceva: că nu poţi să înveţi totul despre oameni, niciodată. Mereu o să fie cineva care ne va uimi, poate şi noi, poate altcineva… dar va fi cineva care ne va schimba părerea. Lectiile de viaţă sunt adesea grele, sunt încurcate şi greu de deşcifrat, însă uneori sunt uimitoare şi chiar ironice…
Poate scriai fara sens si oribil…dar nu pe blog, caci acolo eu nu-mi dau seama sa fi vazut asa ceva. Mai ales ca te-am prins cam de la inceputurile tale in blogging… :biggrin:
Eu nu pot sa cred intr-o transformare atat de mare ca a tipului din poveste. El a fost mereu inteligent, spontan, sclipitor, probabil ca a jucat teatru la inceput…altfel nu-mi explic.
Oho, super observatie, ai perfecta dreptate! Normal ca nu poti sa inveti totul despre oameni, pentru ca ei se schimba extrem de des. Sau mai bine zis isi schimba parerile si gusturile extrem de des. Uite la mine, a inceput sa-mi placa toamna. Cine ar fi crezut pana acum cateva luni? :dizzy:
Toamna? Mă uimeşti :w00t: Însă poate e din cauză că seamănă mai mult cu vara. :dizzy:
Crede-ma, făceam multe greşeli gramaticale şi unele articole erau ciudate rău. Chiar de curând le reciteam şi mă miram. Defapt eram într-o stare de melancolie şi şoc. :ermm: Nu doar greşelile, ci şi conţinutul, modul de gândire, etc. Crede-mă, 90% m-am schimbat TOTAL în ultimii 3 ani. Poate pe blog nu se vede, însă în offline categoric.
:)) Eu astept o toamna aramie, racoroasa (18-20 de grade) si insorita, nu una mohorata, rece si ploioasa. Avand in vedere ca de aproape 4 luni traiesc intr-o sauna, nu prea mai am chef de vara…
Pai ce sa zic, daca tu asa apreciezi, inseamna ca asa e. Probabil ca esti la varsta marilor transformari. De apreciat ca acestea s-au produs in bine. :happy: :cheerful:
Asa este, mari schimbări.
Eu vreau răcoare, vânt slab şi ploi mărunte şi de durată. Însă vremea ne joacă feste, ca de obicei.
Ploi marunte si de durata? Vorbesti serios? Ce-ti place la ele? :dizzy: :wassat:
:unsure:
:tongue:
Eu am auzit ca vin ploile. In vestul tarii.
Sunt liniştite, stabile! Îmi oferă starea perfectă pentru a citi o carte bună sau pentru a scrie..
Cu alte cuvinte esti mai inspirat toamna. Cred ca si eu, desi vara e vacanta si avem timp mai mult… :biggrin: :wub:
Poate si faptul ca avem timp mai mult ne impiedica. Cel putin la mine asa a fost. Parca nu aveam idei, subiecte, iar atunci cand le aveam, nu aveam timp si tot asa. :ermm:
Da, ca intr-un cerc vicios, inteleg. Oricum multi bloggeri prefera sa petreaca vara in sanul naturii, banuiesc ca asta a fost si cazul tau. :biggrin:
Din blogosfera am invatat multe! Multe care tin de profesie si de dezvoltare personala. Nu pot spune ca am invatat astea de la un blogger anume, dar uitandu-ma peste cei care imi plac si ii admir, am avut ce invata de la ei! Perseverenta si informarea conteaza foarte mult! La fel si competita cu tine insusti! Chiar azi citeam pe unul din blogurile ce le urmaresc ceva de care voi incerca sa ma tin: “fa doar cu 10% mai mult decat ai facut ieri, iar intr-un an vei ajunge departe”! cred ca se poate aplica in orice si e o lectie buna! :)
Despre calatorii, pasiunea mea, am invatat din blogosfera cat nu am invatat in 16 ani de scoala! La fel si despre mine si capacitatile mele! uh, sa-ti mai spun? :) Am scris pe blog cateva articole despre asta! De la oamenii din blogosfera, din experienta proprie am invatat ca unii sunt buni si-ti fac bine gratuit, iar apoi nu au pretentii de la tine pe cand altii se dau buni dar am ramas dezamagita de ei in timp (si acestia au fost destui de multi)! Am cunoscut si invidia si rautatea oamenilor fara ca macar sa-ti dea sansa sa te cunoasca, am avut prin preajma si carcotasi si persoane care ma urmareau doar pentru a-mi scrie mai apoi greselile gramaticale intr-un mod rautacios, critic, dar au fost si multi oameni pe care nu ii cunosc, nu au blog si mi-au scris lucruri atat de frumoase incat imi luminau ziua! Oricum per total blogul si blogosfera sunt un mare castig pentru mine!
Alice, ce de invataminte ai tras tu din blogosfera, e clar ca bloggingul te-a ajutat mult in viata…si te va mai ajuta. In primul rand te motiveaza si iti dezvaluie zilnic lucruri noi, pe care altfel nu prea ai de unde sa le afli. E important sa inveti si din peripetiile si experienta altora…mai ales in calatorii.
Eu cred ca dincolo de rautatile unora cea mai mare multumire ramane atunci cand un necunoscut iti scrie pe mail cateva cuvinte frumoase, de multumire. E cea mai mare rasplata pe care o poate primi un blogger.
Cat vom trai vom fi dezamagiti de ceilalti oameni, care se pretind prieteni sau dusmani. Oamenii pot fi si buni si rai, noi trebuie sa fim mereu constienti de asta. Cam greu, dar nu imposibil.
Buna seara Nice!
Acel personaj se pare ca a fost “very clever”!
A stiut sa faca trierea printre blogari! Si-a ales exact oamenii care nu au ras de el si care au vrut sa îl ajute! Nu crezi ca în cateva luni nu avea cum sa devina foarte inteligent? Poate numai în cazul în care nu a baut licoarea fermecata a lui Asterix!
Buna, Minnie, cred ca ai dreptate, era clever chiar si atunci cand parea un biet “naiv”. :devil: Nu inteleg de ce a jucat teatrul asta. Dar nu a facut nicio triere, ca nu avea blog, noi toti scriam pe acelasi blog, el nu a facut decat sa scrie mult si prost la inceput si mult si bine mai tarziu.
Eu am plecat nu pentru ca m-am certat cu el, ci pentru ca…asa a fost sa fie, pentru ca am vrut drumul meu propriu in blogosfera.
Atunci Nice asi spune……. “Incurcate sunt caile domnului”!!! :biggrin:
Nu pot sa îmi închipui de ce a procedat asa?!
Iti dai seama cat de uluita am aflat eu de ce-i putea lui pielea. A fost invatatura de minte sa nu mai subestimez pe nimeni.
De ce a procedat asa? Poate pentru ca era timid. Sau poate pentru ca a vrut sa-si confectioneze o alta personalitate pentru ca mai apoi sa uimeasca cu cea adevarata. Multi jucau diferite jocuri pe acel blog… Jocuri periculoase, de oameni mari. :ermm:
Interesanta experienta ta. Cam asa se intampla in general, te uimesc oameni la care nici nu te astepti si invers, te dezamagesc oameni la care te astepti mai putin. Eu in blogosfera sunt ceva mai noua, asa ca nu am avut parte de prea multe experiente. Desi blogul l-am facut prin 2009, activa am fost, cred in ultimul an, poate un an si jumatate
…Blogul in sine a fost in mare parte o experienta benefica, “am cunoscut” oameni interesanti, deosebiti, am invatat si m-am inspirat din experientele lor poate, am aflat lucruri noi, pareri, opinii, sfaturi, etc….dar fireste ca m-am lovit si de jigniri, de persoane rautacioase, dusmanoase, …dar si aceastea pot fi oarecum considerate experiente benefice, am invatat ce am putut din ele, m-au ajutat sa evoluez cred, sa ma imbunatatesc intr-un fel, nu neaparat ca bloger ci si ca om. 
