La serviciu m-am descurcat de fiecare data singura, nu mi s-au dat niciodata indicatii, ordine sau sfaturi. Deciziile le-am luat dupa capul meu, chiar din prima zi de munca. Am facut mereu cum si ce am considerat eu mai bine pentru mine si pentru ceilalti. Sunt practic pe cont propriu, si desi exista un sef, acesta nu se intervine niciodata in problemele mele, nu ma verifica si nici nu ma trage la raspundere. Din acest punct de vedere am un job ideal. Am libertatea de miscare si de exprimare pe care intotdeauna mi-am dorit-o.
Zilele acestea am insa ocazia sa lucrez in echipa. Nu sunt sefa lor, muncesc cot la cot cu ei, dar responsabilitatile, care nu sunt deloc mici sau putine, cad pe umerii mei. Insa e un sentiment placut, pe care rar am ocazia sa-l experimentez. O mana de oameni care incearca sa rezolve un proiect, sa-l duca la bun sfarsit si sa-l predea in conditii impecabile. I-am urmarit discret si m-am bucurat sa constat cum fiecare dintre ei pune osul la treaba, are o initiativa cat de mica, vrea sa se faca util, sa ajute. Muncim, dar ne si distram. Discutam, povestim, radem. Ne ingrijoram si avem emotii. Suntem deja o familie, iar scopul nostru e sa reusim sa terminam treaba cat mai repede si cat mai bine. Inca o data am realizat cat de mult imi place sa cunosc oameni noi cu care sa relationez perfect, sa ma distrez si in acelasi timp sa castig si o suma de bani. Si, de ce nu, sa fiu in centrul atentiei.
Voi preferati munca individuala sau in echipa? Va place sa fiti in centrul atentiei in grupul de prieteni sau la munca? Aveti veleitati de sef sau va multumiti cu statutul de subaltern?
Buna, Nice!
De cele mai multe ori, prefer sa fiu solitar, sa imi fac singur treaba. Insa, de cativa ani, de cand fac proiecte de voluntariat, am lucrat in echipa si sef si subaltern. Ca sef am invatat sa imi aleg oamenii in functie decaracter si de nevoile pe care le am si sa le dau fiecaruie doar ceea ce pot sa faca.
In acelasi timp insa am o relatie excelenta cu una dintre colege. Pur si simplu, deja nu conteaza cine conduce proiectul pentru ca fiecare decizie importanta o discutam impreuna si alegem cea mai buna solutie. De asemenea, orice se intampla in proiect stim amandoi. Gândim la fel si avem incredere totala unul in altul. Asa ca daca in mod normal ti-as fi raspuns ca prefer sa lucrez singur, de fapt, prefer sa lucrez in echipa. Insa cu anumiti oamenii. Ca sef al unei echipe, eu sunt genul de om care ia asupra lui toata responsabilitatea; iar ca subaltern, daca seful m-a castigat, merg si in iad dupa el/ea :)
Buna, Marin. :cheerful:
Pai nu mereu poti sa-ti alegi oamenii. Eu am si spus ca imi place sa intalnesc oameni noi, sa lucrez cu ei la un anumit proiect si apoi sa ne despartim pentru a nu ne mai intalni niciodata. Cazul tau e putin diferit.
Hm, nu am intalnit niciodata un sef pe gustul meu. Nu suport ideea de sef, nu-mi place sa mi se dea ordine si sa fiu privita de sus. Si nici ca prietena mea cea mai buna sa mi se transforme intr-o buna si in sef nu mi-as dori. Ma rog, tu cred ca esti foarte norocos ca ai intalnit o persoana care sa gandeasca ca tine, in care sa ai incredere totala.
Vin acum de la intalnire cu echipa si doi dintre oamenii cei mai importanti m-au lasat balta. Tocmai cand ii laudam si imi pusesem toate sperantele in ei. Sunt extrem de dezamagita.
:cwy:
Draga Nice,
E mai bine sa te lase balta la inceput decat pe parcurs. Eu am dezvoltat un simt in a sti pe cine ma pot baza si pe cine nu. si oricum ii testez pe toti cei care par asa si asa. Majoritatea pica testul. Impreuna cu prietena asta a mea am facut un proiect foarte complex si il continuam si acum. Doua persoane de un an jumate. Nu conteaza numarul ci seriozitatea si compententa. Da,stiu ca sunt norocos. Insa am ajuns asa si pentru ca am refuzat compromisul si am stiut ce vreau.
Iti dai seama ca pe la cursurile pe la care am fost prin tara sau pe la diversele congrese de istorie am cunoscut multi oameni cu care am ramas in relatii cordiale. Dar nu poti tine o legatura stransa cu toti oamenii… e imposibil
Mda, buna observatia aia cu testul picat, adevarul e ca lumea e plina de incompetenti si neseriosi. In acest caz iti doresc mult succes cu proiectul initiat, s-a concretizat deja ceva? Simti ca esti pe drumul cel bun?
Nu poti tine iar multe prietenii sunt de conjunctura, se termina activitatea comuna, se sfarseste si prietenia… :ermm:
Neața! Păi sunt tot felul de proiecte de voluntariat in care sunt. Da, a intrat deja in faza a doua de realizare. Acum e mult mai lejer.
Da, sunt pe drumul cel bun; dar acum trebuie să urc o treapta mai sus:)
Da, e una conjucturala; nici nu stiu cat este prietenie si cat este asociere.
Neata, tocmai am scapat din infern! Da, dar asociere in favorea ta, nu a amandurora! :angry: Ma rog, acum vorbeam de experienta mea, nu in general. :angry:
Hey :) Bine ai scapat, ma bucur:)
Eh, asociere cu un scop comun…
Am scapat, dar numai eu stiu cum. Foarte, foarte sifonata, cu moralul la pamant.
Individiual! Hotărât! Cel mai fain, Raiul!
Adica sa fii propriu tau sef, asta intelegi tu prin individual. Ma mir ca spui asta, Tury, tu care lucrezi intr-un colectiv numeros, tu care, presupun esti mereu intr-o echipa la job. Dar probabil ca visezi sa lucrezi intr-o buna zi pe cont propriu. :ermm:
Aham, asa este, tottimpul’n echipa da’ te mai si saturi, la noi e o nebunie de nedescris. Tanjesc dupa ceva linstit si io.
Atunci e firesc sa gandesti asa. Iti dau dreptate!
echipa…
in special la servici… nici nu cred ca ar fi posibil altfel…
centrul atentiei??? uneori da… alteori nu… (la razboi inapoi… la placinte inainte…)
eu sef??? evident ca da… desi… las impresia ca fiecare hotaraste in dreptul lui… ca fiecare isi este sef lui insusi… si in fond… chiar asa si este… nu-i doar o impresie…
Ii este sef lui insusi pana la un punct, ovi. De acolo hotarasti tu. :biggrin:
eroare… asa consider eu…
ei hotarasc daca asculta de hotararile mele… sau imi spun ca au renuntat si cauta alt servici…
absolut mereu… ultima alegere ne apartine…
Si asta e adevarat, ovi. :happy:
Hola!!! Nu imi placesa fiu in centrul atentiei dar spre nesansa mea lucrez intr’o tara de inapoiati mintali. Chiar saptamana trecuta am reusit sa ies dintr’o depreseie foarte puternica:sa ma explic..Lucrez pe un camion la punctele verzi,adica golesc containerele de carton si plastic,reciclaje,practic meseria asta de 1 an su 6 luni.Lucrez singur pe un camion cu macaraua,eu conduc eu golesc containerele,imi place ceea ce fac si imi trece repede timpul.Pentru chestia asta am o ruta,cand am intrat sa muncesc aici a venit cel mai bun si cel mai experimentat muncitor din firma assta ca sa ma invete,ruta si manevrarea macaralei(un spaniol,evident):Lucrez contra timp ,sunt obligat sa termin ruta.A inceput asta sa ma ameteasca sa dea ture aiurea ,nu golea multe containere ca se termine ruta.Am muncit zile intregi in TIMPUL MEU LIBER sa vad unde e greseala de ce nu se poate termina RUTA.Orarul meu e de 7 ore.Sa nu lungesc vorba am ajuns al fac toate acestea in 5 ore fara sa ma obosesc fara sa fac un efort deosebit ,golind toate containerele.Da ,dar dupa zisele SEFULUI:NU E BINE!!!!am intrebat:De ce nu e bine?Economesesc motorina ,desgaste de camion etc. Nu mi?a raspuns dar am dedus ca nu e bine pentru ca un spaniol nu poate face ceea ce poate face un ROMAN,de aceea nu e bine,I’am spus in fata ca sunt MANDRU CA SUNT ROMAN,AM UMBLAT PRIN MULTE TARI STRAINE DAR NU AM VAZUT NATIE MAI INTUITIVA CA SI NOI,nu am luptat sa demonstrez cine sunt AM LUPTAT DOAR SA IMI SIMPLIFIC MUNCA,ASTA AM INVATA LA SCOALA,DACA STII SA TE ORGANIZEZI AI DEJA 40% DIN MUNCA FACUTA….SI TOTUL E ATAT DE SIMPLU…..TE POOOPPP as avea mai multe de scris pe tema asta dar iti ocup prea mult spatiu….si DA cand locuiam in Madrid am ajuns sa fiu si sef ,peste o echipa formata din 90 de oameni,dar sincer iti spun ca nu mi’a placut :happy: :alien:
Hola, Mario, in primul rand ma bucur ca ai reusit sa depasesti depresia, desi nu prea am inteles care a fost cauza…
Pana la urma cum s-a terminat, seful ti-a da dreptate sau nu? Te-a lasat sa faci ruta in 5 ore sau te-a obligat la 7?
Normal ca cel mai important aspect e sa fii bine organizat. Eu sunt mai degraba foarte imprastiata… :biggrin: :silly: :tongue:
De ce nu ti-a placut in postura de sef? :shocked:
Prefer munca individuala. Mereu am preferat-o, desi la facultate tot am fost pusi sa lucram in echipa, ca sa ne invatam. Si muncind in echipa (in liceu nu prea experimentasem chestia asta cu lucrul in echipa), am vazut cum e ca dintr-o echipa de 5, 2 sa lucreze si restul sa ia aceeasi nota. Sau sa apara certuri. Sau sa trebuiasca sa muncesti cand pot si ceilalti, nu neaparat cand poti tu.
De aceea prefer sa muncesc eu, in caz ca se greseste ceva sa fiu macar impacata cu ideea ca e greseala mea, asta e, nu sa fiu pedepsita din cauza altora. Eu am un anumit stil de munca, nu-mi place sa dau explicatii altora, sa pierd timpul ca sa inteleaga si ei ceva. Daca eu nu stiu ceva, prefer sa aflu din sursele mele, fara sa enervez pe nimeni.
Nu stiu daca am veleitati de sef…pana acum credeam ca da, insa am vazut cat de greu este sa fii sef, asa ca nu stiu daca imi mai doresc. Nu-mi doresc in acest moment sa fiu administratorul unei firme de exemplu. Nu vreau sa am echipe in subordine, nu vreau ca cineva sa depinda de mine. De ce? Pentru ca urasc certurile, barfele, invidiile…si astea mereu apar cand este vorba de echipe/sefi/etc.
Interesant punctul tau de vedere, Mihaela, ca de altfel si felul tau de-a fi, de a stii sa te descurci mereu fara a cere ajutorul nimanui. Nu ceri niciodata nici macar un sfat?
Dar ai dreptate in tot ce ai spus, desi eu cred ca daca stai fara sa faci nimic, intr-o echipa, pana la urma vei suporta consecintele. Ori vei fi pus la munca ori dat afara. Astazi de exemplu doi barbati din echipa mea nu s-au prezentat la munca. Deja au fost voci care au sarit ca nu e corect, ca nu trebuie platiti, ca sa-i dam afara…
Da, certuri, barfe si invidii apar oricum, nu trebuie sa fii sef sau sa lucrezi in echipa. Trebuie doar sa traiesti in Romania unde oamenilor le pasa mai degraba de capra vecinului. Barfa a devenit sport national. :face:
Ba da, bineinteles ca cer sfaturi, dar de la persoane care stiu mai bine despre ce e vorba. La job n-am avut de lucru in echipa, de fapt, decat in echipa de 2, dar celalalt coleg nu era prea motivat sau bun, asa ca tot eu faceam toata treaba si trebuia si sa-i raspund la o mie de intrebari.
La facultate am lucrat cu o echipa de 4 din care o singura fata mai lucra, in afara de mine, asa ca noi 2 ne-am consultat si am facut tot proiectul. La master am avut o echipa mai buna, si am lucrat bine cu ele, dar ne cunosteam si din liceu, stiam ce poate fiecare, eram mai informate despre caracterul nostru.
“dar celalalt coleg nu era prea motivat sau bun, asa ca tot eu faceam toata treaba”
Asta am patit eu, mai bine singur decat cu astfel de oameni in echipa. :cwy:
Depinde de situație. Prefer să fiu eu cel care coordonează, iar cei cu care lucrez să fie buni în ceea ce fac. Dacă am o echipă ca la „Casa de cultură” (5 țigani, care nu știau să facă nimic și trebuia să scot toate pietricelele să le pun din nou, mai mult mă încurcau. Cât stăteam să le explic și scoteam pietricelele pe care le puneau ei, făceam eu), prefer să lucrez singur.
Oh, pai daca te incurca mai degraba decat te ajuta, evident ca ii indepartezi rapid, ce rost are sa-i tii pe langa tine? Dar cine ti-a repartizat tie tocmai niste lucratori nepriceputi?
s-a oferit cineva să mă ajute, doar că mi-a trimis niște oameni care nu sunt pricepuți în nimic. Oricum cel mai bine e singur în echipă ;))
Am mai lucrat în echipă și cu alte ocazii și da, se simte ajutorul când oamenii cu care lucrezi sunt pricepuți. :)
Totul depinde de noroc, nu crezi? :biggrin: :unsure:
Nu sunt superstițios deloc, nu cred în noroc. Cred că norocul ți-l faci singur :)
Pai si atunci cum se numeste situatia in care te trezesti peste noapte cu 5 ignoranti in loc de 5 mesteri priceputi cu maini de aur? :ermm:
m-am plâns puțin unui tip din primărie că nu mi s-au dat ajutoare și nu voi termina lucrarea, iar el s-a oferit să-mi trimită 5 oameni, dar mi-a spus că nu sunt specializați pe așa ceva. Nu există întâmplare :). Dacă aș fi fost plătit, aș fi adus eu 2 oameni specializați pe tehnica mozaicului, iar atunci nu mai era nici o problemă, dar dacă nu sunt plătit, e de așteptat ca oamenii pe care mi-i pune la dispoziție să nu se descurce, ei nemaifăcând așa ceva.
Da, am inteles situatia… :cwy:
Am corectat eu acolo.
Buna!
Cel mai mult imi place sa lucrez de unul singur si nu sa stau dupa altii care nu isi fac treaba cum trebuie (asa mi s-a intamplat in cele mai multe cazuri). Cand e musai sa lucrez in echipa prefer ca eu sa “tai si sa spanzur” in ceea ce priveste lucrul.
Buna, MT. :biggrin: Cum privesti ideea de a avea sef, de a primi ordine? Iti surade? :dizzy: :unsure: Esti un bun organizator? :ermm:
Nu imi place sa primesc ordine si nici sa am sef, imi place sa fiu propriul meu sef. :biggrin: La capitolul organizare (dupa ce trec de faza de lene acuta si ma apuc efectiv de ce am de facut) stau bine.
Incredibila asemanare! M-am regasit in proportie de 100% in cuvintele tale. Si sa mai zici ca zodiile sunt niste aiureli.
:dizzy: :alien:
Zic in continuare ca zodiile sunt niste aiureli. Faptul ca ne asemanam in destule situatii se datoreaza mediului in care am crescut si in care ne-am format care determina comportamentul si preferintele noastre in general (si vorba aceea: cine se aseamana, se aduna…pe messenger si diferite bloguri, in cazul de fata :biggrin: ) . E suficient ca gasesc o singura persoana “capricorn” care sa nu ne semene din foarte multe puncte de vedere (si e clar ca sunt multe persoane in cazul asta) ca “teoria” cu zodiile sa pice.
Desgur ca existe si exceptii de la regula… :wink:
Mie imi este tare frica de ce o sa fac dupa ce termin facultatea. Am impresia ca nu ma voi descurca in nimic. Oricum, imi place sa lucrez in echipa.
Rozy, cred ca toti avem teama asta. Eu m-am descurcat in ciuda faptului ca nimeni nu a vrut sa-mi arate nimic. Sunt sigura ca esti o fata descurcareata si curajoasa si vei izbandi.
Sincer as prefera sa lucrez pe cont propriu, sa fiu propriul meu sef, eu sa centrez, eu sa dau cu capul.
Am lucrat si solo si in echipa, cateodata este foarte bine in echipa, alteori este haos total, depinde de oamenii cu care esti in echipa.
Este foarte greu si foarte riscant sa-ti deschizi o firma in ziua de azi. Pe de alta parte, daca ai un coordonator bun, haosul din echipa poate fi evitat, e importanta implicarea si organizarea.
:silly:
Sincer, nu prea stiu cum sa interpretez acest emoticon. Tie cum ti-ar placea sa lucrezi, singura, pe cont propriu sau intr-o echipa? Iti surade ideea de sef sau de subaltern?
Mi-ar placea sa lucrez pe cont propriu si chiar daca as avea relatii cu alte persoane, numarul acestora sa fie cat mai restrans. Daca as dispune de o suma ca lumea, mi-as deschide o afacere cu unul dintre colegi. Visam noi multe chestii la comun :)). Pana si ideea cu casa tot de-acolo a venit.
Imi place cum gandesti, Silvia. Sper ca toate visurile sa ti se indeplineasca, iti doresc mult succes!
Îmi place să lucrez singur în echipă. Adică îmi place foarte mult să fac cât de multe lucruri pot, de capul meu, chiar dacă fac parte dintr-o echipă. De cele mai multe ori prefer să lucrez individual, pentru că nu-mi place ca finalitatea unui proiect să depindă de multe persoane pentru că nu va fi pe placul meu. Dar în cazul în care fac parte dintr-o echipă, atunci fac tot posibilul să îi ajut pe toţi. Cât şi cum pot.
In acest caz esti membrul ideal al unei echipe. E foarte important sa-ti faci si treaba ta cat mai bine, sa vrei si sa ajuti. :biggrin:
nu am aptitudini de sef, sau cel putin nu mi le-am constientizat pana acum desi se intampla cateodata ca eu sa conduc anumite activitati :)
munca pe care o desfasor ma pune in contact atat cu lumea din interiorul firmei cat si cu cei dinafara,sunt decizii pe care le iau singura si sunt decizii pentru care musai sa cer pareri pt ca asa cere procedura
toti lucram pentru acelasi scop doar ca fiecare avem bucatica noastra de care raspundem :)
prefer atat munca in echipa cat si cea pe cont propriu,ce m-ar deranja ar fi un sef care sa-mi contrioleze decizile :D in rest daca fiecare isi face treaba e superok :)
Lilly, tu lucrezi, asa cum spunea cineva mai sus, singura in echipa. :biggrin: Si se pare ca iti place, ca te descurci. Da, ideal e ca fiecare om sa-si faca treaba, sa-si dea interesul…
Nu credeam ca am aptitudini de sef dar incet mi le-am dezvoltat. Nu am avut de ales, eu si al meu avem aceeasi afacere. Cum el nu vorbeste limba romana cand suntem aici- eu ma ocup de tot.
Daca sunt multumita? Da dar si nivelul de stress a crescut mult si responsabilitatile atarna greu……..
Dar si satisfactiile sunt pe masura. Si nu ma refer doar la cele financiare. Felicitari, Hapi, nu e usor sa conduci o firma. :wink:
imi place in mijlocul oamenilor si cred ca am calitati de lider, vedem in viitor ce se va intampla acum nu pot sa zic fiindaca n-am lucrat niciodata pe piata muncii!
Pai cred si eu ca iti place, la cate blogmeeturi ai participat :biggrin: …se pare ca adori sa fii in centrul atentiei, sa socializezi, sa comunici. Cred ca munca in echipa ti s-ar potrivi, oricum nu poti construi nave de unul singur. :ermm: :unsure:
n-ai cum sa faci nici proiectul unei nave singur unele nave necesita aproximativ 50000 de planuri de proiectie :)
Pato, deci din facultatea asta tu iesi un fel de arhitect? :dizzy: :unsure: :biggrin:
da, pe acum mi-am ales specializarea iar pe diploma de licenta o sa am trecut “arhitect naval” din cate stiu eu…o sa am cunostinte de inginerie marina.
Si da tine si de arhitectura fiindca in nava sunt spatii de locuit, spatii de munca, in care isi desfarsoara oamenii activitatea doar ca trebuie sa faci constructia si sa pluteasca, si sa aibe calitati hidrodinamice si hidrostatice. Ai ca obiectiv siguranta vietii pe mare, dar si interesul financiar al armatorului.
Cred eu ca este ceva mai complex decat arhitectura clasica. :blush: si de asta e interesant si ma tine prins bine, ma captiveaza domeniul si vreau sa aflu cat mai multe.
Este ideal sa fii super pasionat de viitoarea meserie. Cred ca la fel ca tine ar putea spune si cineva care si-a ales avionul in loc de nava… :tongue: :happy:
Sa-ti zic parerea mea, ma voi folosi de parerea mea si din tenis. Oricat de mult imi place sa joc la dublu, oricat de aparte ar fi sentimentul de a construi ceva cu cineva, totusi mai mult imi place sa joc la simplu. Imi place, sa depind numai de mine si nu-mi place ca altii sa depinda de mine. Totusi inafara tenisului, sunt ocazii cand prefer echipa…
Exact, Szabi, cel mai des vrem sa fim pe cont propriu, dar sunt si momente cand ne e drag sa lucram cu oamenii, sa-i descoperim, sa interactionam placut si util. Sa fim seriosi, nu de unul singur nu te poti distra! :biggrin: Poti inregistra succese, e adevarat, poti avea satisfactii, dar cam atat. :dizzy:
Normal ca este placut sa imparti acel sentiment, …nici nu vroiam sa intelegi altceva :) Acum sa nu crezi ca sunt chiar asa de egoist :)
Dar nici prin cap nu mi-a trecut sa te consider astfel. :angel:
Ca sa-ti explic punctul meu de vedere, imi voi spune parerea mea din tenis. Oricat de mult imi place sa joc la dublu, oricat de aparte ar fi sentimentul de a lupta impreuna cu cineva pentru un scop comun, totusi prefer sa joc la simplu. Imi place sa depind numai de mine, si nu-mi place ca altii sa depinda de mine. Inafara tenisului, prefer de multe ori echipa…
Szabi, commentul tau intrase la spam, dar l-am recuperat eu. :biggrin:
Draga Nice,
Prefer munca in echipa uneori pentru ca e mai usor.Dar in general eu lucrez singurica.Imi place asta,ma linsteste si stiu ca imi fac bine treaba,fara sa stau sa intreb pe X sau pe Y daca face si el cu mine;)
Imi place sa fiu si sefa..dar cred ca atunci cand esti modest de multumesti sa fii doar subaltern,nici nu conteaza pana la urma atat de mult asta.
Pupicioi! :cheerful:
Pupicioi back, draga Aniela. :kissing: :biggrin:
Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa fiu sefa, desi chiar si lucrul in echipa ma face uneori sa vin cu tot felul de propuneri, sa dau sfaturi, sa iau decizii. Totusi, cel mai bine lucrez singura.
Corect! :wink:
Hmm! Grea intrebare, dar cred ca atunci cand inveti sa iti fi propriul stapan, poti sa lucrezi si in echipa gfara nici o problema , ori ca si echipier, ori ca si conducator in echipa
Propriul stapan? Da, greu de facut asta! :ermm:
deocamdata nu prefer nimic,neavand un job stabil :))
Pai asta implica tocmai o dorinta pentru viitor.
De cele mai multe ori lucrez în echipă… cu mine. Pentru că m-am săturat să mă pun în gură cu atâtea minţi ” strălucite”. Dar dacă am parte de o echipă extraordinară nu zic nu
În general eu-s omul din umbră. Nu ştiu dacă e vorba de timiditate sau nu vreau să creadă lumea impresii greşite despre mine dar sunt aşa mai timidă, aşa la prima vedere. :biggrin: Dacă mă simt bine în prezenţa unui anumit om îmi dau drumul şi încep să mă desfăşor
Cei drept nu prea am stofă de şef :tongue:
“Dacă mă simt bine în prezenţa unui anumit om îmi dau drumul şi încep să mă desfăşor ”
Wou, cat de bine ne asemanam aici, Cata. :kissing:
Hi hi :happy:
am lucrat mereu singura nu pentru ca asta a fost alegerea mea, ci pentru ca asa s-a nimerit. intr-un fel e bine sa nu depind de altii, care poate nu au aceeasi motivare ca si mine, insa imi plac oamenii, discutiile colegiale, aruncatul matei in curtea vecinului, glumele de toate felurile si alea cu dorel, atmosfera placuta, atunci cand lipseste seful. n-am fost sef niciodata, dar cred ca m-as descurca…
Aruncatul matei in curtea vecinului nu mi se pare fair deloc. Imi displace aceasta atitudine.
De obicei imi place sa lucrez singura! si in echipa dar sa nu depind de altii! Acum lucrez cu mai multe persoane si e crunt, nici unul nu isi da interesul, nu face ce s-a angajat sa faca. Prefer singura, din pacate nu totdeauna imi sta in putere :(((
Imi pare rau ca ai parte de o asemenea echipa, Alicee. E bine insa ca ai gasit un job. E si asta un inceput, mai tarziu lucrurile o sa intre pe fagasul normal. :kissing:
Ah, asta jobul l-am avut de ceva timp, e jobul meu cu care ma intretin, nu e nou
Ah, pai zi asa, eu nu stiam de el. :biggrin: :dizzy:
Lucrez in echipa la fel de bine ca in “single player”, cat timp nu trebuie sa imi calc pe inima prea des pentru un sef cretin sau colegi incapabili sa tina pasul cu ritmul meu de munca si gandire.
Presupun ca sunt un tip dificil numai daca trebuie sa dresez papagali.
Acum deh, nu putem fi toti la fel de inteligenti. :ermm:
La noi e un amestec intre munca individuala si cea in echipa. Suntem toti o echipa dar fiecare rezolva treburile lui. Ne ajutam reciproc, ne intrebam si prin rezultatele individuale ajutam echipa si calitatea serviciilor sa creasca. Personal prefer munca in echipa, nu mi-ar placea sa lucrez intr-un mediu unde fiecare e pentru el si isi urmareste telul (targeturile) in detrimentul celorlalti.
Daca ai colegi de treaba e bine si in echipa, daca nu, nu.
nu suport munca in echipa. Inseamna ca eu sa cedez viziunii celuilalt sau invers, iar apoi sa ne asumam raspunderea pe ceva cu care nu am fost de acord.
Am avut o singura data de facut un astfel de proiect, le-am lasat pe fete fiindca aveam alta viziune. Nici nu m-a interesat ca rezultatul a fost prost, nu ma implicasem emotional oricum.
Sunt pentru munca si responsabilitate individuale, altfel nu mi-e bine. :)
Asa e cel mai bine, Mihaela, abia acum realizez si eu. Pana la urma e firesc sa avem fiecare alta viziune. Unul vrea ceva, celalalt altceva, si de aici pana la cearta e doar un pas.
Singura perioada in care am iubit munca in echipa a fost cand eram in scoala generala, caci faceam proiectele de grup cu cele mai bune prietene ale mele. Pur si simplu ne sincronizam foarte bine, fiecare venea cu idei, cu propuneri, nu ne ,,ofensam” pentru parerile diferite ale celorlati, faceam proiectele cu drag.
Dar cam atat, in rest prefer clar munca individuala, in primul rand pentru ca ma consum pentru fiecare nesimtit care nu are nici o problema in a-si asuma performanta altora. Si mereu intr-o echipa de oameni vor fi cei care fac treaba si cei care nici macar nu raspund la telefon. Nici macar nu ma deranjeaza cat de incapabili si incompetenti sunt unii, in schimb gestul in sine de a se face ca ploua cand vine vorba de munca ma scoate din sarite.
Desi am latura mea ,,moale” – si oamenii profita din plin de asta, cand a venit vorba de munca in echipa am avut mereu roluri de coordonator, iar rezultatele au fost mereu bune. Insa e foarte obositor sa tragi mereu de anumiti indivizi sa se prezinte la intalniri, sa isi faca partea de treaba (asta dupa ce le dai mura in gura ce au de facut, deci faci in asa fel incat sa fie cat mai usor pentru sufletelul lor) si, eventual, sa nu te lase balta pe ultima suta de metri.
Acum, la facultate, am reusit sa gasesc inca doua persoane cu care lucrez eficient si ne sincronizam binisor, insa inca mai apare un disconfort cand nu avem aceleasi pareri. Insa macar ele isi spun parerea – asta mi se pare minunat
“Nici macar nu ma deranjeaza cat de incapabili si incompetenti sunt unii, in schimb gestul in sine de a se face ca ploua cand vine vorba de munca ma scoate din sarite.”
Exact asta am patit eu, Iulia. Si, culmea tupeului, tot ei cu gura mare… :angry:
Abia acum am inteles si eu ca nu intotdeauna munca in echipa e o placere. :cwy:
Vai, Nice, cred ca mi-ar exploda capatana daca ar mai avea tupeul sa faca si galagie, dupa ce ca nu si-au facut treaba… Imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asta, cred ca nu ti-a fost usor. Ideea e ca oamenii pot sa ne dezamageasca foarte crunt, cand ne asteptam mai putin. E bine sa fii pregatita pentru asta cand vine vorba de echipe. Insa nu iti pierde cu totul increderea si speranta in oameni, in general. Se poate sa functioneze, insa depinde de context, de sarcina si de persoanele cu care lucrezi propriu-zis.
Sper ca data viitoare, daca vei mai fi pusa intr-o astfel de situatie, sa fie o atmosfera mai placuta..
Pai da, sunt oameni care au fost educati in spiritul asta:doar cu tupeu reusesti in viata. :ermm: :dizzy: Si le cam iese…
O sa ma gandesc de doua ori inainte de a ma angrena in astfel de joburi de acum inainte…