Lună: septembrie 2012

Doua vesti bune

Azi am doua vesti bune pentru voi. Se pare ca in curand va veni toamna! In curand, adica dupa 15 octombrie. :whistle: Toamna cea adevarata, ca ce avem acum e vara in toata regula, aceea cu temperaturi de 18-19 grade, cu vant rece si ploi nesfarsite. Exact cum am avut eu parte in Croatia…

Va puteti imagina frustrarea, indignarea si surprinderea cauzata de prelungirea verii pe meleaguri romanesti, intr-un septembrie pe care-l doream racoros, in timp ce eu, in vacanta fiind, ma “delectam” pe taramuri mediteraneene, cu tunete, fulgere si ploi torentiale. Dar ce credeti, a venit repede Dragos cu o explicatie care a avut darul de a ma linisti. Complet. Continuă să citești Doua vesti bune

Share

La dolce vita

“Munca este refugiul oamenilor care nu au ceva mai bun de facut.” Oscar Wilde

Profesia mi-a fost dintotdeauna pasiunea vietii. De mica am stiut ce vreau sa devin, nu a existat niciodata nici cel mai mic dubiu. Poate prin liceu si facultate, dar in ultimul an al celei din urma, am realizat ca sunt facuta pentru aceasta meserie. Practica mi-a dezvaluit evidenta. A fost dragoste la prima vedere, entuziasmul a fost urias, asteptarile pe masura. In timp, rutina si-a spus cuvantul si m-am plictisit de ea. Dar, de fiecare data cand intrebam pe cineva care ar fi lucrul pe care si-l doreste cel mai mult in viata, si imi raspundea sec: sa castig o suma fabuloasa la loto sau sa primesc o mostenire, sa devin miliardar si sa nu trebuiasca sa mai muncesc niciodata, ramaneam siderata si intrebam contrariata, cum sa vrei sa stai degeaba, sa fii un trantor, sa nu ai tu un scop in viata, sa nu te simti util societatii? In plus, in viziunea mea era rusinos sa nu ai un job, era ca si cum nu ai exista, ca si cum nu ai avea o identitate. Iar societatea imediat te taxeaza, a nu munci echivaleaza cu stigmatizarea sociala. Dar ei imi zambeau cu subinteles, facandu-ma sa ma simt o biata Continuă să citești La dolce vita

Share

Termene de garantie ghiduse

Oricare din noi a cumparat la un moment dat un produs care avea si un termen de garantie. Sigur, fabricantul isi ia o seama de masuri de siguranta. Influentate mai ales de procesele nascute din nimic (dar pe bani multi) si pierdute de firmele producatoare in SUA, multe termene de garantie includ liste de conditii aiuritoare, ca producatorul sa nu poata fi tras la raspundere de orice consumator inept, dar cu avocat chitibusar. Asta este cumva de inteles.

O alta categorie de termene de garantie includ texte ciudate. Cu mai multa vreme in urma am cumparat niste seminte, iar pe hârtia insotitoare scria cam asa: “Termen de garantie: minim doi ani de la data fabricarii”. Am stat si m-am gândit: ce vrea clientul sa stie de fapt? Pâna când poate utiliza semintele, nu? Deci perioada MAXIMA! Faptul ca ii garantezi o perioada minima Continuă să citești Termene de garantie ghiduse

Share

Palatul lui Diocletian

Nu sunt o persoana norocoasa, in timp ce altii obtin totul fara niciun efort, eu a trebuit sa lupt din greu chiar si pentru cel mai mic si, aparent, nesemnificativ lucru realizat in viata. Ii povesteam in primavara, unei foste colege, cate sacrificii trebuie sa fac pentru a strange banii necesari pentru circuitul din care tocmai m-am intors. Ea m-a ascultat preocupata si la sfarsit m-a intrebat cat costa excursia, cate mii de euro. Cand i-am dezvaluit ca e vorba de 280 de euro, s-a uitat uluita la mine, nevenindu-i sa creada ca ma chinui pentru o suma atat de mica. In acceptiunea ei.

Dar toate astea ar fi putut sa se schimbe daca m-as fi informat dinainte ceva mai bine sau, daca, ghidul excursiei pe care tocmai ce l-am laudat intr-un articol precedent, ne-ar fi avertizat in legatura cu ceea ce aveam de facut odata ajunsi in lumea magica a Palatului lui Diocletian din Split. Continuă să citești Palatul lui Diocletian

Share

Suveniruri si peripetii de vacanta

De cand m-am intors din vacanta dorm intruna. Poate ca si vremea ploioasa ma imbie la somn, probabil si oboseala acumulata in circuit isi spune cuvantul. Ieri am venit de la noul serviciu in jur de ora 18, iar la 19 eram deja in pat. M-am trezit abia azi pe la ora 6:30. Acesta este si motivul pentru care nu am scris aseara nimic, desi tare imi doream sa va prezint Dubrovnikul asa cum l-am vazut eu.

O calatorie fara peripetii nu e o calatorie memorabila, daca nu se intampla ceva deosebit, de care sa-ti aduci aminte toata viata, parca lipseste ceva. De data asta nu m-am mai imbolnavit si nici nu m-am ratacit. In schimb, am cazut.

Ne aflam intr-o zona spectaculoasa, in Defileul Dunarii din Serbia. Continuă să citești Suveniruri si peripetii de vacanta

Share

Dalmatia, paradisul indragostitilor de fotografie

Pentru orice indragostit de peisaje de vis, de arhitectura deosebita, monumente istorice bine conservate, de vegetatie exotica si ape de smarald, Coasta Dalmata e destinatia ideala. Tarmul ce abunda in golfuri, peninsule, insule si creste muntoase este printre cele mai spectaculoase din lume. Vrei sa faci poze perfecte, artistice, indiferent de directia in care indrepti obiectivul aparatului de fotografiat? In acest caz alege o vacanta pe litoralul Marii Adriatice si nu vei regreta, ceea ce vei gasi acolo iti va depasi cu mult asteptarile. In plus, nici nu e prea departe de casa sau foarte scump.

Vacanta mea in cifre:

– cca 2500 de fotografii realizate

– cca 4000 de km strabatuti in 6 zile in 5 state europene: Serbia, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Ungaria, Romania

– 4 capitale vizitate (ori doar tranzitate): Belgrad, Podgorica, Zagreb si Budapesta

– 8 orase vizitate (sau unde doar am innoptat): Cetinje, Gospic, Trogir, Sibenik, Zadar, Continuă să citești Dalmatia, paradisul indragostitilor de fotografie

Share

Scrie ce simti!?

Pentru ca urmeaza sa plec in primul circuit din viata mea, pentru ca as vrea ca la intoarcere sa scriu despre experienta mea turistica, dar habar nu am cum si daca ma pricep la asta, pentru ca nu am mai abordat un jurnal de calatorie pana acum, am considerat util sa-i intreb pe cei care de obicei comenteaza pe acest blog, dar nu numai, daca sunt interesati si ce ar dori sa citeasca legat de subiect.

Multi dintre cei care au lasat o parere mi-au raspuns ca ar trebui sa scriu ce simt eu. Daca stiam ce simt, nu mai intrebam. Tocmai pentru ca nu stiu cum sa procedez, ca sunt intr-o mare dilema, ca framantarile mele nu au ajuns la o concluzie, am apelat la voi. Acest blog nu are rol de informare sau recomandare si nici nu reprezinta un loc unde eu imi etalez talentul literar si astept laude si aprecieri. Este modalitatea mea de a socializa, de a comunica cu oamenii despre chestiuni care ma preocupa in mod deosebit si pe care nu am cu cine sa le discut in offline, asadar, summerday este un blog de dezbateri pe diferite teme de viata. De aceea, in lipsa opiniilor voastre, existenta acestui blog nu se justifica. Fiecare are propriul sau mod de exprimare in online, eu l-am ales pe acesta.

Nu pot mereu sa scriu ce realmente simt pentru ca Continuă să citești Scrie ce simti!?

Share