Tot in 2009 mi-am deschis si eu primul blog, cel de pe wordpress-ul gratuit, dar activa in blogosfera am fost de prin martie 2010. Acel an a fost uluitor, fantastic, memorabil. Mi-a placut la nebunie, poate ca era si entuziasmul inceputului, poate ca ma bucuram altfel de orice gand bun primit din partea comentatorilor…
Ma mir insa ca spui ca ai avut parte de jigniri si rautati, adica nu-mi vine sa cred ca avand un blog ca al tau cineva ar avea ceva de reprosat. :wassat:
Eh, da, Nice, incerc sa nu pun la suflet rautatile lor si sa-mi vad de treaba mea mai departe
Intotdeauna cred ca o sa existe carcotasi din astia rautaciosi …Zi frumoasa sa ai!
Larisa, tu ai un blog deosebit de frumos…din toate punctele de vedere. Chiar nu-i mai inteleg pe oameni… :dizzy: :wassat:
Mai vorbim si maine Nice! Eu am postat ceva ce nu prea ma sacaie în ultima vreme!… :dizzy:
Noapte buna si pe maine! :kissing:
Vazut si comentat! Noapte buna, Minnie, nu stiu ce ora e la voi, dar eu acum ma bag in pat. E 1 noaptea. :biggrin:
Noi suntem cu o ora în urma! Daca la voi e 1 la noi e 12! Am fixat ore blogului dupa ora Romaniei, asa castig o ora la postare!
Aha, am inteles. :biggrin:
Nu prea imi vine sa cred ca s-a desteptat peste noapte. Am vazut si eu un asemenea paradox pe un blog. Articolele erau sub orice critica, pline de greseli gramaticale, dar poeziile pe care le posta uneori erau fenomenal de frumoase si mai ales fara greseli. Am crezut initial ca le lua de pe alt blog, am tot cautat pe net, dar singurul site spre care eram trimisa era al persoanei in cauza. Nici acum nu imi pot explica ce se intampla. Cred ca scriau 2 persoane.
In blogosfera am cunoscut oameni frumosi, cu caractere diferite, dar toti la fel de simpatici, optimisti si plini de viata.
Da cine stie ale cui erau poeziile, poate ale unei persoane care nu indraznea sa le publice, ale iubitei lui poate…sau ale unui prieten. Dar mai sunt cazuri de bloggeri care evolueaza atat de frumos si spectaculos, incat nu e cazul sa-i subestimezi la inceput cand gasesti lucruri nu prea interesante pe blogul lor. Sa ma exprim bland.
:biggrin:
Esti o norocoasa in acest caz. De fapt si eu am cunoscut multi oameni deosebiti, poate nu chiar toti optimisti…e drept.
Citesc, comentez dacă am ceva de spus, dar nu judec. Cred că asta am învățat. Dacă nu îmi place blogul respectiv, nu mai revin pe el. Dar nu fac observații sau aduc injurii bloggerului pentru că nu îmi place mie nu știu ce la blogul lui.
Superba atitudine, tin sa te felicit pentru ea, mai ales ca si eu procedez intocmai. Pai ce s-ar intampla daca am intra si am lasa injurii si cuvinte grele pe toate blogurile si articolele care nu ne plac sau nu ne convin dintr-un motiv sau altul? :ermm: :dizzy: :wassat:
initial mi s-a parut imposibil, dintr-o persoana fara cultura si oarecum analfabeta, oricata dorinta de a evolua ai, dureaza pana acoperi golurile. se ia cultura daca te “freci” de destepti dar nu chiar asa, trebuie munca multa. citind mai departe comentariile am realizat ca omul initial juca un rol, pe care mai tarziu l-a abandonat. mi-e greu sa inteleg ideea, dar cine sunt eu sa judec de ce fac unii anumite treburi?
si da, aici in blogosfera, mi s-a intamplat sa judec superficial un om, dar a durat putin pana i-am zarit adevarata fata. in rest, am avut doar surprize placute si m-am ales cu cativa prieteni pe care nu i-am vazut niciodata dar mi-e tare drag sa povestim impreuna.
Daca juca un rol, il juca al naibii de bine, caci asa parea, cum il definesti tu, un analfabet. Cat am stat eu prin jur nu a avut de gand sa se corecteze, sa evolueze catusi de putin, cum am parasit locul dramei, cum s-a produs incredibila transformare. :wassat: Mai era si foarte umil si mieros la inceput, ma enerva teribil…
Apoi a devenit alt om, stapan pe sine, constient de propria valoare. :dizzy: Deh, de aia e bine sa nu punem etichete de indata ce cunoastem un om…
asa este, rabdarea e buna peste tot ;)
Fiecare om are principii, solutii, idei despre viata. Pot spune ca nu sunt lectii, sunt doar intamplari venite ca urmare a solutiilor gasite la vremea respectiva, rezultatul aflandu-se mai tarziu. Iti decizi soarta singur prin decizia luata asupra problemei aparute in viata. Cat despre invatat, pot spune ca putem trage doar cateva concluzii. In consecinta nu putem afirma: Nu o face, o sa ajungi ca el! In schimb putem afirma: Ai grija cum o faci!
Deci prudenta maxima, ne sfatuiesti tu. Foarte adevarat! :wink:
Hmm, eu am descoperit ca offline-ul contine elemente benefice pentru psihic (vezi http://www.summerday.ro) :biggrin: . Am devenit mai receptiva, mai toleranta, am invatat acolo unde aveam de invatat.
Foarte frumoase invatamintele si descoperirile tale, chiar ca bloggingul a facut minuni si asupra psihicului meu, imi vine sa mor cand in cercul de prieteni, in familie sau la serviciu nu am cu cine discuta despre ce ma preocupa… :wassat:
Totusi imi vine greu sa cred ca dintr-un om care habar nu avea sa se exprime ajunsese la un nivel atat de inalt. Nu inteleg de ce te-ai preface? Doar ca sa ai satisfactia de dupa? O fi si asta un motiv. In online m-au surprins placut foarte multi oameni, dar am avut si dezamagiri. De obicei daca nu imi place blogul, nu mai revin, sau revin dupa o perioada mai mare sa vad daca s-a schimbat ceva. Cat despre comentatori , nu e treaba mea sa judec. Daca atat a putut sa scrie in momentul ala, well asta e. Am invatat sa nu mai judec dupa aparente, e mult mai bine si pentru psihicul meu , plus ca adun si eu mai multe bile albe acolo la Cel de sus. :biggrin:
Cornelia, poate a fost doar tracul inceputului… Poate a fost o strategie, nici acum, dupa atata timp, nu pot spune cu certitudine…
Da, mereu am spus ca aparentele inseala, iar cazul de mai sus vine sa-mi sustina teoria.
Eu am invatat o alta lectie, cred ca inversul celei invatate de tine. Acum ani buni de zile aveam un forum de discutii generale. FreeAngels il numisem eu. Era al meu si il administram impreuna cu Bogdan doicin (mai scrie din cand in cand guest post-uri la mine pe blog).
Forumul avea inscrisi in jur de 700 de membri dar activi zilnic erau in jur de 100-150. Oricum, destul de multi, zic eu.
Si pentru ca incepuseram sa ne cunoastem destul de bine itnre noi o data sau de doua ori pe an organizat forum meet-uri la Bucuresti unde veneau chiar si membrii din sibiu, brasov, constanta.
(forumul l-amavut cam 4 ani jumate, pana mi-am deschis blogul).
Si pe forum era un tip foarte inteligent in replici, in postari, in argumente, in umor. in ce vrei tu.
Ei bine la intalnire nu doar ca era un tolomac nesimtit cu glume de santierist dar era chiar opusul a ceea ce afisa pe forum.
asadar, never believe anyone in online before u meet him face2face! :biggrin:
M-ai lasat cu gura cascata, toti bloggerii pe care i-am intalnit pana acum erau in offline exact cum se afisau si in online. Sau ma rog, varianta imbunatatita. Dar mai rau? Cred ca a fost un soc pentru voi… :shocked: :wassat:
Hmm, interesanta povestioara ta.. eu am cunoscut oameni si oameni ..nu prea multi e drept pentru ca nu prea particip la intalniri cu alti bloggeri din lipsa de timp de cele mai multe ori. As putea spune ca am si experiente pozitive dar si negative insa nu am sa judec niciodata pe nimeni si o sa dau o sansa fiecaruia.
Din punctul meu de vedere procedezi foarte corect, Cris. Pai da, nu prea ai timp de intalniri cu bloggerii, ca mai multi esti prin vacanta. :silly: :tongue: :w00t:
Buna seara Nice!
Ma bucur ca ai invatat aceasta lectie.
Ma regasesc oarecum in descrierea facuta ceva mai sus. Desi vreau sa cred ca eu nu scriu chiar la fel de prost si ca nici nu filosofez atat de bine.:))
Cat despre “daca eroul nostru se transformase(…)sau asa fusese mereu”… Eu am gasit ca explicatie..faptul ca.. Poate Ca acel om nu era prea obisnuit sa comunice in real life (cu cei din jurul sau), sau chiar deloc.
Buna, Otilia, ma bucur ca dai un semn de viata dupa atata timp… :cheerful:
Sa stii ca asta e explicatia! Adica da, ai dreptate, omul nu era obisnuit cu forma asta de comunicare… :dizzy:
Uh, vezi ce importante sunt aceste dezbateri, pana la urma se gaseste cineva care sa ne lumineze, sa vina cu o idee salvatoare. :happy:
Da… sa ajungi sa gandesti doar cu ganduri …Nu cred ca ai idee cat de trist este.
Nu am mai scris pe summerday.ro pentru ca am incercat, in tot acest timp, sa devin o persoana “mai buna”. Pentru ca intro buna zi sa devin ..minunata.
:happy:
Interesant deziderat. :biggrin: Cu totii visam la asta. Cred. :dizzy:
Am întâlnit virtual într-un an jumate de când am blogul câţiva oameni răutăcioşi (pe cei drăguţi şi mulţi nu-i menţionez, că-s mulţi). Sunt oameni care ignoră ce scrii şi care te atacă din cauza unei virgule, sunt oameni care citesc doar titlul şi comentează prostii, sunt oameni care jignesc fără nici un motiv şi care vor să-ţi strice ziua. Am învăţat să nu-mi pese şi să-i ignor. La un moment dat se plictisesc fiindcă n-au fani şi trec la alt blog, ca să-l atace. Am învăţat, deci, să nu dau atenţie unor străini şi să nu las orice comentariu rău intenţionat să mă supere. Just like in real life :biggrin:
Oana, mie nu-mi prea pasa de rautatile strainilor, ci de cele care vin din partea unor oameni dragi. Rude, familie, prieteni, bloggeri pe care ii frecventez in mod curent. As vrea sa ii ignor, dar nu reusesc… Chiar imi pasa!
Ma arde curiozitatea sa stiu despre cine e vorba, eu nu-mi amintesc de geniul ala neinteles….
Da, am si eu o lectie din off. Intr-o vineri planuisem sa ma duc sa ma tund. Dar la frizerie era aglomerat, incepea week-end-ul, asa ca am lasat-o pe altadata.
Sâmbata a inceput sa ma doara urechea stânga. M-am uitat in oglinda….pe partea aia dintre ureche si cap aparuse o intepatura cât un vârf de ac. Dupa o perioada a inceput sa se inroseasca si sa creasca in dimensiuni. Duminica urechea devenise insuportabil de dureroasa si se dublase ca marime, de puteam complexa si un elefant cu evolutia mea incredibila. In sfârsit…era o infectie cu nu stiu ce stafilococ auriu sau asa ceva. S-a rezolvat.
Numai ca nu mi-a dat pace un gând. Daca vineri m-as fi dus la frizer….cu siguranta as fi dat vina pe cei de acolo, pentru ca era absolut imposibil sa-mi dau seama ca e doar o coincidenta amarâta. Coincidente se intâmpla altora! Ei bine, chestia asta mi-a creat insomnii o vreme, in conditiile in care eu dorm mult, adânc si foarte bine. Nu era vorba ca m-as fi dus sa le bat obrazul sau sa-i reclam, dar cu siguranta le-as fi purtat in mine o ura nestapânita si as fi spus tuturor cunoscutilor (ba chiar si necunoscutilor care ar fi dorit sa ma asculte) sa evite frizeria cu pricina.
888, Dragos, remember?
Hm, imi pare cunoscuta experienta ta, oare de ce? :dizzy: :tongue:
Aha. Pai ala a ramas agramat si dupa aia :-)
Cred ca am mai povestit :-)
Nu, Dragos, dupa ce am plecat noi de acolo, s-a transformat radical, am urmarit cu atentie, nici marca o greseala, ajunsese sa scrie impecabil. Si nu mai posta doua cuvinte sau texte luate de pe net, ci chestii filosofice, extrem de interesante, amuzante, pline de subintelesuri…
Eu partea asta se pare ca n-am remarcat-o….
Pai nici nu aveai de ce sa-l mai urmaresti tu, Dragos… Eu am facut-o si m-a uluit ce am constatat. :dizzy:
In blogosfera n-am avut inca parte de lectii de astea de viata, am avut in schimb in online, prin forumuri. In general pot sa citesc oamenii destul de bine si rareori mi s-a intamplat sa ma insel, insa am avut odata o supriza. Un om care parea aparent normal, din alt oras, a venit in vizita in orasul nostru si a avut un comportament foarte ciudat…. nu stiu cum sa zic… ca un fel de stalker. Din fericire nu eu eram “victima” lui, ci prietena mea cea mai buna. Insa a fost destul de ciudat omul, in sensul ca nu parea cu toate tiglele pe casa sa ma exprim asa. Iar dupa ce a plecat m-a sunat si a vorbit asa frumos, si-a cerut scuze daca ne-a deranjat cu ceva, online a redevenit omul ala care parea normal… nu stiu, oamenii sunt surprinzatori cateodata.
Hm, foarte ciudata si intamplarea ta, Anda, periculosi tipii astia cu dubla personalitate… :ermm:
Desi am o intuitie iesita din comun (stiu, poate pare o lauda) incerc sa nu judec oamenii. De fapt nu ma insel asupra oamenilor deloc. Stii, din pacate chestia asta nu-mi ofera nicio surpriza. Am intalnit destule in blogosfera, la situatii si personalitati ma refer. Atat de multe…in doar 10 luni. Pe care le implinesc maine, chiar daca blogul (data lui de nastere) spune altceva.
Despre tipul acela…nu stiu exact, dar inclin sa cred ca era un joc, asa se distra el, probabil dorind sa vada reactiile celor de acolo. Nimeni nu se poate schimba asa. Nimeni.
N-am invatat nimic in plus fata de ceea ce stiam si inainte. Oameni care stiam ca vor dezamagi sau ca sunt un potential pericol…asa s-au si dovedit a fi. Cum spuneam, nu prea am surprize. Decat foarte, foarte rar. Atat in viata reala cat si in blogosfera…
E foarte important sa-ti functioneze intuitia, Elly. Poti evita multe neplaceri in viata, astfel.
Raspunsul in legatura cu acea persoana cred ca l-a gasit Otilia(a comentat mai sus putin).
interesant…
ce a contribuit la schimbare??? mi-as dori f mult sa aflu…
am cunoscut un apicultor… (pe vrema cand participam cu tatal meu la aceasta indeletnicire…) un apicultor, care nu oferea la prima vedere nimic deosebit… avea o figura de epicultor sau mai degraba de agricultor…
apoi am aflatt ca… stia sa cante la vioara… si nu ca un lautar ci ca un instrumentist (nu stiu cum invatase) si invata gratis copii sa cante la vioara..
invatase limba spaniola fara profesor… si facea traduceri…
stia psalmii din biblie pe dinafara…
iar acum vreo cativa ani… vorbind cu tata despre vremurile de atunci… mi-a spus ca… individul a scris si o carte…
Ovi, oamenii sunt un izvor nesecat de surprize… Nu era obisnuit cu stiul de comunicare in online, avea trac la inceput, ii era teama sa nu faca greseli. O dadea in bara. Mai apoi s-a obisnuit…a devenit de-al casei.
Ce lectii de viata v-a oferit voua bloggingul, blogosfera?
Nu prea am primit lectii de viata din blogosfera, de fapt chiar nu imi amintesc ceva de genul. Nici nu am fost prea activ ce-i drept. In offline insa – lucrurile stau diferit. Poate si pentru ca in viata reala avem mai multe asteptari, sperante mai mari. Din pacate nu imi place sa vorbesc despre anumite evenimente neplacute in care am fost judecat gresit, inteles gresit. Cand vrei sa faci un bine, dezinteresat, si esti acuzat de cu totul altceva nu prea mai ai chef de altruisme. Bine ca timpul vindeca.
De judecat gresit pe cineva – nu cred. Poate am judecat gresit dar nu s-a ivit ocazia sa se dovedeasca contrariul.
Ce ati invatat util despre oameni?
Din blogosfera mai nimic, cel putin nimic nou. In viata reala insa, zilnic descoper cate ceva nou, din pacate observ pe zi ce trece ca oamenii sunt tot mai superficiali, mai izolati, mai egoisti, mai plastici.
p.s. sunt rupt de oboseala – rog scuze pt eventualele greseli de exprimare sau gramaticale.
Aceleasi lucruri le observ si eu, Petre. Si tare ma mai intristez… Chiar azi o colega m-a acuzat si jignit desi nici nu ma cunoaste, ca abia m-am angajat acolo. Oamenii sunt din ce in ce mai rai, mai egoisti si mai invidiosi. Noroc cu blogul ca ne mai spunem si noi oful. :cwy:
Si eu sunt obosita, am avut iar o zi grea, sunt deja la a patra ceasca de cafea. Altfel nu rezistam…
Macar in weekend te mai odihnesti si tu? :ermm:
Nu prea am timp de odihna, singurul avantaj ar fi ca in weekend dorm pana pe la 9.00. Atat.
Si eu beau multa cafea pentru a rezista insa ma gandesc ca in timp se va vedea efectul ei negativ.
Sa inteleg ca muncesti si in weekend…hm, foarte greu. Nu stiu ce ne-am face fara cafeaua asta(buna sau rea cum e ea). Eu mi-as imparti viata intre dormit si job. :biggrin: :cwy: :alien:
Cred ca si eu as fi facut aceeasi greseala ca tine. Mi se pare destul de ciudat ca in cateva luni s-a schimbat asa tare acel om. La inceput poate era timorat, dar greselile gramaticale…oricum. Cine stie.
Ce lectii de viata v-a oferit voua bloggingul, blogosfera? Dar offline-ul? Ce ati invatat util despre oameni?
Nu stiu daca blogging-ul mi-a oferit lectii de viata. Mi-a aratat cum se fac anumite chestii, mi-a oferit niste oportunitati in profesie. In offline…am invatat ca nu trebuie sa am incredere chiar in oricine, am invatat ca daca esti mereu bun si generos esti luat de prost. Am invatat sa fiu mai sociabila si ma lupt mult cu chestia asta pentru ca eu mereu am fost foarte timida.
Mihaela, era un tip mai in varsta, la vreo 50 de ani, poate nu mai scrisese din facultate. Iti dai seama ca se mai uita regulile gramaticale si pana s-a adaptat a trecut ceva timp.
Frumos subiect si drag mie. Cu ce am ramas eu din experienta virtuala? Aproape ca si in viata reala. Am avut mult, foarte mult de invat, am intalnit oameni de valoare care mi-au redemonstrat cat de minunat e sa fii un CARACTER. Cum poti sa fii extrem de informat, sa ai o pasiune care sa te innobileze, cum nu conteaza infatisarea ci ce se gaseste inauntru. Am ramas cu multi prieteni si in mare parte intalnindu-i mi s-au revelat parca si mai frumosi.
Ok, au fost si unii care nu s-au dovedit ceea ce am crezut eu, dar procentul e prea mic.
Diana, si continuam sa invatam, sa aflam lucruri, pentru ca experienta virtuala nu o sa se sfarseasca prea curdand, nu? :happy: