Uneori destinul ne trimite semne, de unele tinem cont, insa, pe majoritatea le ignoram din simplu fapt ca…nu credem in existenta acestuia.
Banuiesc ca sunteti in tema de pe acum cu marea mea pasiune. Nu, nu cea pentru blogging :tongue: , despre asta discutam cu alta ocazie, ci pentru calatoriile in Europa. In opinia mea, si cred ca nimeni nu ma poate contrazice, o vacanta este ocazia ideala pentru relaxare si distractie. Mai ales daca destinatia este o statiune pe malul marii. Nu au fost multe astfel de ocazii, dar de fiecare data, ironia sortii, s-a intamplat ceva rau. Si, culmea, mi-am facut asigurare medicala gandindu-ma ca dau banii degeaba, ca oricum mie nu mi se poate intampla nimic. Si mai mereu am avut nevoie de ea… :wassat:
Prima mea iesire in strainatate s-a produs in 2005. Eram atat de aeriana incat nici aparat foto nu mi-am luat. Habar nu aveam la ce sa ma astept, nu m-am documentat deloc, stiam cateva lucruri de bun simt despre geografia Greciei si cam atat. Totul a fost cat de cat ok pana intr-o “buna” zi cand un animalut marin (neidentificat nici pana in clipa de fata) m-a intepat in picior, acesta s-a umflat rapid, iar o durere puternica mi-a invadat tot corpul. Au urmat injectii, unguente si interzicerea parasirii camerei de hotel. Firesc, am ramas traumatizata, din acel moment, pe toata durata sejurului, frica de a calca in mare m-a paralizat si m-am vazut in imposibilitate de a mai inota sau a intra in apa. Practic s-a dus tot farmecul concediului… Tot sirul evenimentelor, in detaliu, il gasiti in acest articol.
Urmatoarea vacanta am petrecut-o in Belgia. Nici aici ghinionul nu m-a ocolit, intamplarile au fost de alta factura, de data asta m-am ratacit prin orasul Gent. Nu cred ca doriti sa aflati ce se petrece in sufletul unui om cuprins de panica in asemenea momente…
Si pentru ca se spune ca intotdeauna criminalul se intoarce la locul faptei, nu a trecut mult pana am aterizat iar pe meleaguri elene. In prima zi, dorind sa fur tot soarele Greciei, fara o hidratare corespunzatoare si ceva pe cap pentru a ma proteja de razele sale ucigatoare, am facut cea mai urata insolatie posibila, ajungand in scurt timp la spital cu perfuzii. Arsurile erau atat de grave incat spatele meu era practic in flacari, iar pielea de pe picioare a devenit scoarta de copac. Atat de umflate erau incat cu greu ma puteam incalta, durerile fiind insuportabile. Fobiei de apa i s-a mai adaugat una: cea de soare. :silly:
Sirul ghinioanelor a continuat si pe vestitul litoral mediteranean al Spaniei. Desi era luna mai, desi eram pe celebra Costa Maresme, patria soarelui, am avut parte de furtuna, ploaie si chiar ninsoare, de unde reiese culmea turismului: sa pleci in Spania la mare, in mai, si in loc de costum de baie sa ai nevoie de costum de schi! Dovada? Aici.
Pot spune ca toate vacantele mele in strainate au fost un adevarat fiasco. Intamplarile nefericite s-au soldat, daca nu cu traume si fobii, macar cu semne de intrebare, pentru ca, in mod normal, amintirile din concedii se doresc a fi frumoase, iar pe acestea chiar nu stiu cum le-as putea caracteriza. Cum e posibil ca de fiecare data sa se intample ceva rau? :alien: Oare de ce sunt pandita de ghinione de fiecare data cand parasesc tara? Ar trebui sa raman in Romania?
Voi ignorati semnele pe care vi le trimite uneori destinul?
eu zic ca nu esti pandita de ghinioane, hai sa luam toate aceste intamplari ca pe un botez de initiere in Europa care te-am facut sa fi mai atenta, sa stii exact de ce sa te feresti, si al ce sa te astepti atunci cand o sa faci urmatoarea escapada
sigur urmatorul concediu o sa fie de vis :)
lumea zice ca esti superstitios atunci cand crezi in destin si cred ca deasta ignoram anumite semne
Lumea spune ca destinul este pentru loseri, o scuza prosteasca de a astepta ca lucrurile sa se intample, in loc sa le creem noi insine. Insa prea sunt urmarita de ghinion de cate ori parasesc tara, m-am gandit ca poate o fi vreun semn divin ca ar trebui sa-mi petrec toate concediile in Romania, pe litorulul nostru nu m-a intepat nimic pana acum, insolatie nu am facut, vreme buna am avut. :biggrin:
Oricum, sa concluzionez, nu putem controla totul in viata, degeaba ne facem planuri, degeaba ne dam peste cap sa fie totul perfect. Ceva ceva exista…acolo, la granita dintre imaginatie si realitate. :alien:
Nu,nu ar trebuii sa ramai in Romania
…Chiar ca ai avut ghinion,dar cred ca din fiecare ai invatat cate ceva..deci nu au fost degeaba…Dar totusi nu prea gred in ghinion…Desi uneori, ma mir de ironia unor evenimente :biggrin:
Buna, Paul :cheerful: , deci tu le consideri lectii ale vietii, e posibil sa fie adevarat, cam dure totusi.
:dizzy: :cwy: Problema e ca de fiecare data se intampla altceva, iar unele chiar nu tin de mine( ca de exemplu vremea nefavorabila care ne-a tinut zile intregi in hotel in Spania, asta inseamnand frig, plictiseala, proasta dispozitie, deprimare, no fun). Ideea e urmatoarea: de cate ori plec in vacanta in Romania totul e perfect, cand plec afara, inevitabil ma pandeste dezastrul. Cum sa nu cred atunci ca e destinul ma avertizeaza sa stau in banca mea?
Deci nici tu nu stii daca sa crezi sau nu in el… :biggrin:
nu ..nici eu :))…
Off…cum sa te tina doar in Romania?…ar fi o pedeapsa grea. :unsure:
Paul, eu sper doar atat, sa nu se trezim intr-o zi pusi in fata faptului implinit(cu alte cuvinte intr-o situatie in care nu vom avea altceva de facut decat sa exclamam fatalist: asta e mana destinului!).
Grea de tot…la cate frumuseti sunt in lumea asta si ce chef am eu sa le vad pe toate… :devil: :biggrin: :silly:
sincer…de multe ori cred ca am zis ca e destinul….Pentru ca uneori lucrurile se potrivesc prea mult intre ele :biggrin: …Dar sa fie doar vorba de lucruri bune facute de destin :ermm:
Da, sunt prea multe coicidente inexplicabile si ajungem pana la urma sa dam vina pe destin. :ninja:
Trecând peste toate ghinioanele… mi-ai făcut un dor de ducă de numa-numa :)
Revenind la ghinioane… ei, bine, aici discuția e tare complexă și aș putea umple mulți kb de text. Cu toate astea, am să mă rezum în a zice că totul se întâmplă cu un motiv, iar dacă se întâmplă repetitiv, atunci e clar că undeva karma nu e vindecată de ceva anume. O zic, de asemenea, din experiență. :P
Seară faină faină!
Merci, Iulia, e un posibil raspuns, spui ca vorbesti din proprie experienta, tu ce faci concret pentru a atenua aceste efecte ale karmei? Exista vreo solutie pentru problema noastra comuna? :ermm:
Seara frumoasa si tie! :heart:
Fac mai puține decât ar fi normal să fac. :) Cred că e vorba de fler… de dat seama unde se greșește. Nu știu dacă există un răspuns general valabil, mai concret decât cel zis mai sus… pentru că fiecare știe ce hibe are, zic. Cel mai greu e când încerci să reconstruiești puzzle-ul.
Mai gresesc eu, nimic de zis, dar chiar si la partea cu turismul european? :))
Ma rog, partea cu karma e deosebit de complexa, uneori simt ca ma depaseste… :dizzy:
De regulă, karma te atinge acolo unde nu ți-ai dori. Și pe mine mă depășește. Depășește chiar pe ”mulți experți”, dar… ne chinuim să pricepem cât de cât, pentru a ne fi bine.
Da, ii atinge doar pe unii…ca sunt altii care au noroc cu carul in toate domeniile vietii lor. :dizzy:
Cred ca este un semn sa nu mai vizitezi Europa. Brazilia te asteapta. Nu am fost acolo dar am auzit (din surse sigure) ca este cea mai faina tara din lume (pentru turism).
:))) Bun raspuns, ma asteptam sa ma trimiteti pe alt continent, ma atrag “Capatanile de Zahar” de la Rio, cascada Iguazu de la granita cu Argentina, preferata mea din toate cascadele Terrei, in rest…nu gasesc nimic tentant.
:ermm:
Tu probabil ai vizita-o in perioada Carnavalului… :biggrin:
1.Nu exista destin!
.
2.Dupa prima experienta ai gandit prea mult spre ce se poate intampla rau, prin urmare ai atras numai chestii negative. :biggrin: Uneori esti ametita, ca orice capricorn
:)) Da, se poate spune si asta, ce o sa-mi raspunzi insa cand o sa afli ca nici prin cap nu mi-a trecut ca se va mai intampla ceva rau si urmatoarea data? Am exclus din start varianta asta.
:ninja: Eu plec super optimista si increzatoare la drum. Mereu. :ermm: :wassat:
:alien: Ametita si aeriana. :silly: :whistle:
Insa daaa, la ultima parte a commentului totaly agree with you.
aaaaaa si nu stiu ce s-a intampal dar n-am apucat sa termin idee
mai aveam de adaugat ca…daaaa uneori ma impotrivesc instictelor…bad bad bad me!
E rau sa nu te lasi condus de instincte? :ermm: :ninja:
E las ca nici acum nu e prea tarziu ca sa-l urmezi. :biggrin:
Hahahhahaah sa stii ca nu am mai ras atat de bine citind un blog de ceva timp :)))))
Stiu ca nu e de ras pt tine, dar eu ca sunt cititor si nu mi s-a intamplat, e amuzant :))
Eu cred in semne dar nu le ‘ascult’ niciodata :)). Si tot ce ti s-a intamplat, mai putin faza cu pestele piscator sunt si din vina ta …. Stai la soare fara crema de protectie??? si pana te parlesti si nici nu iti dai seama??? Mergi in Gent fara o harta ??? Nu te uiti ce vreme e in Spania inainte sa mergi?? Astea sunt chestii elementare! Cel putin pt mine :)) Binenteles ca daca le numesti semne scapi de vina si e mai usor. Daca te documentezi mai bine data viitoare si se intampla si a -5-a oara, e cu ghinion :((((
Alicee, ma bucur mult ca am reusit performanta sa distrez un cititor cu acest articol. :biggrin: Sa stii ca mi-am dat cu crema de protectie, e adevarat ca am stat mai mult in apa si am pierdut notiunea timpului, eu sunt mare amatoare de inot si sarit prin valuri :tongue: :silly: :angel: , harta cu Gent nu aveam de ce sa iau ca eram cu un(soi de) localnic, ne-am ratacit impreuna, cat despre verificarea timpului probabil in Spania…am facut si asta, poate nu o sa-ti vina sa crezi, dar niciun site nu a indicat ninsori si ploi, ci doar vreme buna si insorita. Vezi dara… :dizzy: :ermm:
Interesant faptul ca desi crezi in ele nu le iei prea in serios… :unsure:
asta cu Spania ,zau ca nu am inteles’o,sa fie Spania tara uraganelor,hahahahaaha
:w00t:
Nu, Mario, dar intr-o tara cu o clima atat de blanda in general, s-a nimerit sa fie o vreme groaznica(din aia de ti-e mila sa scoti pana si un caine afara) chiar pe durata sejurului meu… Incredibil, dar adevarat. :biggrin: :tongue: :silly:
Apropos, tu in ce oras spaniol locuiesti(daca nu sunt prea indiscreta)? :ninja: :angel:
Si eu ma pierdusem in Grecia. Era un orasel micut dar nu mai stiam cum sa ajung acasa si cat l’am putut speria pe saracul grec care m-a cautat ca un nebun iar telefonul meu ramasese fara baterie. M-am panicat dar intr-un final, dupa vreo ora, ajunsesem in fata blocului si imi dadusem seama ca uitasem cheile pe masa din bucatarie :sideways: :biggrin:
noroc de grec care stia sa deschisa usa cu o cartela 
pentru ca el se bazase pe mine ca i’au cheile cand ies din casa 
Semne, nu stiu daca e neaparat necesar sa crezi in ele, trebuie doar sa ai mai mare grija de tine, sa fii mai atenta, mai ales cand esti in vacanta :wink: .
In Grecia m-am ratacit si eu intaia oara, chiar in prima zi cum am ajuns in statiune, dar era prea de tot sa mai povestesc si patania asta.
:ninja:
Eu consider ca am avut o doza cam maricica de ghinion la fiecare iesire in afara tarii, si cum nu mi-o pot explica in niciun fel, am zis sa va cer si voua parerea.
In asemenea cazuri mintea omului zboara departe… :whistle:
*iau cheile :blush: :biggrin:
se vede ca te paste ghinionul,despre semne ce sa spun,eu nu cred in asa ceva e ca si cu vrajile,totul pleaca din coco,noi ne trimitem singuri informatiile pozitive sau negative,cat despre Spania,cauta un pic mai sus de valencia ,Burriana nu am vazut zapada de 12 ani,in luna Mai ce sa spun cred ca facem baie in Mediterana,ploile pe aici au inceput in octombrie si sunt doar razlete,intr’adevar dimineata sunt vreo 15 grade,dar la amiaza ajunge si la 23,chiar ieri pe la ora 15 umblam in tricou ;) bafta si ignora semnele,eu zic sa fim mai atenti la ceea ce facem,nu avem nevoie de semne,salutari din urata Spanie :biggrin: :whistle: :whistle: :biggrin:
Ah, acum citit si mi-am adus aminte ca tu locuiesti chiar in orasul lui Dragos(colegul meu de blog), Burriana. :biggrin: Bine ai revenit pe la noi, sa stii ca Spania e tara mea favorita…
The most beautiful in the world. :wub:
Am intleles ca nu doar vreme calduta si insorita aveti acolo, ci si o plaja de vis… :cheerful: :unsure: 23 de grade? Te invidiez sincer, la mine e un frig… :ermm:
Oauuu , deci da.. oauu .. stii ca iti impartasesc pasiunea pentru calatorii insa am noroc sa nu patesc nimic. Deci cred ca tu esti clar client fidel al asigurarilor de calatorie ..
Yep, I am. :dizzy: :cwy: :devil: :silly: :angel: :alien: Lucky you.
Eu unul nu cred in ghinioane si noroc. Pentru ca lucrurile nu sunt la voia intamplarii. Dar asta nu inseamna ca nu putem incerca din rasputeri “sa ne schimbam norocul”.
N-as spune ca ai ghinion, ci doar ca trebuia sa fii mai prevazatoare, cel putin in privinta vremii schimbatoare din Spania, si a soarelui din Grecia.
Hug
Sa vedem in urmatoarea excursie daca mi-am invatat lectia. :biggrin: :whistle: :unsure:
Ups, pai m-ai bagat in ceata, crezi sau nu in destin? :wassat:
… cred ca niste linii sunt trasate… de noi, posibil si de altcineva. Daca sunt trasate de noi (luand in calcul reincarnarea)… nu prea ajungem nicaieri, pentru ca ne intoarcem pe lume la fel de ignoranti cum ne-am intors “data trecuta”. Daca sunt trasate de altcineva… atunci libertatea e o iluzie.
Ideea e ca nu-mi place sa ma las dus de val, sa fac “ce-ar trebui”.
Cu cat cautam sa descifram mai mult tainele Universului si ale vietii, cu atat ne dam seama cat de complicat e totul si ca niciodata nu vom cunoaste de fapt adevarul. Daca tu te simti liber, inseamna ca esti liber.
oo, nu…
Ai vazut partea a doua la Matrix, apropos de libertate?
Din pacate nu l-am vazut… :dizzy:
Hmmm… intr-adevar ai patit destul de des cate ceva. Eu n-am avut nici o problema in strainatate, nu m-am imbolnavit, n-am avut nevoie de servicii medicale.
Oricum, eu cred uneori in semne. Daca mi se intampla ceva sau era sa mi se intample ceva de mai multe ori intr-o zona, pai atunci incep sa o evit.
Aoleu, deci in opinia ta ar trebui sa raman in tara forever? :dizzy: :cwy:
Nu stiu ce sa zic. :) Cred ca ar trebui sa mai incerci, eu in locul tau m-as mai duce o data, de doua ori…iti iei o asigurare de sanatate, harta sau gps, ai mai multa grija si poate nu se mai intampla nimic. :)
Data viitoare va fi mai bine! :whistle: Imi fac curaj inca de pe acum. :biggrin:
Eu inca nu am reusit sa ies din tara. La anul o sa fac tot posibilul sa fac asta. Prima destinatie : Italia. :D
Dani, lasa Italia, tu mai intai de toate ai un concurs de castigat! :biggrin: Good luck. :cheerful:
Aoleu… nici n-ai idee de cate ori inchid ochii si visez ca sunt pierdut intr-un oras strain.
De multe ori mai obisnuiesc sa merg pe strazi necunoscute doar pentru a trai aceasta adrenalina..
Asta cu aparatul foto niciodata nu am inteles-o… Drept urmare, cele mai frumoase si mai vivide amintiri ale mele apartin unor momente lipsite de aparatul foto.
Consider ca nu esti urmarita de ghinioane, ci pur si simplu le acorzi o prea mare importanta. Nu ti s-a intamplat niciodata ca prin intermediul unui asa-zis “ghinion” sa descoperi lucruri noi, sentimente?!
Nevoia de adrenalina ii anima indeosebi pe tinerii barbati…cred. :biggrin: :unsure: Incerc cu disperare sa evit pericolele si intalnirea cu imprevizibilul momentan… :dizzy:
E foarte interesant punctul tau de vedere, oare fac eu din tantar armasar? Oare cele prezentate in articol sunt peripetii normale pentru calatoriile in strainatate? Sentimente noi? Da, am descoperit ca pot sa-mi depasesc limitele, ca in ciuda durerilor pot merge in excursii, ca nimic nu ma poate tine la pat. :)) Si am mai descoperit ceva: un doctor grec absolut superb. :devil: Din pacate eram prea suparata ca sa ma mai indragostesc…
Nu e neaparat vorba de exagerarea lucrurilor, ci doar de gandul de a nu te lasa prada ideii preconcepute ca “dom’le… sunt ghinionita si nimic nu imi merge”.
Poate ca lipsa acestor intamplari nefericite te faceau sa uiti acele drumetii…
Nu pot sa spun ca sunt un cautator de adrenalina (sunt foarte conservator, genul mai “de-al casei”), dar daca nu bantui eu un oras necunoscut, nu ma simt bine. :biggrin:
Grecii astia si uleiul lor de masline… Cum ne fura ei femeile….
Si ce orase ai reusit sa bantui pana in prezent? :cheerful: :dizzy:
Mda, grecii sunt fermecatori, nimic de zis, partea proasta e ca nu prea sunt de incredere, mai ales cand iti fac daruri. :ninja:
Si eu care credeam ca femeia se plange de LIPSA darurilor.
Of… mofturoaselor! 
Pai, eu nu sunt atat de iesit ca tine, in afara de Iasi, Bucuresti, Constanta, Timisoara si majoritatea oraselor de pe la noi… in afara nu am prea iesit (doar ceva peripetii prin Rep.Moldova si Serbia). :ermm: Ma scoti tu la o shaorma a la Istanbul? :tongue:
Esti tanar, ai tot timpul din lume sa colinzi Terra in lung si-n lat. :biggrin:
Dar de ce tocmai in Istanbul, sa nu-mi spui ca si tu esti atras de cultura si civilizatia orientala? :dizzy: :ermm: :unsure:
Cat despre daruri, depinde cine si in ce scop ni le daruieste.
Ma faci sa ma simt… minor.
De ce Istanbul? Pur si simplu, pe moment, mi-a trecut prin minte o shaorma cu de toate. :biggrin:
Acum sincer vorbind, aglomeratiile urbane ma cam ingrozesc, deci taiem de pe foaie Istanbul. :happy:
Ai toate motivele sa fii ingrozit, am fost pana in prezent in doua capitale europene, cu exceptia Bucurestiului, evident, iar in zonele centrale sau turistice, era pur si simplu invazie, cu greu puteai inainta. Barcelona e sufocanta, abia asteptam sa scap din viesparul de pe Rambla, de exemplu.
Iti place shaorma? :cheerful:
Simplu… e vorba de un snitel din carne tocata bagat intr-o chifla. Se adauga legume, sosuri si toate minunatiile si voila… plescavita. Eh… un kebab dar cu carne tocata. :biggrin:
Probabil ca suna a fi greu la stomac… dar oamenii aia nu stiu ce ii fac de e asa delicios. :cheerful: Am incercat si varianta banateana… dupa jumatate imi venea sa vomit la propriu (noroc de ceva gume mentolate de mestecat). :tongue:
Wou, chiar nu stiam, unde ai avut ocazia sa servesti minunatia asta? :ermm:
E mancarea traditionala a sarbilor. O gasesti cam peste tot prin Serbia… incepand cu Timocul plin de vorbitori de limba romana, Belgrad si cred ca nici muntenegrenilor nu le lipseste. :biggrin:
Problema e ca deocamdata nu mi-am propus sa ajung nici in Serbia si nici in Muntenegru, desi a doua tara pare mai tentanta. Am vazut ceva imagini de vis, dar preturile mi se par cam piperate… :dizzy: :ermm:
Nu neaparat.. :biggrin: In schimb as manca plescavite sarbesti pana as lesina.
:pinch: Dar ce sunt plescavitele, ca nu am auzit pana acum de ele? :dizzy: :biggrin: :shocked:
Da, stiu. Am vazut si eu niste imagini cu cateva parcuri nationale si ceva golfulete formate printre munti. Pur si simplu superb! Litoralul si zona de coasta nu ma intereseaza… Ca sa fiu sincer, mai bine as sta acasa decat sa stau cu fundul pe nisip si sa ma parlesc.
Oh, inca un adorator al muntelui? :ermm: :dizzy: Nu se poate. :biggrin:
Si zonele de coasta au farmecul lor…gandeste-te la Costa Brava sau Coasta Dalmata. Si acolo sunt golfuri, insule, plaje stancoase, castele…exista umbrelute, nu trebuie sa stai la soare. Si, cel mai important, poti inota in voie… :wub: :w00t: 
Hmm… bine, poate ca as fi incantat de acele coaste irlandeze inalte si stancoase… Dar sa stau la plaja, sa ma balacesc cu orele in apa si sa sfarsesc prin a fi “halit” de meduze?! Zau ca in afara acelei romantice faleze, litoralul ma duce cu gandul doar la pitipoance si cocalari foarte atenti cu bronzul lor uniform.
Neeeahh! :biggrin:
Sa dau pajistile verzi de munte, stancile impunatoare, apa cristalina ce in permanenta iti mangaie timpanele cu susurul ei… pe niste tipi suspecti cu cefele late, posesori de Q7 si mancatori de hamsii??
Sa stii ca eu am fost la mare in strainatate, atat in Grecia, Belgia cat si in Spania, si nici pomeneala de fauna pestrita de care vorbesti tu(caracteristica, poate, litoralului romanesc al Marii Negre). Acum, sa-i etichetezi pe toti cei care merg la mare cocalari si pe toti cei care aleg muntele, oameni civilizati, decenti, culti, nu mi se pare tocmai ok. Nu toate femeile care merg la mare sunt pitipoance… Si nu neaparat pentru ca eu ador marea si ma simt direct vizata, doar ca eu detest etichetarile de genul asta. Eu nu impart lumea in prosti si destepti, ba mai mult, in viziunea mea nu exista oameni prosti, in cocalari pe de o parte si barbati culti si manierati pe de alta, in pitipoance si femei cuminti, de casa. Nu obisnuiesc sa judec oamenii sau sa-i jignesc fara temei. Daca eu sunt jignita din senin, evident ca reactionez, insa sa ma trezesc eu asa ca pun etichete, n-ai sa vezi. Probabil ca voi scrie un articol pe tema asta…
Fazele cu cocalari si pitipoance sunt mostre de superioritate nascuta din frustrari si, posibil, invidie.
Imi cer scuze, dar toate lucrurile exagerate pe care le-am spus acolo chiar nu aveau o tenta jignitoare. Pur si simplu am facut-o din amuzament… Unul stupid poate.
Nu o sa intru in polemici din astea. Oamenii sunt etichetati in prosti si destepti, dar iti dai seama ca as fi cretin daca aceasta catalogare as face-o dupa gusturile fiecarui om in parte.
Nu se pune problema de polemica, nici macar una cordiala, pe acest blog. Aici, pe summerday, nu au existat niciodata conflicte, intotdeauna a domnit armonia si intelegerea.
Am vrut doar sa stii cum gandesc eu… Sunt convinsa ca nu ai dorit sa jignesti, dar am crezut ca e de datoria mea sa-mi explic pozitia. :biggrin:
Eu nu prea tin cont de semnele destinului, cred ca nu e bine ce fac.
Inseamna ca le-ai primit si tu! Mai sa fie…
:biggrin:
In Grecia am patit si eu o alergie la soare de toata frumusetea si in Muntenegru eram pe punctul de a o pati, dar eu aleg calea practica, de ex. am stat acoperita cu un sal si asa am si intrat in apa si mi-am continuat excursia relaxata.
In Hamburg am ramas fix cu bani de tren, eu si o prietena asa ca am mers tot orasul pe jos pana la gara. Am admirat, am facut poze, n-am cumparat nimic, asta e :). Incerc sa scot the best of it.
Ultima peripetie a fost chiar benefica daca stai sa te gandesti… :biggrin:
In general cred in destin, numai ca trebuie si sa-l “ajustam” pe cat putem. Trebuie sa inveti din patanii si sa perseverezi. La primele mele iesiri de dupa revolutie mereu pateam cate ceva, m-am ratacit in Muenchen si asa am ajuns sa vizitez stadionul :biggrin: , in Ulm la fel si am intrebat 3 grupuri de oameni cum sa ajung la autostrada intr-o germana impecabila: primii erau maghiari, al doilea grup polonezi iar ultimii doi erau indieni :biggrin: In final m-a condus instinctul. Am o gramada de patanii din astea si iau partea buna a lucrurilor: nu s-ar fi intamplat n-as fi avut ce povesti.
:))))))) Tare de tot, faine amintiri, din astea amuzante sa tot patesti ca sa ai ce povesti, vorba ta.
Hey :) Eu cred ca ar trebui sa vezi/vedem partea frumoasa a lucrurilor. Te-ai simtit extraordinar, ce mai conteaza cele cateva mici intamplari negative?
Cat despre destin…sunt trenuri care trec pe langa tine si in care e bine sa te urci, altele pe care e musai sa le lasi sa plece…
Doar in asta consta ideea ca ne facem propriul destin, avem puterea sa alegem ce vrem din cate primim. E vorba de acel salt de incredere: sa sari sau nu in valtoarea vietii :)
Hey!? Nu pot sa cred, ma frec la ochi sa imi dau seama daca nu cumva visez… Sau imaginatia imi joaca feste? :biggrin: Daca este insa real, atunci in mod sigur aici e vorba de mana destinului…
:alien: Azi e joi sau e vineri? 
Cat despre trenuri…eu nu am vrut sa ratez niciunul. :silly:
Nu, nu m-am simtit extraordinar, era putin cam greu, in Grecia de ex. am facut insolatie inca din prima zi si am fost bolnava, cu pielea arsa si cu picioarele butuci(la propriu) o luna de zile. Nu puteam sa dorm noaptea de durere… In Spania vremea urata ne-a tinut in hotel unde ne-am plictisit groznic, ne-a dat toate planurile peste cap, am inghetat de frig… Lucrurile nu au stat mai bine nici in celelalte concedii. Nu e vorba de ceea ce facem sau ce nu facem noi, Marin, ci de acele accidente stupide in urma carora unii isi pierd viata mult prea devreme…si pe care nu ti le poti explica sub nicio forma.De exemplu, un baiat tanar a alunecat pe gheata asta iarna, a cazut pe spate, s-a lovit la cap si a murit… Unora viata le da tot din tot, altii se zbat si lupta si pentru un colt de paine. Unii traiesc in lux, in palate, altii in saracie lucie, in cocioabe…
Pai, am prieteni care stiu sa faca bine o comanda, este joi, cu o zi mai devreme :devil:
In celelate cazuri e vorba de un destin si de ce au facut parinii si bunicii lui in viata asta sau in altele…
Deci nu visez, ma bucur ca ai reusit mai devreme decat era prevazut sa ai acces la net. :biggrin: Deci si tu crezi in karma? :shocked:
Da, cred! :biggrin:
Si eu ma bucur :) ma uit cu drag la ustensilele noi :w00t:
Sa le folosesti sanatos si sa te tina o eternitate. :w00t:
Nice, uita-te la partea buna a lucrurilor: te-ai pierdut intr-un oras!
Noi ne-am ratacit undeva la vreo 50km de Roma, si, am aflat ulterior, la 10km de oraselul unde stateam. Undeva in pustietate, singura chestie umana era o gara. Si era 12 noaptea 
Iar nenea care ne-a indrumat spre gara nu pricepea engleza. L-am sunat pe tata si i-a explicat omu’ in italiana unde suntem. Ne-a cules apoi tata, dupa o vreme 
Nu voi uita niciodata experienta :w00t: Eu m-am speriat la un moment dat, vreme de cateva minute luuuungi, mi-era frica sa nu ne ,,fure” nenea ala, nu stii niciodata peste ce oameni dai. Dar am ajuns la gara respectiva, mai era un grup de turisti acolo, cantau la chitara 
Ne-am amuzat teribil de situatie :tongue:
Eu nu ignor ,,semnele”, ideea e sa invatam din experientele noastre mai putin placute, pentru a le evita data viitoare. Si uneori, mai ales cand vine vorba de calatorii mai ,,speciale”, trebuie sa gandesti anticipativ. Eu imi pun mereu si haine groase si haine subtiri, indiferent de destinatie – daca spatiul imi permite, evident. Si tot felu’ de chestii pt orice eventualitate… (creme, leucoplaste, lanterna
, cutit :ninja: :pinch: ) hahah 
Poate ca aceasta gandire anticipativa de care vorbesti tu nu mi-ar strica deloc, pana acum insa, de fiecare data am crezut ca mie nu are ce sa mi se intample rau, cum spuneam, naiva si aeriana. :whistle: :blush: :angel:
Deci ai avut si tu parte de ceva aventuri…bune de povestit nepoteilor sau…pe blog. :))
daca legam cuvantul destin… de dumnezeu… pot sa spun, cu mana pe inima… cred in destin… adica… dumnezeu ne-a destinat sa fim in rai… dar… noi am ajuns pe pamantul blestemat…
deci… pana la urma… ajungem unde ne dorim… desi… ne lovim de multe ori si chiar ne doare…
in sensul in care tu zici… nu cred in destin… ci toate cele povestite sunt intamplari mai putin frumoase… sunt convins ca… se poate lua si partea buna a faptelor… de ex… cand te-a intepat vietatea, in picior… nu a fost in inima… asa cum s-a intamplat cu prietenul animalelor… nu?. el a murit instantaneu intepat de o vietate care nu era periculoasa… dupa ce toata viata se jucase cu alte animale cu adevarat rele…
insolatie poti face oriunde… nu vad o problema ca s-a intamplat acolo… desi ma gandesc… daca ai fi fost insotita de cineva… ar fi putut sa vada mai devreme situatia in care erai… si sa scapi mai ieftin…
eu m-am ratacit in bucuresti… asta inseamna sa nu mai vin acolo??? am mai venit su dupa rataciere… si a fost ok…
e drept ca… la plecarea in concediu… este indicat sa se faca pregatiri… si cred ca asta ar trebuis a invatam din cele petrecute…
deci… pe cand si unde… urmatorul concediu???
sa fie frumo iti doresc…
Ovi, totusi, nu am fost in apele tropicale ale unei mari exotice sa zici ca intalnesc tot felul de vietati periculoase. Acel explorator marin sau realizator tv(nu stiu exact ce era) s-a expus unor pericole destul de mari, s-a jucat cu focul cu alte cuvinte, nu e si cazul meu…cand am fost la agentia de turism pentru a chema un doctor, directorul acesteia mi-a spus ca trebuie sa fiu extrem de ghinionista, ca aricii de mare sunt extrem de rari in zona respectiva…
Atunci cu insolatia am mai fost insotita de inca doi prieteni, nu plec niciodata singura nicaieri, nici macar pana la strand(ca nu povestesc de acele persoane e cu totul altceva), am inotat impreuna in valurile marii, doar ca insolatia si-a facut efectul treptat, abia pe la ora 2-3 am remarcat eu ca nu ma simt bine. Dar fizic inca ma tineam pe picioare, abia dupa doua ore am lesinat…
Urmatorul concediu? :whistle: Probabil cand criza va lua sfarsit? :ermm: :cwy: :pouty:
Ia totul ca o experienta,din fiecare ai invatat niste lectii, de multe ori cel putin mie, cand se intampla un lucru neprevazut intr-o excursie o iau ca o aventura :)) ca si vorba ”Getting lost sometimes helps you find yourself”
Inteleapta cugetarea si foarte adevarata… Totusi, cam multe aventuri, parca mi-as dori si niste vacante mai plictisitoare, fara atata neprevazut in ele.
E ca circulația electronilor. E un curs pe care nu-l poți schimba, te lovești de el și unii îi spun destin
Interesanta teorie, Napocel, ai terminat facultatea de fizica? :biggrin:
Chiar ești pățită. Eu dacă păți toate astea nu aș pune nimic pe seama destinului. M-aș gândi că nu am fost prea atent la unele aspecte :D
Se poate spune si asta…
Eu cred că te gândești prea mult că ți se va întâmpla ceva rău și tocmai de-aia ți se și întâmplă :P
Și eu am trecut prin muuuulte pățanii în excursiile mele ( mai mult în țară ), dar întotdeauna le-am privit ca fiind ceva de povestit nepoților. :) Nu prea poți să prevezi ce urmează să ți se întâmple într-o vacanță, oricâte precauții îți iei, dar eu zic că n-are rost ca, după o întâmplare nefericită, să generalizezi sau să invoci frici nejustificate. :D
Sa stii ca eu chiar nu am luat in calcul ghinionul, eu merg mereu pe principiul: mie oricum nu mi se poate intampla nimic. :biggrin:
:tongue:
Destinul ….de cand eram mic visam sa vad lumea cu frumusetile ei si sa inteleg oamenii de pe alte meleaguri dar nu aveam posibilitati financiare sami cultiv aceasta dorinta Dupa ani si ani privind in urma mam realizat sufleteste in sensul ca am vazut aproape jumatate de europa si asta cu costuri minime ,de fapt am trait jumatate de an in turcia 4 ani in italia jumatate de an in spania 4 luni in franta cateva saptamani in austria si ungaria …7 ani petrecuti printre straini la munca In anii acestia am muncit dar am si vazut frumosul acelor zone in care am locuit .de fapt asta era scopul meu principal cand ma aflam intrun loc anume In ziua de astazi tot nu sant realizat material dar tanjesc dupa acea zi in care o sa pot sa o iau de la capat spre o alta destinatie ,spre o alta aventura