O crima planificata, se spune, este treapta cea mai de jos pe care poti ajunge. Partea buna a chestiunii este ca, incepând de acolo, nu exista decât urcusul. Daca ai suficienta vointa. Caci cine este dispus sa accepte dureroasa cale spre izbavire, asumarea cinstita a pacatului si viata exemplara pe care esti obligat sa o duci in virtutea faptului ca ti s-a acordat o noua sansa? De asemenea, cine iti evalueaza vina, cine stabileste circumstantele, pedeapsa pe care o meriti si cine iti da eventuala ocazie de a-ti spala pacatele? S-ar zice ca justitia. Hmmmmm…..
Filmele pe care le-am selectat au un punct comun. Premeditarea. Premeditarea rece, calculata, in deplina cunostinta de cauza.
“Midnight Express”
Scenariu – Oliver Stone, dupa cartea lui Billy Hayes
Nu ma dau in vânt dupa IMDb, dar filmul asta e cotat la 7,6, ceea ce e o nota exceptionala având in vedere ca a fost facut in 1978 (ca fapt divers, “Scent of woman” are 7,8 – si e mult mai ‘tânar’).
Desi criticat inclusiv de Billy Hayes insusi (pentru modul relativ jignitor in care sunt caracterizati turcii, desi n-am inteles exact in ce consta jignirea), filmul, care prezinta o intâmplare in esenta adevarata, nu are in centrul atentiei o crima in sensul primar al cuvântului. Un marunt traficant american de hasis (Billy Hayes, interpretat excelent de Brad Davis) se trezeste arestat la Instanbul in 1970. Ghinionul lui a fost ca in epoca erau mari neintelegeri la vârf intre turci si americani, asa ca cetatenia americana mai degraba l-a incurcat. Turcii erau hotarâti sa dea un exemplu. Si totusi, pâna unde se poate merge cu pedeapsa? Omul isi accepta vina si constientizeaza ca trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa dar….pe viata?!?!!? Primii 3 ani si jumatate intr-o inchisoare turca trec cum trec….ma rog, i se promisese eliberarea dupa cel mult 4 ani si doua luni. Stii ca ai gresit, stii ca trebuie sa platesti, in sfârsit, asta e….Procesul se rejudeca insa si primeste o sentinta ingrozitoare. Vorba aia, o veste buna si una proasta. Cea buna: nu e pe viata. Cea proasta: e pe 30 de ani. Exasperat, isi pune la cale planul de evadare (asta si insemna “Midnight Express” in jargonul detinutilor, evadarea). Dupa ce se intoarce in America, se apuca de scris. Are succes enorm si e inca activ in industria distractiei. In data de 14 iunie 2007 s-a reintors in Turcia, la Istanbul, pentru a asista la a doua Conferinta asupra Democratiei si Securitatii Globale, organizata de Politia Nationala Turca. A tinut o conferinta in data de 15 iunie, când a ridicat in slavi poporul turc. Everybody happy.
Ce s-ar fi ales de el daca ar fi facut 30 de ani de puscarie turca?
“Crime d’amour”, 2010
Alain Corneau. Cu: Ludivine Sagner si Kristin ScottThomas
Hmmmm…nici nu stiu daca fac bine recomandând acest film, ca e datator de idei. Este excelent realizat (nu va luati dupa IMDb!) si, de la un anumit moment incolo, te tine cu sufletul la gura, chiar daca e film european. Cadrul in care se desfasoara actiunea e o banala multinationala cu origini americane, cu indivizi purtând cravate, femei de cariera care stiu sa-si arate cu gust frumusetea, ochi metalici si comportament schizofrenic. Avem de-a face cu o directoare adjuncta aparent extrem de timida, fara vointa si batuta de soarta, care e tinta batjocurii sadicei ei sefe. Detaliile pe care le pune la punct cu o inteligenta demna de un autist pentru a-si omori sefa (si implicit pentru a-l inculpa pe iubitul sefei, din razbunare ca a sedus-o si abandonat-o) sunt descrise cu un lux de amanunte din care oricine isi poate croi un plan cel putin la fel de pragmatic. Dupa ce toate se ispravesc, singurul care-si da seama ca ea e adevarata criminala e asistentul ei. O va reclama sau nu? Probabil ca nu. Asistentul prefera sa-i dea de inteles ca stie, dar ca nu va spune nimanui.
Oare e in regula sa omori pe cel care te chinuie psihic si sa nu patesti nimic? Oare e in regula sa stii cine e criminalul si sa taci?
Trebuie sa recunosc faptul ca in rolul orgolioasei faptuitoare am avut flash-uri cu colorbliss, dupa ce i-am citit câteva articole mai …. tari.
“The suspicions of Mr. Whicher”, 2011
James Howes. Cu: Paddy Considine
Nu are cine stie ce veleitati artistice, atmosfera creata de film nereusind sa-l faca pe spectator sa se implice emotional. E o combinatie de Sherlock Holmes cu documentarele despre tot felul de crime de pe Discovery. Descrie insa o intâmplare adevarata si extrem de traumatizanta.
Actiunea se intâmpla in 1860, intr-un sat din Anglia. Copilul in vârsta de 3 ani al unei familii instarite e ucis de sora vitrega mai mare, in colaborare cu unul din frati, din motive de gelozie prost organizata. Detectivului Whicher, venit de la ”centru”, i se ascund insa probe esentiale de catre complexata politie locala, astfel ca ancheta e sortita esecului si criminalii sunt achitati. Plin de remuscari si rusine, detectivul isi da demisia din Scotland Yard (ma rog….e ‘pensionat’ pe caz de boala), dedicându-se fara rezerve bauturii.
Dupa câtiva ani insa, in urma unei marturisiri in fata preotului, care o sfatuieste sa spuna si in fata justitiei acest lucru, Constance Kent recunoaste: ea a ucis pruncul. Procesul se redeschide, Constance riscând pedeapsa cu moartea. In timpul procesului fata ia toata vina asupra ei, disculpându-l total pe fratele sau,William, care a ajutat-o.
“William, se pare ca sora ta ti-a dat o noua viata si un nou viitor cu pretul viitorului si vietii ei. Ai face bine sa le folosesti cu intelepciune” – sunt ultimele cuvinte pe care i le adreseaza detectivul.
William l-a ascultat. Si-a gestionat cum nu se poate mai bine noua viata si a devenit un eminent biolog marin, in Australia.
Constance a fost condamnata initial la moarte, apoi la inchisoare pe viata, dar a fost eliberata dupa 20 de ani.
A emigrat apoi in Australia pentru a se alatura fratelui ei, William. Tot restul vietii si l-a dedicat ingrijirii copiilor mici. A murit in 1944, la 100 de ani.
Whicher….nu s-a mai intors niciodata in Scotland Yard. Dar a devenit un detectiv particular de succes.
30 de ani pentru trafic de hasis….nimic pentru uciderea bestiei care te complexeaza….20 de ani pentru omorârea unui prunc….
Le-ati mai da dreptul la o noua sansa unor asemenea oameni, in caz ca n-ati cunoaste evolutia ulterioara a lucrurilor?
S-a intâmplat sa judecati pe cineva cu prea multa duritate si sa va dati seama ca ati gresit?
Guilty…..
Eu da, as face-o.
Totul depinde de circumstante…exista oameni care o merita.
Cati dintre noi nu luam decizii gresite si mai apoi gandim si recapitulam evenimentele, stiind ca am fi putut face lucrurile altfel?
:biggrin: Eu sunt de parere ca oferirea unei sanse noi, e un gest pe care putini il pot face. Si mult mai putini il pot intelege. Slava celor care stiu sa ierte! :tongue:
Faine concluzii, artisto. Si ai dreptate.
Tu, de exemplu, cum faci diferenta intre oamenii care ar merita a doua sansa si cei care n-ar merita?
Este greu sa iti dai seama si sa nu te inseli in privinta asta. Unii detin cu brio arta disimularii. Eu cred ca e nevoie de apropiere si de comunicare. Daca iti acorzi ceva timp sa observi comportamentul persoanei respective, felul in care gandeste situatia prin care a trecut, felul in care isi vede viitorul, daca regreta ceea ce a savarsit, ajungi sa intelegi ca nu este definita cu totul de fapta pe care a comis-o.
Un om care a gresit teribil trebuie sa te convinga ca nu aceea este natura firii sale ci numai a facut o alegere foarte proasta.
Da, Dragoș, mersi că ai povestit cu lux de amănunte filmele :)) Oricum le iau ca să îmi pot da și eu cu părerea. Am treilea sună interesant… :)
Iulia, Dragos nu prezinta filme, Dragos creaza subiecte pentru dezbateri. Daca te uiti cu mare atentie, la final sunt niste intrebari ce deriva din textul articolului. Ma rog, eu asa am perceput de-a lungul timpului articolele sale. Filmele astea sunt doar un pretext pentru o noua tema interesanta de discutie.
Păi, am priceput aspectul ăsta:) Eu, în schimb, sunt cinefilă de-a dreptul.
Da, am remarcat asta pe blogul tau. :cheerful:
@ Iulia :-) , nu e chiar cu lux de amanunte. Am zis sa povestesc atâta cât sa inteleaga cititorul unde bat. Dar eu cred ca filmele merita vazute, asta e si motivul pentru care le recomand.
Ah, da – daca te uiti la vreunul din ele sa ne spui si noua, m-ar interesa punctul tau de vedere.
Pai da, poate face recenzie pe propriul blog, dupa modelul lui Midnight in Paris. :cheerful:
Excelent articol, Dragos, l-am savurat de la primul pana la ultimul cuvant. :wink:
Din cazurile expuse de tine reiese inca o data ceea ce cu totii stiam, justitia este oarba, iar unii sunt mai egali decat ceilalti. Nu oricine pune la cale planuri de evadare si mai ales, nu oricine reuseste sa le duca la bun sfarsit. In cazul acesta, putem afirma ca omul si-a facut singur dreptate sau a intervenit Justitia Divina.
Mie tare mi-e teama ca ispasirea unei pedepse nu inseamna automat si schimbarea in bine a unei persoane. E adevarat ca in filme aceste cazuri sunt des intalnite, probabil sunt acele exceptii care merita sa fie facute cunoscute lumii intregi. Mai degraba am auzit de situatii in care nelegiuitul nu doar ca nu s-a indreptat, ba mai mult, s-a inrait, a iesit in libertate dupa care a comis o noua abatere, de data asta chiar mai grava.
Nu, nu imi aduc aminte sa fii judecat prea dur pe cineva, de obicei se intampla exact invers… Numai eu stiu de cate ori am considerat ca omul e bun, cu suflet frumos, pentru ca in final sa-mi dovedeasca cat de mult m-am inselat. Ca sa inchei ca deja m-am lungit, intotdeauna acord oamenilor prezumtia de nevinovatie, incerc sa le disculp orice fapta, ma gandesc la circumstante atenuante si consider ca toti merita si a doua sansa.
@ Nice, multumesc :-)
Justitia e formata pâna la urma tot din niste oameni, nu din roboti. Pe urma nici legea nu poate cuprinde toate cazurile particulare, d-aia sunt si sentinte de genul “intre 2 si 7 ani”. Sigur, vorbim de o justitie bine intentionata, nu spaguita. Cum alege omul ala daca iti da 2 ani sau 7 ani sau ceva intre?
Da, asa e, Billy si-a facut singur dreptate, dar oare asta ar fi trebuit sa fie rezolvarea problemei? Era la prima abatere, facuse deja 3 ani de inchisoare, nu lezase drepturile nimanui…
Da, corect, ispasirea pedepsei nu garanteaza si o schimbare calitativa. Tocmai era o stire la televizor zilele trecute, un individ care tocmai iesise de la puscarie dupa 12 ani (pentru un omor) s-a batut cu sabii si cutite, el si cu satra lui, cu bodyguarzii unei discoteci. Motivul? I s-a parut ca nu e servit cum trebuie, ca lumea se misca prea lent pentru gusturile lui…Asta a inteles el dupa 12 ani de puscarie, asa a inteles el sa-si valorifice noua sansa.
Tare umanista tactica ta. Si? A dat rezultate? :devil:
Nu a dat, dar asa sunt eu construita, nu as putea sa ma schimb, sa ma indoiesc de oricine, sa vad doar raul din oameni. Cu pretul unor dezamagiri dureroase.
sincer sunt de parere ca puscaria e o prostie pentru ca majoritatea nu ies mai buni de acolo, cand vine vorba de crima trebuie sa te gandesti de multe ori si sa analizezi persoana foarte bine si apoi sa-i acorzi a doua sansa, cand vine vorba de un furt sau de alte maruntisuri cred ca majoritatea ar trebui sa primeasca a doua sansa, asta dupa ce judecatorul a vazut ca vinovatul e constient ca a gresit
Da Mihai, sunt de acord cu tine. Intrebare: cum isi da seama judecatorul ca vinovatul e constient ca a gresit? Cum poate fi sigur ca nu joaca teatru?
Oare e in regula sa omori pe cel care te chinuie psihic si sa nu patesti nimic? Oare e in regula sa stii cine e criminalul si sa taci?
Eu cred ca nu exista un raspuns universal valabil: nu, nu e bine. sau da, asa trebuie sa fie. Nu. Fiecare percepe lucrurile cum crede de cuviinta. ori cand esti tu cel implicat ti-e greu sa gandesti cu standardele morale. Faci ce-ti dicteaza instinctul. Si de regula impulsurile survin din lupta pentru supravietuire. Daca faptul ca ascunzi un criminal te pune pe tine la adapost, vei face si asta doar ca sa te stii in siguranta. E autoconservare. It`s human nature.
@ Ana, multumesc pentru comentariu. Asa e, nu exista un raspuns universal valabil, dar oare oricine merita o a doua sansa? Ma gândesc la ultimul film….ce poate fi mai josnic decât omorârea unui prunc? Si totusi, oamenii aia au primit inca o sansa. S-a intâmplat sa iasa bine. Dar intrebarea ramâne, merita iertata uciderea unui copil?!?!?
Ah, Dragos, vroiam sa mai adaug ceva, daca primele doua filme par extrem de interesante, ultimul nu are niciun ingredient care sa ma faca sa doresc sa-l vizionez. Primul e favoritul meu absolut, am fost fascinata de mica de asemenea subiecte, iar actorul, acum e prima oara cand aud de el, e tare simpatic.
:ninja: :biggrin:
Da, actorul din primul film e foarte simpatic. Din nefericire…a murit foarte tânar.
Si pe mine m-a tinut in priza filmul….desi subiectul, nu stiu cum sa spun…un traficant de hasis care face puscarie in Turcia….la prima vedere nu pare foarte atractiv.
Al treilea? Depinde….daca iti plac filmele clasice cu Sherlock Holmes….este aproximativ pe aceeasi linie. Si eu inclin sa cred ca, in cazul acestui film, ar fi fost loc de mai mult.
Imi plac filmele clasice cu SH, dar asta despre care ai scris tu nu m-a convins, nu as sti exact sa spun de ce. Ai idee de ce a murit asa tanar actorul acela frumos? :unsure:
:cwy:
Pai eu oricum nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, chestiunea face parte din principiile mele liberale :-) . Discutam, ne spunem pareri…subiectul e extrem de interesant, dar din nefericire atmosfera nascuta din film pare mai degraba de reportaj rece.
Pai de ce mureau actorii frumosi de prin anii ’80, inceputul ’90? De SIDA, normal. Pacat de el, era foarte talentat. Chiar am avut remuscari ca n-am auzit de el decât atât de târziu. Curios este ca filmul il am de mai multa vreme, dar m-am gândit (dupa cum arata coperta) ca e un film de actiune si am asteptat sa-mi vina cheful de asa ceva. Pe cale de consecinta, l-am vizionat in momentul in care doream sa vad un film cu … actiune. Am avut o frumoasa surpriza!
Dragos, e adevarat ca filmul asta a castigat doua premii Oscar?
Habar n-am….e posibil, dar nu ma prea iau dupa ‘argumentul’ asta atunci când ma uit la un film….am mai multa incredere in parerile tipului care-mi aduce dvd-uri. Nu prea vad de ce sa fi luat premiul Oscar, nu e nici cu negri, nici cu evrei si nici macar cu homosexuali…si nici cu hobbiti…
:))))))))E cu turci!
:ninja:
Neata! Ce ar fi fost daca statea 30 de ani in puscarie la turci? Sigur nu ii mai ridica acum in slavi :)))) E totusi neplacut cand politica se implica in toate.
Teoretic, fiecare plateste pentru crimele comise si datoria noastra este sa scoatem adevarul la lumina. Dar calculele mintii umane sunt mai ciudate…
Oricine merita o a doua sansa, a nu stiu cata sansa, chiar. Dar nimeni nu ar trebui sa pateasca o nenorocire din cauza celui care a primit o alta sansa. Cum gasesti echilibrul care depinde, desigur, de la caz la caz? Cred ca daca stiam raspunsul lumea nu ar fi fost atat de stramba cum este astazi…
:-))))))))))))))))))))))))
‘Neatza vacitim!
Tare comentariul…Atunci când a aparut filmul, in 1978, s-a iscat un oarecare scandal, pentru ca Hayes una a scris in carte si alta a aparut in film. Si bineinteles ca turcii nu sunt precum in film: nespalati, burtosi, cefosi, urdurosi si spagari. Nuuuuuu…….
“Dar nimeni nu ar trebui sa pateasca o nenorocire din cauza celui care a primit o alta sansa” – perfect adevarat. Pacat ca nu exista nicio garantie pentru asa ceva….
Concluzie corecta. Iti dai seama ce plicitseala ar fi sa traiesti intr-o lume perfecta?
Bine, fiecare neam are uscaturile lui. Citeam intr-un ziar de dimineata ca fanii lui Athletico Madrid si-au batut joc de memoria lui Puerta (jucatorul Seviliei care a murit acum cativa ani). Si in occident sunt burtosi, cefosi…etc. :D
Dragos, parca uneori mi-as dori sa ma plictisesc ;) Insa, cred ca dupa am face ca in tinerete fara batranete si viata fara de moarte :)
Buna, Marin, de cand e rivalitatea asta intre suporterii lui Athletico si cei ai Sevilliei? Si eu care credeam ca in occident exista suporteri mai civizati decat la noi, e revoltator! :shocked: Aveam pretentii de la ei. :angry:
Nu cred ca e rivalitate, doar prostie. Am inteles ca au scandat EA, ea, ea, Puerta se marea.
Ce inseamna asta?!?!?!? Se marea?
ameteste. Din cate imi aduc aminte, jucatorului i s-a facut rau la un antrenament sau ceva de genul asta si din pacate nu si-a mai revenit.
Nu pot sa cred…cat de jos se pot cobori unii.
Or fi si in Occident, dar mai conteaza si proportiile…si parca burtosii din Occident sunt mai putin transpirati….
Da, asa e, fiecare neam are uscaturi, dar, proportional, la unii sunt mai putine uscaturi, iar la altii, mult mai multe.
Sa-ti bati joc de memoria unui jucator mort e foarte urât. Sigur, asta nu inseamna ca toti suporterii sunt la fel de cretini, iar asemenea ”initiative” nu au legatura cu punctul oficial de vedere al echipei. Tin minte ca prin 2002-2003 a fost un meci Dinamo – Steaua (in Stefan cel Mare), iar un grup de stelisti a afisat un banner cu ceva de genul: “DE ACUM INCOLO AN DE AN VA TIRATI DUPA hÅLDAN”. Scris exact asa. Ce-i drept, banner-ul nu a stat prea mult, suficient insa ca sa fie filmat si sa inflameze gratuit spiritele. In acel meci Dinamo a invins cu 1-0. Iar golul…mingea a intrat in poarta stelista dupa ce a fost atinsa de 3 stelisti consecutiv: portarul (am uitat cine era in poarta), Belodedici si Radu Niculescu. Tare ciudat….
:-))))))))) Bine, simtim nevoia asta pentru ca nu prea avem o asemenea ocazie. Daca am avea, probabil ca ne-am apuca de etnobotanice….
Dragos, gestul respectivilor suporteri stelisti este incalificabili, ceva ma face insa sa cred, ca si daca situatia statea exact invers, dinamovistii ar fi afisat si ei acelasi tip de bannere.
Deci tu crezi in Justitia Divina. :dizzy: :wink:
Nu stiu daca e vorba de justitie divina, Dumnezeu nu sta chiar sa se ocupe de fiecare cretin si de tampeniile pe care le spune sau face. Nu mai tin minte banner-ul, dar imi aduc vag aminte si de ceva scandari. Mi-a ramas in minte ca au fost, nu si continutul.
Deocamdata n-a murit niciun capitan stelist pe teren ca sa fim siguri. Dar ce iti pot spune este ca acum doua sezoane, când a murit un membru al galeriei steliste, dinamovistii au afista la meciul direct un banner pe care scria: “Stelele care cad nu pier / Stelele care cad se duc pe un alt cer”.
App Dragos.. cam interesant avatarul tau..
Se cam vad vreo 4 stele pe acolo
Esti stelist undercover ? :devil:
@ Lusio, ala e avatar din oficiu….nu mi l-am pus eu, s-a pus singur. Dar care ar fi legatura cu cele 4 stele, de când sunt stelele legate de Steaua? Ca patronul vostru e cioban, nu astrofizician….
@ Dragos: Becali n-a infintat clubul asta :tongue: Iar pe stema si la nume exista STEAUA!
Daca zic si eu in stilul tau.. Pot sa zic si eu ca ar trebui sa aveti butelie pe stema sau o femeie secsi acolo
ca doar Borcica a fost mare vanzator de butelii si-i plac si femeile tinere si secsi :blink:
Pai s-a pus ca sa-ti reaminteasca pe cine detesti
“Iar pe stema si la nume exista Steaua”. Da ma Lusio, dar steaua aia de pe stema e de fapt steaua adusa de bolsevici…..si asa erau gradele atunci, o steluta, doua stelute, trei stelute….acum sunt trese, ar trebui sa va schimbati numele in Tresa si sa va trageti o tresa pe stema.
Eu n-am nimic impotriva sa fie o tipa sexy pe stema….cu butelia nu stiu ce tot ai, Borcea nu prea mai e pe la Dinamo….norocul meu ca tu il stii numai pe Borcea dintre actionarii lui Dinamo si l-ai luat la tinta.
Normal ca pe el il stiu.. ca el a iesit in fatza CEL MAI DES
Si el vorbeste cate-n stele si luna LA TV! El da replici acide, el se razboieste cu gigi si toooooot asa.
Chiar si acum cand revine de la Miami :blink: da din gura ca sare presa pe el. Si oricum nu cred ca restul actionarilor a adus banii adusi de Borcea.. care el e de la inceput fatza de altii de pe acolo.
Deci…butelie!
Cat despre femeie secsi pe stema.. da, daca vreti sa cadeti in celebrele replici:”F**m dinamovistele”
“Si oricum nu cred ca restul actionarilor a adus banii adusi de Borcea..” – wrong, Borcea e ala mai tare in gura si eventual cu rulajul cel mai mare…dar pe cât a adus, a scos inzecit. Pai in 2000-2002 a vândut aproape doua echipe ale lui Dinamo si, cu toate astea, Dinamo a ramas si fara bani, si fara jucatori, si fara stadion….a pus niste termopane la ‘zero’ sa nu-l bata alizeul in trabuc si o acoperitoare de secolul al XX-lea sovietic la ‘a doua’. Unde naiba s-a mai pomenit ca titularul unei echipe cum era nationala României atunci, e vorba de 2002 si de Stoican, sa fie vândut in pauza unui meci pe ‘formidabila’ suma de 400.000 de coco? Astea par mai degraba legaturi siciliene, n-au nicio treaba cu un management sanatos in favoarea echipei.
Ca tot ai zis de vanzari..
Sunt si niste vorbe cum ca Torje ar fi fost vandut pe mai multi bani decat s-a declarat pe la noi.
Ceea ce ar intari ce mai zic unii gen:”Prin fotbal mai exista si spalare de bani”
Si cu toate astea, poate vei asculta CAP – COADA ce spune Badea:
http://ingurapresei.a1.ro/social/Vasile-Avram-in-lacrimi_3410.html
(chiar recomand sa vezi tot)
Asta ca raspuns la faptul ca eu nu urmaresc multe meciuri din Liga 1. Chit ca-i cu Steaua!
Aaaaaaa…..nu ma pune sa-l ascult pe schizoidul ala de Mircea Badea, te rog frumos! Mi-e profund antipatic!
Bine, cu Torje e o intreaga discutie, s-au dat niste bani acum (pe care partial i-a luat piticul porno, ca asa ‘a investit’ el la Dinamo, isi cere inapoi banii investiti, asa inteleg sa faca afaceri prosperii nostri oameni de afaceri) si urmeaza sa se mai dea altii dar care sunt conditionati de multi ‘daca’: daca Torje joaca, daca da goluri, daca nu se accidenteaza, daca daca daca….am inteles ca suma finala AR PUTEA ajunge la 7 milioane, dar naiba stie, pe cine sa mai crezi?
Atat de profund incat de la minutul 4:00 are SUPER EXTRA ULTRA dreptate! :biggrin:
Si da, vorbea despre Liga 1
Nu pot spera decat ca in urmatorii ani se vor cerne valorile si prin galerii ca si in restul societatii noastre. Da, imi aduc aminte si de asta. Daca fiecare galerie ar incuraja echipa fara sa se injure una pe alta, ar fi altceva. Numai ca fotbalul e sportul nostru national, nu? Se reflecta in galeriile de fotbal elementele societatii. Sigur nu toti din galeria stelei l-au injurat pe haldan cum nu toti spaniolii au strigat de Puerta. Vina lor este ca nu i-au luat la palme pe aia care au facut-o si nu le-au atras atentia.
Am mari dubii ca se va cerne ceva fara masuri extrem de taioase, eu vad ca lucrurile merg din rau in mai rau. Cât de bou trebuie sa fii sa arunci cu petarde in propria echipa, asa cum a facut galeria lui Dinamo la meciul cu Rapid? Unde naiba ajungem in felul asta, ce mai ramâne de facut, sa vina cu mitraliere si cu tunuri la meci?
Nu, asta am zis si eu….nu e vorba de toti suporterii. Pe de alta parte…cum te poti pune cu asemenea dezaxati, ce le poti spune?
Ce vremuri domnule…eram prin ’88, Dinamo implinea 40 de ani si in “Stefan cel Mare” s-au organizat niste meciuri demonstrative. Unul din ele: Nationala ’70 contra lui Dinamo ’70. Din Nationala ’70 facea parte si Iordanescu. Atunci când a fost anuntat, o parte a galeriei (erau 22.000 de spectatori, o tempora!) l-a huiduit. Imediat cei care au huiduit au fost apostrofati de cei din jur: “Nu va e rusine ma sa huiduiti, omul e invitat de noi si voi il huiduiti, nesimtitilor!”.
Ce parere ai, acum mai poti apostrofa galeria?
NU. Trebuie sa ai in vedere fapta cand vorbesti de a doua sansa. Un om care ucide cu buna stiinta un copil este psihopat sau macar sociopat. Acestea sunt niste “conditii fiziologice” care nu trec si nu sunt previzibile. Nu poti sa reeduci acea persoana 10 ani intr-un centru si apoi sa ii dai drumul pe considerentul ca “nu mai face”
Total de acord cu tine, Hapi.
Dragos, “The suspicions of Mr. Whicher” este inspirat dintr-un caz real?
Nu imi mai gasesc comentariul :((
Spuneam ca nu i-as da a doua sansa pentru ca este vorba de un psihopat sau un sociopat (in cazul celui care ucide sau molesteaza copii) iar aceasta conditie nu se schimba dupa n ani de “reeducare” Intotdeauna exista posibilitatea de recidiva
Ar avea o sansa sociala in conditiile in care ar putea fi supravegheat indeaproape-.Ori…nu stiu care stat investeste atata in reabilitarea infractorilor incat sa isi permita supraveghere o viata intreaga
Buna, Hapi. :cheerful: Commentul tau intrase la spam…l-am recuperat!
Buna Hapi!
Sunt de acord cu tine, asta e si motivul pentru care am scris despre acest film, pentru ca in final se aorda o teoretic nemeritata sansa a doua.
Cu toate ca si-a omorât fratiorul cel mic in adolescenta, cu toate ca a facut 20 de ani de puscarie, Constance a devenit ingrijitoare de copii….si n-a mai omorât pe nimeni, a dus o viata exemplara. Asta m-a fascinat, o persoana care a stiut sa invete din greseala teribila pe care a facut-o.
@ Nice, da, e o intâmplare adevarata.
Fiecare din noi avem dreptul la o a doua sansa, dar, numai daca inveti ceva din esuarea primei..in cazul recidivistului, daca da dovada. In alte state, exista oameni care supravegheaza replierea individului in sistem..pe de alta parte, si sistemul este facut intr-o anumita maniera..
Grău subiect, trăbă gândit bine și-ntors pă tăte fețele.
Greu cu a doua sansa, eu de fiecare data cand mai dau o sansa o fac cu neincredere .. La filme nu am vazut niciunul din cele mentionate , asa ca le trec pe lista de trebuie sa vad.
As spune ca (a doua sansă) o dau celui care merită. Dar in realitate tine de cat de mare este atasamentul nostru fată de persoana respectivă. Acesta este adevărul. Altfel nu am mai avea pe nimeni alături. :pouty:
cred ca fiecare ar trebui sa aibe dreptul la o a doua sansa…
de fapt… religios vorbind… cred ca la cruce, dumenzeu a facut acelasi lucru… ne-a oferit noua, a doua sansa… si daca adam a ales ca sa se desparta de eternitate prin pacat… noi suntem nascuti in pacat… si crucea ne-a oferit sansa ca sa alegem altfel decat a facut adam… evident in alte conditii…
revenind la ciminali… sigur… a doua sansa vine la pachet cu niste repercursiuni… pentru ca, traind in lume bipolara, orice fapta are niste umari inevitabile…
Iui, Dragos
Abia acum citesc articolul. Da, sa stii ca al doilea caz/film prezentat de tine mi-a trezit cateva intrebari. Eu cred ca abuzul psihic ar trebui sa fie la fel de serios privit precum cel fizic. Singura problema este ca e mult mai greu de ,,constatat” obiectiv de catre altii, nu exista o comisie care poate stabili acest fapt, si nici vanatai, rani sau alte traume vizibile ochiului care sa ii determine pe ceilalti sa ajute victima. Nu-i asa ca daca un adolescent maltratat fizic, batut de catre unul dintre parinti, l-ar ucide pe acesta, societatea ar ,,intelege” cauzele, ar privi mai ingaduitor, atat cat se poate, izbucnirea acestuia decat daca adolescentul ar fi fost abuzat psihic (nici nu cred ca se foloseste expresia asta) si ar fi cedat ?
Cazul prezentat in film mi se pare nejustificat. Daca sefa ei o distrugea psihic in asa masura incat a simtit nevoia sa o ucida, putea oricand sa plece, sa isi dea demisia. Ca adult, nu cred ca avea o scuza pentru ce a facut. Dar sunt unii care nu pot scapa de presiunea celorlalti: copiii (pana spre adolescenta). Ei nu isi pot lua bagajele si sa plece.
Oare e in regula sa omori pe cel care te chinuie psihic si sa nu patesti nimic? Oare e in regula sa stii cine e criminalul si sa taci?
Conform normelor sociale si morale, NU. Poti gasi alte solutii, una ar fi sa PLECI, cand nu se poate, sa apelezi la ajutorul celorlalti. Din pacate, nu toata lumea are informatiile necesare pentru asta. Din perspectiva evolutionista insa, e lucrul perfect natural de facut, iti asiguri supravietuirea distrugandu-l pe cel care te distruge.
Insa cred ca fiecare actiune a noastra ar trebui sa aiba consecinte. Si nu e in regula nici sa stii cine e criminalul si sa taci, cred ca e o informatie mult prea grea si apasatoare. Dar fiecare isi urmareste propriile interese si tine cont de propria constiinta.
Da, cred ca toata lumea merita o a doua sansa. Dar nu ascunzand greseala (adica sa scape nepedepsiti), ci asumandu-si faptele si incercand sa invete din ele. Bine, se zice/stie ca odata ce ai furat o data, e foarte probabil sa o mai faci si a doua oara si se extinde la multe alte comportamente.
Ultimul caz mi se pare foarte urat. Femeia respectiva avea o problema psihica evidenta.
Da, ok, regreta crima, dar de aici pana la i se permite sa ingrijeasca copii… :pouty: Pentru a ucide un copil, care evident e lipsit de vina, e inocent, iti trebuie mult mai mult sange rece, mult mai multa cruzime. Chiar si biologic vorbind, exista anumite patternuri, instincte pe care adultii ii au vizavi de copiii mici si care ii ,,protejeaza” oarecum pe acestia…
Na, m-am intins. Da, oamenii merita o a doua sansa, dar conteaza momentul si contextul in care e oferita. Daca nu suntem pedepsiti pentru anumite comportamente, psihicul nostru automat presupune ca e in regula sa le facem. Oricat de morali am vrea noi sa fim, inconstientul e si el destul de puternic. Ar trebui sa avem grija cui si cand oferim o a doua sansa (si daca e chiar ,,a doua” si nu a suta sansa) :tongue:
p.s Iti recomand ,,In Bruges” si ,,Law abiding citizen” :happy: Ai doilea e unul dintre filmele mele preferate :happy: